Se afișează postările cu eticheta spiritual. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spiritual. Afișați toate postările

vineri, februarie 10, 2012

La capătul cunoaşterii

Răsărit înghețat peste Timișoara (-22 C)
Ieri a fost o zi memorabilă în unicitatea ei anonimă și personală. Am ajuns la capătul cunoașterii! Pare incredibil, nu? Este! Nici nu îți vine să crezi! Nici mie! Dar să vă împărtășesc, 42-ul meu:
  • Dumnezeu există, 
  • Viața este grea și imprevizibilă, 
  • Asteaptă-te să suferi, 
  • Nu avem control asupra ei, 
  • Nu te poți baza pe Dumnezeu că te va ajuta să o controlezi, 
  • Bazează-te pe tine, fară să-L desconsideri pe El (se poate?) 
  • Dacă vrei ceva, muncește, consecvent, cu răbdare, POATE vei avea, 
  • Tot ce poți face este să apreciezi prezentul, 
  • Să te bucuri de oameni buni și lucruri frumoase (natură),
  • Și să lași urme [creezi!], în ideea de a păcăli moartea, 
  • Să iubești și să nu privești prea departe (pentru că e ceață), 
  • Cel mai bun motor de bun simt, bine și frumos este dragostea. 
... Semănă cu Eclesiastul. Cam rece 42-ul meu, poate îl mai rafinez până la sfârșitul călătoriei.

miercuri, februarie 08, 2012

Ochii albastri ai lui Dumnezeu

de Adriana Margalina

Ochii albastri ai lui Dumnezeu
In munti, acum, e-un fel de-nlacrimare
Si lacrimile picura mereu,
De parca s-a-ntamplat ceva ce doare
Si astazi, plang, in loc de fiecare,
Ochii albastri ai lui Dumnezeu.

Noi stam in ochii lui si-avem de toate
Si suntem asezati si calatori
Si el cu-aceleasi lacrimi ne strabate
Si-n ele, cand altfel nu se mai poate,
Cadem si noi din ceruri uneori.

Sunt toate intr-o ordine fireasca,
Se frange tot ce se cuvine frant,
E masca unde este loc de masca,
Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca,
El, uneori, ne plange pe pamant.

Acum, in munti, sunt lacrimi si e ceata
Si soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, tu ne dai aceasta viata
Si o gustam cu mila indrazneata,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.

Din ochii tai, lumina lumii vine
Si tu chiar intunericu-l descosi
Si-am vrea sa-ti fie totdeauna bine
Si, uneori, ne temem pentru tine
Sa nu orbesti de-atatia pacatosi.

+youtube

marți, noiembrie 15, 2011

Bun simţ vs. Extraordinar

If God were small enough to be understood, He would not be big enough to be worshiped.
Evelyn Underhill
For when we cease to worship God, we do not worship nothing, we worship anything.
G. K. Chesterton

The atheist can't find God for the same reason that a thief can't find a policeman.
Author Unknown
 

sâmbătă, august 13, 2011

Nu știi?

Isaia 40: 28-31
Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeu cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin.

Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină;

Dar cei ce se încred în Domnul nu își înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.

vineri, august 05, 2011

8:02

Singurătatea naște fie monștri fie sfinți. Aceeași persoană poate trece în timp de la una la alta. Nu ai nevoie de modele dacă fiecare alegere ce o faci, o faci în baza a ce crezi. Ieri am început sfârșitul. Azi este o nouă zi.

BONUS:

Mens sana in corpore sano.

vineri, iulie 29, 2011

Felinare umblătoare

pentru Ligia
Era odata un felinar, era așezat deocamdata, pe o alee, întru-un parc. El luminează zi și noapte. O lumină alb-gălbuie. O lumină caldă. Cel mai valoros, el este noaptea, când e ceață, când este un întuneric de nepătruns el arată calea. Nu este singurul, sunt mai multe pe drum. Asa cum este de asteptat, în jurul lor roiesc musculițe. Și ele caută lumină, caută căldura. Unele sunt mai putin înțelepte, vor prea mult, prea repede. Se apropie de lumina-căldură și se ard. Își ard aripile și zborul le devine frânt. Cad jos. Au avut aripi de ceară? Minte de ceară?

