luni, februarie 27, 2006

Plec la Straja!!!

“Vreau să Te iubesc, dar cum?“

vineri, februarie 24, 2006

Mâine am cateheză cursul 4

Bună, am terminat „Abolirea omului”. What’s next? Mâine am cateheză cursul 4. (Naşterea din nou şi Mântuirea)

duminică, februarie 19, 2006

cursul 3

Tocmai m-am întors de la cursul 3 de cateheză: Pacatul & Mântuirea.
Idee nouă: când Adam şi Eva au mâncat din măr nu ală e de fapt păcatul capital ci tradarea încrederii în D-zeu.

sâmbătă, februarie 18, 2006

Ziua mea

Woau! A fost remarcabil de bine! M-am simţit minunat printre prieteni. Mi-a fost foarte frică că nu o să se simtă bine, că vor pleca repede, că nu se vor înţelege findcă nu i-am mai adus împreună niciodată. Şi ... nici una din temerile mele nu s-a adeverit. Super!

Am primit cadouri minunate. Îmi venea aseară să nu adorm pentru că eram aşa de fericit; îmi venea să-i îmbrăţişez pe toţi deodată. Şi pe Isus mai ales, pentru că m-am rugat Lui să vină şi să locuiască între noi în acea seară, să fie El maestru de ceremonii. I-a reuşit de minune, categoric o să-l mai rog şi altă dată. Am avut suficientă mâncare, scaune, spaţiu şi puţin ca mult suc. Minunat!
Hai să îţi zic ce am primit:

  • o floare mică în ghiveci de la Sneji
  • un album foto de la Gimi
  • un abonament pe un an la revista Photo Magazin (Marius & Mirela)
  • un CD cu muzică creştină de la Ema
  • Călătoria pelerinului de la Cristi & Delia
  • Un pix de la Iosif
Woau, constat că e frumos să ai prieteni şi să te bucuri împreună cu ei, genial! Trebuie să mai experimentez asta!

Trebuiau să vină şi mai mulţi dar din diverse motive nu au putut veni, inclusiv Jill, Nicolas & Oliver. Dacă veneau toţi câţi am invitat ... ar fi fost mare înghesuială.

happy bday, Sergiu!


woau! a fost minunat!
multumesc tuturor!

duminică, februarie 12, 2006

Ieri am avut cursul 2 de cateheză

Mă bucur că îl fac cu Gelu ( cu toate că la început speram să îl fac cu Adi ) pentru că ... cred că de puterea lui analitică am eu nevoie. Îmi e foame să cunosc cât mai multe despre Domnul şi mă bucur de asta, sper să nu mă părăsească. Mă bucur de grupul meu de ucenicie. Ieri am primit şi citit manualul bisericii. Îmi plac valorile & echipa ... indubitabil, vreau să fac parte din biserica asta.


Joi, iar am fost de serviciu, tema IADUL.
Am făcut ceva ce nu mă credeam înstare: să mă las uns cu o substanţă vâscoasă (apoi am citit că printre altele conţinea şi vaselină albă – oare dacă citeam înainte mă mai lăsam mascat?). Clar nu-mi place pe scenă şi nici să mă dau cu soluţii pe faţă. Să amenajez scena? DA, şi încă cu mare plăcere. Să fac poze? La nebunie! Dar a fost o exerienţă pe care am vrut să o am şi mă bucur că am făcut-o.

Acum sunt la “Abolirea omului” de C.S. Lewis. Oare care va fi următoarea?

Ceva frumos & îngrijorător: după examenul de joi, pe drum spre casă, un ţigan a încercat să îmi vândă un aparat foto digital destul de aproape de ce îmi doresc eu şi la un preţ incredibil de mic. Am fost teribil de tentat să-l cumpăr şi singurul fapt ce m-a împiedicat a fost că probabil era furat, deci aş încuraja acest flagel al societăţii noastre. Eu, optimistul etern, eram ferm convins că aparatul e bun, că este ce vreau eu, acc & CF-urile ce le am, se vor potrivi exact. Dar am reuşit cu ajutorului lui Dzeu & a “autoîndoctrinării la care m-am supus în cadrul Vox-ului” să spun NU. Întrebarea care îmi rămâne deschisă: ce aş fi făcut, dacă, în locul aparatului Sony, ar fi fost Nikon D70s? Să dea Domnul să pot spune tot NU.


Azi dimineaţă m-a lovit un gând (în urma citirii Genezei & a unei discţii cu Cristi): Dzeu, încă din Geneza a ştiut cum s-ă transforme un fapt rău într-un curs bun al evenimentelor ulterioare (de exemplu cu Iacov), deci … oare dacă eu luam aparatul … nu ar fi avut grijă ca să transforme acest fapt într-un lucru bun? ... şi eu aş fi avut acum un aparat foto mai performant şi poate mai aproape de visul meu. Sigur, El ştie mai bine cum e mai bine, faptul e consumat, Domnul va scoate ce-i mai bun din “necumpărarea aparatului”.

Domnul să ne ajute în săptămâna ce vine!

duminică, februarie 05, 2006

START Cateheză

Azi am început cateheza. Am să o fac cu Gelu Paul, cel pe care nu-l înţelege nimeni. Dacă totul decurge normal, undeva în iunie va avea loc un botez, la care vreau să particip şi eu.


Ecleziastul (toate sunt deşertăciune şi goană după vânt pe lumea asta). Noi suntem făcuţi să funcţionăm cu Dumnezeu, orice combustibil alternativ va reuşi doar să facă maşina umană să funcţioneze o perioadă după care se va defecta.

Reclamele de la TV ... crap. Filmele ... incredibil cât de multă violenţă şi alte componente nocive. Parcă e din ce în ce mai dificil să gaseşti lucruri bune. Şi omul vrea să evolueze, să folosească tehnica şi ştiinţa să se joace de-a Dzeu. (SF – Minority Report). Mi-ar place să am ocazia să folosesc tehnica şi cunoştiinţele pentru Domnul.

Citesc „Abolirea omului” de C.S. Lewis. Până acum nu înţeleg mare lucru şi sunt supărat pe cei de la Humanitas că i-am prins cu greşeli. Acum ce încredere mai pot avea în ce citesc? Ar trebui să le citesc în original.
Ce am constatat recent:

  • nu există domeniu din viaţă care să nu fie afectat de El.
  • nimic la ce suntem expuşi nu se pierde, totul ne transformă, ne pregăteşte pentru ce va să vină. (discuţiile, oamenii, uceniciile, predicile). Ok, ce vreau să zic este că am băgat de seamă că lucruri care am crezut că le-am uitat le mai am în cap. Super! (completare: undeva la începutul acestui jurnal ziceam de cuvântul Lui, că ne poate deschide / închide inima + ne face responsabili. Adaug: lucrează subtil şi pe termen lung)

Apropo de „Ciao! Timişoara – 1 year“ … nu a fost proiectat nici a 2-a oară. M-am necăjit …şi încă destul de tare. Got the message: “nu crede că ştii care este planul, bucurăte că el există chiar dacă e diferit de al tău”.
Am spus de ce scriu astea? Parţial cred că da, însă vreau să mai adaug încă ceva idei: nu vreau să uit etapa asta de formare, vreau le folosesc să mă înţeleg mai bine în viitor.

Joi la OSCET. Scopul în viaţă ... pentru prima dată am afirmat în public că unicul scop este să ne străduim să trăim în armonie cu Dumnezeu. Am avut gândul acesta mai demult în mine, dar neconturat, nearticulat. Bine au zis cei care au zis: dacă îl cauţi pe El, restul devine mai puţin important.Domnul să mă ajute! Genial D-zeu, practic pentru El merită să: faci genoflexiuni, poze, citesc, zâmbesc. Adică sunt şi alte motive care ne pot face să acţionăm în acelaşi fel însă acesta este un motiv în plus şi încă unul puternic de tot (cel mai) drept urmare dacă celelalte motive cad, acesta cu siguranţă va rămâne.

Este interesant: pentru mine nu merită să mă agit. Nu mă interesează persoana mea într-un mod suficient de “egoist” ca să mă lupt pentru mine. Pentru alţii ... după o vreme ... invariabil obosesc. Dar, acum dacă vine El în schemă:
  1. Persoana mea nu-mi aparţine
  2. Exist cu un scop deci nu pot să fiu delăsător
  3. Pentru a-i sluji, ajuta pe alţii am primit motivaţii suplimentare

Nu vreau să renunţ prea repede la gândurile mele vechi pentru că vreau să îmi construiesc o temelie a credinţei cât mai solidă pe de o parte însă, pe de altă parte aş vrea să am mai mult curaj să cred şi să îmbrăţisez ce mi se oferă fără atâtea reţineri şi precauţii pentru ştiu că sunt bune şi le văd ce frumos lucreză în oamenii pe care îi admir.

Ce am mai reuşit în ultima vreme (max 2 săptămâni): să citesc regulat din Biblie. Să îmi dea Domnul putere să nu mă opresc.
Am o problemă: cum să mă raportez la tot softul, muzica şi filmele ce le-am adunat de-a lungul anilor. Dacă renunţ la ele ... calculatorul meu va fii remarcabil de ... “goluţ”. Dacă le păstrez … nu e ok, deci păcătuiesc cu bună ştiinţă.

(completare azi, 13 iunie 2006, încă lucrez la aspectul acesta)


Dacă eu aş fi citit CS Lewis “Creştinismul redus la esenţe” când l-am avut prima dată în mână (acum vreo 4 ani, dat de către Adi T.) nu l-aş fi înteles în aceeaşi măsură în care am reuşit acum. Sau ... mai este şi varianta: ar fi fost un agent favorabil schimbării şi poate ar fi catalizat schimbarea. Nu o să ştiu niciodată probabil, dar traiesc cu împăcarea că El a ştiut mai bine.
Întrebare: are El simţul umorului? Mi-ar place. Cred că da, dar nu ştiu cum să argumentez.

Cu voia Domnului, va urma ...

(completare azi, 13 iunie 2006, până aici a era scris când a citit Gelu)

luni, ianuarie 30, 2006

Am aflat noutăţi

  • nu trebuie să îl iubesc pe D-zeu! Trebuie să mă comport ca şi cum L-aşi iubi. Şi apoi sentimentele vor veni.
  • Nu trebuie să am credinţă de la început, ci o dată ce o am să mi-o păstrez.
  • Mare, mare atenţie la mândrie! Este cel mai periculos (mare) păcat!
  • Nu trebuie să-mi iubesc duşmanii ci să ma comport cu ei cum mă comport cu mine când mă autodezamăgesc: să sper ca se vor îndrepta şi să ajut la asta dacă pot.

duminică, ianuarie 29, 2006

Azi în mod întâmplător

Azi în mod întâmplător m-am uitat prin cutiile mele cu amintiri şi am citit din jurnalele mele vechi din facultate: am constatat că am fost foarte agitat şi nefericit, într-o căutare declarată şi disperată după mai bine după mai mult, după Ceva. Este teribil de interesant să-mi citesc gândurile de atunci cu mintea şi inima de acum. Mi se pare că am parcurs un drum lung de atunci pană acum. Sunt mai liniştit, mai fericit, mai mulţumit, mai împăcat; şi spun asta aducându-mi aminte că atunci aveam impresia că sunt fericit in esenţă doar cu nişte “mici excepţii temporare”. Woau ... ce frumos, simt că am crescut. Mă bucur că am ţinut acele jurnale. Acum am posibilitatea să compar şi să observ în ce fel şi măsură m-am schimbat datorită Domnului.

