Odiseea Coletului [aka: Coletul Edilului]
A fost la dumneavoastră agentul, şi colegii dumneavoastră i-au spus că sunteţi plecaţi să vă reparaţi bicicleta, a aşteptat 10 min. şi a plecat. Azi nu mai are ocazia să ajungă la dumneavoastră. Dacă mai e valabilă oferta mâine, ar putea să vină.Şi acum să dăm timp înapoi să vedem ce s-a întâmplat ...
Nu, mulţumesc, renunţ la serviciile dumneavoastră. La revedere şi o zi bună!
Luni.
Îmi încerc norocul şi completez un formular online pentru trimiterea unui colet cu un curier rapid. Impresionant, după nici 1h primesc un telefon:
Bună ziua, am primit o comandă online de preluare colet, doriţi să fie preluat astăzi sau poate să vină curierul să-l ridice şi mâine? Până la ce oră vă poate găsi la această adresă? Ce conţine coletul?Ei, acum să mergem mai departe ...
Nu, nu este nevoie astăzi, este bine şi mâine, eu sunt la birou până la ora 17. Coletul conţine piele, zic eu sub stare de şoc şi adâncă admiraţie pentru serviciile online româneşti, dar mâine sâ vină. Mulţumesc frumos.
Marţi.
De dimineaţă duc bicicleta la reparat pentru Alpi. Mă înţeleg cu Ema, că atunci când o termină mă sună şi eu vin repede să o iau ca să-i eliberez spaţiul. Perfect. Cât am stat la birou primesc 2 telefoane amabile la interval de aproximativ 1h, de la firma de curierat, să mă întrebe:
Până la ce oră poate curierul nostru să vină să ridice coletul? Ce conţine coletul?Amiază. Îmi aranjez drumurile în aşa fel încât înainte de 14 eram în birou. De fapt eram relaxat şi la gândul că, de data asta firma de curierat posedă numărul meu şi este dornică să-l folosească, în aşa fel încât, dacă curierul ajunge, va suna (nu ca data trecută când a preferat să plece cu coada între picioare, fără să încerce măcar să bată la o uşă sau să mă sune ...).
Până la 17, piele, răspund eu, admirativ pentru grija arătată de firmă pentru client şi vag contrariat de faptul că undeva în sistemul lor există o eroare care ducea la pierderea informaţiilor.
Va veni curierul după ora 14.
Ora 14:10 bicicleta e gata! Cobor, trec strada, nota de plată ... îmi mai lipsesc 3 lei. Merg la bancomat, scot, achit, mă întorc în birou.
O linişte plină de suspans. Colţurile buzelor colegilor tremurau. Ce s-a întâmplat? Într-un hohot de râs cvasi-generalizat mi se aduce la cunoştiinţă:
A venit curierul. ACELAŞI! Să vezi cum şi-a mai aruncat ochii peste cap!Acelaşi de data trecută care: nu a sunat, nu a bătut la uşă, cu care în final am reuşit să comunic cu el la telefon pe un ton de o amabilitate desăvârşită şi plin de sevă şi subînţelesuri numai de noi doi bănuite şi care a amânat o zi până să îşi facă simţită prezenţa în biroul nostru. Şi când a făcut-o ... a fost, pur si simplu "minunat" de grabit, amabil şi atent la detalii.
Poate, vine mâine, au mai adăugat colegii, iar alţii au adăugat un plus de convingere: eu nu am auzit dacă vine sau nu mâine ...Asta este, nu le poţi avea pe toate: şi pielea trimisă şi bicicleta reparată, dar şi mâine este o zi plină cu 24h, în care se pot face atâtea.
Miercuri.
