duminică, ianuarie 22, 2006

Impresii & senzaţii & reviews

Am terminat de citit “Temelii de neclintit”. Cred că a fost / este cartea potrivită pentru mine la această fază a evoluiţiei mele spirituale. Nişte idei cu care am rămas din ea (nu neaparat în ordinea importanţei):

  • iadul este inchis pe interior / porţile iadului sunt ţinute inchise de catre cei care aleg iadul.
  • Iadul = despărţirea veşnică de o relaţie cu D-zeu
  • Iadul este o conseciţă a dragostei lui D-zeu: sentimentul / exercitarea dragostei este un act liber nu impus. Nu există dragoste impusă. O consecinţă a dragostei lui D-zeu este existenţa liberului albitru. În baza liberului albitru omul este liber să aleagă sau să respingă dragostea Lui. Respingerea dragostei Lui ... direcţia iad.
  • Păcatul nostru temporal are consecinţe eterne în timpul infinit / eternitate ( prezentul continuu ) => noi putem să-L necajim etern chiar dacă greşim doar pentru 3 sec şi apoi ne corectăm. Păcatele nostre lasă urme aici şi ce e mai grav în eternitate.

Terminat ieri “Întâmplările pelerinului în călătoria sa” de John Bunyan. Idei de aici:
  • drumul spre Tatăl nu o să fie uşor, dar dacă ai credinţă ( iar dacă nu o ai să o ceri ) poţi să-l parcurgi
  • drumul e plin de capcane pentru toate vârstele, locurile, sentimentele si situaţiile, ca urmare trebuie să veghem neîncetat.
  • Fiecare este ajutat pe drum după nevoi, nu trebui să comparăm drumul unui pelerin cu altul. Dar cu cat avem mai multă credinţă e mai bine.

Vineri ( 20.01.2006 ) am văzut “Cronicile din Narnia”.
În film leul alege să îşi dea viaţa în locul unui băieţel care şi-a trădat familia. Moare şi ... reînvie! Este o paralelă super între leu – Isus, băieţelul – Noi, dreptatea ce trebuie să existe într-o lume, respectiv totul are un preţ ce într-un fel sau altul trebuie plătit. Dacă aşa e într-un film cu atât mai mult este aşa aici => chiar trebuia Cineva s-ă moară. Şi de ce nu a şters D-zeu cu buretle? Păi de aia: noi trebuie să fim responsabili pentru ceea ce facem şi să fim f.f. conştienţi că dreptatea trebuie să fie suverană milei. Mila ar lăsa în viaţă & nepedepsiţi criminalii pe cînd dreptatea cere ca ei să fie pedesiţi. Indubitabil: Isus a trebuit să moară ca să se păstreze “echilibrul” universului moral al Lui. Noi acceptăm această rezolvare, scăpăm de sentimentul vinovăţiei => asta ne face liberi să ne bucurăm de o relaţie cu El.
Este remarcabil … eu sunt cu explozie întârziată. Lucrulile astea le aud de mult, dar nu le-am simţit. Acum parcă încep să le simt şi astfel pot să le formulez. Dar vreau / încerc să nu mă folosesc de formulările consacrate pentru că ... atat de multă vreme nu mi-au spus nimic încât parcă sunt de lemn. Apoi termin de scris cum vreau eu ... şi ce găsesc (după ce dau la oparte tot ce e balast) : EXACT aceeaşi idee. Uimitor! Şi C.S. Lewis este un tip super.
Ce am mai bagat de seamă la mine:
  • constat că nu mai [prea] găsesc plăcere în a mă uita la filme / pierd vremea jucâdu-mă: mi se pare mult mai important să studiez despre El.
  • Mă gândesc mai mult la El.
  • Încerc să raportez la El tot ce mi se întamplă. De exemplu am vrut să dăruiesc un cadou de Craciun unei persoane şi ... ziceam eu, am eşuat, pentru că nu am reuşit să mă întâlnesc cu ea înainte sa plec acasă. Dar guess what  : ea ţinea Crăciunul sârbesc şi eu m-am întîlnit cu ea fix de Crăciunul ei şi i-am dat cadoul. Asta îmi place fantastic de mult la El: cum ştie El să pună totul la punct, să le aşeze toate circumstanţele într-un mod aşa de minunat. Nimic nu este la voia întâmplării, totul este atent ( mai atent de atat nici nu se poate ) “regizat”. Aşa că ... cum să nu fii liniştit cu privire la ce se întâmplă în jurul nostru.
  • Am găsit o întrebuinţare cuvintelor ce expimă gradele maxime de comparaţie şi absolutul. Nu ştiam eu de ce eram aşa de rezervat în folosirea lor pînă acum. Acum ştiu: pentru ca ele să fie folosite în relaţie cu El.
  • Prefer să ascult muzică creştină ( Rebecca St. James & “Stuff” ) în locul restului muzicii care îmi plăcea ... Adică încă îmi place să ascult şi altă muzică, uit la alte filme, citesc alte cărţi dar mi se pare că e timpul prea scurt ca să îl folosesc pentru “prostii”.
  • Câteodată simt nevoia să fac “altceva” pentru că am senzaţia că mă autoîndoctrinez. Ce se întâmplă cu mine??!!!??... Eu nu eram aşa!!! Eram altfel ... oare spre ce mă îndrept? Merg bine? Dacă da, oare nu o să obosesc? Să dea Domnul să nu!

Niciun comentariu: