Cateheza = sport extrem!
Ieri, după cateheză, mi-am luxat umărul şi am ajuns la judeţean cu salvarea. Doar am ridicat mâna şi am agitat-o puţin şi hop una bucată umăr dislocat. Asta o iau ca o demonstraţie de forţă a lui D-zeu, cum poate El într-o fracţiune de secundă să schimbe planurile noastre.
Îi sunt recunoscător că nu a ales să facă asta cât am fost sus la Straja. Sunt de asemenea bucuros că am râs cat timp am avut problema şi că L-am purtat pe D-zeu în inimă pe toată perioada. Stiu că nu e mare lucru (sitaţia era departe de a fi critică) însă e bine că m-am comportat ok ... zic eu.
Îi sunt recunoscător că m-a înconjurat cu oameni aşa de minunaţi ce mi-au purtat de grijă. Hm ... mă pot învăţa să fiu în centrul atenţiei . E super fain să ai încredere în El şi să crezi că tot ce ţi se întâmplă e cu un scop precis. Să-mi dea Domnul să-mi păstrez această credinţă.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu