marți, aprilie 18, 2006

Imi moare Wilson!!!!

... dovleacu' de pe birou!!!

Il am din octombrie / nov
anul trecut!
Si acum cred ca cei de la curatenie mi l-au scapat pe jos pentru ca are o contuzie in partea superioara si s-a zbarcit in zona respectiva.

(faptul ca a stat pe el de vreo 2 saptamani un porumbel de hartie nu cred ca ii fi daunat chiar atat de grav spiritului sau liber de dovleac ...)

luni, aprilie 17, 2006

Lumina ...

Pana acum un an, sau sub 1 an, de cand tot descopar lucruri cu El si despre El,
eu eram o persoana vesela si optimista si mi se parea ca totul e ok.
Ca ... nu se poate mai bine sau ... nu se cuvine sa vrei sa crezi ca se poate mai bine si ghici :D
SE POATE!
Sunt si mai vesel si mai optimis si lucrurile sunt si mai ok :P
Ma tot minunez:
ma trezesc dimineata si ma bucur de rasarit; si inainte ma bucuram de lumina lui, a soarelui,
dar acum o vad pe a Lui prin a soarelui
(sergiu filozof)

joi, aprilie 13, 2006

CrossOver 1 ... over

Aseara, la The Note a fost ultima parte din proiectul Crossover, etapa 1.
Cam putini oameni, as spune.
Azi "Pasiunea", vorbeste Cristi!
Go, Go, Go!
Apropo de pasiune ... Sergiu chinuit de talent, azi dimineata ....


la buna revere!

P.S. vreau in Piatra Craiului!

(1 min mai tarziu ...)
Tocmai am aflat: nu ma mai duc in PC de 1 mai. super nashpa! :( :( :(

Pasiunea inteleapta

Ce e pasiunea pentru tine? Poate sa fie continua? Ce te pasioneaza?

Def.
Pasiunea, este ceva legat de sentimente. Este ceva ce functioneaza cu sentimente, este un motor alimentat de sentimente [ si ideal directionat de ratiune ].
Este motorul si solutia pentru a avea entuziasm si energie sa incepi o noua zi zambind inca de sub plapuma si inainte de a-ti bea cafeaua.
Este motorul vietii. Si fiind ceva asa de important, indubitabil, nu este recomandat sa fie lasat in voia (deriva si efemeritatea) sentimentelor.
Pasiunea este vointa de continua, de a termina ceea ce ai inceput in ciuda greutatilor, neincrederii celorlalti (sau chiar a ta).
Acum, daca introducem ratiunea in ecuatia pasiunii, se mai cheama ea pasiunea? Indubitabil, DA! Este adevarata pasiune, facuta sa dureze. Este pasiunea inteleapta, cea educata, sau mai bine zis, educabila.

Pasiunea se invata?
DA! Insa doar cea inteleapta; ea se invata si se savureaza pe termen lung. De acord, s-ar putea sa nu ajunga la intensitatea celeilalte mai putin intelepte si controlate insa cu siguranta dureaza mai mult. Cea !Inteleapta, se doar traieste si ... te rogi sa nu strice nimic.

Cum o faci sa dureze?
Investiind regulat in ea, in ciunda lipsei de entuziasm de la un moment dat. S-ar putea sa nu ai chef azi sa fii pasiunat de ceea ce faci, dar fa cum poti tu mai bine, sa fii entuziast, forteaza-te, chiar mimeaza si ... pana la urma entuziasmul si pasiunea ta contrafacuta se transforma pe nesimtite in pasiune inteleapta.

Este normal sa-ti schimbi pasiunile?
Da si nu! Omul, prin definitie se plictiseste => trebuie sa isi schimbe pasiunile.
Un alt motiv este evolutia lui: la un moment dat, ajunge la concluzia ca, a construi din carton nu este suficient de pasionant si vrea sa treaca la ... sarma, lemn, os, piatra.
Hm ... alta data, esti obligat sa iti schimbi pasiunile. Daca nu mai ai o mana, cu siguranta o sa ai probleme la legarea sireturilor => pasiunea ta anterioara de a face noduri va avea de suferit.
Si totusi ... fidelitatea este o virtute => staruinta este unul aspectele unei pasiuni ce o definesc ca pasiune.
Doua aspecte sunt apreciate la o pasiune:

* intensitatea, cu cat e mai mare e mai bine.
* durata, mai lunga mai buna.

Eu, cand am pasiune sa fac ceva, ma gandesc sa trag tare de tot, sa o las sa se dezlantuie, tocmai pentru ca stiu ca nu dureaza <- asta pe de o parte. Pe de alta parte, ma gandesc sa stau si sa cuget, deci din contra, sa las lucrurile sa se linsteasca, si apoi cu energiia si pasiunea ramasa sa pornesc la drum. (se presupune ca acum-atunci sunt mai intelept). Dar e asa de frumos si simplu sa ... iti lasi pasiunea sa se dezlantuie.

Uneori este bine si constructiv si frumos sa faci asta! (sa o lasi libera) Dar ... fi intelept!

Ce ma pasioneaza?
Uite ca, mi se intampla uneori, ca dimineata, sa am o mare pasiune sa scriu, sa ma exprim. Atunci primul om potrivit peste care dau (si daca nu este om atunci o sa am un jurnal fericit si actualizat) este fericitul / nefericitul ce va sfarsi in a-mi suporta gandurile.
Sa creez! Indubitabil! Pana acum nimic nu mi-a adus mai multe satisfactii pe termen lung decat creatia. Pentru asta am un citat care mie imi place mult si ma motiveaza:

... Whatever you do,
be creative,
do it a new way.
Continue to explore the unknown.
Be an innovator, invent,
discover, create something
because God is the Creator
and each time that you are creative,
you come closer to Him.
Each time that you are creative,
God creates within you...

... sa las ceva in urma, de preferat ... frumos si de folos.

Pasiune mai noua si tare sper sa fie din aia inteleapta: sa-i caut, gasesc si fac voia Lui. Sa-mi alimentez & motivez pasiunile mele naturale (cele cu care m-am nascut) prin aceasta ultima. Daca ne iese, in mod intelept ... cred ca e cea mai fericita solutie si situatie.

Inca o idee: putem vorbi de pasiuni naturale si pasiuni artificiale?
Artificiale, creeate pe baza vointei, sustinute prin vointa, se mai cheama pasiune sau ... e doar constiinciozitate?

Problema: care este relatia dintre pasiune si satisfactie?
Esti capabil sa-ti mentii pasiunea in ciuda lipsei [posibil temporare] satisfactiilor? Cat timp pui tu pasiune in ceva, pana in momentul in care ajungi la concluzi ca ... "asta nu ma pasioneaza, vreau sa incearc altceva!"

Poate fi doar constructiva?
NU! Poate fii chiar f. distructiva. Ca orice energie dezlantuita de sentimente, daca nu e controlata poate fii directionata pe o cale gresita, poate secatui forte si energii personale, poate distruge edificii, activitati.

Model de pasiune inteleapta
A lui Dumnezeu in a ne aduna pe cat mai multi acolo sus langa El. Sa invatam de la El! Cum? Pai studiind cum s-a comportat El in istorie (citeste Biblia!!!) si in viata ta! Fii cu ochii deschisi, sa bagi de seama, cum lucrurile se asaza cu "pasiune inteleapta" in jurul tau in modul cel mai potrivit cu putinta.
Evident, noi poate am prefera asta sa nu insemne umeri dislocati la catecheza, vreme ploioasa si examene suprapuse peste excursii planificate din timp.

miercuri, aprilie 12, 2006

Ciao-doina

de sergiu & mirela

Pe-un picior de php, pe-o gura de sybase
Iata vin in cod
Se cobora'n browser
Trei PEAR:: Error
Cu trei "404 host not found"
Unu-i Google
Altu-i Yahoo
Si altu-i Ciao

Iar cel google si cu cel yahoo
Se tot XML-lira si se JS-ira
Pe la UT, 9, max bandwidth,
Ca sa mi-l flood-uie
Pe micutul Ciao

Ca ii mai in fata, s'are linkuri multe,
Si useri invatati si ...
Hackeri versati

va urma ...

vineri, aprilie 07, 2006

Debut teatral

Debutul meu teatral
a avut loc ieri, in sceneta "Zmeul si prastia"!

Protagonisti:
Tata zmeu - subsemnatul
Fiul(Zmancu) - Piry
Mama zmeu (zmeoaica) - Sneji
Fiica - Sonia

Vodakret <- banner-ul publicitar, esec (prea mic scris)

joi, aprilie 06, 2006

Ce se intampla aici?

Ce?
Aici o sa locuiasca partea mea spirituala: VOX, OSCET si alte experiente cu El.

De ce?
Poate ajuta pe cineva care il cauta pe El. (sau poate, cel putin ma va ajuta pe mine).

NOTĂ [03.10.2008]: acest articol a fost portat în data de azi, 3 oct. 2008 de pe blogul meu spiritual ce este în plin proces de desfiiţare. de ce? Pentru că nu am chef să întreţin 2 bloguri & nu are sens să separ "spiritualul" de "profan".

Cati ani ai?



De ce sunt capabil sa stau ore in sir cu Kati invartindu-se in jurul meu si escaladandu-ma pana la ore mici in noapte ca sa fac un colaj din reclame de la practiker, profi, sony & flamingo si nu sunt capabil sa-mi termin proiectul de la retele neuronale?
Retorica: puternici sunt cei ce-si controleaza varsta!
Contra: fericiti cei ce uita sa si-o incrementeze!

luni, aprilie 03, 2006

Diploma de ardelean!


no, ashe!
tnx, oitaroz!
Indubitabil, esti ai mai tare oita roz pe care o cunosc io!!!

Am crescut!!!


ce-mi dai azi de mancare?
de ce nu iti mai iei pijamaua mov?

miercuri, martie 29, 2006

my light



"Christian prismatic light"
(one of my after work projects)

Solar eclipse !!!



"the end is near"
e bine sa ai o discheta si un digital ...

marți, martie 28, 2006

Adam, Where Are You?

by Don Francisco

Unashamed and naked in a garden that has never seen the rain,
Rulers of a kingdom, full of joy -- never marred by any pain,
The morning all around them seems to celebrate the life they've just begun;
And in the majesty of innocence the king and queen come walking in the sun

But the master of deception now begins with his dissection of the Word
And with all of his craft and subtly the serpent twists the simple truths they've heard,
While hanging in the balance is a world that has been placed at their command
And all their unborn children die as both of them bow down to Satan's hand.

And just before the evening in the cool of the day, They hear the voice of God as He is walking
And they can't abide His presence, so they try to hide away;
But still they hear the sound as He is calling:

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"

In the stifling heat of summer now the gardener and his wife are in the field
And it seems that thorns and thistles are the only crop his struggles ever yield
He eats his meals in sorrow 'til he sinks in to the dust whence he came
But all down through the ages he can hear his Maker calling out his name.

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"

And though the curse has long be broken
Adams' sons are still the prisoners of their fears
Rushing helter skelter to destruction with their fingers in their ears
While the Fathers voice is calling with an urgency I've never heard before
"Won't you come in from the darkness now before it's time to finally close the door!"

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, I love you!"
Copyright Don Francisco
This song appears on the albums: Forgiven He's Alive

luni, martie 27, 2006

ghost in a shell?


nope, doar ghipsul meu! :D
... sergiu chinuit de talent aseara!

duminică, martie 26, 2006

Actiunea „Crossover” din complex demarată!

Prea mulţi decibeli pentru gustul meu. Noroc că versurile au fost proiectate pe ecran pentru că altfel mi-ar fi fost f. greu să înţeleg ce cântă. Mesajul a fost criptic, menit să îi determine pe oameni să-şi pună întrebări. Mulţi cunoscuţi & prieteni, o familie dom’le. Am împărţit fluturaşi în faţă la 3F = o experienţă interesantă.

Adam, Where Are You
by Don Francisco

Unashamed and naked in a garden that has never seen the rain,
Rulers of a kingdom, full of joy -- never marred by any pain,
The morning all around them seems to celebrate the life they've just begun;
And in the majesty of innocence the king and queen come walking in the sun

But the master of deception now begins with his dissection of the Word
And with all of his craft and subtly the serpent twists the simple truths they've heard,
While hanging in the balance is a world that has been placed at their command
And all their unborn children die as both of them bow down to Satan's hand.

And just before the evening in the cool of the day, They hear the voice of God as He is walking
And they can't abide His presence, so they try to hide away;
But still they hear the sound as He is calling:

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"

In the stifling heat of summer now the gardener and his wife are in the field
And it seems that thorns and thistles are the only crop his struggles ever yield
He eats his meals in sorrow 'til he sinks in to the dust whence he came
But all down through the ages he can hear his Maker calling out his name.

