sâmbătă, septembrie 19, 2009

Firmituri din supravieţuire - miercuri

Miercuri:

Staţi, Cosmin nici măcar nu şi-a adunat lucrurile...
Unde-i Cosmin? La baie ...
Cosmin, hai ia-ţi şapca şi să mergem, iar suntem ultimii...

Cum e drumul, Cristi?
Poftim? Bine, bine ... faţă de ăla de ieri ... faţă de cel de ieri lux.
Aaa, da-i plimbare!
Mai o oră până la Obârşia Lotrului ...
Exact, Obârşia asta, atâta ne-o obosit imaginaţia la toţi credeam că nu mai ajungem.

Uite, mai încolo, pe vârf este semnal.

Îmi scoţi te rog sticla de apă din spate?

Vrei o Eugenie?

Îmi plac muşchii, lichenii ...
Lasă, să vezi ce ceai bun facem din ei când ajungem ...
Nuu ...
Da', ce faci cu ei?
Am un vas, în care îi pun. Îi adun.

Deci unde suntem? Arată-mi te rog şi mie.

Uite, asta e liziera pădurii, astea sunt cele 2 râuri, aici e curba de nivel, eu zic că trebuie să o luam prin dreapta.
Să ajungem la stâna aia. Important e să nu mergem pe drum forestier. Să alegem un traseu frumos să menţinem moralul trupei ...

Dacă povestim, mergi mai uşor ... cel puţin pe mine mă ajută.
Da ... eu deja am picioarele obosite. Mai degrabă mă concentrez pe unde calc.

Uitee ... se ţin după noi! Ce drăguţi sunt!!!
Da' ştii cum îi cheamă, nu?
Nu!
Timi, Ioana şi Maria.

Andy, hai să vezi urşii ăia, serios!
Acum nu mai are fistic!
Unul polar şi restul urşi carpatini.
Urşi cenuşi.
Urşi cenuşi, grizzly.

Hai David, să văd cum defilezi.
Aaa, vrei să plec ...

Hai, Măriucă!

Da' trebuie să stau ultimul ...

Hai Serhio!

Sergiu ţi-ai uitat bicicleta la stână!
Exact! Păi nu, că acum fac un traseu pe jos, după aia o luăm şi mergem mai departe.

Te-ajut?

Cum e Ema?
Tu filmezi sau faci poze?
Filmez, filmez, Sergiu face poze.
Aaa, păi nu mi-am pregătit nici un speech memorabil.

Hai Timi, cântă!
... române carpaţii, la arme cu frunze şi flori
... treceţi batalioane ...
Toţi sunteţi plini de vlagă ...
Lipseşte imnul ...
Hai Maria!
La fiecare filmezi?
Da fiecare, trebuie imnul să se audă, în fundal!
No ...
O să trebuiască să facem dublare la sunet, macar daţi din gură. Facem dublare la sunet, dar măcar daţi din gură, să se vadă ceva acolo!
Oi, da-i greu acuma ...
Iar eşti ultimul Andy?
Am rămas ultimul? Oh, iar îs ultimul! Ah...
Obârşia Lotrului, pe insulă:
... Şi, când ai fost acolo, în local?
Gata, nu te mai întreb, nu mai vreau să ştiu nimic!
Da', cu cine ai fost, totuşi?

Eu îmi iau o ciorbă de burtă.
Stai, că vin şi eu!

... şi chelneriţa a venit cu mujdeiul ... iar Andy ...
Pe forestier:
Deci, în zece minute: noi încălzim aburul la 260 de atmosfere, îl băgăm cu presiune prin nişte valve de presiune, apoi prin nişte ţevi de răcire. Ajunge în caznul 14, aici se amestecă cu bariul ... şi obţinem amoniacul pentru părul permanent al doamnelor.

Sergiule, mi-ai stricat toate socotelile ...

Eu nu-mi uit prietenii vechi ...

Stai măi că nu-ţi fac nimic! ...
Auu, mă doare!!! Auu! Aaa, ce bine e acuma ... mulţumesc!