M-am apucat de citit “Creştinismul redus la esenţe” a lui C.S. Lewis. şi bonus am reuşit timp de o săptămână să citesc în fiecare seară din Biblie. (m-am apucat de citit sistematic ... începând cu Geneza).

Azi am aflat la Vox că începând cu 5 febr. Se va începe un nou curs de cateheză. Să dea Domnul să fie într-un ceas bun. (da, mai vreau să-l urmez – cursul. Şi pe Domnul Isus toată viaţa! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!).

Nimic nu e întâmplător. Ieri mi-am pierdut mai bine de ½ din zi pregătind şi trimiţând la Paul o nouă versiunea a filmului „Ciao! Timişoara – 1 year“. Poate că de aceea Domnul a ales ca el să nu fie vizionat în decembrie: ca să fie vizionat astăzi de o altă audienţă cu o deschidere mai mare.
Uite nişte gânduri la care eu ţin foarte mult. Sunt ale unui scriitor al cărui nume l-am uitat, rânduri pe care le-am citit într-o carte ce şi-a cumpărat-o Maja (o fată din Slovenia) în Italia:

“... Whatever you do,
be creative,
do it a new way.
Continue to explore the unknown.
Be an innovator, invent,
discover, create something
because God is the Creator
and each time that you are creative,
you come closer to Him.
Each time that you are creative,
God creates within you...”

... şi mie îmi place să creez, aşa că aceste rânduri sunt un fel de crez al meu, o justificare a existenţei mele. Nu-mi spune ... nici excursia aceea nu a fost întâmplătoare ... nici întâlnirea cu fata respectivă, nici cartea cumpărată de ea!

duminică, ianuarie 22, 2006

Impresii & senzaţii & reviews

Am terminat de citit “Temelii de neclintit”. Cred că a fost / este cartea potrivită pentru mine la această fază a evoluiţiei mele spirituale. Nişte idei cu care am rămas din ea (nu neaparat în ordinea importanţei):

  • iadul este inchis pe interior / porţile iadului sunt ţinute inchise de catre cei care aleg iadul.
  • Iadul = despărţirea veşnică de o relaţie cu D-zeu
  • Iadul este o conseciţă a dragostei lui D-zeu: sentimentul / exercitarea dragostei este un act liber nu impus. Nu există dragoste impusă. O consecinţă a dragostei lui D-zeu este existenţa liberului albitru. În baza liberului albitru omul este liber să aleagă sau să respingă dragostea Lui. Respingerea dragostei Lui ... direcţia iad.
  • Păcatul nostru temporal are consecinţe eterne în timpul infinit / eternitate ( prezentul continuu ) => noi putem să-L necajim etern chiar dacă greşim doar pentru 3 sec şi apoi ne corectăm. Păcatele nostre lasă urme aici şi ce e mai grav în eternitate.

Terminat ieri “Întâmplările pelerinului în călătoria sa” de John Bunyan. Idei de aici:
  • drumul spre Tatăl nu o să fie uşor, dar dacă ai credinţă ( iar dacă nu o ai să o ceri ) poţi să-l parcurgi
  • drumul e plin de capcane pentru toate vârstele, locurile, sentimentele si situaţiile, ca urmare trebuie să veghem neîncetat.
  • Fiecare este ajutat pe drum după nevoi, nu trebui să comparăm drumul unui pelerin cu altul. Dar cu cat avem mai multă credinţă e mai bine.

Vineri ( 20.01.2006 ) am văzut “Cronicile din Narnia”.
În film leul alege să îşi dea viaţa în locul unui băieţel care şi-a trădat familia. Moare şi ... reînvie! Este o paralelă super între leu – Isus, băieţelul – Noi, dreptatea ce trebuie să existe într-o lume, respectiv totul are un preţ ce într-un fel sau altul trebuie plătit. Dacă aşa e într-un film cu atât mai mult este aşa aici => chiar trebuia Cineva s-ă moară. Şi de ce nu a şters D-zeu cu buretle? Păi de aia: noi trebuie să fim responsabili pentru ceea ce facem şi să fim f.f. conştienţi că dreptatea trebuie să fie suverană milei. Mila ar lăsa în viaţă & nepedepsiţi criminalii pe cînd dreptatea cere ca ei să fie pedesiţi. Indubitabil: Isus a trebuit să moară ca să se păstreze “echilibrul” universului moral al Lui. Noi acceptăm această rezolvare, scăpăm de sentimentul vinovăţiei => asta ne face liberi să ne bucurăm de o relaţie cu El.
Este remarcabil … eu sunt cu explozie întârziată. Lucrulile astea le aud de mult, dar nu le-am simţit. Acum parcă încep să le simt şi astfel pot să le formulez. Dar vreau / încerc să nu mă folosesc de formulările consacrate pentru că ... atat de multă vreme nu mi-au spus nimic încât parcă sunt de lemn. Apoi termin de scris cum vreau eu ... şi ce găsesc (după ce dau la oparte tot ce e balast) : EXACT aceeaşi idee. Uimitor! Şi C.S. Lewis este un tip super.
Ce am mai bagat de seamă la mine:
  • constat că nu mai [prea] găsesc plăcere în a mă uita la filme / pierd vremea jucâdu-mă: mi se pare mult mai important să studiez despre El.
  • Mă gândesc mai mult la El.
  • Încerc să raportez la El tot ce mi se întamplă. De exemplu am vrut să dăruiesc un cadou de Craciun unei persoane şi ... ziceam eu, am eşuat, pentru că nu am reuşit să mă întâlnesc cu ea înainte sa plec acasă. Dar guess what  : ea ţinea Crăciunul sârbesc şi eu m-am întîlnit cu ea fix de Crăciunul ei şi i-am dat cadoul. Asta îmi place fantastic de mult la El: cum ştie El să pună totul la punct, să le aşeze toate circumstanţele într-un mod aşa de minunat. Nimic nu este la voia întâmplării, totul este atent ( mai atent de atat nici nu se poate ) “regizat”. Aşa că ... cum să nu fii liniştit cu privire la ce se întâmplă în jurul nostru.
  • Am găsit o întrebuinţare cuvintelor ce expimă gradele maxime de comparaţie şi absolutul. Nu ştiam eu de ce eram aşa de rezervat în folosirea lor pînă acum. Acum ştiu: pentru ca ele să fie folosite în relaţie cu El.
  • Prefer să ascult muzică creştină ( Rebecca St. James & “Stuff” ) în locul restului muzicii care îmi plăcea ... Adică încă îmi place să ascult şi altă muzică, uit la alte filme, citesc alte cărţi dar mi se pare că e timpul prea scurt ca să îl folosesc pentru “prostii”.
  • Câteodată simt nevoia să fac “altceva” pentru că am senzaţia că mă autoîndoctrinez. Ce se întâmplă cu mine??!!!??... Eu nu eram aşa!!! Eram altfel ... oare spre ce mă îndrept? Merg bine? Dacă da, oare nu o să obosesc? Să dea Domnul să nu!

duminică, ianuarie 15, 2006

2006

O duminică seara după ce am dormit 3 ore dupămasa...
Crăciun la Cugir. Revelion făcut la Buşteni.
Gânduri / rugăciuni cu care plec în anul acesta:

  • cunosc mai bine pe Domnul
  • să mă botez
  • să termin masterul
  • să îmi găsesc o parteneră de viaţă
  • să îmi fac firmă de servicii foto

miercuri, ianuarie 11, 2006

cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????

o "conversatie" mai veche ...
Acum recuperez ce nu am publicat de luni / ani. :)
===================
(09:39:07) famoprean: baga de sama
(09:39:22) famoprean: cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????
(09:39:34) famoprean: io exact asta am facut aseara :D
(09:39:50) famoprean: cum?
(09:39:54) famoprean: pai stai sa vezi
(09:39:57) famoprean: ajung acasa
(09:40:01) famoprean: vorbesc cu ai mei
(09:40:05) famoprean: si ma pun pe gatit
(09:40:18) famoprean: Oooooooo nuuuuuu!!!
(09:40:22) famoprean: mi-am amintit
(09:40:33) famoprean: inainte am fost izbit de un alt crunt adevar:
(09:40:43) famoprean: trebuia sa imi spal vasele inainte
(09:40:48) famoprean: ... si asta am facut
(09:41:00) famoprean: apoi ma pun pe gatit
(09:41:07) famoprean: pun supa pe aragaz
(09:41:16) famoprean: aia fara taietei
(09:41:18) famoprean: toata
(09:41:21) famoprean: la fiert
(09:41:27) famoprean: incepe sa faca clabuci
(09:41:31) famoprean: => fierbe
(09:41:39) famoprean: iau din dulap taieteii
(09:41:43) famoprean: tai punga
(09:42:00) famoprean: cantaresc din ochi cantitatea de supa si de necesarul de taietei
(09:42:30) famoprean: ajung la concluzia
(09:42:54) famoprean: e necesara intreaga cantitat din punga
(09:43:07) famoprean: si cu o strangere de inima ...
(09:44:04) famoprean: le bag pe toate
(09:44:10) famoprean: apar indoielile
(09:44:18) famoprean: oare nu am bagat prea multe?
(09:44:35) famoprean: mai si incepe dansele sa se umfle
(09:44:38) famoprean: si se umfla
(09:44:42) famoprean: si se umfla
(09:44:50) famoprean: intru in "panica"
(09:44:54) famoprean: adaug apa
(09:45:01) famoprean: ...
(09:45:05) famoprean: mai adaug apa
(09:45:14) famoprean: si intr-un final
(09:45:21) famoprean: trec cele 2 minute de cosmar
(09:45:26) famoprean: si opresc gazul
(09:45:40) famoprean: clabucii se opresc din dansul lor bezmetic
(09:45:52) famoprean: de pe fundul olii de taieteil
(09:46:02) famoprean: ca de supa nu mai poate fi vorba
(09:46:17) famoprean: apoi,
(09:46:34) famoprean: procesul de umplere a farfuriei de supa
(09:46:47) famoprean: oscilez intre 2 furculite si un polonic
(09:46:56) famoprean: de dragul traditiei / inertiei
(09:47:05) famoprean: folosesc cu chiu cu vai un polonic
(09:47:18) famoprean: si ... ma asez la masa
(09:47:26) famoprean: cu farfurie de taietei in fata
(09:47:35) famoprean: si cu lingura alaturi
(09:47:56) famoprean: dupa 2 tentatize esuate de a degusta "supa" cu lingura
(09:48:03) famoprean: pun mana pe furculita
(09:48:18) famoprean: si incepe degustarea
(09:48:29) famoprean: si bobinez
(09:48:35) famoprean: si bobinez pe furculita
(09:48:39) famoprean: taieteii
(09:48:41) famoprean: aaaaaaa
(09:48:47) famoprean: am uitat sa iti spun
(09:48:50) famoprean: tot din inertie
(09:48:54) famoprean: am pus si piper
(09:48:57) famoprean: pe taietei
(09:49:22) famoprean: ma gandeam f. serios
(09:49:28) famoprean: sa adaug ceva checap
(09:49:32) famoprean: checeap
(09:49:38) famoprean: cum se mai scrie si ala
(09:49:51) famoprean: am zis sa nu fiu asa de inovativ
(09:49:55) famoprean: totusi
(09:50:14) famoprean: mai si termin prima portie de "supa"!
(09:50:15) famoprean: Daaaaaaaaaaaa
(09:50:34) famoprean: pe fundul farfuriei am putut chiar obs. putin lichid galben
(09:50:53) famoprean: era puntin vascos
(09:50:58) famoprean: dar totusi lichid
(09:51:05) famoprean: no, si ...
(09:51:17) famoprean: eu imi adusesem si felu' 2
(09:51:20) famoprean: pilafu'
(09:51:29) famoprean: planuri marete avem la inceput
(09:51:33) famoprean: sa mananc 2 feluri
(09:51:37) famoprean: da' ...
(09:51:55) famoprean: am zis ... ce ma fac io cu "supa" asta
(09:52:00) famoprean: nu pot sa o las asa ...
(09:52:02) famoprean: sarmana
(09:52:06) famoprean: trebuie sa o termin
(09:52:13) famoprean: ca altfel
(09:52:19) famoprean: io nu ma stiu la lungit supe
(09:52:23) famoprean: zis si facut
(09:52:37) famoprean: runda a 2 -a
(09:52:50) famoprean: inca o farfurie cu varf de "supa"
(09:52:57) famoprean: aceeasi tehnologie
(09:53:09) famoprean: dusa apoape de perfectiune
(09:53:19) famoprean: cu bobinat & stuff
(09:53:24) famoprean: mai ...
(09:53:37) famoprean: si intr-un final dau gata si portia a -2-a
(09:54:08) famoprean: incepea sa am un vag sentiment de ... "satul de taietei pana in gat"
(09:54:56) famoprean: imi ziceam in timp ce ma torturam: "astea sunt pentru toate supele fara suficienti taietei pe care le-am mancat in ultimii 20 de ani"
(09:55:23) famoprean: si gata ...
(09:55:28) famoprean: cu un ultim efort
(09:55:45) famoprean: iau ultimi taietei ce au ramas pe fuldul olii
(09:55:53) famoprean: si pun farfuria in chiuveta
(09:55:59) famoprean: si ma tarasc in camera
(09:56:08) famoprean: si ma trantes pe un scaun
(09:56:22) famoprean: aaaa...
(09:56:37) famoprean: si duc felu' 2 (pilafu') inapoi pe terasa
(09:56:47) famoprean: intact
(09:57:02) famoprean: se fini la comedi

O zi super,
bucatarul

luni, decembrie 12, 2005

Ieri a fost botez la VOX

Mi-a plăcut ce a zis un pastor din Alba Iulia: nu există coincidenţe & D-zeu este un regizor desăvârşit. Am băgat de seamă că de la o vreme îmi e mult mai uşor să mă rog – reuşesc să o fac fără să transpir, o fac mai natural, o pot face în prezenţa altor oameni (în prezenţa întregii biserici totuşi nu mă simt înstare). Îmi place că îmi vin în minte cu şi fără diverse ocazii versuri din cîntece şi versete. Uite, stiu şi unde se află unele: Ioan 3:16 – “Pentru că atât de mult a iubit El lumea încât a dat pe singurul Său fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibe viaţa veşnică”.

Joi m-am întâlnit şi povestit cu Adi T. A fost super!

  1. Nu trebuie să fiu perfect ca să mă botez.
  2. Defineşte ce înseamnă pentru tine o relaţie în termeni umani şi vezi dacă nu cumva D-zeu deja şi-a făcut partea, ai deja o relaţie personală cu El.
  3. Conteză nu doar maturitatea ta spirituală ci şi contextul bisericii care te poate de asemenea ajuta.
  4. D-zeu ţi-a vorbit pe limba ta (experienţele din tabăra de la munte)

Îmi place de El că ... nu se grăbeşte (a se citi nu mă grabeşte) ci mă lasă să acumulez încet, să se decanteze informaţia şi experienţele ce le am cu El. Ştiu că El ştie cel mai bine cum să mă conducă. Şi ... bagă de seamă imi vine un alt citat din biblie: “Pot totul în Hristos” – nu ştiu de un este exact dar îmi place şi îmi dă curaj. Hm ... chiar e bine să cunoşti Biblia să poţi cita din ea, chiar ajută. Este foarte interesant că în ultima vreme experimentez adevăruri pe care le ştiu de mult. Unul e şi cel cu Biblia.

Mi-am făcut listă cu rugăciuni ca să-L testez pe Doamne Doamne ( cum îi spune Sneji). Dar, am mare nevoie să fiu sprijinit pe calea asta pentru că sunt om. Acum sunt flamând după o oarecare cantitate de atenţie şi dragoste din partea Lui dar e f. Probabil să am la un moment dat impresia că sunt sătul. Şi un alt aspect acum nu am factori perturbatori. Cum mă voi comporta în probleme. Doamne ajută!

Aceeaşi zi seara. Obosit după o zi de muncă. Îmi e urât că Raluca e necăjită şi in afară de a vorbi cu ea la telefon, deocamdată nu pot face nimic. Ai grijă de ea, Doamne, de ea şi de Nicu şi căsnicia lor.
Altă idee: parcă zilele ce le încep cu Domnul sunt mai reuşite. Doamne ajută.

marți, decembrie 06, 2005

Am fost duminică la Cină

Am fost duminică la Cină. A fost o experienţă specială. Am fost şi în urmă cu vreo câteva luni, dar asta de săptămâna asta m-a impresionat. Şi a facut-o în aşa manieră ... încât m-a făcut să îmi doresc să fac şi eu parte din familia Vox. (Gili spunea de abonamente la hol, prieteni din sufrageri şi familia ce stă majoritatea timpului în bucatarie). M-am simţit mic, mic de tot şi nedemn să stau cu oamenii aceia minunaţi la agapă, aşa că am plecat imediat după anunţuri. Cu toate că simt că am făcut progrese pe calea maturizării spirituale, am simţit că sunt departe de ce e acolo. Vreau să vin mai aproape. Vreau ajutor de la Domnul pentru aceasta.