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"

And though the curse has long be broken
Adams' sons are still the prisoners of their fears
Rushing helter skelter to destruction with their fingers in their ears
While the Fathers voice is calling with an urgency I've never heard before
"Won't you come in from the darkness now before it's time to finally close the door!"

"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, I love you!"

Copyright Don Francisco
This song appears on the albums: Forgiven He's Alive


Îmi place sala Europa din centrul regional de afaceri.
Azi mi-am spus mărturia în cadrul bisercii în case. Simt că grupul începe să se închege ... sau poate doar mi se pare.

Citesc şi “Disciplinele spirituale” de Richar J. Foster.

sâmbătă, martie 25, 2006

Lanţul de oameni

Lanţul de oameni ce m-au călăuzit: bunica Ana, mama, Roxi, Seba (Genie), Adit T., Asistenta, Florin Dragu, Cristi, Gelu.
Azi este concertul formaţiei, “!For Sale” organizat de Vox & OSCET. Iar am să fiu paznic. Să iasă după voia Lui.

vineri, martie 24, 2006

full speed ahead!

Acum din nou:

  • pot clapaci de 2 ori mai repede,
  • lega sireturile de 3 ori mai repede,
  • spala pe dinti miscand peria si nu gura,
  • duc lingura / furculita la gura si nu invers
  • ma spal pe cap cu ambele maini
  • sa termin albumul foto
  • sa ma apuc de lampa - cort
  • sa merg cu bicicleta
  • sa port tricouri normale nu gaurite in mijloc
  • sa ...
... dar cu prudenta si moderatie! :D

Ne mai auzim!!!
I'm free!!! Sa va bucurati ca aveti 2 maini!
De 2 picioare, sireturi, linguri & dexteritate!

joi, martie 23, 2006

DE CE-uri

Q: De ce m-am apucat sa ma fac public?
A: Pentru ca am prieteni!

Q: De ce adaug in trecut?
A: Vezi Observatie vis-a-vis de cronologie...

Observatie vis-a-vis de cronologie...

Toate articolele de dupa banner-ul au fost adaugate ulterior datei la care ele apar.
Am ales aceasta solutie pentru a le avea ordonate cronologic. Chiar daca le-am publicat abia acum ele au fost scrise atunci.

Multumesc pentru intelegere!

miercuri, martie 22, 2006

Today is The First Day of The Rest of My Life

Buna dimineata!

Today is the first day of the rest of my life
Adica ma apuc sa ma comunic si eu pe net.
tnx, krayzee!
toata lumea,
O zi superba!!!

marți, martie 21, 2006

duminică, martie 19, 2006

Îmi caut locul în biserică

Oare ce trebuie să fac? Oare nu mă voi îndoi de mine, oare nu voi obosi, nu voi da înapoi? Şi simt că eu nu-L văd pe El suficient de mare. Vreau să Te iubesc, pentru că prin sentimente totul devine mai puternic şi se autosusţine mai uşor. Da, este o construcţie mai fragilă în acelaşi timp, însă e nevoie de ea. Idee: arhitectura credinţei, a gândirii mele (ideal) ar fi ... o armătură solidă din fapte, idei logice (apologetică) umplută cu sentimente care să construiască ceva frumos, durabil. Îmi e frică că armătura mea nu e suficient de solidă şi nu am suficiente sentimente care să îmbrace armătura.

Mâine am întâlnire cu Adi T. Tema: “o relaţie intimă cu Domnul”. Apoi întâlnirea gupurilor de ucenicie. Zi plină, dom’le!

FaNani,copilas,maine vei cuceri’Muntii’
(completare de azi, 13.06.2006, citatul de mai sus este dintr-un SMS de la Sneji)

P.S. la întrebarea din 24.02 … “Arta conducerii” de John White.

sâmbătă, martie 18, 2006

Bifat remember tabăra de schi

Simt nevoia să-mi pun capul în poala unei persoane apropiate.
Mă simt niţel singur. Aş vrea să am mai mult curaj & energie & optimism.
Mi se pare că am venit prea târziu în OSCET şi în scurt timp va trebui să plec. Mă simt un vizitator care a încercat să lase nişte urme – umbre pe unde a trecut, să-şi găsească un culcuş dar care se îndoieşte de propriile urme – umbre şi nu e sigur că există un culcuş pentru el în zona asta. Termenul ar fii că îmi e frică că sunt “tolerat” şi nu neaparat “integrat&acceptat”. Probabil că mă înşel, dar poate vreau să mă înşel. Ar trebui să analizez situaţia raţional însă trăirile astea au mai mult de a face cu ... părerea mea despre mine.

miercuri, martie 15, 2006

Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu

Am senzaţia că Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu. Cum de nu mi-am dat eu seama de asta abia acum? Şi mă mai intreb, eu am îmbrăţişat convingerile Vox-ului (în urma îndoctrinării benevole de-a-lungul anilor) sau eu mi le-am format în paralel (totuşi cu ajutorul experienţelor şi informaţiilor culese în principal de la Vox) şi acum constat cu surprindere şi mulţumire că ele coincid într-o mare măsură. Să dea Domnul să-mi păstrez aceste convingeri, să le rafinez şi să dea roade. Adică să nu fiu o legumă în cadrul bisericii.

Aş vrea să am ocazia să vorbesc / povestesc. Oare vreau să fiu lider de ucenicie? De biserică în casă? Pot eu? Oare nu e un gând fugar? Am să-l mai las să se coacă să vedem ce se alege de el. Dar în mod sigur, ceva vreau să fac, simţul responsabilităţii este treaz în mine, simt nevoia să dau înapoi ceea ce am primit. Sau ceva cu calculatorul ...

luni, martie 13, 2006

Am fost la Betel ieri

Mama a plecat.
Alte efecte ale transformării: am visat ceva (nu îmi amintesc ce) dar în timpul visului ... nu am făcut ceva pentru că am considerat că nu era după voia Lui.

Am fost la Betel ieri (a fost întâmplător şi Iosif Ţon) şi ... mi-am întărit convingerea că am ales bine biserica Vox. A fost practic seară de evanghelizare şi ceea ce s-a spus de la amvon a fost remarcabil de departe, de aşi atinge ţinta şi de a-mi sensibiliza inima. Acum, zic eu, inima mea este deja sensibilizată, însă încă mai pot să analizez o predică din punctul de vedere al unei inimi nesensibilizate (cel puţin una de “tipul meu”, iar eu nu pot să apreciez cât de răspândit e tipul meu) şi am putut să observ cum ... m-a lasat rece. (să nu se supere Iosif pe mine sper ...). Adică ideile erau frumoase, unele plastice cum îmi plac mie, vorbit rar ca să ai timp să rumegi ideile, atinse nişte probleme actuale însă într-o manieră “industrială”. M-am simţit într-o “fabrică de recrurare către Domnul”.Parcă le lipsea ceva ideilor ălora, ceva din actualitatea & aplicabilitatea celor de la Vox. Şi acum râzi: de multe ori mă străduiesc să văd relevanţa actuală şi aplicabilitatea mesajului transmis din faţă de la Vox dincolo de ceea ce zice vorbitorul şi ... eşuez lamentabil! Tot timpul rămân parcă în urmă (hm ... senzaţia îmi e vag cunoscută. Aaa, de la şcoală! Of ... ardelenii ăştia!) şi eu practic procesez în săptămâna curentă idei vechi din predici de mult apuse. Nu-mi cere exemplu concret, este mai mult o senzaţie decât un fapt.

Am intrat practic în Betel şi m-a lovit aşa o nostalgie (n-am mai pus piciorul acolo de aprox 4 ani). Am recunoscut becurile, scaunele, zugrăveala, basorelieful, textul din spatele corului, retroproiectorul şi maniera de afişare a textelor. Da, da, se pare că le-am studiat atent arhitectura în timpul petrecut acolo. M-am simţit într-un loc foarte familiar şi m-am bucurat. Făceam parte din ceva mare şi ... acum simţeam cu altă inimă. M-am bucurat până şi de cor! (eu NU fan cor). Am început să mă întreb dacă nu cumva pot exista mai multe biserici în cadrul cărora să vreau să mă botez! Ei, şi toate aceste senzaţii le-am încercat preţ de aprox 1h. După aceea s-a făcut cald (alt prilej de nostalgie) şi eu analizam pe Iosif în paralel cu două inimi şi am fost nevoit să ignor arhitectura. Şi mă gândeam la Vox ...

Indubitabil actualizarea mesajului, extragerea aplicaţiilor practice, împărţirea pe grupe mici & seminarizarea face mul,t mult. Da acesta e pasul doi. Primul este demonstrarea validităţii principiilor susţinute din faţă prin exemple concrete de viaţă (principii aplicate în tabere şi alte activităţi). Evident asta e o părere personală şi acest traseu a fost cel care m-a ajutat pe mine. Sunt sigur că mai există şi altele.

Nu am scris asta ca să critic o anumită biserică ci am încercat să fac o analiză din punctul meu de vedere şi în baza ei ... îmi exercit liberul albitru de a alege ce mi se potriveşte mai bine.

sâmbătă, martie 11, 2006

Maksa este la mine să mă oblojească

Maksa este la mine să mă oblojească.
Gând de sâmbătă dimineaţa (una destul de sumbrişoară din punct de vedere meteo) :

Lumea o văd acum în contraste mai puternice, culori mai vii, mai clar, liniile mai bine definite, mai multe detalii (rezoluţie mai mare); în spatele perdelei de nori ştiu că este şi un soare, un copac iarna va înfrunzi primăvara, omul urât poate fi / este frumos.

luni, martie 06, 2006

Cateheza = sport extrem!

Ieri, după cateheză, mi-am luxat umărul şi am ajuns la judeţean cu salvarea. Doar am ridicat mâna şi am agitat-o puţin şi hop una bucată umăr dislocat. Asta o iau ca o demonstraţie de forţă a lui D-zeu, cum poate El într-o fracţiune de secundă să schimbe planurile noastre.

Îi sunt recunoscător că nu a ales să facă asta cât am fost sus la Straja. Sunt de asemenea bucuros că am râs cat timp am avut problema şi că L-am purtat pe D-zeu în inimă pe toată perioada. Stiu că nu e mare lucru (sitaţia era departe de a fi critică) însă e bine că m-am comportat ok ... zic eu.

Îi sunt recunoscător că m-a înconjurat cu oameni aşa de minunaţi ce mi-au purtat de grijă. Hm ... mă pot învăţa să fiu în centrul atenţiei . E super fain să ai încredere în El şi să crezi că tot ce ţi se întâmplă e cu un scop precis. Să-mi dea Domnul să-mi păstrez această credinţă.

duminică, martie 05, 2006

sergiu luxatul


azi mi-am luxat umarul, la biserica ...
catecheza ... sport periculos + moderatie in toate!

M-am întors de la Straja

Am avut un timp minunat. Din nou am regăsit aceeaşi armonie pe care am găsit-o în tabăra de supravieţuire. Multă, multă veselie, originalitate, spirit de sacrificiu şi cumpătare. Azi curs 5 de cateheză. (Slujitorii bisericii şi Simbolurile noului testament)

luni, februarie 27, 2006

Plec la Straja!!!

“Vreau să Te iubesc, dar cum?“

vineri, februarie 24, 2006

Mâine am cateheză cursul 4

Bună, am terminat „Abolirea omului”. What’s next? Mâine am cateheză cursul 4. (Naşterea din nou şi Mântuirea)

duminică, februarie 19, 2006

cursul 3

Tocmai m-am întors de la cursul 3 de cateheză: Pacatul & Mântuirea.
Idee nouă: când Adam şi Eva au mâncat din măr nu ală e de fapt păcatul capital ci tradarea încrederii în D-zeu.

sâmbătă, februarie 18, 2006

Ziua mea

Woau! A fost remarcabil de bine! M-am simţit minunat printre prieteni. Mi-a fost foarte frică că nu o să se simtă bine, că vor pleca repede, că nu se vor înţelege findcă nu i-am mai adus împreună niciodată. Şi ... nici una din temerile mele nu s-a adeverit. Super!

Am primit cadouri minunate. Îmi venea aseară să nu adorm pentru că eram aşa de fericit; îmi venea să-i îmbrăţişez pe toţi deodată. Şi pe Isus mai ales, pentru că m-am rugat Lui să vină şi să locuiască între noi în acea seară, să fie El maestru de ceremonii. I-a reuşit de minune, categoric o să-l mai rog şi altă dată. Am avut suficientă mâncare, scaune, spaţiu şi puţin ca mult suc. Minunat!
Hai să îţi zic ce am primit:

  • o floare mică în ghiveci de la Sneji
  • un album foto de la Gimi
  • un abonament pe un an la revista Photo Magazin (Marius & Mirela)
  • un CD cu muzică creştină de la Ema
  • Călătoria pelerinului de la Cristi & Delia
  • Un pix de la Iosif
Woau, constat că e frumos să ai prieteni şi să te bucuri împreună cu ei, genial! Trebuie să mai experimentez asta!

Trebuiau să vină şi mai mulţi dar din diverse motive nu au putut veni, inclusiv Jill, Nicolas & Oliver. Dacă veneau toţi câţi am invitat ... ar fi fost mare înghesuială.

happy bday, Sergiu!


woau! a fost minunat!
multumesc tuturor!

duminică, februarie 12, 2006

Ieri am avut cursul 2 de cateheză

Mă bucur că îl fac cu Gelu ( cu toate că la început speram să îl fac cu Adi ) pentru că ... cred că de puterea lui analitică am eu nevoie. Îmi e foame să cunosc cât mai multe despre Domnul şi mă bucur de asta, sper să nu mă părăsească. Mă bucur de grupul meu de ucenicie. Ieri am primit şi citit manualul bisericii. Îmi plac valorile & echipa ... indubitabil, vreau să fac parte din biserica asta.


Joi, iar am fost de serviciu, tema IADUL.
Am făcut ceva ce nu mă credeam înstare: să mă las uns cu o substanţă vâscoasă (apoi am citit că printre altele conţinea şi vaselină albă – oare dacă citeam înainte mă mai lăsam mascat?). Clar nu-mi place pe scenă şi nici să mă dau cu soluţii pe faţă. Să amenajez scena? DA, şi încă cu mare plăcere. Să fac poze? La nebunie! Dar a fost o exerienţă pe care am vrut să o am şi mă bucur că am făcut-o.

Acum sunt la “Abolirea omului” de C.S. Lewis. Oare care va fi următoarea?

Ceva frumos & îngrijorător: după examenul de joi, pe drum spre casă, un ţigan a încercat să îmi vândă un aparat foto digital destul de aproape de ce îmi doresc eu şi la un preţ incredibil de mic. Am fost teribil de tentat să-l cumpăr şi singurul fapt ce m-a împiedicat a fost că probabil era furat, deci aş încuraja acest flagel al societăţii noastre. Eu, optimistul etern, eram ferm convins că aparatul e bun, că este ce vreau eu, acc & CF-urile ce le am, se vor potrivi exact. Dar am reuşit cu ajutorului lui Dzeu & a “autoîndoctrinării la care m-am supus în cadrul Vox-ului” să spun NU. Întrebarea care îmi rămâne deschisă: ce aş fi făcut, dacă, în locul aparatului Sony, ar fi fost Nikon D70s? Să dea Domnul să pot spune tot NU.


Azi dimineaţă m-a lovit un gând (în urma citirii Genezei & a unei discţii cu Cristi): Dzeu, încă din Geneza a ştiut cum s-ă transforme un fapt rău într-un curs bun al evenimentelor ulterioare (de exemplu cu Iacov), deci … oare dacă eu luam aparatul … nu ar fi avut grijă ca să transforme acest fapt într-un lucru bun? ... şi eu aş fi avut acum un aparat foto mai performant şi poate mai aproape de visul meu. Sigur, El ştie mai bine cum e mai bine, faptul e consumat, Domnul va scoate ce-i mai bun din “necumpărarea aparatului”.

Domnul să ne ajute în săptămâna ce vine!

duminică, februarie 05, 2006

START Cateheză

Azi am început cateheza. Am să o fac cu Gelu Paul, cel pe care nu-l înţelege nimeni. Dacă totul decurge normal, undeva în iunie va avea loc un botez, la care vreau să particip şi eu.


Ecleziastul (toate sunt deşertăciune şi goană după vânt pe lumea asta). Noi suntem făcuţi să funcţionăm cu Dumnezeu, orice combustibil alternativ va reuşi doar să facă maşina umană să funcţioneze o perioadă după care se va defecta.

Reclamele de la TV ... crap. Filmele ... incredibil cât de multă violenţă şi alte componente nocive. Parcă e din ce în ce mai dificil să gaseşti lucruri bune. Şi omul vrea să evolueze, să folosească tehnica şi ştiinţa să se joace de-a Dzeu. (SF – Minority Report). Mi-ar place să am ocazia să folosesc tehnica şi cunoştiinţele pentru Domnul.

Citesc „Abolirea omului” de C.S. Lewis. Până acum nu înţeleg mare lucru şi sunt supărat pe cei de la Humanitas că i-am prins cu greşeli. Acum ce încredere mai pot avea în ce citesc? Ar trebui să le citesc în original.
Ce am constatat recent:

  • nu există domeniu din viaţă care să nu fie afectat de El.
  • nimic la ce suntem expuşi nu se pierde, totul ne transformă, ne pregăteşte pentru ce va să vină. (discuţiile, oamenii, uceniciile, predicile). Ok, ce vreau să zic este că am băgat de seamă că lucruri care am crezut că le-am uitat le mai am în cap. Super! (completare: undeva la începutul acestui jurnal ziceam de cuvântul Lui, că ne poate deschide / închide inima + ne face responsabili. Adaug: lucrează subtil şi pe termen lung)

Apropo de „Ciao! Timişoara – 1 year“ … nu a fost proiectat nici a 2-a oară. M-am necăjit …şi încă destul de tare. Got the message: “nu crede că ştii care este planul, bucurăte că el există chiar dacă e diferit de al tău”.
Am spus de ce scriu astea? Parţial cred că da, însă vreau să mai adaug încă ceva idei: nu vreau să uit etapa asta de formare, vreau le folosesc să mă înţeleg mai bine în viitor.

Joi la OSCET. Scopul în viaţă ... pentru prima dată am afirmat în public că unicul scop este să ne străduim să trăim în armonie cu Dumnezeu. Am avut gândul acesta mai demult în mine, dar neconturat, nearticulat. Bine au zis cei care au zis: dacă îl cauţi pe El, restul devine mai puţin important.Domnul să mă ajute! Genial D-zeu, practic pentru El merită să: faci genoflexiuni, poze, citesc, zâmbesc. Adică sunt şi alte motive care ne pot face să acţionăm în acelaşi fel însă acesta este un motiv în plus şi încă unul puternic de tot (cel mai) drept urmare dacă celelalte motive cad, acesta cu siguranţă va rămâne.

Este interesant: pentru mine nu merită să mă agit. Nu mă interesează persoana mea într-un mod suficient de “egoist” ca să mă lupt pentru mine. Pentru alţii ... după o vreme ... invariabil obosesc. Dar, acum dacă vine El în schemă:
  1. Persoana mea nu-mi aparţine
  2. Exist cu un scop deci nu pot să fiu delăsător
  3. Pentru a-i sluji, ajuta pe alţii am primit motivaţii suplimentare

Nu vreau să renunţ prea repede la gândurile mele vechi pentru că vreau să îmi construiesc o temelie a credinţei cât mai solidă pe de o parte însă, pe de altă parte aş vrea să am mai mult curaj să cred şi să îmbrăţisez ce mi se oferă fără atâtea reţineri şi precauţii pentru ştiu că sunt bune şi le văd ce frumos lucreză în oamenii pe care îi admir.

Ce am mai reuşit în ultima vreme (max 2 săptămâni): să citesc regulat din Biblie. Să îmi dea Domnul putere să nu mă opresc.
Am o problemă: cum să mă raportez la tot softul, muzica şi filmele ce le-am adunat de-a lungul anilor. Dacă renunţ la ele ... calculatorul meu va fii remarcabil de ... “goluţ”. Dacă le păstrez … nu e ok, deci păcătuiesc cu bună ştiinţă.

(completare azi, 13 iunie 2006, încă lucrez la aspectul acesta)


Dacă eu aş fi citit CS Lewis “Creştinismul redus la esenţe” când l-am avut prima dată în mână (acum vreo 4 ani, dat de către Adi T.) nu l-aş fi înteles în aceeaşi măsură în care am reuşit acum. Sau ... mai este şi varianta: ar fi fost un agent favorabil schimbării şi poate ar fi catalizat schimbarea. Nu o să ştiu niciodată probabil, dar traiesc cu împăcarea că El a ştiut mai bine.
Întrebare: are El simţul umorului? Mi-ar place. Cred că da, dar nu ştiu cum să argumentez.

Cu voia Domnului, va urma ...

(completare azi, 13 iunie 2006, până aici a era scris când a citit Gelu)

luni, ianuarie 30, 2006

Am aflat noutăţi

  • nu trebuie să îl iubesc pe D-zeu! Trebuie să mă comport ca şi cum L-aşi iubi. Şi apoi sentimentele vor veni.
  • Nu trebuie să am credinţă de la început, ci o dată ce o am să mi-o păstrez.
  • Mare, mare atenţie la mândrie! Este cel mai periculos (mare) păcat!
  • Nu trebuie să-mi iubesc duşmanii ci să ma comport cu ei cum mă comport cu mine când mă autodezamăgesc: să sper ca se vor îndrepta şi să ajut la asta dacă pot.

duminică, ianuarie 29, 2006

Azi în mod întâmplător

Azi în mod întâmplător m-am uitat prin cutiile mele cu amintiri şi am citit din jurnalele mele vechi din facultate: am constatat că am fost foarte agitat şi nefericit, într-o căutare declarată şi disperată după mai bine după mai mult, după Ceva. Este teribil de interesant să-mi citesc gândurile de atunci cu mintea şi inima de acum. Mi se pare că am parcurs un drum lung de atunci pană acum. Sunt mai liniştit, mai fericit, mai mulţumit, mai împăcat; şi spun asta aducându-mi aminte că atunci aveam impresia că sunt fericit in esenţă doar cu nişte “mici excepţii temporare”. Woau ... ce frumos, simt că am crescut. Mă bucur că am ţinut acele jurnale. Acum am posibilitatea să compar şi să observ în ce fel şi măsură m-am schimbat datorită Domnului.

M-am apucat de citit “Creştinismul redus la esenţe” a lui C.S. Lewis. şi bonus am reuşit timp de o săptămână să citesc în fiecare seară din Biblie. (m-am apucat de citit sistematic ... începând cu Geneza).

Azi am aflat la Vox că începând cu 5 febr. Se va începe un nou curs de cateheză. Să dea Domnul să fie într-un ceas bun. (da, mai vreau să-l urmez – cursul. Şi pe Domnul Isus toată viaţa! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!).

Nimic nu e întâmplător. Ieri mi-am pierdut mai bine de ½ din zi pregătind şi trimiţând la Paul o nouă versiunea a filmului „Ciao! Timişoara – 1 year“. Poate că de aceea Domnul a ales ca el să nu fie vizionat în decembrie: ca să fie vizionat astăzi de o altă audienţă cu o deschidere mai mare.
Uite nişte gânduri la care eu ţin foarte mult. Sunt ale unui scriitor al cărui nume l-am uitat, rânduri pe care le-am citit într-o carte ce şi-a cumpărat-o Maja (o fată din Slovenia) în Italia:

“... Whatever you do,
be creative,
do it a new way.
Continue to explore the unknown.
Be an innovator, invent,
discover, create something
because God is the Creator
and each time that you are creative,
you come closer to Him.
Each time that you are creative,
God creates within you...”

... şi mie îmi place să creez, aşa că aceste rânduri sunt un fel de crez al meu, o justificare a existenţei mele. Nu-mi spune ... nici excursia aceea nu a fost întâmplătoare ... nici întâlnirea cu fata respectivă, nici cartea cumpărată de ea!

duminică, ianuarie 22, 2006

Impresii & senzaţii & reviews

Am terminat de citit “Temelii de neclintit”. Cred că a fost / este cartea potrivită pentru mine la această fază a evoluiţiei mele spirituale. Nişte idei cu care am rămas din ea (nu neaparat în ordinea importanţei):

  • iadul este inchis pe interior / porţile iadului sunt ţinute inchise de catre cei care aleg iadul.
  • Iadul = despărţirea veşnică de o relaţie cu D-zeu
  • Iadul este o conseciţă a dragostei lui D-zeu: sentimentul / exercitarea dragostei este un act liber nu impus. Nu există dragoste impusă. O consecinţă a dragostei lui D-zeu este existenţa liberului albitru. În baza liberului albitru omul este liber să aleagă sau să respingă dragostea Lui. Respingerea dragostei Lui ... direcţia iad.
  • Păcatul nostru temporal are consecinţe eterne în timpul infinit / eternitate ( prezentul continuu ) => noi putem să-L necajim etern chiar dacă greşim doar pentru 3 sec şi apoi ne corectăm. Păcatele nostre lasă urme aici şi ce e mai grav în eternitate.

Terminat ieri “Întâmplările pelerinului în călătoria sa” de John Bunyan. Idei de aici:
  • drumul spre Tatăl nu o să fie uşor, dar dacă ai credinţă ( iar dacă nu o ai să o ceri ) poţi să-l parcurgi
  • drumul e plin de capcane pentru toate vârstele, locurile, sentimentele si situaţiile, ca urmare trebuie să veghem neîncetat.
  • Fiecare este ajutat pe drum după nevoi, nu trebui să comparăm drumul unui pelerin cu altul. Dar cu cat avem mai multă credinţă e mai bine.

Vineri ( 20.01.2006 ) am văzut “Cronicile din Narnia”.
În film leul alege să îşi dea viaţa în locul unui băieţel care şi-a trădat familia. Moare şi ... reînvie! Este o paralelă super între leu – Isus, băieţelul – Noi, dreptatea ce trebuie să existe într-o lume, respectiv totul are un preţ ce într-un fel sau altul trebuie plătit. Dacă aşa e într-un film cu atât mai mult este aşa aici => chiar trebuia Cineva s-ă moară. Şi de ce nu a şters D-zeu cu buretle? Păi de aia: noi trebuie să fim responsabili pentru ceea ce facem şi să fim f.f. conştienţi că dreptatea trebuie să fie suverană milei. Mila ar lăsa în viaţă & nepedepsiţi criminalii pe cînd dreptatea cere ca ei să fie pedesiţi. Indubitabil: Isus a trebuit să moară ca să se păstreze “echilibrul” universului moral al Lui. Noi acceptăm această rezolvare, scăpăm de sentimentul vinovăţiei => asta ne face liberi să ne bucurăm de o relaţie cu El.
Este remarcabil … eu sunt cu explozie întârziată. Lucrulile astea le aud de mult, dar nu le-am simţit. Acum parcă încep să le simt şi astfel pot să le formulez. Dar vreau / încerc să nu mă folosesc de formulările consacrate pentru că ... atat de multă vreme nu mi-au spus nimic încât parcă sunt de lemn. Apoi termin de scris cum vreau eu ... şi ce găsesc (după ce dau la oparte tot ce e balast) : EXACT aceeaşi idee. Uimitor! Şi C.S. Lewis este un tip super.
Ce am mai bagat de seamă la mine:
  • constat că nu mai [prea] găsesc plăcere în a mă uita la filme / pierd vremea jucâdu-mă: mi se pare mult mai important să studiez despre El.
  • Mă gândesc mai mult la El.
  • Încerc să raportez la El tot ce mi se întamplă. De exemplu am vrut să dăruiesc un cadou de Craciun unei persoane şi ... ziceam eu, am eşuat, pentru că nu am reuşit să mă întâlnesc cu ea înainte sa plec acasă. Dar guess what  : ea ţinea Crăciunul sârbesc şi eu m-am întîlnit cu ea fix de Crăciunul ei şi i-am dat cadoul. Asta îmi place fantastic de mult la El: cum ştie El să pună totul la punct, să le aşeze toate circumstanţele într-un mod aşa de minunat. Nimic nu este la voia întâmplării, totul este atent ( mai atent de atat nici nu se poate ) “regizat”. Aşa că ... cum să nu fii liniştit cu privire la ce se întâmplă în jurul nostru.
  • Am găsit o întrebuinţare cuvintelor ce expimă gradele maxime de comparaţie şi absolutul. Nu ştiam eu de ce eram aşa de rezervat în folosirea lor pînă acum. Acum ştiu: pentru ca ele să fie folosite în relaţie cu El.
  • Prefer să ascult muzică creştină ( Rebecca St. James & “Stuff” ) în locul restului muzicii care îmi plăcea ... Adică încă îmi place să ascult şi altă muzică, uit la alte filme, citesc alte cărţi dar mi se pare că e timpul prea scurt ca să îl folosesc pentru “prostii”.
  • Câteodată simt nevoia să fac “altceva” pentru că am senzaţia că mă autoîndoctrinez. Ce se întâmplă cu mine??!!!??... Eu nu eram aşa!!! Eram altfel ... oare spre ce mă îndrept? Merg bine? Dacă da, oare nu o să obosesc? Să dea Domnul să nu!

duminică, ianuarie 15, 2006

2006

O duminică seara după ce am dormit 3 ore dupămasa...
Crăciun la Cugir. Revelion făcut la Buşteni.
Gânduri / rugăciuni cu care plec în anul acesta:

  • cunosc mai bine pe Domnul
  • să mă botez
  • să termin masterul
  • să îmi găsesc o parteneră de viaţă
  • să îmi fac firmă de servicii foto

miercuri, ianuarie 11, 2006

cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????

o "conversatie" mai veche ...
Acum recuperez ce nu am publicat de luni / ani. :)
===================
(09:39:07) famoprean: baga de sama
(09:39:22) famoprean: cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????
(09:39:34) famoprean: io exact asta am facut aseara :D
(09:39:50) famoprean: cum?
(09:39:54) famoprean: pai stai sa vezi
(09:39:57) famoprean: ajung acasa
(09:40:01) famoprean: vorbesc cu ai mei
(09:40:05) famoprean: si ma pun pe gatit
(09:40:18) famoprean: Oooooooo nuuuuuu!!!
(09:40:22) famoprean: mi-am amintit
(09:40:33) famoprean: inainte am fost izbit de un alt crunt adevar:
(09:40:43) famoprean: trebuia sa imi spal vasele inainte
(09:40:48) famoprean: ... si asta am facut
(09:41:00) famoprean: apoi ma pun pe gatit
(09:41:07) famoprean: pun supa pe aragaz
(09:41:16) famoprean: aia fara taietei
(09:41:18) famoprean: toata
(09:41:21) famoprean: la fiert
(09:41:27) famoprean: incepe sa faca clabuci
(09:41:31) famoprean: => fierbe
(09:41:39) famoprean: iau din dulap taieteii
(09:41:43) famoprean: tai punga
(09:42:00) famoprean: cantaresc din ochi cantitatea de supa si de necesarul de taietei
(09:42:30) famoprean: ajung la concluzia
(09:42:54) famoprean: e necesara intreaga cantitat din punga
(09:43:07) famoprean: si cu o strangere de inima ...
(09:44:04) famoprean: le bag pe toate
(09:44:10) famoprean: apar indoielile
(09:44:18) famoprean: oare nu am bagat prea multe?
(09:44:35) famoprean: mai si incepe dansele sa se umfle
(09:44:38) famoprean: si se umfla
(09:44:42) famoprean: si se umfla
(09:44:50) famoprean: intru in "panica"
(09:44:54) famoprean: adaug apa
(09:45:01) famoprean: ...
(09:45:05) famoprean: mai adaug apa
(09:45:14) famoprean: si intr-un final
(09:45:21) famoprean: trec cele 2 minute de cosmar
(09:45:26) famoprean: si opresc gazul
(09:45:40) famoprean: clabucii se opresc din dansul lor bezmetic
(09:45:52) famoprean: de pe fundul olii de taieteil
(09:46:02) famoprean: ca de supa nu mai poate fi vorba
(09:46:17) famoprean: apoi,
(09:46:34) famoprean: procesul de umplere a farfuriei de supa
(09:46:47) famoprean: oscilez intre 2 furculite si un polonic
(09:46:56) famoprean: de dragul traditiei / inertiei
(09:47:05) famoprean: folosesc cu chiu cu vai un polonic
(09:47:18) famoprean: si ... ma asez la masa
(09:47:26) famoprean: cu farfurie de taietei in fata
(09:47:35) famoprean: si cu lingura alaturi
(09:47:56) famoprean: dupa 2 tentatize esuate de a degusta "supa" cu lingura
(09:48:03) famoprean: pun mana pe furculita
(09:48:18) famoprean: si incepe degustarea
(09:48:29) famoprean: si bobinez
(09:48:35) famoprean: si bobinez pe furculita
(09:48:39) famoprean: taieteii
(09:48:41) famoprean: aaaaaaa
(09:48:47) famoprean: am uitat sa iti spun
(09:48:50) famoprean: tot din inertie
(09:48:54) famoprean: am pus si piper
(09:48:57) famoprean: pe taietei
(09:49:22) famoprean: ma gandeam f. serios
(09:49:28) famoprean: sa adaug ceva checap
(09:49:32) famoprean: checeap
(09:49:38) famoprean: cum se mai scrie si ala
(09:49:51) famoprean: am zis sa nu fiu asa de inovativ
(09:49:55) famoprean: totusi
(09:50:14) famoprean: mai si termin prima portie de "supa"!
(09:50:15) famoprean: Daaaaaaaaaaaa
(09:50:34) famoprean: pe fundul farfuriei am putut chiar obs. putin lichid galben
(09:50:53) famoprean: era puntin vascos
(09:50:58) famoprean: dar totusi lichid
(09:51:05) famoprean: no, si ...
(09:51:17) famoprean: eu imi adusesem si felu' 2
(09:51:20) famoprean: pilafu'
(09:51:29) famoprean: planuri marete avem la inceput
(09:51:33) famoprean: sa mananc 2 feluri
(09:51:37) famoprean: da' ...
(09:51:55) famoprean: am zis ... ce ma fac io cu "supa" asta
(09:52:00) famoprean: nu pot sa o las asa ...
(09:52:02) famoprean: sarmana
(09:52:06) famoprean: trebuie sa o termin
(09:52:13) famoprean: ca altfel
(09:52:19) famoprean: io nu ma stiu la lungit supe
(09:52:23) famoprean: zis si facut
(09:52:37) famoprean: runda a 2 -a
(09:52:50) famoprean: inca o farfurie cu varf de "supa"
(09:52:57) famoprean: aceeasi tehnologie
(09:53:09) famoprean: dusa apoape de perfectiune
(09:53:19) famoprean: cu bobinat & stuff
(09:53:24) famoprean: mai ...
(09:53:37) famoprean: si intr-un final dau gata si portia a -2-a
(09:54:08) famoprean: incepea sa am un vag sentiment de ... "satul de taietei pana in gat"
(09:54:56) famoprean: imi ziceam in timp ce ma torturam: "astea sunt pentru toate supele fara suficienti taietei pe care le-am mancat in ultimii 20 de ani"
(09:55:23) famoprean: si gata ...
(09:55:28) famoprean: cu un ultim efort
(09:55:45) famoprean: iau ultimi taietei ce au ramas pe fuldul olii
(09:55:53) famoprean: si pun farfuria in chiuveta
(09:55:59) famoprean: si ma tarasc in camera
(09:56:08) famoprean: si ma trantes pe un scaun
(09:56:22) famoprean: aaaa...
(09:56:37) famoprean: si duc felu' 2 (pilafu') inapoi pe terasa
(09:56:47) famoprean: intact
(09:57:02) famoprean: se fini la comedi

O zi super,
bucatarul

luni, decembrie 12, 2005

Ieri a fost botez la VOX

Mi-a plăcut ce a zis un pastor din Alba Iulia: nu există coincidenţe & D-zeu este un regizor desăvârşit. Am băgat de seamă că de la o vreme îmi e mult mai uşor să mă rog – reuşesc să o fac fără să transpir, o fac mai natural, o pot face în prezenţa altor oameni (în prezenţa întregii biserici totuşi nu mă simt înstare). Îmi place că îmi vin în minte cu şi fără diverse ocazii versuri din cîntece şi versete. Uite, stiu şi unde se află unele: Ioan 3:16 – “Pentru că atât de mult a iubit El lumea încât a dat pe singurul Său fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibe viaţa veşnică”.

Joi m-am întâlnit şi povestit cu Adi T. A fost super!