Scenarii & sfat cu colegii: să îi iau un buchet de trandafiri roşii, o îngheţată, să-l las aşa cum este? ... Sentimente de remuşcare, stat ca pe spini, Curierul cu Ochii peste Cap putea să vină oricând, nu a specificat nici o oră. Primesc ofertă de a merge la masă. Dar vai, dacă vine Curierul, cum să mă duc la masă? Soluţie:
Vali, dacă vine Curierul îi dai tu coletul?Perfect. Problemă rezolvată, hai la masă. Mănânc, dar inima îmi era stransă şi alături de colet, coletul edilului, nu orice fel de colet! Mă întorc la bază. Coletul nemişcat de la loc. Curierul cu Ochii peste Cap nu a venit. Plauzibil, nu e încă ora 14. Aştept. Codez în pereche cu Mirela. Ochii îmi fug când pe ceas, când pe colet.
Dacă până la 16 nu vine, îl trimit prin poştă!Orele, minutele se scurg chinuitorare, codul se scrie cu productivitate îndoielinică. Gata, mă duc, este ora 16, timpul a expirat. Iau coletul edilului, şi răzbat prin centru (cam 34C) până la cea mai apropiată poştă:
Ne pare rău, nu primim colete. Aaa, la poşta mare au ceva probleme cu reţeaua, încercaţi la gară.Păi nu e minunat?!?!? Te grăbeşti undeva? (Oare nu a venit tocmai acum Crurierul cu Ochii peste Cap la firmă?) Mă întorc cu coletul edilului. Nu, nu a venit nimeni. Pun mâna pe telefon şi vorbesc cu firma de curierat să văd dacă mai aştept totuşi sau nu. Dispeceriţa se interesează, vorbeşte cu Curierul cu Ochii peste Cap (ce n-aş da să ştiu ce au vorbit ...) iar apoi îmi traduce. Îmi traduce cu cuvintele reproduse la începutul acestei odisei.
No, nu-i bai, plec de la servici şi în drum spre casă trec pe la gară. [...] Ajung acolo.
Printr-un geam mat cu modele (posibil uşor crăpat) lumina blândă a serii desena umbre lungi pe mozaicul gri cu pietricele albe de pe pardoseala roasă şi de pe tejghea patinată cu vreme... propoziţie pentru reconstrucţia parţială a atmosferei din interior.
Îmi pare rău, nu este bine ambalat. Nu-l putem primii aşa! Uite, aşa trebuie ambalat, indicându-mi un colet mic şi arhaic, atârnat pe un panou plin de praf din spatele tejghelei.Ce?!?!?! Ochii îmi scăpărau jăratec. Picioarele se mişcau spasmodic în colbul de pe jos:
Aveţi cumva hârtie şi sfoară? Sau, de unde pot lua. Până la cât sunte-ţi deschişi să primiţi colete?Salvarea vine totuşi tot de după tejghea:
Îmi pare rău, nu avem hârtie şi sfoară. Puteţi încerca la libraria de lângă hotel, dar nu ştiu dacă nu e închis şi dacă reuşiţi să vă întoarceţi în timp util. Noi lucrăm până la 18:15, apoi vine maşina şi le ia, cu un vag iz de neputinţă şi de satisfacţie.
Sau, îl putem trimite prioripost. Şi uite aici, banda asta, mai lipeşte pe aici pe acolo, uite pe aici pot să bag degetul dacă vreau!Bagă dacă vrei, că şi aşa nu poţi face mare lucru, nu e decât o nenorocită de piele neagră ... gândeam eu. Minunat, no cu atitudinea asta se vând servicii!! Bravo poşta română! Vreau o mărire pentru domnul de peste tejghea.
Mă apuc de bandajat şi în 5 min termin, achit şi ies pe uşă cu un imens sentiment de satisfacţie şi reuşită!
Da, Coletul Edilului, după o curbă sinuoasă prin timp şi spaţiu, a părăsit Timişoara în drumul lui spre Tg. Mureş.
P.S. cuvintele "Dacă vine [curierul]..." au rămas în istoria biroului şi au proprietăţi curative: trezesc amintiri & emoţii şi descreţesc frunţi!





