luni, aprilie 23, 2007

William Ender Tell

5 biciclete, 5 prieteni, o duminică cu soare, o oiţă zdrăngănitoare, un măr străpuns "din greşeală" de la 15m, tragere soldată cu o pipotă supradimensionată, o săgeată rătăcită prin mărăcini ... cam acesta ar fi bilanţul ieşirii de la Şag din weekendul acesta.
De ce nu ai venit şi tu? Nu ai bicicletă? ... pai să îţi cumperi!

Dimineaţa ... experimentul de la BIC cu lista de minunăţii încununat cu un răsunător ... SUCCES!

Aaa ... şi montatul mobilei de bucătărie cu prietenii poate fi o activitate distractivă.

Să ai o săptămână minunată!

miercuri, aprilie 18, 2007

Alternative

ghidat ca bila albă de biliard care se loveşte de alte bile şi mante într-un scop pe care doar Jucătorul îl cunoaşte în totalitate ...
sau
dat peste cap într-un carusel cu centura de siguranţă pusă pe nişte şine trasate de Inginerul Şef cu "doar" nişte macaze la îndemână?
sau
altfel ...

... cum ai prefera / cum este viaţa cu Domnul?
(sursa: puţul gândirii lui sergiu)

luni, aprilie 16, 2007

Bilanţ de weekend

Un nou look (m-am tuns scurt), un mosor, 5 săgeţi, o panoramă, frisbee-ul meu vechi şi copt de 10 ani rupt în parcul botanic.
Nu e aşa că ţi-a fost dor de o panoramă? Recunosc, şi mie!

vineri, aprilie 13, 2007

BLOGORÉE

aseară s-a mai născut un cuvânt ... şi totuşi Pământul a rămas pe orbită!

BLOGORÉE
s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a posta continuu şi incoerent. ♦ (Fam.) Faptul de a scrie mult şi inutil; bloguţie, blogvacitate. – Din sergiulească. blogorrhée.
evident, sursă de inspiraţie ... tot dexonline

Adăugare [14.04.2007] ... nu am pus eu coada la prună: vezi comentariul ataşat!
Merci, Andreea

joi, aprilie 12, 2007

Hoţul la Kaufland!

Era cât pe aci să fie o zi ordinară de 12 aprilie. Noroc că mi-am învins confortul ce era cât pe-aci să mă copleşească şi am purces spre cumpărăturile bilunare de la Kaufland.
Totul a decurs lin, pe ritmuri folk şi creştine revărsate cu generozitate de lectorul meu iRiver până la ieşirea din magazin, când un personaj dubios cu o căutătură a la Mike Tyson şi cu o bască de revoluţionar mă abordează afară din unitate tocmai când mă pregăteam să parchez automobilul de transport interior.
Evident, l-am ignorat spunându-i ceva de genul

"Nu, mulţumesc, nu cumpăr!"
Asta pentru că nu am auzit ce mi-a spus (muzica mergea de zor) şi nici cu vederea laterală nu stau prea bine ceea ce m-a impiedicat să bag de seamă ce a scos de la piept: o legitimaţie roasă de angajat de pază.
Woau!!! Oscilam între să mă împrăştii de râs şi să mă oftic. Evident nu fac nici una nici alta şi la invitaţia care nu concepea o variantă de refuz de a-l urma înapoi mă întorc în măreţul edificiu păzit cu sârguinţă de Mike Revoluţionarul. Aaa, între timp am renunţat la coloana sonoră.
Ne întoarcem deci împreună la zona de depunere a bagajelor, unde, cu o siguranţă dată fară urmă de îndoială de multă practică la locul de muncă, Mike mă roagă să îmi deşert cumpărăturile pe tejghea. Ce?!?!? Am zis "mă roagă"? Te rog să mă scuzi, m-a luat gura mea politicoasă înainte! Cum te poţi gândi că ar putea să zică aşa ceva? Mi-a zis să scot ce am în rucsac şi şi-a exprimat speranţa că mai am bonul de la casă.
Asta este ... nu e bine să te pui rău cu Mike, aşa că zis şi făcut: mă apuc să scot laptele, fulgii, hartia igienică, Africana cu cocos şi celelalte inestimabile valori proaspăt achiziţionate.
Şi acum acuitatea vizuală, atenţia distributivă şi capacitatea de urmărire a unei liste de cumpărături a lui Mike este pusă în valoare!
Urmărind cu degetul acoperit cu o piele tabăcită de atâtea parcurgeri de bonuri, coroborând lista cu produsele deşertate timp de aprox 1 min şi jumătate ... eureka:
"Dar ciocolata de ce nu e trecută pe bon?"
Faţa toată îi radia de iminenta victorie (au fost cândva riduri pe această faţă luminoasă de copil?), KO în prima rundă!
Dar vai, cerul se întunecă în momentul în care eu, cu picioarele încă uşor îmmuiate, îi evidenţiez pe bonul analizat anterior de Mike cu atâta dedicare "tableta cocos - 1.25b".
"Nu se poate, adversarul s-a ridicat de la podea! Nu-i nimic mai sunt runde, nu am terminat eu încă cu tine! Dă-mi lista să mă mai uit pe ea!"
gândea Mike şi a reânceput o nouă rundă extenunantă de analiză a zapisului.
Dar vai, adversarul câştigă teren:
"O nu, nu se poate, cruntul adevăr, Val Morpheus-Kilmer nu a furat nimic! Sunt pierdut!"
Si ... raportează sefului gărzii castelului că melomanul hipiot ...

"ESTE NEVINOVAT!"

Apoi, cu o piruetă teatrală uitând, probabil din cauză sufletului răvăşit de proaspăta înfrăngere, să mulţumească pentru colaborare şi să ceară scuze pentru deranj umilului călător care venise să găsească de ale gurii sub castelul păzit de dânsul, Mike plecă.
Uite aşa, umilit, în poarta cetăţii călătorul nostru a început să îşi bage înapoi în traistă merindele, cu Mike învîrtindu-se pe metereze în vederea localizării unei noi victime.
Dar, nici omul nostru nu se simţea împăcat ... sângele începu să-i clocotească în vene, ochii să-i devină injectaţi şi toate astea ... după ce bătălia se încheiase, cum îi este obiceiul. Dar nu pentru el! Şi luându-şi inima clocotindă în dinţi Morpheus îl abordă cu un glas candid:
"Nu vă supăraţi, care a fost motivul pentru care m-aţi oprit?"

După un scurt moment de gândire, timp în care trupele Mike-eşti s-au regrupat, mi-a răspuns:
"Uneori se fac greşeli la casă, nu sunt trecute toate mărfurile pe bon. Se fură, se fură groaznic aici [, la noi în castel] ."
Apoi pentru a-şi etala virtuţile păziţeşti a adăugat:
"Uite, acu' trei sferturi de oră am prins unul."
"Nasol, nasol."
zic eu grav, în timp ce ultima merindă şi-a găsit locul ei în desagă.
Apoi, mi-am pornit sistemul audio la purtător, mi-am proptit ochelarii pe nas şi am purces spre casă, încălecând pe mârţoaga-mi supranumită şi ... bătrânica.
...
Sfârşit.
...
Atenţie!
Cele prezentate mai sus sunt inspirate după fapte reale, orice asemănare cu realitatea nu e este întâmplătoare! Nu au fost vătămate nici o persoană sau animal pe toată perioada desfăşurării acţiunii.
...

Ar trebui oare să mă tund? Sau să renunţ la ochelarii de Morpheus? Sau la şapca de pescar? Blugii trepez? Vesta polar-verde?

miercuri, aprilie 11, 2007

luni, aprilie 09, 2007

Hristos a înviat!

Sărbători fericite!
Arcaş îl face unchiu' Sergiu pe Robert!
(a primit de Paşti un arc) După cum poţi vedea proporţiile dintre arc şi arcaş nu sunt tocmai respectate, dar unchiul este un vizionar şi îndrăzneşte să îşi proiecteze visele pe fresca viitorului cu ajutorul unui micuţ om. Deocamdată sunt nevoit să mă mulţumesc cu acordul tacit al propietarului.

Ce bine e cu familia reunită ...

vineri, aprilie 06, 2007

bumeranguri

Stătea Ion pe deal cu un bumerang în mană şi cu faţa plinaă de sânge. Se apropie Vasile:
- Ce faci Ioane?
- Stau...
- Da' ce ţii în mană?
- Nu ştiu...
- Pai şi de ce îl ţii? Aruncă-l!
- Aruncă-l tu !


Vreau să îmi cumpăr un bumerang nou. Cum pot să scap de cel vechi ?
Bumerangul vechi se aşeaza UŞOR, fără să fie aruncat, în lada cu gunoi.

Cum se cheamă un bumerang care nu se întoarce?
Un baţ!

Doi canibali discutau:
Mă... ştii cum de a murit de inimă rea şeful de trib ?
Da... a primit un bumerang nou şi a încercat să-l arunce pe cel vechi ...

... este vorba de aşa ceva.

joi, aprilie 05, 2007

mă logofez

de pe ym, mail, jabber, blogger, gmail, dev2, splash şi ... am plecat acasa!

creditele să se ducă la alex.

miercuri, aprilie 04, 2007

Vremea trece ...

amintirile rămân!

luni, aprilie 02, 2007

Arcaşii Chilli

La cetatea Şoimuş (Radna - Lipova), integraţi în peisaj medieval!
Pleci dimineaţa la 7:45 cu personalul din Timişoara şi faci cam 2h până în Radna iar apoi aprox încă 1h pe jos până la cetate. Te poţi întoarce cu un tren în jurul orei 5 (ceea ce ar fi păcat) sau cu un altul la 7:35. Este minunat acolo, du-te! Mai multe poze aici.