marți, decembrie 06, 2005

Am fost duminică la Cină

Am fost duminică la Cină. A fost o experienţă specială. Am fost şi în urmă cu vreo câteva luni, dar asta de săptămâna asta m-a impresionat. Şi a facut-o în aşa manieră ... încât m-a făcut să îmi doresc să fac şi eu parte din familia Vox. (Gili spunea de abonamente la hol, prieteni din sufrageri şi familia ce stă majoritatea timpului în bucatarie). M-am simţit mic, mic de tot şi nedemn să stau cu oamenii aceia minunaţi la agapă, aşa că am plecat imediat după anunţuri. Cu toate că simt că am făcut progrese pe calea maturizării spirituale, am simţit că sunt departe de ce e acolo. Vreau să vin mai aproape. Vreau ajutor de la Domnul pentru aceasta.

Ieri seară am fost la întâlnirea grupurilor de ucenicie. Iar am simţit că nu prea am ce caută acolo. Cel puţin, la un moment dat era cât pe aici să mă ridic şi să plec de acolo. Ce caut eu acolo? Despre ce vorbesc aceşti oameni? Cum adică să simt dragostea lui Dumnezeu fizic? Cum să îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Nu simt că reuşesc acest lucru. Îmi inspiră respect, admiraţie, recunoştiinţă, grijă faţă de noi, dar parcă nu dragoste. Şi e crucial să simt şi dragostea Lui. Ajutor. Am învăţat să văd că e viu. Dacă reuşesc să îl văd şi ca pe o persoană, personal şi să-l iubesc am îaintat zic eu destul de mult pe calea pe care vreau să merg. Şi totuşi până la final am reuşit cum nu am mai reuşit până acum, parcă să fiu acolo, mai aproape de El, să mă rog cu mai multă putere. Da ştiu, am fost destul de anemic în rugăciunea mea, însă a fost un pas înainte pentru mine.

Am uitat să povestesc despre o idee care mi-a plăcut (de aseară): dacă ne relaţionăm la noi ne simţim copleşiţi de mărimea problemelor şi ne simţim mici, dacă ne relaţionăm la D-zeu, tot mici suntem, dar mărimea grijilor scade considerabil. Genial!

duminică, decembrie 04, 2005

OSCET de 1 dec

A fost minunat. Am participat la organizarea serii de 1 dec. pentru studenţi. M-am simţit util şi L-am simţit pe Dumezeu alături de noi pe toată perioada. Am putut experimenta din nou cum poate El să poarte de grijă. Din nou am avut siguranţa ca nu are cum să nu iasă bine seara: El era cu noi.

Azi la biserica în case s-a spus (ca de atâtea alte daţi) e sufficient să crezi. Cât am stat acolo mi-am analizat evoluţia mea spirituală: este una lentă în care piese vechi ale planului lui D-zeu cu mine abia acum am început să le văd rostul.

Reţeta pentru a creşte: să deschizi ochii la ce ţi se întamplă, să vezi că nimic nu e întâmplător. Să discuţi cu alţii despre D-zeu, credinţă, viaţă alături de El. Să te rogi. Să-l ţii pe El aproape în toate / cât mai multe din evenimentele de zi cu zi.

Vreau să aflu şi eu mai multe de cursul de cateheză (sau caticheză – nu stiu cum se scrie)

luni, noiembrie 21, 2005

Alte gânduri - continuare

Când îmi e frig sau mă simt singur îmi zic în sinea mea: "Ce mi-ar place să ţin / să mă ţine cineva în brate." Şi uneori zic lucrul acesta practic maşinal. Şi … într-o seară s-a întâmplat un lucru, zic eu, deosebit: în loc să zic “aş vrea să mă ţină cineva în braţe” am zis: “ţine-mă Isus în braţe!” … şi … mi-a fost mai cald!

Citeam din “Temelii de neclintit” şi … m-am simţit măgulit & onorat că un Dumnezeu aşa de mare cum este El (care a facut întregul univers - eram la capitolul cu întrebări despre Cosmos) îşi face timp pentru mine. Îl vedeam cumva ţinând plin de grijă întreaga planetă în palme şi studiind plin de înţelegere şi compasiune “micile furnici ce mşună pe el”. M-am simţit bine.

Într-una din întâlnirile mele cu Cristi mi-am expus punctul acesta de vedere cu privire la evoluţia spirituală a fiecăruia: noi trebuie să ne dorim ce îşi doreste D-zeu, în aşa fel să lucreze D-zeu la inima & mintea noastră încât să Îi cunoaştem voia şi să facem ce îşi doreşte El, dar nu din obligaţie / conştiiciozitate / devotament / frică ci din propria iniţiativa - să avem exact iniţiativa Lui. Cred ca e o formulare a ideii “să renunţăm la noi şi să-L lăsăm să locuiască în noi”. Acum, “problema” ce o am eu cu această idée este că … ea reprezintă un mod subtil de a renunţa la libertatea noastră, la liberul albitru şi de a deveni roboţei de bună voie ai Domnului. Oare care e imaginea corectă?

Aceste senzaţii / trăiri / adevăruri nu reuşesc să le port tot timpul în mine, dar le-am simţit / le simt pentru o perioadă de timp şi de aceea am ales să le astern pe hârtie. Zic că îmi e frică să nu fiu ipocrit, pentru că unele dintre ele sunt nişte lucruri teribil de frumoase şi care îmi doresc să facă parte din mine mai profound. Însă mi se întâmplă în viaţa de zi cu zi sa le “uit” ceea ce sa face să mă întreb: mai sunt adevărurile mele?...

Eu am o oarecare admiraţie pentru cei care nu îşi pun nădejdia în Domnul. Ei reuşesc să treacă prin greutăţi şi problele prin propriile forţe ( intelectuale, financiare, relatii, familie, etc ). Da, tu vei spune, dar toate astea de unde crezi că sunt? Nu tot de la Domnul? Atâta doar ca ei nu sunt pregătiţi să o recunoască. De accord. Ce vreau eu să subliniez este faptul că, poate sunt mai luptători decât mine / noi cei care ne bazăm pe D-zeu. Oare eu nu sunt mai slab / comod, ducându-mă la D-zeu pentru ajutor? Îmi e teamă să nu mă complac în “slabiciunea mea inţeleaptă” şi să nu lupt poate cât ar trebui.

Îmi place foarte mult idéea a de a putea veni cu problemele la Domnul în faţă şi să i le prezentăm … ce m-am bucurat când am aflat că El se chiar bucură când apelăm la El. Şi totuşi mi-aş dori mai multă tărie, mai multă îndrăzneală şi curaj dar nu pentru a fi mai independent … ci ca să îmi fac treaba mai bine. Hm … mă întreb dacă m-am făcut înţeles.

Acesta se vrea a fi o combinaţie între un jurnal intim şi o posibilă viitoare mărturie. Dar, aş vrea să mă botez, dar oare locuieste Isus în mine? Oare nu sunt mandru? Of… îmi fac atâtea gânduri. Le-am notat ca să aflu şi parerea altora. Aş vrea ca să îndrăznesc mai mult.

Un gând legat de DVD: imi e ciudă pe mine că aştept laude vis-à-vis de munca mea, când eu vreau ca această lucrare să fie închinată lui D-zeu ca o jertfă & forma de mulţumire tuturor celor pe care i-am cunoscut la Vox şi în tabără. Practic eu trebuie să consider că, mi-am luat raspata deja prin toate lucrurile minunate pe care le-am trăit acolo sus şi prin tot timpul ce a fost investit în mine de diverşi oameni la Vox.

Când am fost la Adi T., după facultate, proaspăt intrat la master şi mi-am spus gândurile, după întâlnire m-am simţit putin rău, parcă nu mi-a fost acordat tot timpul necesar, m-am simţit usor respins de aceea mi-a fost destul de greu să îmi iau inima în dinţi şi să mai cer altă întrevedere.

duminică, noiembrie 06, 2005

Alte gânduri

Acum nu mi se mai pare atat de ciudată idea de "viaţa dedicată lui D-zeu". Nu sunt sigur că sunt cababil să îmbrăţişez o asemenea viaţă (mi-aş dori parcă ... dar îmi e frică că nu sunt suficient de puternic şi atunci când o să am probleme am să dau înapoi) dar ce e sigur e că nu mi se mai pare "absurdă" idea.

Mă gândesc că, în afară de mici probleme, eu până acum am avut o viaţa fericită şi fără griji majore ( problemele înfruntate de Pam, din cartea ce tocmai am terminat-o îmi sunt proaspete in minte ) deci eu am fost protejat. De ce? Pentru ca sunt slab? Sau încă nu a sosit momentul să "cresc spiritual" prin suferinţă. Aş vrea să cresc spiritual. Aş vrea să trec prin greutăţi ca să îl văd pe D-zeu la lucru şi să devin mai puternic, şi să mă apropii mai mult de el, aşa cum a facut Pam ... dar îmi e şi frică să îmi doresc asta, să mă rog pentru asta ... dacă îmi îndeplineşte Domnul dorinţa şi mă va trece prin greutăţi ... şi mie o să mi se pară greu şi rău ca am cerut aşa ceva ... Nu vreau să îl provoc pe D-zeu. Da, ştiu:

  1. El nu poate fi provocat
  2. 1 Corinteni 10:13 - adică: "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumneazeu care este credincios, nu vă îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi rabda."

Şi îmi e frică să nu fiu ipocrit: mă străduiesc să aplic ceea ce gândesc. Dar îmi e teamă de slăbiciunea mea. Cer ajutorul lui D-zeu, pentru ca mă simt slab. Vreau ca El să mă ghideze. Vreau să îmi predau viata Lui. Ajută-mă să o fac cum trebuie / total. Mulţumesc!

Stadiu actual este: cred într-un D-zeu viu care veghează asupra noastră tot timpul şi sunt ( sper ) aproape de al vedea şi personal. De fapt, dacă merg prin deducţie deja cred ca e şi personal, doar ca îmi e greu să îmi însuşesc în totalitate idea.

Prezent

Şi ... datorită experienţelor ce le-am savurat acolo am dorit să fac ceva în schimb. Şi aşa a luat fiinţă contribuţia mea la DVD-ul cu filmul "Supravietuiţorii 2005". Mi-am dorit să folosesc acest prilej să îmi fac o intrare în cadrul OSCET-ului, să aduc mulţumiri bisericii şi să fie o lucrare dedicată lui D-zeu. Mulţumesc pentru tot! Da, şi prin această excursie nu mai sunt singur la ceai şi cafea!

O evolutie a mea spirituală poate fi exprimată astfel:
am mers la biserică duminica din:

  • obisnuiţă
  • necesitate
  • plăcere

Alte două cărţi ce le-am mai citit şi mi-au prins bine au fost:
1) "Puterea pasiunii" ... ce bine ar fi fost, cred dacă aş fi citit această carte mai demult - cu toate că, poate nu aş fi ştiut să îi apreciez valoarea dacă nu aveam anumite experienţe personale care să valideze cele scrise acolo.
2) "Disperată dar nu distrusă" din care sper (pentru ca abia acum, în seara asta, am terminat-o) să învăţ să îl văd şi să mă încred cât mai mult în D-zeu în necazuri. Să am înţelepciunea să învăţ din necazuri. Ideile mi se par super ok.

Un alt aspect spiritual ce l-am învăţat relativ recent îl datorez fostului meu coleg de apartament:
nu trebuie să ai o inimă perfectă ca să o predai lui Isus, El ne acceptă aşa cum suntem. Nu trebuie să aşteptăm până suntem suficienţi de maturi şi pregătiţi ca să ne asumăm răspunderea unei relaţii cu El. El ne vrea aşa cum suntem. Şi e normal să greşim şi nu e ok ca, conştient fiind de acest pericol, acest aspect să te oprească în a avea o relaţie cu El: de ruşine ca vei face niste promisiuni pe care nu le poţi păstra şi vei fi nevoit să iţi rededici inima Lui.

sâmbătă, noiembrie 05, 2005

Piatra Craiului

La început am fost sceptic, fiind hotărât să particip doar cu condiţia ca Cristi să vină şi el (puntea mea de legătură). Mai apoi, mi-am schimbat optica şi, chiar dacă Cristi m-a anunţat că el nu mai poate veni, hotărârea mea era deja luată: mă duc în Piatra Craiului. Şi foarte bine am făcut!

Ce am găsit acolo? Lucruri deosebite făcute de Dumnezeu: oameni şi peisaje, situaţii limită şi rezolvări minunate, voie bună şi bună întelegere. Mi-a plăcut mult de tot felul în care ne-a ocrotit şi ne-a purtat de grijă Dumnezeu pe toată durata taberei. Aş dori să subliniez doar câteva ocazii:

În ziua a II-a am ales să facem un traseu nemarcat. Am avut ocazia să mergem pe cărări puţin bătute, să ne căţărăm, să cunoaştem natura sălbatică, aşa cum D-zeu are grijă de ea. Şi am mers, şi am mers însă, la un moment dat punctele noastre de reper au dispărut iar cercetaşii noştri, din fruntea plutonului s-au întors îngrijoraţi spunându-ne că nu se mai poate continua drumul pe traseul pe care am mers până acum. Totul se întâmpla pe o ceaţă destul de deasă şi pe o ploaie măruntă şi rece. Aşa că am luat-o înapoi până la intersecţia la care o luaserăm la drapta. De data asta am luat-o la stanga. Ceea ce am observat, şi am înţeles eu este că în momentul în care am luat-o pe un drum gresit, metoda lui D-zeu de a ne atenţiona şi a ne întoarce pe drumul cel bun a fost să ne înconjoare cu ceaţă şi să ne ude: pentru că, a plouat cel mai tare şi a fost ceaţă atâta timp cât noi eram pe drum greşit. Mai apoi, când noi ne-am îndreptat traseul ceaţa s-a ridicat şi ploaia s-a oprit. Mi-a plăcut.

În ziua următoare ... iar am avut întâlnire cu D-zeu sus pe munte. Datorită unor serii de greşeli, noi am fost puşi într-o situaţie cel putin neobişnuită: să aşteptăm aprox trei ore în puterea nopţii, sus pe munte, sosirea salvamontului. S-a întâmplat asta din cauză că, pe noi prinzându-ne noaptea şi ceaţa, nu am mai găsit marcajul. Şi D-zeu a lucrat într-un chip minunat: a oprit vântul şi ploaia, a ridicat ceata şi a dat la o parte norii punându-ne la dispoziţie o boltă cerească superbă pe toata perioada şederii noastre în aşteptarea salvatorilor. Şi apoi, cu toate că, condiţiile era dificile, El ne-a purtat de grijă şi am ajuns cu totii sănătoşi jos la corturi. Mi-a placut.

Mi-a plăcut de asemenea şi faptul că, atunci când am ajuns sus în vârf, înainte de orice altceva, ne-am rugat. Mi-a plăcut atitudinea pe care au avut-o toţi ce-i rămaşi sus, noaptea, încrederea ce ne-am pus-o cu toţii în D-zeu.

Cristi

O altă persoana careia îi datorez creşterea mea spirituală este Cristi Iova. Am continuat să particip la grupul de biserică în case a lui Florin Dragu şi după plecarea acestuia în Australia iar în locul lui, ca lider a venit un baiat tânăr, cu ochelari care mă făcea să mă simt bine. Era bine prentru că nu mă simţeam într-un mediu academic cu somităţi în ceea ce priveste valorile creştine şi cunoaşterea bibliei ci între ... oameni "normali" ... care ce-i drept îşi făceau nişte probleme cam ciudate şi zăboveau remarcabil de mult asupra unor idei peste care eu aş fi trecut ca vântul. Ei, când mi-a propus să fac parte din grupul lui de ucenicie ... evident am acceptat încântat, simţeam nevoia să fac parte din nou şi eu dintr-un astfel de grup.

Încet, încet, am început să mă simt din ce în ce mai bine. Tot "speriat de bombe" eram când era întâlnirea de la demisol de ceai şi cafea, dar acum însfârşit aveam o punte de legătură ... de care îmi era teamă să nu abuzez aşa ca in marea parte a timpului stăteam tot de-o parte. În una din serile petrecute în cadrul grupului de ucenicie, am primit de la Cristi o carte creştină despre rugăciune. Mi-a plăcut mult. Mi-a dat ocazia să petrec mai multă vreme gândindu-mă la D-zeu, într-un context mai intim. Mi-a destăinuit puterea rugăciunii. Multumesc.

Mai apoi am fost invitat într-o excursie de weekend organizată împreună cu o parte din membrii grupului de biserica în case a lui Cristi. M-am simţit absolut minunat! M-am simtit în largul meu între tineri. (de obicei sunt intimidat de grupurile de tineri pentru ca nu toate acţinile lor sunt ok ... din punctual meu de vedere). Eram stânjenit deoarece nu împartăşeam într-o mare măsură sursele de divertisment şi interes. Mare mi-a fost bucuria să le regasesc pe ale mele + altele frumoase în oamenii cu care am fost în excursie! Şi ... în urma entuziasmului cu care am rămas din această excursie Cristi mi-a cedat invitaţia lui în tabara de supravieţuire.

Andreea

La sfârşitul vacanţei de vară parcă toate visele mele au devenit realitate: aveam servici, o cameră doar pentru mine şi ... inima unei fete: Andreea. Au fost cateva luni de vis. Efectiv nu îmi venea să cred că e realitate, aşa de fericit mă simţeam. Era "căluţul meu verde" ce s-a coborât de pe perete direct în viaţa mea. Nu trebuia să facă nimic. Era suficient că exista. Iar eu mă bucuram ca o pot sluji. Nu ne-am pus în mod f. serios problema relatiei noastre, ci lăsam lucrurile să curgă. În doi am devenit mai curajoşi în a ne implica în activităţile din biserică: împachetarea cadorurilor de Crăciun ne-a provocat la amândoi o mare bucurie, la fel şi colindul prin complex. Pentru a construi o relatie de calitate am început să avem întâlniri cvasi-regulate cu Adi T. Simţeam că D-zeu este cu noi şi voie lui e să fim împreună. Aveam să constat cu multă durere că nu a fost aşa. Una din greselile capitale ale noastre a fost faptul că ne-am angajat într-o relaţie mult prea intimă bazându-ne pe faptul că acolo unde este dragoste este şi D-zeu.

Îmi asum responsabilitatea vinei ce îmi revine în cadrul relatiei. Ea a durat doi ani, dar dacă mai pun şi anul de curtare, atunci sunt trei. Ultima parte a relaţiei a pricinuit multă durere amândurora. De multe ori m-am întrebat de ce mi se întâmplă lucrurile acestea? Cu ce am greşit? D-zeu a vrut să mă înveţe o lecţie! Mi-am insuşit-o! Un alt lucru care a reusit D-zeu este faptul că în durerea mea, am alergat la El şi pot spune ca m-am apropiat de El.

În acceaşi perioadă, un alt sprijin moral l-am avut în persoana lui Florin Dragu în al cărui grup de ucenicie şi biserică în case eram membru. Prin el, am început, f.f. timid să cunosc ideile şi conceptele din paginile scripturi. De asemenea, el era şi un confident al meu, căruia îi destăinuiam problemele mele de scoala, servici, relatie. Pentru toate acestea ii mulţumesc.

Relaţia mea cu Andreea a luat sfârşit o dată cu terminarea facultăţii.

Master

Vacanţa de vară de la sfârşitul facultăţii a fost una din cele mai frumoase pe de o parte … şi cea mai dureroasă pe de altă parte. Am plecat din TM cu gândul să nu mă mai întorc niciodată sau cel puţin nu curând. Erau prea multe locuri ce îmi aduceau aminte de suferinţele prin care am trecut în cadrul relaţiei mele cu Andreea. Zic frumoasă pentru că am avut în sfârşit trei luni în care nu a trebuit să învăţ / lucrez / trezesc la oră fixă. În plus de asta, evident, fiind în sânul familiei m-am bucurat de toată atenţia pe care niste părinţi o pot acorda fiului lor.

Totuşi, o dată cu trecerea timpului, rănile au început să se cicatrizeze şi am ales să mă întorc în TM la master. Un motiv important ce m-a determinat să mă întorc în TM a fost chiar Vox-ul. Am cerut o întrevedere cu Adi T. ca să îmi descarc sufletul în faţa unei persoane pe care eu o respectam f. mult. Şi aşa încet, încet am reintrat pe făgaşul normal.

vineri, septembrie 02, 2005

eu sunt Kati


Pe cand eram mica ...

Ekaterina Houdini

un nou YM-monolog...
================

(09:10:27) famoprean: Ekaterina Houdini <- i-am gasit numele complet la kati :D
(09:10:33) famoprean: =))
(09:10:47) famoprean: m-o facut sa caut dupa ea de dimineata
(09:10:55) famoprean: sa mai faca omu' fapte bune
(09:11:09) famoprean: ii aduce frumos o casuta de porumbei
(09:11:17) famoprean: palat, ce casauta
(09:11:19) famoprean: imensa
(09:11:26) famoprean: cu 2 bucatarii
(09:11:37) famoprean: distanta mare pana la toileta
(09:11:52) famoprean: cu aparate de forta
(09:11:56) famoprean: aerisita
(09:12:01) famoprean: luminoasa
(09:12:04) famoprean: curata
(09:12:10) famoprean: frumos mirositoare
(09:12:23) famoprean: cu usa somptuoasa de intrare
(09:12:36) famoprean: + inca 2 de serviciu
(09:12:44) famoprean: o minune albastra ce mai
(09:12:54) famoprean: si ... dansa ...
(09:13:09) famoprean: ce gaseste de cuvinta sa faca dupa aprox 5 min
(09:13:22) famoprean: iasa afara pe usa de serviciu!!!!
(09:13:31) famoprean: o gliseaza in sus si iasa
(09:13:35) famoprean: eu ...
(09:13:39) famoprean: o bag inapoi
(09:13:45) famoprean: ea ... in 3 min
(09:13:47) famoprean: afara
(09:13:50) famoprean: eu ...
(09:13:53) famoprean: inauntru
(09:13:56) famoprean: ea ...
(09:13:57) famoprean: afara
(09:14:02) famoprean: no ...
(09:14:07) famoprean: pana la urma zic
(09:14:13) famoprean: nu se mai poate
(09:14:23) famoprean: inchid usile de serviciu
(09:14:42) famoprean: => m-am putut uita in tihna la film
(09:14:52) famoprean: si cu un ochi la dansa....
(09:15:06) famoprean: cum se catara pana pe acoperis dom;le
(09:15:12) famoprean: n-avea greturi
(09:15:18) famoprean: ei ...
(09:15:24) famoprean: pana la urma ma culc
(09:15:42) famoprean: o conduc pe dansa pana in hol
(09:16:00) famoprean: se stie ca e mare scandalagioica noaptea
(09:16:08) famoprean: si acum cu atat mai mult
(09:16:26) famoprean: ca are ce sa roada si pe ce sa se urce
(09:16:31) famoprean: ei si ma culc
(09:16:41) famoprean: dimineata ... cand ma scol ....
(09:16:56) famoprean: Houdini dom'le
(09:16:59) famoprean: Houdini
(09:17:05) famoprean: a disparut!!!
(09:17:14) famoprean: ma uit sa vad pe unde
(09:17:27) famoprean: usile nu erau fortzate ....
(09:17:32) famoprean: hm ...
(09:17:45) famoprean: cand ma uit mai bine ...
(09:17:57) famoprean: prin pivnitza, dom'le
(09:18:01) famoprean: prin pivnita
(09:18:19) famoprean: o sapat in rumegus, s-a impins in plastic
(09:19:00) famoprean: ala s-a miscat ... si dansa, domnisoara Houdini fericita si-a inceput aventura nocturna prin toata casa
(09:19:26) famoprean: a facut un salt impresionant de pe frigider ...
(09:19:43) famoprean: si apoi a bantuit toate unghierele casei
(09:20:08) famoprean: (seara, ma gandeam io sa o duc in bucatarie si sa inchid usa)
(09:20:24) famoprean: asa de siguranta .... da' ...zic n-are pe unde iesi
(09:20:26) famoprean: ptiu
(09:20:31) famoprean: am subestimat-o
(09:20:33) famoprean: :))
(09:20:45) famoprean: puteam sa banuiesc de fapt
(09:21:09) famoprean: daca a iesit pe usa de serviciu la 5 min dupa ce i-am prezentat noua casa
(09:21:17) famoprean: ei si ...
(09:21:43) famoprean: somnoros, pe la 7:10 sergiu pe burta cu lanterna gonflabila
(09:22:14) famoprean: (din aia cu dinam de trebui sa apesi continuu pe o parghie cu arc ca sa lumineza)
(09:22:27) famoprean: se apuca sa o cauta pe domnisoara ...
(09:22:41) famoprean: si ... dupa nici 10 min ...
(09:22:55) famoprean: o gaseste in dosul calculatorului ...
(09:23:03) famoprean: uitandu-se la mine
(09:23:16) famoprean: EVIDENT! :D
(09:23:40) famoprean: tragea la tehnologie ... ca tat'su
(09:23:49) famoprean: ei, incerc sa o recuperez
(09:23:53) famoprean: ti-ai gasit
(09:23:59) famoprean: kati ...
(09:24:08) famoprean: tzusti din mana de la mine
(09:24:38) famoprean: ba la un moment dat am senzatia ca a vrut sa isi incerce si dintzisorii
(09:25:16) famoprean: ei, pana la urma, masura radicala: o prind cu capacul de la cutia de hartii de la birou
(09:25:39) famoprean: o las acolo si ma duc sa ii pregatesc din nou vechea casa
(09:25:52) famoprean: pune sergiu covoru' la loc
(09:26:08) famoprean: mancare in frigidero-coltz
(09:26:23) famoprean: covoru' persan de talaj
(09:26:26) famoprean: se intelege
(09:26:59) famoprean: ei, si cand ma uit din nou la capacul unde am cazat-o temporar ....
(09:27:02) famoprean: ghici ...
(09:27:10) famoprean: Houdini dom'le
(09:27:30) famoprean: statea langa capac afara si zambea spre mine
(09:27:35) famoprean: :-w
(09:27:42) famoprean: mai sa fie
(09:28:09) famoprean: zic de ma face sa fug dupa ea prin toata casa ... afara o las fara mancare pana ma intorc
(09:28:16) famoprean: no ...
(09:28:34) famoprean: da cuminte a fost si m-a lasat sa o iau in brate ...
(09:28:46) famoprean: se uita f. mandra de ispravile ei ...
(09:28:48) famoprean: la mine
(09:29:00) famoprean: ei si o pun in veche ei casa ...
(09:29:05) famoprean: lumea ei ce mai
(09:29:11) famoprean: a inceput sa manance
(09:29:14) famoprean: sa se spele
(09:29:25) famoprean: au trecut vremurile aventuroase
(09:29:38) famoprean: acum sunt sigur ca doarme de rupe pamantul
(09:29:51) famoprean: si ... uite asa intr-un final
(09:30:08) famoprean: am apucat si eu sa mananc putin totusi inainte sa vin la servici
(09:30:41) famoprean: si ... am incalecat pe-un bit
(09:31:08) famoprean: si v-am spus povestea ...
(09:31:17) famoprean: am nevoie de o rima,
(09:31:24) famoprean: orice ajutor e binevenit :D
(09:31:30) famoprean: gata #:-S
(09:31:41) famoprean: maraton literar improvizat dom'le

miercuri, august 31, 2005

VOX

Ei şi uite aşa încet, încet ne apropiem de Vox.
De fapt un prim contact "mascat" cu Vox-ul l-am avut în anul I sau II, nu mai reţin exact. Atunci am fost invitat de un prieten, coleg de grupă la un grup de ucenicie la care participa el. Tema abordată în seara respectivă era: "relaţiile de prietenie". Invitat să vorbească în cadrul grupului a fost Adi T. Am fost plăcut impresionat de vocea caldă, şi atitudinea şi tactul lui Adi. Acum, când mă gândesc: de ce nu am întrebat eu atunci unde îl pot gasi pe acest om? ... Din păcate, respectivul grup s-a destrămat.

Mai apoi, în vacanţa de vară dintre anul 3 şi 4 de facultate am rămas în Timişoara să lucrez la firma la care mă angajasem încă din timpul scolii. Cazarea mi-am rezolvat-o stând în gazda la o prietena de facultate din anul I care lipsea pe perioada verii din Timişoara, eu primind astfel sarcina să îngrijesc florile ei. Am stat practic la aprox 5 min. de mers pe jos de Vox. Conştiicios, eu în aproape fiecare duminică mă duceam la Betel. Până într-o dimineaţa când, grăbindu-mă (fiind în întârziere) spre Betel, mă intersectez cu o fostă profesoară - laborantă de a mea din anul întâi, care venea din sens opus şi care o mai văzusem din când în când pe la Betel. Mă întreabă unde merg, îi răspund că la Betel; Ea îmi face invitaţia de a veni la Vox ( ... clădirea aceea nouă, interesantă pe lângă care treceam zilnic în drum spre servici şi mă întrebam de fiecare dată: oare ce instituţie o să funcţioneze aici ( aşteptam să apară o firmă, ceva care să spulbere misterul ). Şi uite că aşa mi-am rezolvat misterul clădirii celei noi şi am ajuns la Vox.

În acea duminică a vorbit Gelu şi ... mi-am prins urechile. A fost ceva total diferit de orice altă predică pe care am auzit-o până la data respectivă: un maraton cognitiv, putenic condimentat cu termeni neologistici din lumea teologiei. M-a impresionat. De asemenea, mi-a plăcut şi maniera în care se cânta şi cum era organizat întregul serviciu. Era mai dinamic şi flexibil şi descătuşat de momente solemne cu care eram obişnuit în bisericile “traditionale”. Mi-a plăcut mult, ca urmare am renunţat la Betel şi m-am mutat la Vox.

Facultate

La admitare am stat în gazdă la fiica unei pritene baptiste de a lui mama, Roxana. Ea a fost confidentul & indrumatorul meu prin orasul mare şi străin al Timişorii. Înainte de examen ea mi-a împărtăşit un truc al ei folosit în clipele grele dinaintea unui examen:

Psalmi 121:5
Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

Mi-a citit psalmul şi astfel am făcut cunostiinţă, pentru prima dată cu cartea Psalmilor. Nu ştiu în ce măsură m-a ajutat dar sunt sigur ca mi-a plăcut şi aveam nevoie de aceste rânduri, mi-au dat un f. mic plus de încredere în ceea ce urma şi în mine. (pentru că din experienţele anterioare dar mai ales ulterioare, am băgat de seamă că D-zeu nu ştie algebră, analiză, teoria sistemelor şi alte materii cu care m-am luptat în facultate).

Tot ea, Roxana m-a dus la biserica la care mergea şi ea, mai precis Betel. Îmi plăcea că era mare şi nu mă întreba nimeni nimic şi nu trebuia să salut lumea - pentru că nu mă cunoştea nimeni şi nu cunoşteam pe nimeni. În schimb mi-au plăcut concertele de colinzi şi corul de clopotei :).

Liceu

În perioada respectiva, una din putinele persoane care reuseau sa îmi capteze atentia de la amvon era un profesor de fizica baptist (Sergiu Berian) si unul din gândurile care a reusit sa mi-l transmita a creat o oarecare ingrijorare:

  • stând si ascultând (chiar daca pasiv) cuvântul lui D-zeu te face automat responsabil (nu mai poti sa zici ca nu ai stiu / sa fii ignorant)
  • ascultarea cuvântului Domnului poate avea 2 efecte asupa inimii unui om: sa o deschida si sa lase pe Domnul sa intre; sau ... din contra sa o împietreasca mai mult.
Ei, aici eu m-am speriat. (auzisem si de pariul lui Pascal: "daca crezi si nu exista, nu ai pierdut nimic, daca nu crezi, si El exista, ai pierdut totul"). Acum sa nu credeti ca eram ateu. Nu, credeam ca exista ceva ce eu nu pot pricepe, ceva destul de mare … dar care mai poate sa astepte.

De asemenea pot spune ca partea rationala a mea a fost destul de puternic alimentata de lecturile mele SF (Dune) în care orice este posibil si totusi are o exlicatie tehnica – stiintifica ( oare am mers la Poli ca sa îl caut pe D-zeu prin metode “tehnice”? ) si asa cum Arthur C. Clark spunea, parafrazez: "orice tehnologie suficient de avansata nu poate fi deosebita de magie" => D-zeu si toate minunile legate de credinta si de Isus trebuie sa aiba o explicatie technologica f. avansata.

Ce masuri am luat:
  1. ma straduiam din rasputeri sa dau sens sunetelor (pentru ca doar niste sunete devenisera pâna la urma) ce le rosteam în gând când spuneam rugaciunea "Tatal nostru".
  2. sa încerc sa plec cu macar un gând concret din biserica chiar si atunci cand mi se parea plictisitor.
  3. sa cunosc mai multe despre fenomenul acesta al credintei si D-zeu => la orele de religie eu si prietenul meu Dragos puneam întrebari concrete despre natura lui D-zeu, treime, univers, creatie ... încercam sa îi gasim rostul, raspunsul technic îl cautam noi ... însa pastorul nu prea reusea. ( de fapt, cred ca de aceea îmi placea de profesorul de fizica - într-un fel poate involuntar el reusea sa abordeze într-o maniera “technica – metodica” problemele credintei, în acest fel putând patrunde mesajul si în capul si putin în inima mea ).
  4. implicare concreta în ceva legat de D-zeu si care oricum îmi facea placere: realizarea imaginii 3D a noii biserici baptiste ce urma sa fie construita la noi în oras (apropo, a fost inaugurata luna aceasta (15.08.2005))
  5. am avut chiar si o tentativa de botez (undeva la sf. clasei a 12-a).

Atunci, mi-am pus urmatoarea întrebare / problema:
să aştept sa cred si sa ma botez sau ... sa ma botez si apoi din constiintioziate si din forta împrejurarilor sa cred. Si ... cum nu mi se arata nimic care sa îmi dea speranta ca voi crede (când zic asta ma refer la faptul ca eu îmi închipuiam & doream sa cred într-un D-zeu viu si personal asa cum am tot auzit eu ca ar fi. Ori eu reuseam decât sa cred într-o entitate f.f.f capabila care impunea un respect profund si cu care nu era de joaca) am hotarât ca solutia trebuie sa fie cealalta: ma botez si apoi voi crede => zis si facut: pun mâna pe tastatura si îi scriu pastorului ca vreau sa ma botez. Ei, si aici cred ca a lucrat D-zeu impreuna cu pastoral, acum ca stau si ma gândesc: pastorul a întârziat cu raspunsul la acest mail crucial pentru mine (a se obs. ca nu am avut curajul sa îi comunic prin viu grai) si când a facut-o nu am simtit un sprijin deosebit din partea lui. Drept urmare lucrurile s-au racit cu de la sine putere si am hotarât sa mai astept ... problema aceasta mai poate astapta în conditiile în care urma bacul si admiterea. Apoi au urmat un val de experiente noi odata cu intrarea la universitatea.

Mama a încercat sa ma convinga sa ma duc în taberele organizate de biserica la munte (mie imi place mult muntele) dar eu i-am raspuns: "pai ce sa fac eu acolo? Sa ma rog în creierii muntilor?" ... D-zeu a lucrat încet si sigur iar ... dupa aprox 10 ani exact asta am facut eu în tabara de supravietuire în care am participat cu tinerii de la Vox / OSCET. (dar sa nu anticipez )

De fapt, ceea ce astaptam eu era sa se produca un declic intern în momentul în care masa critica de cunostiinte si experiente religioase a fost atinsa ... ceea ce daca stau sa ma gandesc nici nu e departe de adevar :). Pentru ca nu îndrazneam sa îl provoc pe D-zeu sa faca ceva minuni doar asa ca sa vad eu. (cine sunt eu ca sa îi spun Lui cum sa îsi adune oile ratacite) Pe vremea aceea nici nu cautam sa descopar micile minuni pe care le face D-zeu în viata fiecaruia.

Gimnaziu

La un moment dat una din prietenele mamei mele cele mai bune, a invitat-o pe mama la o slujbă la baptişti, la noi la Cugir. Mamei i-a plăcut şi după un timp a îmbrăţişat apa botezului.
În continuare, mama a început programul de educaţie religioasă în familie: ne invita la biserică şi încerca sa ne povestească ce a înţeles din ce a auzit pe acolo. Eu, din fire ascultător, dacă m-a invitat m-am dus ... duminica asta, următoarea şi apoi următoarea şi tot asa. Problema era că … eu mă cam plictiseam acolo: intelegeam cu mintea ce se vorbea acolo dar în inima ajungea o cantitate f. mică de informaţii. Se întâmpla ca eu să mă duc la biserică ca să stau într-un loc liniştit în care să pot să îmi pun la punct detaliile referitoare la următoarea constructie. ( încă din copilărie mi-a plăcut să construiesc - la început din carton şi sârmă colorată, apoi lemn, pământ, LEGO, os, pe calculator ).

Preşcolar şi ciclul primar

Fără să fie un subict central, Dumnezeu a avut locul său (destul de modest) în viaţa familiei noastre. Primul "contact" cu D-zeu, în copilărie, l-am avut prin intermediul rugăciunii "Tatăl nostru" şi "Îngeraşul meu" pe care le-am învăţat cu ajutorul bunicii din partea tatălui. De atunci, în fiecare seară, eu conştiincios ziceam cele 2 rugăciuni. (cred că mai era una cu Maica Domnului dar nu îmi mai amintesc). Crescând am renunţat la "Îngeraşul meu" şi l-am înlocuit cu "discuţie / monolg liber cu D-zeu". De fapt, mă obişnuisem atat de bine cu "Tatăl nostru" încât îl spuneam maşinal, eram capabil să construiesc mecanisme şi planuri pentru a doua zi în timp ce mă “rugam” ... chiar şi în timpul "monologului", care era, în esenţă tot o rugăciune creată de mine pentru nevoile mele si ale familiei & prietenilor mei după cum am crezut eu de cuvinţă.

Draft mărturie

cu greseli de exprimare & ortografie

Bună,
Mă numesc Oprean Sergiu, m-am năcut în Cugir, Jud. Alba într-o familie ortodoxă.

miercuri, decembrie 09, 1998

Ghidul profesorului pentru combaterea copiatului sau cum poti deveni un bun "copist"

MOTTO:
"Ce a fost prima data caietul sau fituica?"
AXIOME:
"Nimic nu e ceea ce pare a fi"
"Nimic nu e intamplator"

Totul a inceput cu mult,mult timp in urma "pe cand pamantul era cald" si profesorii invatau alaturi de elevi. Apoi printre elevi au aparut "Profesorii". Tagma era formata dintre cei cu apetit pentru putere si dornici de afirmare profesionala. S-a incercat mai apoi o revenire la vechile oranduiri dar lupta a fost dura si a dus la formarea a 2 parti beligerante clar definite:ELEVII vs. PROFESORII.

Si acum gata cu istoricul, vorba aceea: "vorba multa si "trimite-ti
lucrarile din spate in fata!"

Se spune ca profesorii au "sfoara si mamaliga" (inca de pe vremea lui Burebista!!???) dar elevii... au rabdare si indemanare deci dealungul timpului tehnicile de lupta au evuluat, azi avand de a face cu:

RETELE DE INFORMATII(Analogice)
Avantaje:nu lasa urme;pot fi folosite si de cei mai slabi cu inima.
Dezavantaje:un lant prea lung duce la o informatie perisata; distrugerea / blocara de catre inamic a unei verigi-cheie duce la blocarea retelei(prin mutarea tocilarilor/pazirea lor).

ALIANTE CU VECINII
Imprumutare de caiete din clasa si de peste hotare (alte clase).

SCHIMBAREA PUNCTULUI DE VEDERE(a profesorului)
Mutarea catedrei si atragerea dusmanului in unghi mort (prin cererea de lamuriri).

FOLOSIREA EFICIENTA A RELIEFULU (amfiteatre)
Punerea unei distante cat mai mari intre tine si inamic.

ALEGEREA ALTUI LOC&TIMP (imposibilitatea de a te scula in acea dimineata, ora pt dentist, inundatii, accidente si alte calamitati).

PLANURI CONCENTRICE
Daca unul cade intra in actiune urmatorul (a nu te baza pe 1 singura sursa de informatie).

DIVERSIUNI
Prin intrebari,stranuturi,caderi zgomotoase de... si fructificarea lor

TEHNICA EVIDENTULUI
O fituica mare e mai invizibila ca una mica

FOLOSIRE PARAVANELOR
Naturale sau antropice(ghiozdane, haine, colegi sportivi)

Dar nici profesorii nu au stat pe loc in tot acest timp! Si-au dezvoltat si ei sistemul defensiv:

DISPERSIA
asezarea la mare distanta a elevilor

RAZBOIUL PSIHOLOGIC
Rol esential (amenintarii ale prof'-ului)

RAIDURI ALEATOARE
Verificarea bancilor, penarelor, foilor...

PATRULARE
Printre banci (atentie, neordonata!)

DECALOGUL adaptat!

1) studiati in prealabil terenul,inamicul si aliatii
2) lasati la o parte animozitatile (fi-ti uniti!)
3) atentie la "pericolul" invatarii in timpul fabricarii fituicii
4) atentie la pericolul unei lucrari perfecte
5) atentie la dezavantajul fituicilor fixe(banca)
6) atentie la mimica (folositi-o pe cea de la poker)
7) folositi-va atentia distributiva;inamicul va face la fel
8) nu va apucati daca sunteti slabi de inger
9) nu plecati la lupta fara un pachet plauzibil de scuze si explicatii
10) pergatiti-va si pt. o eventuala infrangere

Daca am spus ceva nou pt. voi elevi, invatati!
Daca am spus ceva nou pt. voi inamici, nu va face-ti probleme elevi! Profesorii au tecut de varsta la care mai pot invata ceva nou!

Ender XII A

sâmbătă, noiembrie 28, 1998

Cumparaturi

Daca mai strang inca 59 de credite am sa pot sa-mi cumpar ROSU.
Am deja ALBASTRU,si nu-mi pare rau! Ce culoare mirifica are cerul senin, oceanul planetar vazut din spatiu!...Iar daca imi mai cumpar si GALBEN atunci pot spune ca vad cu adevarat.

Cand ma gandesc cum vedeam cand m-am nascut nu-mi vine sa cred:ab

Ender XII A

vineri, mai 08, 1998

Identic ...

11:36PM Din pivnita am simtit un iz de lemn ars si un curent de aer uscat, canicular. Cobor in pivnita inarmat cu o lanterna Halogen.Cand pasesc pe ultima treapta, usa sa deschis brusc si in fata ochilor mi-a aparut Vortexul, un adevarat spectacol de lumina si culoare.Am inaintat cu prudenta - nestiind de fapt cu ce fenomenul ma confruntam - banuiam doar ca e o anomalie a spatiului la care sigur nu se astepta Newton.

00:13AM Continui sa studiez Vortexul - pentru ca asa mi-am denumit fenomenul din pivnita - observ ca nu e constant,flucteaza ca si cum ar fi alimentat la o sursa instabila de energie.De fapt e o sfera cu un diametru de 1,5m cu un contur neregulat,un aspect usor translucid,ce radia o usoara caldura sau senzatie de caldura(de fapt cine stie ce alte radiatii) o entitate translucida
sferica de energie ce "framata de viata".Subliniez ca spatiul obisnuit din intriorul sferei a fost complet inlocuit cu... altceva.(oricum coltul bancului de lucru imi lipseste)

00:15AM Incep primele experimente:
1) arunc in interiorul sferei o moneda de 100 lei si astept;pret de cateva fractiuni de secunda nu se intampla nimic apoi din interior apare moneda mea de 100? -dar, de ce a intarziat atat, ce sa intamplat cu ea in interior?
2)Pt a studia conditiile din intriorul sferei trimit o "sonda":un termometru.Dupa acelasi interval de timp sonda se intoarse cu un rezultat deconcentrant:aceeasi temperatura. Pacat ca nu pot verifica compozitia aerului din intrior;dar un voluntar neasteptat mi-a indeplinit dorinta - o musca a intrat si apoi a iesit dupa intervalul de timp ce intre timp mi-a devenit
familiar.

00:36AM Opresc sondarile pt. analiza faptelor. Cele 2 lucruri imi ridicau mari semne de intrebare: intervalul de timp constant si faptul ca toate obiectele ce parasesc spatiul normal se intorc inapoi exact prin locul pe unde au iesit.

01:00AM Ipoteze:
1) Obiectele ce dispar sunt inglobate in masa aceea de energie si apoi respinse ca niste intrusi
2) Obiectele ce se intorc nu sunt aceleasi cu cele pe care le-am trimis. Sunt niste obiecte ce tind spre a fi IDENTICE cu cele trimise de mine doar ca au fost trimise de un EU aproape IDENTICE dintr-un univers aproape IDENTIC cu ce acesta iar aceasta anomalie e de fapt o poarta intre cele 2 lumi.

01:15AM Pentru a-mi verifica teoriile ma pregatesc sa incerc personal acasta poarta:daca e o poarta,atunci o sa apar intr-un univers identic cu acesta sau intr-un spatiu nedefinit in care cateva milisecunde o sa pot si eu trai la fel cu musca-sonda.

01:23AM Ma pregatesc sa intru si ... Saaaarrrr ... Sunt in spatiul dintre cele 2 lumi:un negru profund brazdat de nervuri galbene de energie.Probabil ca si acest spatiu e infinit, dar infinit comprimat (umple golul dintre cele 2 lumi paralele).Ma intreb daca acest univers e viu,daca are viata? Observ forme translucide de enegie ce aparent se misca aleator.Ele sa fie locuitorii Lumii Comprimate? Hei,dar si eu sunt transparent! Apoi totul disparu.In cel mai plastic mod posibil ma simt inconjurat de NIMICUL ABSOLUT.

09:27AM Ma trezesc intins pe jos in pivnita cu o durere insuportabila de cap: parca am avut un cosmar.Ma scol si ma uit la coltul bancului de lucru -lipseste! Deci a fost real! Urc sus si iau ziarul din fata usii de la intrare si pe prima pagina a ziarului "Faptele Valahiei" din 8 februar 2013 apare articolul de fond "O Pana de Curent a Paralizat Intraga Activitate a Principatului Valahiei"

Doamne,unde ma aflu....

Ender XI A