  1. Nu trebuie să fiu perfect ca să mă botez.
  2. Defineşte ce înseamnă pentru tine o relaţie în termeni umani şi vezi dacă nu cumva D-zeu deja şi-a făcut partea, ai deja o relaţie personală cu El.
  3. Conteză nu doar maturitatea ta spirituală ci şi contextul bisericii care te poate de asemenea ajuta.
  4. D-zeu ţi-a vorbit pe limba ta (experienţele din tabăra de la munte)

Îmi place de El că ... nu se grăbeşte (a se citi nu mă grabeşte) ci mă lasă să acumulez încet, să se decanteze informaţia şi experienţele ce le am cu El. Ştiu că El ştie cel mai bine cum să mă conducă. Şi ... bagă de seamă imi vine un alt citat din biblie: “Pot totul în Hristos” – nu ştiu de un este exact dar îmi place şi îmi dă curaj. Hm ... chiar e bine să cunoşti Biblia să poţi cita din ea, chiar ajută. Este foarte interesant că în ultima vreme experimentez adevăruri pe care le ştiu de mult. Unul e şi cel cu Biblia.

Mi-am făcut listă cu rugăciuni ca să-L testez pe Doamne Doamne ( cum îi spune Sneji). Dar, am mare nevoie să fiu sprijinit pe calea asta pentru că sunt om. Acum sunt flamând după o oarecare cantitate de atenţie şi dragoste din partea Lui dar e f. Probabil să am la un moment dat impresia că sunt sătul. Şi un alt aspect acum nu am factori perturbatori. Cum mă voi comporta în probleme. Doamne ajută!

Aceeaşi zi seara. Obosit după o zi de muncă. Îmi e urât că Raluca e necăjită şi in afară de a vorbi cu ea la telefon, deocamdată nu pot face nimic. Ai grijă de ea, Doamne, de ea şi de Nicu şi căsnicia lor.
Altă idee: parcă zilele ce le încep cu Domnul sunt mai reuşite. Doamne ajută.

marți, decembrie 06, 2005

Am fost duminică la Cină

Am fost duminică la Cină. A fost o experienţă specială. Am fost şi în urmă cu vreo câteva luni, dar asta de săptămâna asta m-a impresionat. Şi a facut-o în aşa manieră ... încât m-a făcut să îmi doresc să fac şi eu parte din familia Vox. (Gili spunea de abonamente la hol, prieteni din sufrageri şi familia ce stă majoritatea timpului în bucatarie). M-am simţit mic, mic de tot şi nedemn să stau cu oamenii aceia minunaţi la agapă, aşa că am plecat imediat după anunţuri. Cu toate că simt că am făcut progrese pe calea maturizării spirituale, am simţit că sunt departe de ce e acolo. Vreau să vin mai aproape. Vreau ajutor de la Domnul pentru aceasta.

Ieri seară am fost la întâlnirea grupurilor de ucenicie. Iar am simţit că nu prea am ce caută acolo. Cel puţin, la un moment dat era cât pe aici să mă ridic şi să plec de acolo. Ce caut eu acolo? Despre ce vorbesc aceşti oameni? Cum adică să simt dragostea lui Dumnezeu fizic? Cum să îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Nu simt că reuşesc acest lucru. Îmi inspiră respect, admiraţie, recunoştiinţă, grijă faţă de noi, dar parcă nu dragoste. Şi e crucial să simt şi dragostea Lui. Ajutor. Am învăţat să văd că e viu. Dacă reuşesc să îl văd şi ca pe o persoană, personal şi să-l iubesc am îaintat zic eu destul de mult pe calea pe care vreau să merg. Şi totuşi până la final am reuşit cum nu am mai reuşit până acum, parcă să fiu acolo, mai aproape de El, să mă rog cu mai multă putere. Da ştiu, am fost destul de anemic în rugăciunea mea, însă a fost un pas înainte pentru mine.

Am uitat să povestesc despre o idee care mi-a plăcut (de aseară): dacă ne relaţionăm la noi ne simţim copleşiţi de mărimea problemelor şi ne simţim mici, dacă ne relaţionăm la D-zeu, tot mici suntem, dar mărimea grijilor scade considerabil. Genial!

duminică, decembrie 04, 2005

OSCET de 1 dec

A fost minunat. Am participat la organizarea serii de 1 dec. pentru studenţi. M-am simţit util şi L-am simţit pe Dumezeu alături de noi pe toată perioada. Am putut experimenta din nou cum poate El să poarte de grijă. Din nou am avut siguranţa ca nu are cum să nu iasă bine seara: El era cu noi.

Azi la biserica în case s-a spus (ca de atâtea alte daţi) e sufficient să crezi. Cât am stat acolo mi-am analizat evoluţia mea spirituală: este una lentă în care piese vechi ale planului lui D-zeu cu mine abia acum am început să le văd rostul.

Reţeta pentru a creşte: să deschizi ochii la ce ţi se întamplă, să vezi că nimic nu e întâmplător. Să discuţi cu alţii despre D-zeu, credinţă, viaţă alături de El. Să te rogi. Să-l ţii pe El aproape în toate / cât mai multe din evenimentele de zi cu zi.

Vreau să aflu şi eu mai multe de cursul de cateheză (sau caticheză – nu stiu cum se scrie)

luni, noiembrie 21, 2005

Alte gânduri - continuare

Când îmi e frig sau mă simt singur îmi zic în sinea mea: "Ce mi-ar place să ţin / să mă ţine cineva în brate." Şi uneori zic lucrul acesta practic maşinal. Şi … într-o seară s-a întâmplat un lucru, zic eu, deosebit: în loc să zic “aş vrea să mă ţină cineva în braţe” am zis: “ţine-mă Isus în braţe!” … şi … mi-a fost mai cald!

Citeam din “Temelii de neclintit” şi … m-am simţit măgulit & onorat că un Dumnezeu aşa de mare cum este El (care a facut întregul univers - eram la capitolul cu întrebări despre Cosmos) îşi face timp pentru mine. Îl vedeam cumva ţinând plin de grijă întreaga planetă în palme şi studiind plin de înţelegere şi compasiune “micile furnici ce mşună pe el”. M-am simţit bine.

Într-una din întâlnirile mele cu Cristi mi-am expus punctul acesta de vedere cu privire la evoluţia spirituală a fiecăruia: noi trebuie să ne dorim ce îşi doreste D-zeu, în aşa fel să lucreze D-zeu la inima & mintea noastră încât să Îi cunoaştem voia şi să facem ce îşi doreşte El, dar nu din obligaţie / conştiiciozitate / devotament / frică ci din propria iniţiativa - să avem exact iniţiativa Lui. Cred ca e o formulare a ideii “să renunţăm la noi şi să-L lăsăm să locuiască în noi”. Acum, “problema” ce o am eu cu această idée este că … ea reprezintă un mod subtil de a renunţa la libertatea noastră, la liberul albitru şi de a deveni roboţei de bună voie ai Domnului. Oare care e imaginea corectă?

Aceste senzaţii / trăiri / adevăruri nu reuşesc să le port tot timpul în mine, dar le-am simţit / le simt pentru o perioadă de timp şi de aceea am ales să le astern pe hârtie. Zic că îmi e frică să nu fiu ipocrit, pentru că unele dintre ele sunt nişte lucruri teribil de frumoase şi care îmi doresc să facă parte din mine mai profound. Însă mi se întâmplă în viaţa de zi cu zi sa le “uit” ceea ce sa face să mă întreb: mai sunt adevărurile mele?...

Eu am o oarecare admiraţie pentru cei care nu îşi pun nădejdia în Domnul. Ei reuşesc să treacă prin greutăţi şi problele prin propriile forţe ( intelectuale, financiare, relatii, familie, etc ). Da, tu vei spune, dar toate astea de unde crezi că sunt? Nu tot de la Domnul? Atâta doar ca ei nu sunt pregătiţi să o recunoască. De accord. Ce vreau eu să subliniez este faptul că, poate sunt mai luptători decât mine / noi cei care ne bazăm pe D-zeu. Oare eu nu sunt mai slab / comod, ducându-mă la D-zeu pentru ajutor? Îmi e teamă să nu mă complac în “slabiciunea mea inţeleaptă” şi să nu lupt poate cât ar trebui.

Îmi place foarte mult idéea a de a putea veni cu problemele la Domnul în faţă şi să i le prezentăm … ce m-am bucurat când am aflat că El se chiar bucură când apelăm la El. Şi totuşi mi-aş dori mai multă tărie, mai multă îndrăzneală şi curaj dar nu pentru a fi mai independent … ci ca să îmi fac treaba mai bine. Hm … mă întreb dacă m-am făcut înţeles.

Acesta se vrea a fi o combinaţie între un jurnal intim şi o posibilă viitoare mărturie. Dar, aş vrea să mă botez, dar oare locuieste Isus în mine? Oare nu sunt mandru? Of… îmi fac atâtea gânduri. Le-am notat ca să aflu şi parerea altora. Aş vrea ca să îndrăznesc mai mult.

Un gând legat de DVD: imi e ciudă pe mine că aştept laude vis-à-vis de munca mea, când eu vreau ca această lucrare să fie închinată lui D-zeu ca o jertfă & forma de mulţumire tuturor celor pe care i-am cunoscut la Vox şi în tabără. Practic eu trebuie să consider că, mi-am luat raspata deja prin toate lucrurile minunate pe care le-am trăit acolo sus şi prin tot timpul ce a fost investit în mine de diverşi oameni la Vox.

Când am fost la Adi T., după facultate, proaspăt intrat la master şi mi-am spus gândurile, după întâlnire m-am simţit putin rău, parcă nu mi-a fost acordat tot timpul necesar, m-am simţit usor respins de aceea mi-a fost destul de greu să îmi iau inima în dinţi şi să mai cer altă întrevedere.

duminică, noiembrie 06, 2005

Alte gânduri

Acum nu mi se mai pare atat de ciudată idea de "viaţa dedicată lui D-zeu". Nu sunt sigur că sunt cababil să îmbrăţişez o asemenea viaţă (mi-aş dori parcă ... dar îmi e frică că nu sunt suficient de puternic şi atunci când o să am probleme am să dau înapoi) dar ce e sigur e că nu mi se mai pare "absurdă" idea.

Mă gândesc că, în afară de mici probleme, eu până acum am avut o viaţa fericită şi fără griji majore ( problemele înfruntate de Pam, din cartea ce tocmai am terminat-o îmi sunt proaspete in minte ) deci eu am fost protejat. De ce? Pentru ca sunt slab? Sau încă nu a sosit momentul să "cresc spiritual" prin suferinţă. Aş vrea să cresc spiritual. Aş vrea să trec prin greutăţi ca să îl văd pe D-zeu la lucru şi să devin mai puternic, şi să mă apropii mai mult de el, aşa cum a facut Pam ... dar îmi e şi frică să îmi doresc asta, să mă rog pentru asta ... dacă îmi îndeplineşte Domnul dorinţa şi mă va trece prin greutăţi ... şi mie o să mi se pară greu şi rău ca am cerut aşa ceva ... Nu vreau să îl provoc pe D-zeu. Da, ştiu:

  1. El nu poate fi provocat
  2. 1 Corinteni 10:13 - adică: "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumneazeu care este credincios, nu vă îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi rabda."

Şi îmi e frică să nu fiu ipocrit: mă străduiesc să aplic ceea ce gândesc. Dar îmi e teamă de slăbiciunea mea. Cer ajutorul lui D-zeu, pentru ca mă simt slab. Vreau ca El să mă ghideze. Vreau să îmi predau viata Lui. Ajută-mă să o fac cum trebuie / total. Mulţumesc!

Stadiu actual este: cred într-un D-zeu viu care veghează asupra noastră tot timpul şi sunt ( sper ) aproape de al vedea şi personal. De fapt, dacă merg prin deducţie deja cred ca e şi personal, doar ca îmi e greu să îmi însuşesc în totalitate idea.

Prezent

Şi ... datorită experienţelor ce le-am savurat acolo am dorit să fac ceva în schimb. Şi aşa a luat fiinţă contribuţia mea la DVD-ul cu filmul "Supravietuiţorii 2005". Mi-am dorit să folosesc acest prilej să îmi fac o intrare în cadrul OSCET-ului, să aduc mulţumiri bisericii şi să fie o lucrare dedicată lui D-zeu. Mulţumesc pentru tot! Da, şi prin această excursie nu mai sunt singur la ceai şi cafea!

O evolutie a mea spirituală poate fi exprimată astfel:
am mers la biserică duminica din:

  • obisnuiţă
  • necesitate
  • plăcere

Alte două cărţi ce le-am mai citit şi mi-au prins bine au fost:
1) "Puterea pasiunii" ... ce bine ar fi fost, cred dacă aş fi citit această carte mai demult - cu toate că, poate nu aş fi ştiut să îi apreciez valoarea dacă nu aveam anumite experienţe personale care să valideze cele scrise acolo.
2) "Disperată dar nu distrusă" din care sper (pentru ca abia acum, în seara asta, am terminat-o) să învăţ să îl văd şi să mă încred cât mai mult în D-zeu în necazuri. Să am înţelepciunea să învăţ din necazuri. Ideile mi se par super ok.

Un alt aspect spiritual ce l-am învăţat relativ recent îl datorez fostului meu coleg de apartament:
nu trebuie să ai o inimă perfectă ca să o predai lui Isus, El ne acceptă aşa cum suntem. Nu trebuie să aşteptăm până suntem suficienţi de maturi şi pregătiţi ca să ne asumăm răspunderea unei relaţii cu El. El ne vrea aşa cum suntem. Şi e normal să greşim şi nu e ok ca, conştient fiind de acest pericol, acest aspect să te oprească în a avea o relaţie cu El: de ruşine ca vei face niste promisiuni pe care nu le poţi păstra şi vei fi nevoit să iţi rededici inima Lui.

sâmbătă, noiembrie 05, 2005

Piatra Craiului

La început am fost sceptic, fiind hotărât să particip doar cu condiţia ca Cristi să vină şi el (puntea mea de legătură). Mai apoi, mi-am schimbat optica şi, chiar dacă Cristi m-a anunţat că el nu mai poate veni, hotărârea mea era deja luată: mă duc în Piatra Craiului. Şi foarte bine am făcut!

Ce am găsit acolo? Lucruri deosebite făcute de Dumnezeu: oameni şi peisaje, situaţii limită şi rezolvări minunate, voie bună şi bună întelegere. Mi-a plăcut mult de tot felul în care ne-a ocrotit şi ne-a purtat de grijă Dumnezeu pe toată durata taberei. Aş dori să subliniez doar câteva ocazii:

În ziua a II-a am ales să facem un traseu nemarcat. Am avut ocazia să mergem pe cărări puţin bătute, să ne căţărăm, să cunoaştem natura sălbatică, aşa cum D-zeu are grijă de ea. Şi am mers, şi am mers însă, la un moment dat punctele noastre de reper au dispărut iar cercetaşii noştri, din fruntea plutonului s-au întors îngrijoraţi spunându-ne că nu se mai poate continua drumul pe traseul pe care am mers până acum. Totul se întâmpla pe o ceaţă destul de deasă şi pe o ploaie măruntă şi rece. Aşa că am luat-o înapoi până la intersecţia la care o luaserăm la drapta. De data asta am luat-o la stanga. Ceea ce am observat, şi am înţeles eu este că în momentul în care am luat-o pe un drum gresit, metoda lui D-zeu de a ne atenţiona şi a ne întoarce pe drumul cel bun a fost să ne înconjoare cu ceaţă şi să ne ude: pentru că, a plouat cel mai tare şi a fost ceaţă atâta timp cât noi eram pe drum greşit. Mai apoi, când noi ne-am îndreptat traseul ceaţa s-a ridicat şi ploaia s-a oprit. Mi-a plăcut.

În ziua următoare ... iar am avut întâlnire cu D-zeu sus pe munte. Datorită unor serii de greşeli, noi am fost puşi într-o situaţie cel putin neobişnuită: să aşteptăm aprox trei ore în puterea nopţii, sus pe munte, sosirea salvamontului. S-a întâmplat asta din cauză că, pe noi prinzându-ne noaptea şi ceaţa, nu am mai găsit marcajul. Şi D-zeu a lucrat într-un chip minunat: a oprit vântul şi ploaia, a ridicat ceata şi a dat la o parte norii punându-ne la dispoziţie o boltă cerească superbă pe toata perioada şederii noastre în aşteptarea salvatorilor. Şi apoi, cu toate că, condiţiile era dificile, El ne-a purtat de grijă şi am ajuns cu totii sănătoşi jos la corturi. Mi-a placut.

Mi-a plăcut de asemenea şi faptul că, atunci când am ajuns sus în vârf, înainte de orice altceva, ne-am rugat. Mi-a plăcut atitudinea pe care au avut-o toţi ce-i rămaşi sus, noaptea, încrederea ce ne-am pus-o cu toţii în D-zeu.

Cristi

O altă persoana careia îi datorez creşterea mea spirituală este Cristi Iova. Am continuat să particip la grupul de biserică în case a lui Florin Dragu şi după plecarea acestuia în Australia iar în locul lui, ca lider a venit un baiat tânăr, cu ochelari care mă făcea să mă simt bine. Era bine prentru că nu mă simţeam într-un mediu academic cu somităţi în ceea ce priveste valorile creştine şi cunoaşterea bibliei ci între ... oameni "normali" ... care ce-i drept îşi făceau nişte probleme cam ciudate şi zăboveau remarcabil de mult asupra unor idei peste care eu aş fi trecut ca vântul. Ei, când mi-a propus să fac parte din grupul lui de ucenicie ... evident am acceptat încântat, simţeam nevoia să fac parte din nou şi eu dintr-un astfel de grup.

Încet, încet, am început să mă simt din ce în ce mai bine. Tot "speriat de bombe" eram când era întâlnirea de la demisol de ceai şi cafea, dar acum însfârşit aveam o punte de legătură ... de care îmi era teamă să nu abuzez aşa ca in marea parte a timpului stăteam tot de-o parte. În una din serile petrecute în cadrul grupului de ucenicie, am primit de la Cristi o carte creştină despre rugăciune. Mi-a plăcut mult. Mi-a dat ocazia să petrec mai multă vreme gândindu-mă la D-zeu, într-un context mai intim. Mi-a destăinuit puterea rugăciunii. Multumesc.

Mai apoi am fost invitat într-o excursie de weekend organizată împreună cu o parte din membrii grupului de biserica în case a lui Cristi. M-am simţit absolut minunat! M-am simtit în largul meu între tineri. (de obicei sunt intimidat de grupurile de tineri pentru ca nu toate acţinile lor sunt ok ... din punctual meu de vedere). Eram stânjenit deoarece nu împartăşeam într-o mare măsură sursele de divertisment şi interes. Mare mi-a fost bucuria să le regasesc pe ale mele + altele frumoase în oamenii cu care am fost în excursie! Şi ... în urma entuziasmului cu care am rămas din această excursie Cristi mi-a cedat invitaţia lui în tabara de supravieţuire.

Andreea

La sfârşitul vacanţei de vară parcă toate visele mele au devenit realitate: aveam servici, o cameră doar pentru mine şi ... inima unei fete: Andreea. Au fost cateva luni de vis. Efectiv nu îmi venea să cred că e realitate, aşa de fericit mă simţeam. Era "căluţul meu verde" ce s-a coborât de pe perete direct în viaţa mea. Nu trebuia să facă nimic. Era suficient că exista. Iar eu mă bucuram ca o pot sluji. Nu ne-am pus în mod f. serios problema relatiei noastre, ci lăsam lucrurile să curgă. În doi am devenit mai curajoşi în a ne implica în activităţile din biserică: împachetarea cadorurilor de Crăciun ne-a provocat la amândoi o mare bucurie, la fel şi colindul prin complex. Pentru a construi o relatie de calitate am început să avem întâlniri cvasi-regulate cu Adi T. Simţeam că D-zeu este cu noi şi voie lui e să fim împreună. Aveam să constat cu multă durere că nu a fost aşa. Una din greselile capitale ale noastre a fost faptul că ne-am angajat într-o relaţie mult prea intimă bazându-ne pe faptul că acolo unde este dragoste este şi D-zeu.

Îmi asum responsabilitatea vinei ce îmi revine în cadrul relatiei. Ea a durat doi ani, dar dacă mai pun şi anul de curtare, atunci sunt trei. Ultima parte a relaţiei a pricinuit multă durere amândurora. De multe ori m-am întrebat de ce mi se întâmplă lucrurile acestea? Cu ce am greşit? D-zeu a vrut să mă înveţe o lecţie! Mi-am insuşit-o! Un alt lucru care a reusit D-zeu este faptul că în durerea mea, am alergat la El şi pot spune ca m-am apropiat de El.

În acceaşi perioadă, un alt sprijin moral l-am avut în persoana lui Florin Dragu în al cărui grup de ucenicie şi biserică în case eram membru. Prin el, am început, f.f. timid să cunosc ideile şi conceptele din paginile scripturi. De asemenea, el era şi un confident al meu, căruia îi destăinuiam problemele mele de scoala, servici, relatie. Pentru toate acestea ii mulţumesc.

Relaţia mea cu Andreea a luat sfârşit o dată cu terminarea facultăţii.

Master

Vacanţa de vară de la sfârşitul facultăţii a fost una din cele mai frumoase pe de o parte … şi cea mai dureroasă pe de altă parte. Am plecat din TM cu gândul să nu mă mai întorc niciodată sau cel puţin nu curând. Erau prea multe locuri ce îmi aduceau aminte de suferinţele prin care am trecut în cadrul relaţiei mele cu Andreea. Zic frumoasă pentru că am avut în sfârşit trei luni în care nu a trebuit să învăţ / lucrez / trezesc la oră fixă. În plus de asta, evident, fiind în sânul familiei m-am bucurat de toată atenţia pe care niste părinţi o pot acorda fiului lor.

Totuşi, o dată cu trecerea timpului, rănile au început să se cicatrizeze şi am ales să mă întorc în TM la master. Un motiv important ce m-a determinat să mă întorc în TM a fost chiar Vox-ul. Am cerut o întrevedere cu Adi T. ca să îmi descarc sufletul în faţa unei persoane pe care eu o respectam f. mult. Şi aşa încet, încet am reintrat pe făgaşul normal.

vineri, septembrie 02, 2005

eu sunt Kati


Pe cand eram mica ...

Ekaterina Houdini

un nou YM-monolog...
================

(09:10:27) famoprean: Ekaterina Houdini <- i-am gasit numele complet la kati :D
(09:10:33) famoprean: =))
(09:10:47) famoprean: m-o facut sa caut dupa ea de dimineata
(09:10:55) famoprean: sa mai faca omu' fapte bune
(09:11:09) famoprean: ii aduce frumos o casuta de porumbei
(09:11:17) famoprean: palat, ce casauta
(09:11:19) famoprean: imensa
(09:11:26) famoprean: cu 2 bucatarii
(09:11:37) famoprean: distanta mare pana la toileta
(09:11:52) famoprean: cu aparate de forta
(09:11:56) famoprean: aerisita
(09:12:01) famoprean: luminoasa
(09:12:04) famoprean: curata
(09:12:10) famoprean: frumos mirositoare
(09:12:23) famoprean: cu usa somptuoasa de intrare
(09:12:36) famoprean: + inca 2 de serviciu
(09:12:44) famoprean: o minune albastra ce mai
(09:12:54) famoprean: si ... dansa ...
(09:13:09) famoprean: ce gaseste de cuvinta sa faca dupa aprox 5 min
(09:13:22) famoprean: iasa afara pe usa de serviciu!!!!
(09:13:31) famoprean: o gliseaza in sus si iasa
(09:13:35) famoprean: eu ...
(09:13:39) famoprean: o bag inapoi
(09:13:45) famoprean: ea ... in 3 min
(09:13:47) famoprean: afara
(09:13:50) famoprean: eu ...
(09:13:53) famoprean: inauntru
(09:13:56) famoprean: ea ...
(09:13:57) famoprean: afara
(09:14:02) famoprean: no ...
(09:14:07) famoprean: pana la urma zic
(09:14:13) famoprean: nu se mai poate
(09:14:23) famoprean: inchid usile de serviciu
(09:14:42) famoprean: => m-am putut uita in tihna la film
(09:14:52) famoprean: si cu un ochi la dansa....
(09:15:06) famoprean: cum se catara pana pe acoperis dom;le
(09:15:12) famoprean: n-avea greturi
(09:15:18) famoprean: ei ...
(09:15:24) famoprean: pana la urma ma culc
(09:15:42) famoprean: o conduc pe dansa pana in hol
(09:16:00) famoprean: se stie ca e mare scandalagioica noaptea
(09:16:08) famoprean: si acum cu atat mai mult
(09:16:26) famoprean: ca are ce sa roada si pe ce sa se urce
(09:16:31) famoprean: ei si ma culc
(09:16:41) famoprean: dimineata ... cand ma scol ....
(09:16:56) famoprean: Houdini dom'le
(09:16:59) famoprean: Houdini
(09:17:05) famoprean: a disparut!!!
(09:17:14) famoprean: ma uit sa vad pe unde
(09:17:27) famoprean: usile nu erau fortzate ....
(09:17:32) famoprean: hm ...
(09:17:45) famoprean: cand ma uit mai bine ...
(09:17:57) famoprean: prin pivnitza, dom'le
(09:18:01) famoprean: prin pivnita
(09:18:19) famoprean: o sapat in rumegus, s-a impins in plastic
(09:19:00) famoprean: ala s-a miscat ... si dansa, domnisoara Houdini fericita si-a inceput aventura nocturna prin toata casa
(09:19:26) famoprean: a facut un salt impresionant de pe frigider ...
(09:19:43) famoprean: si apoi a bantuit toate unghierele casei
(09:20:08) famoprean: (seara, ma gandeam io sa o duc in bucatarie si sa inchid usa)
(09:20:24) famoprean: asa de siguranta .... da' ...zic n-are pe unde iesi
(09:20:26) famoprean: ptiu
(09:20:31) famoprean: am subestimat-o
(09:20:33) famoprean: :))
(09:20:45) famoprean: puteam sa banuiesc de fapt
(09:21:09) famoprean: daca a iesit pe usa de serviciu la 5 min dupa ce i-am prezentat noua casa
(09:21:17) famoprean: ei si ...
(09:21:43) famoprean: somnoros, pe la 7:10 sergiu pe burta cu lanterna gonflabila
(09:22:14) famoprean: (din aia cu dinam de trebui sa apesi continuu pe o parghie cu arc ca sa lumineza)
(09:22:27) famoprean: se apuca sa o cauta pe domnisoara ...
(09:22:41) famoprean: si ... dupa nici 10 min ...
(09:22:55) famoprean: o gaseste in dosul calculatorului ...
(09:23:03) famoprean: uitandu-se la mine
(09:23:16) famoprean: EVIDENT! :D
(09:23:40) famoprean: tragea la tehnologie ... ca tat'su
(09:23:49) famoprean: ei, incerc sa o recuperez
(09:23:53) famoprean: ti-ai gasit
(09:23:59) famoprean: kati ...
(09:24:08) famoprean: tzusti din mana de la mine
(09:24:38) famoprean: ba la un moment dat am senzatia ca a vrut sa isi incerce si dintzisorii
(09:25:16) famoprean: ei, pana la urma, masura radicala: o prind cu capacul de la cutia de hartii de la birou
(09:25:39) famoprean: o las acolo si ma duc sa ii pregatesc din nou vechea casa
(09:25:52) famoprean: pune sergiu covoru' la loc
(09:26:08) famoprean: mancare in frigidero-coltz
(09:26:23) famoprean: covoru' persan de talaj
(09:26:26) famoprean: se intelege
(09:26:59) famoprean: ei, si cand ma uit din nou la capacul unde am cazat-o temporar ....
(09:27:02) famoprean: ghici ...
(09:27:10) famoprean: Houdini dom'le
(09:27:30) famoprean: statea langa capac afara si zambea spre mine
(09:27:35) famoprean: :-w
(09:27:42) famoprean: mai sa fie
(09:28:09) famoprean: zic de ma face sa fug dupa ea prin toata casa ... afara o las fara mancare pana ma intorc
(09:28:16) famoprean: no ...
(09:28:34) famoprean: da cuminte a fost si m-a lasat sa o iau in brate ...
(09:28:46) famoprean: se uita f. mandra de ispravile ei ...
(09:28:48) famoprean: la mine
(09:29:00) famoprean: ei si o pun in veche ei casa ...
(09:29:05) famoprean: lumea ei ce mai
(09:29:11) famoprean: a inceput sa manance
(09:29:14) famoprean: sa se spele
(09:29:25) famoprean: au trecut vremurile aventuroase
(09:29:38) famoprean: acum sunt sigur ca doarme de rupe pamantul
(09:29:51) famoprean: si ... uite asa intr-un final
(09:30:08) famoprean: am apucat si eu sa mananc putin totusi inainte sa vin la servici
(09:30:41) famoprean: si ... am incalecat pe-un bit
(09:31:08) famoprean: si v-am spus povestea ...
(09:31:17) famoprean: am nevoie de o rima,
(09:31:24) famoprean: orice ajutor e binevenit :D
(09:31:30) famoprean: gata #:-S
(09:31:41) famoprean: maraton literar improvizat dom'le

miercuri, august 31, 2005

VOX

Ei şi uite aşa încet, încet ne apropiem de Vox.
De fapt un prim contact "mascat" cu Vox-ul l-am avut în anul I sau II, nu mai reţin exact. Atunci am fost invitat de un prieten, coleg de grupă la un grup de ucenicie la care participa el. Tema abordată în seara respectivă era: "relaţiile de prietenie". Invitat să vorbească în cadrul grupului a fost Adi T. Am fost plăcut impresionat de vocea caldă, şi atitudinea şi tactul lui Adi. Acum, când mă gândesc: de ce nu am întrebat eu atunci unde îl pot gasi pe acest om? ... Din păcate, respectivul grup s-a destrămat.

Mai apoi, în vacanţa de vară dintre anul 3 şi 4 de facultate am rămas în Timişoara să lucrez la firma la care mă angajasem încă din timpul scolii. Cazarea mi-am rezolvat-o stând în gazda la o prietena de facultate din anul I care lipsea pe perioada verii din Timişoara, eu primind astfel sarcina să îngrijesc florile ei. Am stat practic la aprox 5 min. de mers pe jos de Vox. Conştiicios, eu în aproape fiecare duminică mă duceam la Betel. Până într-o dimineaţa când, grăbindu-mă (fiind în întârziere) spre Betel, mă intersectez cu o fostă profesoară - laborantă de a mea din anul întâi, care venea din sens opus şi care o mai văzusem din când în când pe la Betel. Mă întreabă unde merg, îi răspund că la Betel; Ea îmi face invitaţia de a veni la Vox ( ... clădirea aceea nouă, interesantă pe lângă care treceam zilnic în drum spre servici şi mă întrebam de fiecare dată: oare ce instituţie o să funcţioneze aici ( aşteptam să apară o firmă, ceva care să spulbere misterul ). Şi uite că aşa mi-am rezolvat misterul clădirii celei noi şi am ajuns la Vox.

În acea duminică a vorbit Gelu şi ... mi-am prins urechile. A fost ceva total diferit de orice altă predică pe care am auzit-o până la data respectivă: un maraton cognitiv, putenic condimentat cu termeni neologistici din lumea teologiei. M-a impresionat. De asemenea, mi-a plăcut şi maniera în care se cânta şi cum era organizat întregul serviciu. Era mai dinamic şi flexibil şi descătuşat de momente solemne cu care eram obişnuit în bisericile “traditionale”. Mi-a plăcut mult, ca urmare am renunţat la Betel şi m-am mutat la Vox.

Facultate

La admitare am stat în gazdă la fiica unei pritene baptiste de a lui mama, Roxana. Ea a fost confidentul & indrumatorul meu prin orasul mare şi străin al Timişorii. Înainte de examen ea mi-a împărtăşit un truc al ei folosit în clipele grele dinaintea unui examen:

Psalmi 121:5
Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

Mi-a citit psalmul şi astfel am făcut cunostiinţă, pentru prima dată cu cartea Psalmilor. Nu ştiu în ce măsură m-a ajutat dar sunt sigur ca mi-a plăcut şi aveam nevoie de aceste rânduri, mi-au dat un f. mic plus de încredere în ceea ce urma şi în mine. (pentru că din experienţele anterioare dar mai ales ulterioare, am băgat de seamă că D-zeu nu ştie algebră, analiză, teoria sistemelor şi alte materii cu care m-am luptat în facultate).

Tot ea, Roxana m-a dus la biserica la care mergea şi ea, mai precis Betel. Îmi plăcea că era mare şi nu mă întreba nimeni nimic şi nu trebuia să salut lumea - pentru că nu mă cunoştea nimeni şi nu cunoşteam pe nimeni. În schimb mi-au plăcut concertele de colinzi şi corul de clopotei :).

Liceu

În perioada respectiva, una din putinele persoane care reuseau sa îmi capteze atentia de la amvon era un profesor de fizica baptist (Sergiu Berian) si unul din gândurile care a reusit sa mi-l transmita a creat o oarecare ingrijorare:

  • stând si ascultând (chiar daca pasiv) cuvântul lui D-zeu te face automat responsabil (nu mai poti sa zici ca nu ai stiu / sa fii ignorant)
  • ascultarea cuvântului Domnului poate avea 2 efecte asupa inimii unui om: sa o deschida si sa lase pe Domnul sa intre; sau ... din contra sa o împietreasca mai mult.
Ei, aici eu m-am speriat. (auzisem si de pariul lui Pascal: "daca crezi si nu exista, nu ai pierdut nimic, daca nu crezi, si El exista, ai pierdut totul"). Acum sa nu credeti ca eram ateu. Nu, credeam ca exista ceva ce eu nu pot pricepe, ceva destul de mare … dar care mai poate sa astepte.

De asemenea pot spune ca partea rationala a mea a fost destul de puternic alimentata de lecturile mele SF (Dune) în care orice este posibil si totusi are o exlicatie tehnica – stiintifica ( oare am mers la Poli ca sa îl caut pe D-zeu prin metode “tehnice”? ) si asa cum Arthur C. Clark spunea, parafrazez: "orice tehnologie suficient de avansata nu poate fi deosebita de magie" => D-zeu si toate minunile legate de credinta si de Isus trebuie sa aiba o explicatie technologica f. avansata.

Ce masuri am luat:
  1. ma straduiam din rasputeri sa dau sens sunetelor (pentru ca doar niste sunete devenisera pâna la urma) ce le rosteam în gând când spuneam rugaciunea "Tatal nostru".
  2. sa încerc sa plec cu macar un gând concret din biserica chiar si atunci cand mi se parea plictisitor.
  3. sa cunosc mai multe despre fenomenul acesta al credintei si D-zeu => la orele de religie eu si prietenul meu Dragos puneam întrebari concrete despre natura lui D-zeu, treime, univers, creatie ... încercam sa îi gasim rostul, raspunsul technic îl cautam noi ... însa pastorul nu prea reusea. ( de fapt, cred ca de aceea îmi placea de profesorul de fizica - într-un fel poate involuntar el reusea sa abordeze într-o maniera “technica – metodica” problemele credintei, în acest fel putând patrunde mesajul si în capul si putin în inima mea ).
  4. implicare concreta în ceva legat de D-zeu si care oricum îmi facea placere: realizarea imaginii 3D a noii biserici baptiste ce urma sa fie construita la noi în oras (apropo, a fost inaugurata luna aceasta (15.08.2005))
  5. am avut chiar si o tentativa de botez (undeva la sf. clasei a 12-a).

Atunci, mi-am pus urmatoarea întrebare / problema:
să aştept sa cred si sa ma botez sau ... sa ma botez si apoi din constiintioziate si din forta împrejurarilor sa cred. Si ... cum nu mi se arata nimic care sa îmi dea speranta ca voi crede (când zic asta ma refer la faptul ca eu îmi închipuiam & doream sa cred într-un D-zeu viu si personal asa cum am tot auzit eu ca ar fi. Ori eu reuseam decât sa cred într-o entitate f.f.f capabila care impunea un respect profund si cu care nu era de joaca) am hotarât ca solutia trebuie sa fie cealalta: ma botez si apoi voi crede => zis si facut: pun mâna pe tastatura si îi scriu pastorului ca vreau sa ma botez. Ei, si aici cred ca a lucrat D-zeu impreuna cu pastoral, acum ca stau si ma gândesc: pastorul a întârziat cu raspunsul la acest mail crucial pentru mine (a se obs. ca nu am avut curajul sa îi comunic prin viu grai) si când a facut-o nu am simtit un sprijin deosebit din partea lui. Drept urmare lucrurile s-au racit cu de la sine putere si am hotarât sa mai astept ... problema aceasta mai poate astapta în conditiile în care urma bacul si admiterea. Apoi au urmat un val de experiente noi odata cu intrarea la universitatea.

Mama a încercat sa ma convinga sa ma duc în taberele organizate de biserica la munte (mie imi place mult muntele) dar eu i-am raspuns: "pai ce sa fac eu acolo? Sa ma rog în creierii muntilor?" ... D-zeu a lucrat încet si sigur iar ... dupa aprox 10 ani exact asta am facut eu în tabara de supravietuire în care am participat cu tinerii de la Vox / OSCET. (dar sa nu anticipez )

De fapt, ceea ce astaptam eu era sa se produca un declic intern în momentul în care masa critica de cunostiinte si experiente religioase a fost atinsa ... ceea ce daca stau sa ma gandesc nici nu e departe de adevar :). Pentru ca nu îndrazneam sa îl provoc pe D-zeu sa faca ceva minuni doar asa ca sa vad eu. (cine sunt eu ca sa îi spun Lui cum sa îsi adune oile ratacite) Pe vremea aceea nici nu cautam sa descopar micile minuni pe care le face D-zeu în viata fiecaruia.

Gimnaziu

La un moment dat una din prietenele mamei mele cele mai bune, a invitat-o pe mama la o slujbă la baptişti, la noi la Cugir. Mamei i-a plăcut şi după un timp a îmbrăţişat apa botezului.
În continuare, mama a început programul de educaţie religioasă în familie: ne invita la biserică şi încerca sa ne povestească ce a înţeles din ce a auzit pe acolo. Eu, din fire ascultător, dacă m-a invitat m-am dus ... duminica asta, următoarea şi apoi următoarea şi tot asa. Problema era că … eu mă cam plictiseam acolo: intelegeam cu mintea ce se vorbea acolo dar în inima ajungea o cantitate f. mică de informaţii. Se întâmpla ca eu să mă duc la biserică ca să stau într-un loc liniştit în care să pot să îmi pun la punct detaliile referitoare la următoarea constructie. ( încă din copilărie mi-a plăcut să construiesc - la început din carton şi sârmă colorată, apoi lemn, pământ, LEGO, os, pe calculator ).

Preşcolar şi ciclul primar

Fără să fie un subict central, Dumnezeu a avut locul său (destul de modest) în viaţa familiei noastre. Primul "contact" cu D-zeu, în copilărie, l-am avut prin intermediul rugăciunii "Tatăl nostru" şi "Îngeraşul meu" pe care le-am învăţat cu ajutorul bunicii din partea tatălui. De atunci, în fiecare seară, eu conştiincios ziceam cele 2 rugăciuni. (cred că mai era una cu Maica Domnului dar nu îmi mai amintesc). Crescând am renunţat la "Îngeraşul meu" şi l-am înlocuit cu "discuţie / monolg liber cu D-zeu". De fapt, mă obişnuisem atat de bine cu "Tatăl nostru" încât îl spuneam maşinal, eram capabil să construiesc mecanisme şi planuri pentru a doua zi în timp ce mă “rugam” ... chiar şi în timpul "monologului", care era, în esenţă tot o rugăciune creată de mine pentru nevoile mele si ale familiei & prietenilor mei după cum am crezut eu de cuvinţă.

Draft mărturie

cu greseli de exprimare & ortografie

Bună,
Mă numesc Oprean Sergiu, m-am năcut în Cugir, Jud. Alba într-o familie ortodoxă.

miercuri, decembrie 09, 1998

Ghidul profesorului pentru combaterea copiatului sau cum poti deveni un bun "copist"

MOTTO:
"Ce a fost prima data caietul sau fituica?"
AXIOME:
"Nimic nu e ceea ce pare a fi"
"Nimic nu e intamplator"

Totul a inceput cu mult,mult timp in urma "pe cand pamantul era cald" si profesorii invatau alaturi de elevi. Apoi printre elevi au aparut "Profesorii". Tagma era formata dintre cei cu apetit pentru putere si dornici de afirmare profesionala. S-a incercat mai apoi o revenire la vechile oranduiri dar lupta a fost dura si a dus la formarea a 2 parti beligerante clar definite:ELEVII vs. PROFESORII.

Si acum gata cu istoricul, vorba aceea: "vorba multa si "trimite-ti
lucrarile din spate in fata!"

Se spune ca profesorii au "sfoara si mamaliga" (inca de pe vremea lui Burebista!!???) dar elevii... au rabdare si indemanare deci dealungul timpului tehnicile de lupta au evuluat, azi avand de a face cu:

RETELE DE INFORMATII(Analogice)
Avantaje:nu lasa urme;pot fi folosite si de cei mai slabi cu inima.
Dezavantaje:un lant prea lung duce la o informatie perisata; distrugerea / blocara de catre inamic a unei verigi-cheie duce la blocarea retelei(prin mutarea tocilarilor/pazirea lor).

ALIANTE CU VECINII
Imprumutare de caiete din clasa si de peste hotare (alte clase).

SCHIMBAREA PUNCTULUI DE VEDERE(a profesorului)
Mutarea catedrei si atragerea dusmanului in unghi mort (prin cererea de lamuriri).

FOLOSIREA EFICIENTA A RELIEFULU (amfiteatre)
Punerea unei distante cat mai mari intre tine si inamic.

ALEGEREA ALTUI LOC&TIMP (imposibilitatea de a te scula in acea dimineata, ora pt dentist, inundatii, accidente si alte calamitati).

PLANURI CONCENTRICE
Daca unul cade intra in actiune urmatorul (a nu te baza pe 1 singura sursa de informatie).

DIVERSIUNI
Prin intrebari,stranuturi,caderi zgomotoase de... si fructificarea lor

TEHNICA EVIDENTULUI
O fituica mare e mai invizibila ca una mica

FOLOSIRE PARAVANELOR
Naturale sau antropice(ghiozdane, haine, colegi sportivi)

Dar nici profesorii nu au stat pe loc in tot acest timp! Si-au dezvoltat si ei sistemul defensiv:

DISPERSIA
asezarea la mare distanta a elevilor

RAZBOIUL PSIHOLOGIC
Rol esential (amenintarii ale prof'-ului)

RAIDURI ALEATOARE
Verificarea bancilor, penarelor, foilor...

PATRULARE
Printre banci (atentie, neordonata!)

DECALOGUL adaptat!

1) studiati in prealabil terenul,inamicul si aliatii
2) lasati la o parte animozitatile (fi-ti uniti!)
3) atentie la "pericolul" invatarii in timpul fabricarii fituicii
4) atentie la pericolul unei lucrari perfecte
5) atentie la dezavantajul fituicilor fixe(banca)
6) atentie la mimica (folositi-o pe cea de la poker)
7) folositi-va atentia distributiva;inamicul va face la fel
8) nu va apucati daca sunteti slabi de inger
9) nu plecati la lupta fara un pachet plauzibil de scuze si explicatii
10) pergatiti-va si pt. o eventuala infrangere

Daca am spus ceva nou pt. voi elevi, invatati!
Daca am spus ceva nou pt. voi inamici, nu va face-ti probleme elevi! Profesorii au tecut de varsta la care mai pot invata ceva nou!

Ender XII A

sâmbătă, noiembrie 28, 1998

Cumparaturi

Daca mai strang inca 59 de credite am sa pot sa-mi cumpar ROSU.
Am deja ALBASTRU,si nu-mi pare rau! Ce culoare mirifica are cerul senin, oceanul planetar vazut din spatiu!...Iar daca imi mai cumpar si GALBEN atunci pot spune ca vad cu adevarat.

Cand ma gandesc cum vedeam cand m-am nascut nu-mi vine sa cred:ab

Ender XII A

vineri, mai 08, 1998

Identic ...

11:36PM Din pivnita am simtit un iz de lemn ars si un curent de aer uscat, canicular. Cobor in pivnita inarmat cu o lanterna Halogen.Cand pasesc pe ultima treapta, usa sa deschis brusc si in fata ochilor mi-a aparut Vortexul, un adevarat spectacol de lumina si culoare.Am inaintat cu prudenta - nestiind de fapt cu ce fenomenul ma confruntam - banuiam doar ca e o anomalie a spatiului la care sigur nu se astepta Newton.

00:13AM Continui sa studiez Vortexul - pentru ca asa mi-am denumit fenomenul din pivnita - observ ca nu e constant,flucteaza ca si cum ar fi alimentat la o sursa instabila de energie.De fapt e o sfera cu un diametru de 1,5m cu un contur neregulat,un aspect usor translucid,ce radia o usoara caldura sau senzatie de caldura(de fapt cine stie ce alte radiatii) o entitate translucida
sferica de energie ce "framata de viata".Subliniez ca spatiul obisnuit din intriorul sferei a fost complet inlocuit cu... altceva.(oricum coltul bancului de lucru imi lipseste)

00:15AM Incep primele experimente:
1) arunc in interiorul sferei o moneda de 100 lei si astept;pret de cateva fractiuni de secunda nu se intampla nimic apoi din interior apare moneda mea de 100? -dar, de ce a intarziat atat, ce sa intamplat cu ea in interior?
2)Pt a studia conditiile din intriorul sferei trimit o "sonda":un termometru.Dupa acelasi interval de timp sonda se intoarse cu un rezultat deconcentrant:aceeasi temperatura. Pacat ca nu pot verifica compozitia aerului din intrior;dar un voluntar neasteptat mi-a indeplinit dorinta - o musca a intrat si apoi a iesit dupa intervalul de timp ce intre timp mi-a devenit
familiar.

00:36AM Opresc sondarile pt. analiza faptelor. Cele 2 lucruri imi ridicau mari semne de intrebare: intervalul de timp constant si faptul ca toate obiectele ce parasesc spatiul normal se intorc inapoi exact prin locul pe unde au iesit.

01:00AM Ipoteze:
1) Obiectele ce dispar sunt inglobate in masa aceea de energie si apoi respinse ca niste intrusi
2) Obiectele ce se intorc nu sunt aceleasi cu cele pe care le-am trimis. Sunt niste obiecte ce tind spre a fi IDENTICE cu cele trimise de mine doar ca au fost trimise de un EU aproape IDENTICE dintr-un univers aproape IDENTIC cu ce acesta iar aceasta anomalie e de fapt o poarta intre cele 2 lumi.

01:15AM Pentru a-mi verifica teoriile ma pregatesc sa incerc personal acasta poarta:daca e o poarta,atunci o sa apar intr-un univers identic cu acesta sau intr-un spatiu nedefinit in care cateva milisecunde o sa pot si eu trai la fel cu musca-sonda.

01:23AM Ma pregatesc sa intru si ... Saaaarrrr ... Sunt in spatiul dintre cele 2 lumi:un negru profund brazdat de nervuri galbene de energie.Probabil ca si acest spatiu e infinit, dar infinit comprimat (umple golul dintre cele 2 lumi paralele).Ma intreb daca acest univers e viu,daca are viata? Observ forme translucide de enegie ce aparent se misca aleator.Ele sa fie locuitorii Lumii Comprimate? Hei,dar si eu sunt transparent! Apoi totul disparu.In cel mai plastic mod posibil ma simt inconjurat de NIMICUL ABSOLUT.

09:27AM Ma trezesc intins pe jos in pivnita cu o durere insuportabila de cap: parca am avut un cosmar.Ma scol si ma uit la coltul bancului de lucru -lipseste! Deci a fost real! Urc sus si iau ziarul din fata usii de la intrare si pe prima pagina a ziarului "Faptele Valahiei" din 8 februar 2013 apare articolul de fond "O Pana de Curent a Paralizat Intraga Activitate a Principatului Valahiei"

Doamne,unde ma aflu....

Ender XI A

marți, februarie 10, 1998

Drama caii de mijloc

Cand nu esti sigur de ceva,cand ceva e riscant iei calea de mijloc,alegi siguranta. Asa ai facut din totdeauna,asa faci si acum. Nu risti pentru a nu pierde ceea ce ai deja.Dar daca castigi(si inca cu un efort insignifiant) nu e minunat? Deci alegind calea sigura si batatorita obtii deazastre mici si
satisfactii bine meritate,poti fi sigur ca nu vei avea socuri emotionale prea mari la aflarea rezultatului.
Asa ca unde-i distractia?...Esti un om printre celelalte miliarde de oameni ce-si omoara zilele pe aceasta planteta din Univers.

marți, noiembrie 25, 1997

Ora7:pusca ceasul

Oare? Asa arata o dimineata normala? Sa fi treaz la ora asta cind nu poti: vorbi, manca, scrie, citi, raspunde! Eu nu cred. (si banuiesc ca o buna parte din voi "tovarasi de insomnie fortata". Daca fabrica se scoala la 6:30 sa ma/ne scol/sculam si eu/noi?
Ora 6:50 ora somnambulilor...Bezna totala.Cerul, de un albastru de otel isi etaleaza beculetele si lanterna aia mare... (LUNA).Un cer prefect de noapte propice unei lectii de astronomie. Totusi, o prefer in toiul noptii...
Pe strada apar zombii cu pasi nesiguri si impiedicati unii poate chiar si cu mainile intinse...
Cu chiu cu vai, subiectii, ajung la misterioasa si intunecata destinatie: "Colegiul David Prodan". Se aseaza in banca...,casca...,ochii le lacrimeaza..., maxilarele trosnesc si...adoarm.
Profesorul, intr-o situatie asemanatoare (poate si-a baut cafeaua si atunci...) merge in deriva vorbind unor (1/2)*elevi...
.............................................................................
Si mai e mult pana la ziua...