sâmbătă, noiembrie 05, 2005

Cristi

O altă persoana careia îi datorez creşterea mea spirituală este Cristi Iova. Am continuat să particip la grupul de biserică în case a lui Florin Dragu şi după plecarea acestuia în Australia iar în locul lui, ca lider a venit un baiat tânăr, cu ochelari care mă făcea să mă simt bine. Era bine prentru că nu mă simţeam într-un mediu academic cu somităţi în ceea ce priveste valorile creştine şi cunoaşterea bibliei ci între ... oameni "normali" ... care ce-i drept îşi făceau nişte probleme cam ciudate şi zăboveau remarcabil de mult asupra unor idei peste care eu aş fi trecut ca vântul. Ei, când mi-a propus să fac parte din grupul lui de ucenicie ... evident am acceptat încântat, simţeam nevoia să fac parte din nou şi eu dintr-un astfel de grup.

Încet, încet, am început să mă simt din ce în ce mai bine. Tot "speriat de bombe" eram când era întâlnirea de la demisol de ceai şi cafea, dar acum însfârşit aveam o punte de legătură ... de care îmi era teamă să nu abuzez aşa ca in marea parte a timpului stăteam tot de-o parte. În una din serile petrecute în cadrul grupului de ucenicie, am primit de la Cristi o carte creştină despre rugăciune. Mi-a plăcut mult. Mi-a dat ocazia să petrec mai multă vreme gândindu-mă la D-zeu, într-un context mai intim. Mi-a destăinuit puterea rugăciunii. Multumesc.

Mai apoi am fost invitat într-o excursie de weekend organizată împreună cu o parte din membrii grupului de biserica în case a lui Cristi. M-am simţit absolut minunat! M-am simtit în largul meu între tineri. (de obicei sunt intimidat de grupurile de tineri pentru ca nu toate acţinile lor sunt ok ... din punctual meu de vedere). Eram stânjenit deoarece nu împartăşeam într-o mare măsură sursele de divertisment şi interes. Mare mi-a fost bucuria să le regasesc pe ale mele + altele frumoase în oamenii cu care am fost în excursie! Şi ... în urma entuziasmului cu care am rămas din această excursie Cristi mi-a cedat invitaţia lui în tabara de supravieţuire.

Niciun comentariu: