miercuri, martie 29, 2006
marți, martie 28, 2006
Adam, Where Are You?
by Don Francisco
Unashamed and naked in a garden that has never seen the rain,
Rulers of a kingdom, full of joy -- never marred by any pain,
The morning all around them seems to celebrate the life they've just begun;
And in the majesty of innocence the king and queen come walking in the sun
But the master of deception now begins with his dissection of the Word
And with all of his craft and subtly the serpent twists the simple truths they've heard,
While hanging in the balance is a world that has been placed at their command
And all their unborn children die as both of them bow down to Satan's hand.
And just before the evening in the cool of the day, They hear the voice of God as He is walking
And they can't abide His presence, so they try to hide away;
But still they hear the sound as He is calling:
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"
In the stifling heat of summer now the gardener and his wife are in the field
And it seems that thorns and thistles are the only crop his struggles ever yield
He eats his meals in sorrow 'til he sinks in to the dust whence he came
But all down through the ages he can hear his Maker calling out his name.
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"
And though the curse has long be broken
Adams' sons are still the prisoners of their fears
Rushing helter skelter to destruction with their fingers in their ears
While the Fathers voice is calling with an urgency I've never heard before
"Won't you come in from the darkness now before it's time to finally close the door!"
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, I love you!"
Copyright Don Francisco
This song appears on the albums: Forgiven He's Alive
luni, martie 27, 2006
duminică, martie 26, 2006
Actiunea „Crossover” din complex demarată!
Prea mulţi decibeli pentru gustul meu. Noroc că versurile au fost proiectate pe ecran pentru că altfel mi-ar fi fost f. greu să înţeleg ce cântă. Mesajul a fost criptic, menit să îi determine pe oameni să-şi pună întrebări. Mulţi cunoscuţi & prieteni, o familie dom’le. Am împărţit fluturaşi în faţă la 3F = o experienţă interesantă.
Adam, Where Are You
by Don Francisco
Unashamed and naked in a garden that has never seen the rain,
Rulers of a kingdom, full of joy -- never marred by any pain,
The morning all around them seems to celebrate the life they've just begun;
And in the majesty of innocence the king and queen come walking in the sun
But the master of deception now begins with his dissection of the Word
And with all of his craft and subtly the serpent twists the simple truths they've heard,
While hanging in the balance is a world that has been placed at their command
And all their unborn children die as both of them bow down to Satan's hand.
And just before the evening in the cool of the day, They hear the voice of God as He is walking
And they can't abide His presence, so they try to hide away;
But still they hear the sound as He is calling:
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"
In the stifling heat of summer now the gardener and his wife are in the field
And it seems that thorns and thistles are the only crop his struggles ever yield
He eats his meals in sorrow 'til he sinks in to the dust whence he came
But all down through the ages he can hear his Maker calling out his name.
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?"
And though the curse has long be broken
Adams' sons are still the prisoners of their fears
Rushing helter skelter to destruction with their fingers in their ears
While the Fathers voice is calling with an urgency I've never heard before
"Won't you come in from the darkness now before it's time to finally close the door!"
"Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, where are you?
Adam, Adam, I love you!"
Copyright Don Francisco
This song appears on the albums: Forgiven He's Alive
Îmi place sala Europa din centrul regional de afaceri.
Azi mi-am spus mărturia în cadrul bisercii în case. Simt că grupul începe să se închege ... sau poate doar mi se pare.
Citesc şi “Disciplinele spirituale” de Richar J. Foster.
sâmbătă, martie 25, 2006
Lanţul de oameni
Lanţul de oameni ce m-au călăuzit: bunica Ana, mama, Roxi, Seba (Genie), Adit T., Asistenta, Florin Dragu, Cristi, Gelu.
Azi este concertul formaţiei, “!For Sale” organizat de Vox & OSCET. Iar am să fiu paznic. Să iasă după voia Lui.
vineri, martie 24, 2006
full speed ahead!
Acum din nou:
- pot clapaci de 2 ori mai repede,
- lega sireturile de 3 ori mai repede,
- spala pe dinti miscand peria si nu gura,
- duc lingura / furculita la gura si nu invers
- ma spal pe cap cu ambele maini
- sa termin albumul foto
- sa ma apuc de lampa - cort
- sa merg cu bicicleta
- sa port tricouri normale nu gaurite in mijloc
- sa ...
Ne mai auzim!!!
I'm free!!! Sa va bucurati ca aveti 2 maini!
De 2 picioare, sireturi, linguri & dexteritate!
joi, martie 23, 2006
DE CE-uri
Q: De ce m-am apucat sa ma fac public?
A: Pentru ca am prieteni!
Q: De ce adaug in trecut?
A: Vezi Observatie vis-a-vis de cronologie...
de
Sergiu
la
12:38 p.m.
0
reacţii
Chei: de ce
Observatie vis-a-vis de cronologie...
Toate articolele de dupa banner-ul au fost adaugate ulterior datei la care ele apar.
Am ales aceasta solutie pentru a le avea ordonate cronologic. Chiar daca le-am publicat abia acum ele au fost scrise atunci.
Multumesc pentru intelegere!
de
Sergiu
la
12:01 p.m.
0
reacţii
miercuri, martie 22, 2006
Today is The First Day of The Rest of My Life
Buna dimineata!
Today is the first day of the rest of my life
Adica ma apuc sa ma comunic si eu pe net.
tnx, krayzee!
toata lumea,
O zi superba!!!
duminică, martie 19, 2006
Îmi caut locul în biserică
Oare ce trebuie să fac? Oare nu mă voi îndoi de mine, oare nu voi obosi, nu voi da înapoi? Şi simt că eu nu-L văd pe El suficient de mare. Vreau să Te iubesc, pentru că prin sentimente totul devine mai puternic şi se autosusţine mai uşor. Da, este o construcţie mai fragilă în acelaşi timp, însă e nevoie de ea. Idee: arhitectura credinţei, a gândirii mele (ideal) ar fi ... o armătură solidă din fapte, idei logice (apologetică) umplută cu sentimente care să construiască ceva frumos, durabil. Îmi e frică că armătura mea nu e suficient de solidă şi nu am suficiente sentimente care să îmbrace armătura.
Mâine am întâlnire cu Adi T. Tema: “o relaţie intimă cu Domnul”. Apoi întâlnirea gupurilor de ucenicie. Zi plină, dom’le!
FaNani,copilas,maine vei cuceri’Muntii’
(completare de azi, 13.06.2006, citatul de mai sus este dintr-un SMS de la Sneji)
P.S. la întrebarea din 24.02 … “Arta conducerii” de John White.
sâmbătă, martie 18, 2006
Bifat remember tabăra de schi
Simt nevoia să-mi pun capul în poala unei persoane apropiate.
Mă simt niţel singur. Aş vrea să am mai mult curaj & energie & optimism.
Mi se pare că am venit prea târziu în OSCET şi în scurt timp va trebui să plec. Mă simt un vizitator care a încercat să lase nişte urme – umbre pe unde a trecut, să-şi găsească un culcuş dar care se îndoieşte de propriile urme – umbre şi nu e sigur că există un culcuş pentru el în zona asta. Termenul ar fii că îmi e frică că sunt “tolerat” şi nu neaparat “integrat&acceptat”. Probabil că mă înşel, dar poate vreau să mă înşel. Ar trebui să analizez situaţia raţional însă trăirile astea au mai mult de a face cu ... părerea mea despre mine.
miercuri, martie 15, 2006
Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu
Am senzaţia că Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu. Cum de nu mi-am dat eu seama de asta abia acum? Şi mă mai intreb, eu am îmbrăţişat convingerile Vox-ului (în urma îndoctrinării benevole de-a-lungul anilor) sau eu mi le-am format în paralel (totuşi cu ajutorul experienţelor şi informaţiilor culese în principal de la Vox) şi acum constat cu surprindere şi mulţumire că ele coincid într-o mare măsură. Să dea Domnul să-mi păstrez aceste convingeri, să le rafinez şi să dea roade. Adică să nu fiu o legumă în cadrul bisericii.
Aş vrea să am ocazia să vorbesc / povestesc. Oare vreau să fiu lider de ucenicie? De biserică în casă? Pot eu? Oare nu e un gând fugar? Am să-l mai las să se coacă să vedem ce se alege de el. Dar în mod sigur, ceva vreau să fac, simţul responsabilităţii este treaz în mine, simt nevoia să dau înapoi ceea ce am primit. Sau ceva cu calculatorul ...
luni, martie 13, 2006
Am fost la Betel ieri
Mama a plecat.
Alte efecte ale transformării: am visat ceva (nu îmi amintesc ce) dar în timpul visului ... nu am făcut ceva pentru că am considerat că nu era după voia Lui.
Am fost la Betel ieri (a fost întâmplător şi Iosif Ţon) şi ... mi-am întărit convingerea că am ales bine biserica Vox. A fost practic seară de evanghelizare şi ceea ce s-a spus de la amvon a fost remarcabil de departe, de aşi atinge ţinta şi de a-mi sensibiliza inima. Acum, zic eu, inima mea este deja sensibilizată, însă încă mai pot să analizez o predică din punctul de vedere al unei inimi nesensibilizate (cel puţin una de “tipul meu”, iar eu nu pot să apreciez cât de răspândit e tipul meu) şi am putut să observ cum ... m-a lasat rece. (să nu se supere Iosif pe mine sper ...). Adică ideile erau frumoase, unele plastice cum îmi plac mie, vorbit rar ca să ai timp să rumegi ideile, atinse nişte probleme actuale însă într-o manieră “industrială”. M-am simţit într-o “fabrică de recrurare către Domnul”.Parcă le lipsea ceva ideilor ălora, ceva din actualitatea & aplicabilitatea celor de la Vox. Şi acum râzi: de multe ori mă străduiesc să văd relevanţa actuală şi aplicabilitatea mesajului transmis din faţă de la Vox dincolo de ceea ce zice vorbitorul şi ... eşuez lamentabil! Tot timpul rămân parcă în urmă (hm ... senzaţia îmi e vag cunoscută. Aaa, de la şcoală! Of ... ardelenii ăştia!) şi eu practic procesez în săptămâna curentă idei vechi din predici de mult apuse. Nu-mi cere exemplu concret, este mai mult o senzaţie decât un fapt.
Am intrat practic în Betel şi m-a lovit aşa o nostalgie (n-am mai pus piciorul acolo de aprox 4 ani). Am recunoscut becurile, scaunele, zugrăveala, basorelieful, textul din spatele corului, retroproiectorul şi maniera de afişare a textelor. Da, da, se pare că le-am studiat atent arhitectura în timpul petrecut acolo. M-am simţit într-un loc foarte familiar şi m-am bucurat. Făceam parte din ceva mare şi ... acum simţeam cu altă inimă. M-am bucurat până şi de cor! (eu NU fan cor). Am început să mă întreb dacă nu cumva pot exista mai multe biserici în cadrul cărora să vreau să mă botez! Ei, şi toate aceste senzaţii le-am încercat preţ de aprox 1h. După aceea s-a făcut cald (alt prilej de nostalgie) şi eu analizam pe Iosif în paralel cu două inimi şi am fost nevoit să ignor arhitectura. Şi mă gândeam la Vox ...
Indubitabil actualizarea mesajului, extragerea aplicaţiilor practice, împărţirea pe grupe mici & seminarizarea face mul,t mult. Da acesta e pasul doi. Primul este demonstrarea validităţii principiilor susţinute din faţă prin exemple concrete de viaţă (principii aplicate în tabere şi alte activităţi). Evident asta e o părere personală şi acest traseu a fost cel care m-a ajutat pe mine. Sunt sigur că mai există şi altele.
Nu am scris asta ca să critic o anumită biserică ci am încercat să fac o analiză din punctul meu de vedere şi în baza ei ... îmi exercit liberul albitru de a alege ce mi se potriveşte mai bine.
sâmbătă, martie 11, 2006
Maksa este la mine să mă oblojească
Maksa este la mine să mă oblojească.
Gând de sâmbătă dimineaţa (una destul de sumbrişoară din punct de vedere meteo) :
Lumea o văd acum în contraste mai puternice, culori mai vii, mai clar, liniile mai bine definite, mai multe detalii (rezoluţie mai mare); în spatele perdelei de nori ştiu că este şi un soare, un copac iarna va înfrunzi primăvara, omul urât poate fi / este frumos.
de
Sergiu
la
10:35 p.m.
0
reacţii
Chei: spiritual
luni, martie 06, 2006
Cateheza = sport extrem!
Ieri, după cateheză, mi-am luxat umărul şi am ajuns la judeţean cu salvarea. Doar am ridicat mâna şi am agitat-o puţin şi hop una bucată umăr dislocat. Asta o iau ca o demonstraţie de forţă a lui D-zeu, cum poate El într-o fracţiune de secundă să schimbe planurile noastre.
Îi sunt recunoscător că nu a ales să facă asta cât am fost sus la Straja. Sunt de asemenea bucuros că am râs cat timp am avut problema şi că L-am purtat pe D-zeu în inimă pe toată perioada. Stiu că nu e mare lucru (sitaţia era departe de a fi critică) însă e bine că m-am comportat ok ... zic eu.
Îi sunt recunoscător că m-a înconjurat cu oameni aşa de minunaţi ce mi-au purtat de grijă. Hm ... mă pot învăţa să fiu în centrul atenţiei . E super fain să ai încredere în El şi să crezi că tot ce ţi se întâmplă e cu un scop precis. Să-mi dea Domnul să-mi păstrez această credinţă.
de
Sergiu
la
10:34 p.m.
0
reacţii
duminică, martie 05, 2006
M-am întors de la Straja
Am avut un timp minunat. Din nou am regăsit aceeaşi armonie pe care am găsit-o în tabăra de supravieţuire. Multă, multă veselie, originalitate, spirit de sacrificiu şi cumpătare. Azi curs 5 de cateheză. (Slujitorii bisericii şi Simbolurile noului testament)