Ieri seară am fost la întâlnirea grupurilor de ucenicie. Iar am simţit că nu prea am ce caută acolo. Cel puţin, la un moment dat era cât pe aici să mă ridic şi să plec de acolo. Ce caut eu acolo? Despre ce vorbesc aceşti oameni? Cum adică să simt dragostea lui Dumnezeu fizic? Cum să îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Nu simt că reuşesc acest lucru. Îmi inspiră respect, admiraţie, recunoştiinţă, grijă faţă de noi, dar parcă nu dragoste. Şi e crucial să simt şi dragostea Lui. Ajutor. Am învăţat să văd că e viu. Dacă reuşesc să îl văd şi ca pe o persoană, personal şi să-l iubesc am îaintat zic eu destul de mult pe calea pe care vreau să merg. Şi totuşi până la final am reuşit cum nu am mai reuşit până acum, parcă să fiu acolo, mai aproape de El, să mă rog cu mai multă putere. Da ştiu, am fost destul de anemic în rugăciunea mea, însă a fost un pas înainte pentru mine.

Am uitat să povestesc despre o idee care mi-a plăcut (de aseară): dacă ne relaţionăm la noi ne simţim copleşiţi de mărimea problemelor şi ne simţim mici, dacă ne relaţionăm la D-zeu, tot mici suntem, dar mărimea grijilor scade considerabil. Genial!

duminică, decembrie 04, 2005

OSCET de 1 dec

A fost minunat. Am participat la organizarea serii de 1 dec. pentru studenţi. M-am simţit util şi L-am simţit pe Dumezeu alături de noi pe toată perioada. Am putut experimenta din nou cum poate El să poarte de grijă. Din nou am avut siguranţa ca nu are cum să nu iasă bine seara: El era cu noi.

Azi la biserica în case s-a spus (ca de atâtea alte daţi) e sufficient să crezi. Cât am stat acolo mi-am analizat evoluţia mea spirituală: este una lentă în care piese vechi ale planului lui D-zeu cu mine abia acum am început să le văd rostul.

Reţeta pentru a creşte: să deschizi ochii la ce ţi se întamplă, să vezi că nimic nu e întâmplător. Să discuţi cu alţii despre D-zeu, credinţă, viaţă alături de El. Să te rogi. Să-l ţii pe El aproape în toate / cât mai multe din evenimentele de zi cu zi.

Vreau să aflu şi eu mai multe de cursul de cateheză (sau caticheză – nu stiu cum se scrie)

luni, noiembrie 21, 2005

Alte gânduri - continuare

Când îmi e frig sau mă simt singur îmi zic în sinea mea: "Ce mi-ar place să ţin / să mă ţine cineva în brate." Şi uneori zic lucrul acesta practic maşinal. Şi … într-o seară s-a întâmplat un lucru, zic eu, deosebit: în loc să zic “aş vrea să mă ţină cineva în braţe” am zis: “ţine-mă Isus în braţe!” … şi … mi-a fost mai cald!

Citeam din “Temelii de neclintit” şi … m-am simţit măgulit & onorat că un Dumnezeu aşa de mare cum este El (care a facut întregul univers - eram la capitolul cu întrebări despre Cosmos) îşi face timp pentru mine. Îl vedeam cumva ţinând plin de grijă întreaga planetă în palme şi studiind plin de înţelegere şi compasiune “micile furnici ce mşună pe el”. M-am simţit bine.

Într-una din întâlnirile mele cu Cristi mi-am expus punctul acesta de vedere cu privire la evoluţia spirituală a fiecăruia: noi trebuie să ne dorim ce îşi doreste D-zeu, în aşa fel să lucreze D-zeu la inima & mintea noastră încât să Îi cunoaştem voia şi să facem ce îşi doreşte El, dar nu din obligaţie / conştiiciozitate / devotament / frică ci din propria iniţiativa - să avem exact iniţiativa Lui. Cred ca e o formulare a ideii “să renunţăm la noi şi să-L lăsăm să locuiască în noi”. Acum, “problema” ce o am eu cu această idée este că … ea reprezintă un mod subtil de a renunţa la libertatea noastră, la liberul albitru şi de a deveni roboţei de bună voie ai Domnului. Oare care e imaginea corectă?

Aceste senzaţii / trăiri / adevăruri nu reuşesc să le port tot timpul în mine, dar le-am simţit / le simt pentru o perioadă de timp şi de aceea am ales să le astern pe hârtie. Zic că îmi e frică să nu fiu ipocrit, pentru că unele dintre ele sunt nişte lucruri teribil de frumoase şi care îmi doresc să facă parte din mine mai profound. Însă mi se întâmplă în viaţa de zi cu zi sa le “uit” ceea ce sa face să mă întreb: mai sunt adevărurile mele?...

Eu am o oarecare admiraţie pentru cei care nu îşi pun nădejdia în Domnul. Ei reuşesc să treacă prin greutăţi şi problele prin propriile forţe ( intelectuale, financiare, relatii, familie, etc ). Da, tu vei spune, dar toate astea de unde crezi că sunt? Nu tot de la Domnul? Atâta doar ca ei nu sunt pregătiţi să o recunoască. De accord. Ce vreau eu să subliniez este faptul că, poate sunt mai luptători decât mine / noi cei care ne bazăm pe D-zeu. Oare eu nu sunt mai slab / comod, ducându-mă la D-zeu pentru ajutor? Îmi e teamă să nu mă complac în “slabiciunea mea inţeleaptă” şi să nu lupt poate cât ar trebui.

