Era cât pe aci să fie o zi ordinară de 12 aprilie. Noroc că mi-am învins confortul ce era cât pe-aci să mă copleşească şi am purces spre cumpărăturile bilunare de la Kaufland.
Totul a decurs lin, pe ritmuri folk şi creştine revărsate cu generozitate de lectorul meu iRiver până la ieşirea din magazin, când un personaj dubios cu o căutătură a la Mike Tyson şi cu o bască de revoluţionar mă abordează afară din unitate tocmai când mă pregăteam să parchez automobilul de transport interior.
Evident, l-am ignorat spunându-i ceva de genul "Nu, mulţumesc, nu cumpăr!"
Asta pentru că nu am auzit ce mi-a spus (muzica mergea de zor) şi nici cu vederea laterală nu stau prea bine ceea ce m-a impiedicat să bag de seamă ce a scos de la piept: o legitimaţie roasă de angajat de pază.
Woau!!! Oscilam între să mă împrăştii de râs şi să mă oftic. Evident nu fac nici una nici alta şi la invitaţia care nu concepea o variantă de refuz de a-l urma înapoi mă întorc în măreţul edificiu păzit cu sârguinţă de Mike Revoluţionarul. Aaa, între timp am renunţat la coloana sonoră.
Ne întoarcem deci împreună la zona de depunere a bagajelor, unde, cu o siguranţă dată fară urmă de îndoială de multă practică la locul de muncă, Mike mă roagă să îmi deşert cumpărăturile pe tejghea. Ce?!?!? Am zis "mă roagă"? Te rog să mă scuzi, m-a luat gura mea politicoasă înainte! Cum te poţi gândi că ar putea să zică aşa ceva? Mi-a zis să scot ce am în rucsac şi şi-a exprimat speranţa că mai am bonul de la casă.
Asta este ... nu e bine să te pui rău cu Mike, aşa că zis şi făcut: mă apuc să scot laptele, fulgii, hartia igienică, Africana cu cocos şi celelalte inestimabile valori proaspăt achiziţionate.
Şi acum acuitatea vizuală, atenţia distributivă şi capacitatea de urmărire a unei liste de cumpărături a lui Mike este pusă în valoare!
Urmărind cu degetul acoperit cu o piele tabăcită de atâtea parcurgeri de bonuri, coroborând lista cu produsele deşertate timp de aprox 1 min şi jumătate ... eureka:
"Dar ciocolata de ce nu e trecută pe bon?"
Faţa toată îi radia de iminenta victorie (au fost cândva riduri pe această faţă luminoasă de copil?), KO în prima rundă!
Dar vai, cerul se întunecă în momentul în care eu, cu picioarele încă uşor îmmuiate, îi evidenţiez pe bonul analizat anterior de Mike cu atâta dedicare "tableta cocos - 1.25b".
"Nu se poate, adversarul s-a ridicat de la podea! Nu-i nimic mai sunt runde, nu am terminat eu încă cu tine! Dă-mi lista să mă mai uit pe ea!"
gândea Mike şi a reânceput o nouă rundă extenunantă de analiză a zapisului.
Dar vai, adversarul câştigă teren:
"O nu, nu se poate, cruntul adevăr, Val Morpheus-Kilmer nu a furat nimic! Sunt pierdut!"
Si ... raportează sefului gărzii castelului că melomanul hipiot ...
"ESTE NEVINOVAT!"
Apoi, cu o piruetă teatrală uitând, probabil din cauză sufletului răvăşit de proaspăta înfrăngere, să mulţumească pentru colaborare şi să ceară scuze pentru deranj umilului călător care venise să găsească de ale gurii sub castelul păzit de dânsul, Mike plecă.
Uite aşa, umilit, în poarta cetăţii călătorul nostru a început să îşi bage înapoi în traistă merindele, cu Mike învîrtindu-se pe metereze în vederea localizării unei noi victime.
Dar, nici omul nostru nu se simţea împăcat ... sângele începu să-i clocotească în vene, ochii să-i devină injectaţi şi toate astea ... după ce bătălia se încheiase, cum îi este obiceiul. Dar nu pentru el! Şi luându-şi inima clocotindă în dinţi Morpheus îl abordă cu un glas candid:
"Nu vă supăraţi, care a fost motivul pentru care m-aţi oprit?"
După un scurt moment de gândire, timp în care trupele Mike-eşti s-au regrupat, mi-a răspuns:
"Uneori se fac greşeli la casă, nu sunt trecute toate mărfurile pe bon. Se fură, se fură groaznic aici [, la noi în castel] ."
Apoi pentru a-şi etala virtuţile păziţeşti a adăugat:
"Uite, acu' trei sferturi de oră am prins unul."
"Nasol, nasol."
zic eu grav, în timp ce ultima merindă şi-a găsit locul ei în desagă.
Apoi, mi-am pornit sistemul audio la purtător, mi-am proptit ochelarii pe nas şi am purces spre casă, încălecând pe mârţoaga-mi supranumită şi ... bătrânica.
...
Sfârşit.
...
Atenţie!
Cele prezentate mai sus sunt inspirate după fapte reale, orice asemănare cu realitatea nu e este întâmplătoare! Nu au fost vătămate nici o persoană sau animal pe toată perioada desfăşurării acţiunii.
...
Ar trebui oare să mă tund? Sau să renunţ la ochelarii de Morpheus? Sau la şapca de pescar? Blugii trepez? Vesta polar-verde?