Felinare umblătoare, asta este soluția! Cu spirit de inițativă. Văd unde este nevoie de lumină și merg în întâmpinare. La același semnal au reacționat și alte felinare umblătoare. Par a se cunoaște între ele. Felinarul cel nou din fontă de la intrare, cu cel vechi și ruginit de lângă banca din spate. S-au adunat în jurul cubului de gheață, în jurul întunericului. Este căldură, este lumină. Multa. Gheața se topește, întunericul se transformă în lumină. De unde își iau ele lumina, de unde își iau ele căldura? Nu vad nici un fir, nu văd nici o baterie. Din pământ? Este prea rece. Din aer? Bine, dar iarna? De la alte felinare? Dar dacă sunt singuri? Și cum de se cunosc? Ceva le unește, au o Sursă comună de Căldură. Probabil, Sursa asta are multă Lumină, multă Căldură dacă poate alimenta atâtea felinare. Apoi felinarele să lumineze și să încălzească la rândul lor. De ce este atâta ceață, întuneric, gheță? Cred că e o înțelegere între felinare și Sursă. Cred că așa sunt construite, să primească și să dea căldură. Dacă doar ar primi, s-ar supraîncălzi și s-ar arde. Ar deveni un felinar stins. Am văzut și felinare care pâlpâie neputincioase, am văzut felinare stinse. Dacă ar fi suficiente felinare arzânde, parcurile ar fi mai luminoase, mai călduroase. S-ar vedea aleile. Ar crește mai multe flori, s-ar plimba mai mulți prin ele. S-ar recunoaște. Știi? Un călător, dacă se plimba suficient de mult prin parc, în lumina felinarelor, începe să radieze căldură, începe să lumineze. Deci așa apar felinarele umblătoare? Întodeauna m-am întrebat cine le-a adus, cum apar altele noi.

miercuri, iulie 27, 2011

Psalmul 121

Îmi ridic ochii către munți ...
De unde-mi va veni ajutorul?

Ajutorul îmi vine de la Domnul,
care a făcut cerurile și pământul.

Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul;
Cel ce te păzește nu va dormita.

Iată că nu dormitează, nici nu doarme
Cel ce păzește pe Israel.

Domnul este Păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.

Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul.

Domnul te va păzi la plecare și la venire,
de acum și până în veac.

luni, iulie 25, 2011

Care sunt care?

Oamenii, contextele, evenimentele pot fi "instrumente" sau "scopuri".

Să le iau pe rând:

Instrumente - te ajută pe drumul vieții, fac parte din călătorie, din căutare. Sunt lângă tine o perioadă, înveți ceva de la ele, iar apoi pleacă lăsând urme adânci. Sunt lucruri care le faci, le duci până într-un punct de evoluție, apoi te oprești din ele și mergi mai departe. Căutarea nu s-a terminat. Golul pământesc nu a fost umplut. Cel în formă de D-zeu nu ar trebui să încercăm să-l umplem cu altceva decât cu El.
Scopuri - aici se oprește căutarea. Aici zăbovești mai mult. Aici găsești liniștea. Lucrurile/oamenii se potrivesc asemenea unor piese de puzzle. S-ar putea să nu ajungi aici, însă cu siguranță viața este o căutare, o întrebuințare de "instrumente". Atunci am face bine să ne bucurăm de călătorie, să nu așteptăm finalul. De fapt, finalul nu este aici, scopul nu este aici și acum. Este dincolo. Este mai mare decât ceea ce puteam noi creea și experimenta aici. Este Cineva.
Motivațiile pot fi interior-profunde sau exterior-influențate.

Și acum pe rând:
Interior-profunde - nu ești capabil să le identifici sursa, sunt pur și simplu, se autoîntrețin și în condiții vitrege, rămân în ciuda. Reacționezi instinctiv la orice are de a face cu; nu poți să găsești o explicație. Rezistă în timp.
Exterior-influențate - sunt mai perisabile. Sunt întreținute de factori externi. Pierd din intensitate atunci când factorul extern scade sau dispare. Voința și consecvența joacă un rol important. Le pui în slujba celor interior-profunde.
Relația dintre cele 2 concepte:
Ideal Scopurile sunt hrănite intern de motivații Interior-profunde și sunt urmărite / dezvoltate prin Instrumente ascuțite prin motivații Exterior-influențate.
Întrebare:
Care sunt care?

marți, iunie 28, 2011

Rațiunea este insuficientă

Rațiunea se dovedește insuficientă pentru a cuprinde realitatea înconjurătoare și mai ales cea interioară. Pentru a te putea apropia de pace [de dragoste] și siguranță și ceva mai multă certitudine este nevoie de simțire, de emoții dincolo de rațional ... de instincte dacă îmi pot permite să le introduc în acest context. Învățând să Îl simți, nu să Îl întelegi ... acesta este drumul spre intimitate și siguranta [a se citi pace] în trăirea cu Dumnezeu. În relațional se simte! ... nu doar se raționează. Nu îți fie teamă de contradictoriu ... caută să simți, ce simți în adâncuri ...