Îmi place foarte mult idéea a de a putea veni cu problemele la Domnul în faţă şi să i le prezentăm … ce m-am bucurat când am aflat că El se chiar bucură când apelăm la El. Şi totuşi mi-aş dori mai multă tărie, mai multă îndrăzneală şi curaj dar nu pentru a fi mai independent … ci ca să îmi fac treaba mai bine. Hm … mă întreb dacă m-am făcut înţeles.

Acesta se vrea a fi o combinaţie între un jurnal intim şi o posibilă viitoare mărturie. Dar, aş vrea să mă botez, dar oare locuieste Isus în mine? Oare nu sunt mandru? Of… îmi fac atâtea gânduri. Le-am notat ca să aflu şi parerea altora. Aş vrea ca să îndrăznesc mai mult.

Un gând legat de DVD: imi e ciudă pe mine că aştept laude vis-à-vis de munca mea, când eu vreau ca această lucrare să fie închinată lui D-zeu ca o jertfă & forma de mulţumire tuturor celor pe care i-am cunoscut la Vox şi în tabără. Practic eu trebuie să consider că, mi-am luat raspata deja prin toate lucrurile minunate pe care le-am trăit acolo sus şi prin tot timpul ce a fost investit în mine de diverşi oameni la Vox.

Când am fost la Adi T., după facultate, proaspăt intrat la master şi mi-am spus gândurile, după întâlnire m-am simţit putin rău, parcă nu mi-a fost acordat tot timpul necesar, m-am simţit usor respins de aceea mi-a fost destul de greu să îmi iau inima în dinţi şi să mai cer altă întrevedere.

duminică, noiembrie 06, 2005

Alte gânduri

Acum nu mi se mai pare atat de ciudată idea de "viaţa dedicată lui D-zeu". Nu sunt sigur că sunt cababil să îmbrăţişez o asemenea viaţă (mi-aş dori parcă ... dar îmi e frică că nu sunt suficient de puternic şi atunci când o să am probleme am să dau înapoi) dar ce e sigur e că nu mi se mai pare "absurdă" idea.

Mă gândesc că, în afară de mici probleme, eu până acum am avut o viaţa fericită şi fără griji majore ( problemele înfruntate de Pam, din cartea ce tocmai am terminat-o îmi sunt proaspete in minte ) deci eu am fost protejat. De ce? Pentru ca sunt slab? Sau încă nu a sosit momentul să "cresc spiritual" prin suferinţă. Aş vrea să cresc spiritual. Aş vrea să trec prin greutăţi ca să îl văd pe D-zeu la lucru şi să devin mai puternic, şi să mă apropii mai mult de el, aşa cum a facut Pam ... dar îmi e şi frică să îmi doresc asta, să mă rog pentru asta ... dacă îmi îndeplineşte Domnul dorinţa şi mă va trece prin greutăţi ... şi mie o să mi se pară greu şi rău ca am cerut aşa ceva ... Nu vreau să îl provoc pe D-zeu. Da, ştiu:

  1. El nu poate fi provocat
  2. 1 Corinteni 10:13 - adică: "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumneazeu care este credincios, nu vă îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi rabda."

Şi îmi e frică să nu fiu ipocrit: mă străduiesc să aplic ceea ce gândesc. Dar îmi e teamă de slăbiciunea mea. Cer ajutorul lui D-zeu, pentru ca mă simt slab. Vreau ca El să mă ghideze. Vreau să îmi predau viata Lui. Ajută-mă să o fac cum trebuie / total. Mulţumesc!

Stadiu actual este: cred într-un D-zeu viu care veghează asupra noastră tot timpul şi sunt ( sper ) aproape de al vedea şi personal. De fapt, dacă merg prin deducţie deja cred ca e şi personal, doar ca îmi e greu să îmi însuşesc în totalitate idea.

Prezent

Şi ... datorită experienţelor ce le-am savurat acolo am dorit să fac ceva în schimb. Şi aşa a luat fiinţă contribuţia mea la DVD-ul cu filmul "Supravietuiţorii 2005". Mi-am dorit să folosesc acest prilej să îmi fac o intrare în cadrul OSCET-ului, să aduc mulţumiri bisericii şi să fie o lucrare dedicată lui D-zeu. Mulţumesc pentru tot! Da, şi prin această excursie nu mai sunt singur la ceai şi cafea!

O evolutie a mea spirituală poate fi exprimată astfel:
am mers la biserică duminica din:

  • obisnuiţă
  • necesitate
  • plăcere

Alte două cărţi ce le-am mai citit şi mi-au prins bine au fost:
1) "Puterea pasiunii" ... ce bine ar fi fost, cred dacă aş fi citit această carte mai demult - cu toate că, poate nu aş fi ştiut să îi apreciez valoarea dacă nu aveam anumite experienţe personale care să valideze cele scrise acolo.
2) "Disperată dar nu distrusă" din care sper (pentru ca abia acum, în seara asta, am terminat-o) să învăţ să îl văd şi să mă încred cât mai mult în D-zeu în necazuri. Să am înţelepciunea să învăţ din necazuri. Ideile mi se par super ok.

Un alt aspect spiritual ce l-am învăţat relativ recent îl datorez fostului meu coleg de apartament:
nu trebuie să ai o inimă perfectă ca să o predai lui Isus, El ne acceptă aşa cum suntem. Nu trebuie să aşteptăm până suntem suficienţi de maturi şi pregătiţi ca să ne asumăm răspunderea unei relaţii cu El. El ne vrea aşa cum suntem. Şi e normal să greşim şi nu e ok ca, conştient fiind de acest pericol, acest aspect să te oprească în a avea o relaţie cu El: de ruşine ca vei face niste promisiuni pe care nu le poţi păstra şi vei fi nevoit să iţi rededici inima Lui.

sâmbătă, noiembrie 05, 2005

Piatra Craiului

La început am fost sceptic, fiind hotărât să particip doar cu condiţia ca Cristi să vină şi el (puntea mea de legătură). Mai apoi, mi-am schimbat optica şi, chiar dacă Cristi m-a anunţat că el nu mai poate veni, hotărârea mea era deja luată: mă duc în Piatra Craiului. Şi foarte bine am făcut!

Ce am găsit acolo? Lucruri deosebite făcute de Dumnezeu: oameni şi peisaje, situaţii limită şi rezolvări minunate, voie bună şi bună întelegere. Mi-a plăcut mult de tot felul în care ne-a ocrotit şi ne-a purtat de grijă Dumnezeu pe toată durata taberei. Aş dori să subliniez doar câteva ocazii:

În ziua a II-a am ales să facem un traseu nemarcat. Am avut ocazia să mergem pe cărări puţin bătute, să ne căţărăm, să cunoaştem natura sălbatică, aşa cum D-zeu are grijă de ea. Şi am mers, şi am mers însă, la un moment dat punctele noastre de reper au dispărut iar cercetaşii noştri, din fruntea plutonului s-au întors îngrijoraţi spunându-ne că nu se mai poate continua drumul pe traseul pe care am mers până acum. Totul se întâmpla pe o ceaţă destul de deasă şi pe o ploaie măruntă şi rece. Aşa că am luat-o înapoi până la intersecţia la care o luaserăm la drapta. De data asta am luat-o la stanga. Ceea ce am observat, şi am înţeles eu este că în momentul în care am luat-o pe un drum gresit, metoda lui D-zeu de a ne atenţiona şi a ne întoarce pe drumul cel bun a fost să ne înconjoare cu ceaţă şi să ne ude: pentru că, a plouat cel mai tare şi a fost ceaţă atâta timp cât noi eram pe drum greşit. Mai apoi, când noi ne-am îndreptat traseul ceaţa s-a ridicat şi ploaia s-a oprit. Mi-a plăcut.

În ziua următoare ... iar am avut întâlnire cu D-zeu sus pe munte. Datorită unor serii de greşeli, noi am fost puşi într-o situaţie cel putin neobişnuită: să aşteptăm aprox trei ore în puterea nopţii, sus pe munte, sosirea salvamontului. S-a întâmplat asta din cauză că, pe noi prinzându-ne noaptea şi ceaţa, nu am mai găsit marcajul. Şi D-zeu a lucrat într-un chip minunat: a oprit vântul şi ploaia, a ridicat ceata şi a dat la o parte norii punându-ne la dispoziţie o boltă cerească superbă pe toata perioada şederii noastre în aşteptarea salvatorilor. Şi apoi, cu toate că, condiţiile era dificile, El ne-a purtat de grijă şi am ajuns cu totii sănătoşi jos la corturi. Mi-a placut.

Mi-a plăcut de asemenea şi faptul că, atunci când am ajuns sus în vârf, înainte de orice altceva, ne-am rugat. Mi-a plăcut atitudinea pe care au avut-o toţi ce-i rămaşi sus, noaptea, încrederea ce ne-am pus-o cu toţii în D-zeu.

Cristi

O altă persoana careia îi datorez creşterea mea spirituală este Cristi Iova. Am continuat să particip la grupul de biserică în case a lui Florin Dragu şi după plecarea acestuia în Australia iar în locul lui, ca lider a venit un baiat tânăr, cu ochelari care mă făcea să mă simt bine. Era bine prentru că nu mă simţeam într-un mediu academic cu somităţi în ceea ce priveste valorile creştine şi cunoaşterea bibliei ci între ... oameni "normali" ... care ce-i drept îşi făceau nişte probleme cam ciudate şi zăboveau remarcabil de mult asupra unor idei peste care eu aş fi trecut ca vântul. Ei, când mi-a propus să fac parte din grupul lui de ucenicie ... evident am acceptat încântat, simţeam nevoia să fac parte din nou şi eu dintr-un astfel de grup.

Încet, încet, am început să mă simt din ce în ce mai bine. Tot "speriat de bombe" eram când era întâlnirea de la demisol de ceai şi cafea, dar acum însfârşit aveam o punte de legătură ... de care îmi era teamă să nu abuzez aşa ca in marea parte a timpului stăteam tot de-o parte. În una din serile petrecute în cadrul grupului de ucenicie, am primit de la Cristi o carte creştină despre rugăciune. Mi-a plăcut mult. Mi-a dat ocazia să petrec mai multă vreme gândindu-mă la D-zeu, într-un context mai intim. Mi-a destăinuit puterea rugăciunii. Multumesc.

Mai apoi am fost invitat într-o excursie de weekend organizată împreună cu o parte din membrii grupului de biserica în case a lui Cristi. M-am simţit absolut minunat! M-am simtit în largul meu între tineri. (de obicei sunt intimidat de grupurile de tineri pentru ca nu toate acţinile lor sunt ok ... din punctual meu de vedere). Eram stânjenit deoarece nu împartăşeam într-o mare măsură sursele de divertisment şi interes. Mare mi-a fost bucuria să le regasesc pe ale mele + altele frumoase în oamenii cu care am fost în excursie! Şi ... în urma entuziasmului cu care am rămas din această excursie Cristi mi-a cedat invitaţia lui în tabara de supravieţuire.