duminică, mai 29, 2011

Psalmul 32:8

"Eu", zice Domnul, "te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta."

marți, mai 17, 2011

Mirosul salcâmilor

Pentru că nu pot să mă bucur de mirosul salcâmilor, gustul mâncării, muzicii, caut ceva dincolo de astea pentru semnificație și motivație. De aceea am ajuns în halul în care am ajuns. Doamne ajută-mă să îmi fac o viață normală / = o viață utilă. Să nu mai simt golul din stomac! Îți mulțumesc pentru dimineața asta, îți mulțumesc pentru răbdare … De fapt … ce răbdare, că Tu-ți permiți … noi trăim în incertitudini … Sunt gol, umple-mă ...

sâmbătă, mai 14, 2011

Psalmul 28

Un psalm al lui David

Doamne, către tine strig. Stânca mea! Nu rămânea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. Ascultă glasul rugăciunilor mele, către Tine strig, și când îmi ridic mâinile spre locașul Tău cel Sfânt. Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi și cu oamenii nelegiuiți, care vorbesc de pace aproapelui lor și când colo, au răutate în inimă. Răsplătește-le după lucrările lor și după răutatea faptelor lor, răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata ce li se cuvine! Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare și să nu-i mai scoale! Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele. Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima (și îți este?), și-L laud prin cântările mele. Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său. Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta! Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci.

duminică, aprilie 17, 2011

youversion.com

Dacă primesc ajutor, mă simt dator, dacă sunt dator, îmi pierd libertatea. Îmi place să ajut, încerc să nu creez datorii, legături. Îmi doresc ca toți să fim liberi să ne ajutăm fără să o facem din obligație. Oare vreau prea mult?

YouVersion.com pare ceva promițător.

miercuri, decembrie 29, 2010

Splendori nemuritoare

de C. S. Lewis
"Este un lucru foarte serios să trăiești într-o lume a unor posibili zei și zeițe, să îți amintești că persoana cea mai ștearsă și neinteresantă cu care vorbești poate deveni într-o zi o creatură pe care dacă ai putea-o vedea de pe acum, fie ai adora-o, fie ai considera-o de coșmar. În fiecare zi, într-o anumită măsură, ne împingem unii pe alții înspre una dintre aceste destinații ... Nu există oameni de rând. Nu ai vorbit niciodată cu un simplu muritor. Națiuni, culturi, arte, civilizații - toate acestea sunt trecătoare și viața lor în comparație cu a noastră, este ca viața unui fluture. Dar noi glumim cu nemuritorii, lucrăm cu ei, ne căsătorim cu ei, îi exploatăm și îi jignim - avem de a face fie cu orori veșnice, fie cu splendori nemuritoare."

"Bucuria este cea mai serioasă preocupare a cerului"

marți, septembrie 21, 2010

Psalmul 90

12. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

joi, iulie 01, 2010

Vreau să joc!

de Lucian Blaga
O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra, cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

vineri, mai 14, 2010

de la Cluj culese

Dacă nu îți este teamă de viziune, nu este de la El, nu ai nevoie de El.
Dacă te uiți înapoi și ți se pare că nu ai lăsat nimic ... tot e bine, El stie mai bine.

Bianca

luni, mai 10, 2010

BIC x 2 :: Tolstoi - Baba Dochia

Alea iacta est! + Insha'Allah!

Weekend în lemn, piele, c#.
Cu suflete în care Domnul sculptează,
suflete care se doresc sculptate,
care vor să sculpteze.

O saptamână meșteșugită!

sâmbătă, martie 27, 2010

Oameni și fructe

De dimineață m-am gândit ... oamenii sunt ca niște fructe:

  • unele se coc mai devreme, altele mai târziu,
  • unele se coc primăvara, altele le pui sus pe dulap, toamna, să se coacă,
  • unele sunt mai ușor de digerat altele mai greu,
  • de unele te saturi mai repede decât de altele,
  • unele se păstrează mai ușor altele mai greu,
  • unele sunt mai ușor de cules decât altele,
  • unele merg mâncate împreună,
  • unele țin de foame, altele ...
  • unele au coajă groasă, altele ....
Dar toate au în comun nevoia de a fi udate, nevoia de a-și împlini menirea, de semnificație în grădina Silvicultorului.

luni, martie 08, 2010

Marcel Iureș

O voce caldă și niște cuvinte străvechi:

O săptămână frumoasă.