Suntem spre lacul Gâlcescu, după vreo opt ore de mers, în faţă e Andy, în spatele lui Andy este Santalul, pe care o să-l bem în echipă pe vf. Parângul Mare. Aici este o urcare printre nişte jnepeni, foarte frumos. Mai sunt în spate vreo ... şapte şi ... restu-s în faţă, probabil fac baie în lac. El este Andy şi i-a scăzut glicemia şi a mâncat bomboane cu vodcă, dar în general se descurcă bine, asta a fost o scăpare de a lui. Am căzut şi eu puţin, dar nu-i bai că nu-i aparatul meu. În faţă îi Codruţa, pe copii nu i-am văzut de mult ... Andy, te rog, domnul soldat, două cuvinte despre această perioadă de armată! Când ai jurământul?
În clipa în care o termin. Perioada de probă de o săptămână. În fiecare zi ... nu ştiu dacă apuc a doua zi, azi sunt bucuros că am apucat-o pe asta. Sper să mă bucur împreună cu ceilalţi supravieţuitori de lacul Gli, Gâl, Glicescu.
Gâlcescu.
Gâlcescu. Foarte frumos aicea, magnific, Parângul Mare se vede acuma, stâncile, e foarte frumos aici.
Bine, mulţumesc soldat, pe loc repaos.
Mulţumesc şi eu.

Ahh, hhhaa, hhh, aaa, hhhaa, hhaa (respiraţie umană în condiţii de efort susţinut printre pietre şi jnepeni ...)

Eu nu mai pot, mergeţi!
Nu, nu te lăsăm în urmă.
Uite, ia nişte ciocolată amăruie!
Şi eu vreau!
Acum zâmbeşte că facem poză! Doar nu vrei să arăţi aşa ...
Sincer ... acum nu-mi pasă cum arăt, vreau doar să mă odihnesc!
Haide-ţi mai bine să ne rugăm.

Uite aici cu cascada în spate! Ionuţ coboară puţin că acoperi fundalul ... Perfect!
Mulţumim pentru poză!
Cu drag!

Fă-mi o poză cu munţii din spate! Se văd?
Se văd, dar e cam seară, nu vor ieşi f. bine.

Ioi, cum arătaţi. Stai că vă trag în chip pentru posteritate! Zâmbiţi, dacă puteţi!

Oai, sunte-ţi nişte eroi! Mulţumim că aţi venit după noi ...
Noi am ajunc acum 2h, pe lumină.

Merge moşule, merge?
Merge, merge!

Vrei să-ţi iau şi tie rucsacul?
Nu, îl duc până la capăt!
Sau ... dacă tot ai venit, ia-l! Mă doare un tendon.
Campare la Gâlcescu pe noapte:
Sergiule, azi pun cortul unde zici tu!

Hai, fă te rog o poză la plasa asta!
Pentru ce? Aaa ... stai să scot aparatul din geantă!

David, instalezi tu cortul meu, împreună cu Adi? Să pot să mă apuc de mâncare cu Lidia.
Mulţumesc!

Sunt 8 grade afară!
O să mai scadă.

Masa e gata! Haideţi la supă şi tortelinii!!!

Au, mă dor tălpile de numa! Vreau să stau jos, asta e tot ce vreau!

Noapte bună!
Noapte bună!

Firmituri din supravieţuire - marţi

Marţi dimineaţa:

Florine, îmi arzi cortul!

Bună dimineaţa! A ieşit soarele! Trezireaaa!
La 10 plecăm, mobilizarea!

Haide-ţi la poza de grup!
David, ieşi din cadru!

Cu cântec înainte, mars!
Andy, filmezi?
Pe drum:
Azi noapte am trecut la un alt nivel. Maria a vomitat pe sacul meu de dormit. Am tras aer în piept. Am respirat uşor, m-am calmat. Am ieşit din cort şi am aruncat trei oale de apă pe sac. Apoi m-am băgat cu el înapoi ud. Dar aveam o metodă să nu stea lipi de mine: îl ţineam întins cu picioarele şi cu mâinile ...
Da, şi aveai o pernă de aer cald ...

Mergeţi înainte, noi venim mai încet cu copii ...
Haideţi să ne rugăm pentru Maria.

Azi unde trebuie să ajungem?
La Obârşia Lotrului.
Şi cât facem până acolo?
Păi avem de mers ceva ...
Vf. Cindrel:
Îmi faci şi mie poză?
Fă-mi te rog şi cu Maria!
Haideţi că îngheţăm aici!

Pe acolo, pe coama aia trebuie să ajungem?
Da, acolo şi apoi mai departe în dreapta.
Din nou pe drum:
Da ... coborâm ca să avem de unde urca.

Hai, povesteşte-ne ceva!
Păi să vezi ... când eram mic ...

Uite, nişte afine, să îmi mai plătesc din datorie.

Unde găsim apă?
Cel mai probabil în vale.
Popas:
Desculţarea. Dezbracarea, spălarea obligatorie!

Adela, vrei nişte seminţe?
Decojite.
Da, le-am decojit azi noapte ...

Cei care sunteţi obosiţi mergeţi pe marcaj, prin dreapta, cei care vă simţiţi înstare, mergeţi drept în sus spre vârf. Vârfful Ştefleşti, cei mai înalt din Lotru.
Spre vf. Ştefleşti:
Lidia, câte ceruri sunt?
Păi ... este cerul gurii, cerul cu nori şi cerul cu îngeri.

Eu nu mai pot, ... mai este mult? Cred că tata e în vârf ...
Uite, imediat după movila asta trebuie să fie ...
Uf ... că mai este ...

Lidia, dacă ar trebui să mai urcăm încă o dată, tu ai urca?
Da, dacă vi şi tu cu mine.

Aici, ce altitudine avem?
Păi, suntem pe la 2000m.
... da' dacă eram la 2000 de km? ...
Păi ... am fi fost în cer ...

Mi-am pierdut polarul ...
Ai alt pulover gros?
Da, hai, lasă-l, să mergem ...
Pe Vf. Ştefleşti:
Ţine tu telecomanda!
Staaaţi, să vin şi eu!
Ai făcut deja?
Gata, hadeţi să-i ajungem pe restul!
Reîntregirea:
Nu, nu te aşeza, că plecăm!
Staţi puţin ...

Vă aliniaţi! Drepţi! La dreapta! Câte doi înainte ... marş! Stâng, drept; stâng, drept; stâng, drept! St'ng, stâng, stâng! Drept!
Muzica!
Un cântec istoric v-aduce aminte ...
Mai tare!!!
Că fraţii în veci vor fi fraţi ...
Un cântec de luptă bătrân ca unirea ...
Mai tare!!!
Voi compatrioţi ...
Mai repede!
Soldat, ce faci acolo?
Mlaştină la 2000m:
Foarte interesant ...
Ai mai văzut aşa ceva, Cristi?
Nu.
Nici io.
Ce tare îi!
Poate cad într-o mlaştină pe aici ...
De obicei, în mlaştinile ce le vedeam era apă...
Uite că este mă apă, uite aici cum îi. Asta chiar îi mlaştină. la 2000m, nu puteam să cred.
O, aici e tare.

Auzi, Lidia e bine?
Da e bine, e doar nervoasă, e supărată pe mine. Aşa a fost şi ieri seară. Îi trece. Nu vrea să o ajut.
Hm ... deci e lucru manual ... vezi poate poţi face ceva ... poate s-a răzgândit.
Pe traseu, sub seară:
Adela ce faci?
Stau ...

Nu mai pot ...
Te împing?
Da, hai!
Sau stai, mai bine ţine-te de beţele mele!

De ce mergi aşa de repede? Of, mai bine merg fără tine.
Maşina:
Bun pe una am lecuit-o! Care mai vrea, care e la rând?
Eu, eu vreau!
Bun, ţine-te de beţe!
Ioi ce-mi place! Să ştii că de mine nu mai scapi!
Oups ...
No, fi atentă: dacă tragi de băţul din dreapta, înseamnă ca vrei să mergi în dreapta. Dacă tragi de stânga, înseamnă că maşina va merge în stânga. Dacă tragi de amândouă ... uşor!!! Nu aşa tare! Maşina se opreşte!
Ce fain!!!
Şi eu vreau!!!
Atenţie la trafic! Hei, hei, vezi că ne băgăm în oameni. Scuze Cami, nu eu conduc!
Aaa, dacă le împingi în faţă maşina merge mai repede ...

Şi eu vreauu ...
Bine, hai şi tu!
Deci ai prin ideea, tragi de drapta, merge în dreapta, tragi de stănga, merge în stânga. Tragi de ambele se opreşte, oho!!! Împingi de ambele, accelerează. Oho, ai prins!
Nu, nu aşa repede că se strică maşina. Hei, uită-te pe unde merg roţile, tu conduci!
Nu văd!!! Păi uită-te prin lateral, sau ... printre picioarele mele!
Campare lângă mlaştină:
Nu, nu veni după mine, e apă pe aici!
Haideţi pe aici, pe sus e uscat!
Pe aici e bine?

Mai e un loc aici de pus cortul. Poate două.
Păi nu e bine, nu încăpem toţi, hai să mai căutăm!
Eu de aici nu mă mai mut.
Bine ...

Haideţi aici, a găsit Miti loc bun de pus corturile.

La cine e cărămida de cașcaval?
Ernest, azi e ziua ta fericită!

Florine, trimite pe cineva cu ceaunu'! Supa și mămăliga e gata!
Vin eu. Nu îmi trebuie mămăligă, am tot mâncat mămăligă la viața mea. Iau cașcavalul.

Nu, ce mă strangi aşa de tare. Nu-mi place cum îmi faci. Faci prea tare, exact acolo unde stătea rucsacul!
Îmi pare rău, până acum am primit plângeri că fac prea uşor. Nici cum nu-i bine!
La mine poţi să faci tare!

Sergiule, hai la un ceai lângă foc!
Vin în povești mai încolo…

Firmituri din supravieţuire - începuturi

Acasă:

Sergiule, te-ai trezit?
Da Florine, merci de telefon!
Apoi în gară:
La cine sunt biletele?
Ce locuri avem?
Sunt la Cosmin, nu răspunde la telefon, nu știu ce locuri avem.
În tren:
Hei, cine ia cașcavalul?
Cum adică nu mai ai loc?
Păi nu am zis că fiecare va căra o parte din mâncarea la comun?
Aaa, ție ți-am mai dat …
Ernest ...

Ok, a mai rămas benzina și sticlele cu carne și legume.

De unde urcă Ionut și Lidia?
Nu știu, nu am cum să dau de ei!

Am 2 oameni în Sibiu în gară și 2 plouați la ieșirea din Rășinari.
Autocar:
Dă-ţi jos rucsacul că nu-ncapi! Uşa asta nu a fost gândită sa încapi cu rucsac cu tot!

Uite-i acolo!!!
Hai dă Maria tonul să-i întâmpinam cu cântec!

Un cântec de luptă mai vechi ca unirea ...

Bun, efectiv complet!
În Păltiniş:
Cine vrea miere?

Au început donaţiile deja?

Haideţi la poza de grup!!!

De unde ai luat apă?
De mai încolo, de pe drum, vezi că este un izvor.
Pe traseu:
Acum pe ce marcaj mergem?

David, mergi constant!
Mergeți că vin eu ...

Nu stă bine rucsacul pe coapse! Cine ţi-a făcut legăturile?
Eu, aseară ...
Nu stău bine, stai aşa că rezolvăm noi.
Sari şi trage de chingile astea 2! Aşa!
Oho, așa e altă viață! Mă omorau umerii!
Îți tăiem factura când ajungem.

Îmi reglezi şi mie, te rog?
David, tăiem şi ei factură când ajungem?

Sergiule, nu am mai pus rucsacul în spate de 7 ani. Se simte ...

Aici .. ce altitudine avem?

Cine mă ajută să îmi pun pelerina? Stă bine peste rucsac?
Nu, nu stă, e prea scurtă, e mai mult de design.

Bizon kit? Este din trusa de supravieţuire?
Da mă, să îmi lipesc talpa.
Seara:
Cum stăm în corturi, Sergiule?

Cami ... am o veste proastă ...

La cine este supa de azi?
Florine!!! Adu supa!

Miti, e normal să facă așa flacără mare primusul?
Aaa... trebuia amorsat ...

Lidia, tu știi cum se face pireul ăsta?

Cosmin, mergi și adu niște apă!
De unde?
Habar nu am, descurcă-te, ne trebuie la mâncare!

Sergiu, e gata mâncarea?
Nu, nu e gata! Acum se face!

Haide-ți la supă!!! Vrei să îți aduc în cort?

David nu mă ajuți! Lasă că ți-o plătesc eu!

Sergiu, mâine cât mergem? …

Noapte bună, Adi!

marți, septembrie 01, 2009

Cindrel, Lotru, Pârang

Anul acesta am supraviețuit Cindrelului, Lotrului și Parângului, alături de alți 26. Poze.

duminică, august 23, 2009

Etapa 7: Verona (IT)

14/08/2009
Am pus bicicletele pe maşină şi din Bardolino până în Peschiera am înaintat lent într-o coloană lungă de maşini, dorindu-ne să fim biciclişti. Visul ni s-a îndeplinit într-o parcare de supermarket în care am parcat maşina, am dat jos bicicletele şi restul drumului l-am făcut călare.
Totul a mers şnur. Până să ne dăm seama, am ajuns pe autostradă, omagiaţi fiind de un cor de claxoane ... La prima ieşire (cam 300m) am părăsit triumfători autostrada. Am făcut-o şi pe asta: "cu bicicleta pe autostradă spre Verona" Ai ce povesti la nepoţi!
Verona: clădiri, oameni, gălagie, aglomeraţie, istorie, kebab, îngheţată.

---==<< SFÂRŞIT >>==---

Aaaa şi P.S. Informaţii de tură: ~60km parcurşi, ascensiune, neglijabilă.
P.S2. mâine un drum lung până la Heilbronn, iar luni unul şi mai lung până acasă în Timişoara.

Etapa 6: Storo (IT) - Bardolino (IT)

13/08/2009

Etapa 5: Dimaro (IT) - Storo (IT)

12/08/2009

Etapa 4: Lana (IT) + Dimaro (IT)

11/08/2009

Etapa 3: Gurgl (A) - Lana (IT)

10/08/2009
07:00
Scularea. Împachetarea. Uf, cer înnorat din nou.
08:00
Micul dejun. Din nou ochii ne-au fost răsfăţaţi alaturi de papilele gustative. Gazde profesioniste din tată în fiu. Au şi blazon. Ugh: a început ploaia. Ce facem? Mergem în cameră şi tragem un pui de somn? Nope. Asta e mocănească poate să ţină toată ziua.
09:30
Plecăm pe ploaie. Lăsăm Obergurgl în urma noastră şi trecem şi de Hochgurgl, lăsându-l undeva în dreapta.
10:20
După un pedalat îndârjit şi răcorit de stropi de plaie ajungem la 2171m, la Mautstelle. Aici dacă nu eşti pe bicicletă ... plăteşti. Dacă eşti biciclist, treci prin dreapta! Acum ... la vale. Ne ingheaţă sângele periferic coborând aproximativ 100m diferenţă de nivel, asta ca să nu zicem că am ajuns pe vârf prea uşor.
11:10
Suntem la curba 5 de la 2262m. Heidi-pauză: "Sergiule, cât mai ai de gând să mai ţi de ciocolata aia?"
11:40
2509m!!! Suntem sus!!!. Nu vedem nimic dincolo de 20m în faţa noastră. Sunt 5 grade. Este ceaţă. Plouă/burniţează mărunt. Dar suntem sus! Dezechiparea! Dăm jos hainele unde, transpirate. Luam haine uscate. Intram în local. Luam o cioarbă caldă şi o cola. Aaa, şi suvenirurile.
12:40
Poza de grup de la altitudinea maximă. Am pe mine: 2 polare şi geaca de fîş, mănuşi, pantaloni scurţi mulaţi. Să-i dăm drumul la valeeeee: aproape 60km de coborâre, până la o altitudine de 300m! Coborâm prin nori sau prin ceaţă? Oricum eu merg ]ncet, vreau să savurez atmosfera, înălţimile, ceaţa, frigul, piatra, nori, umezeala. Prăpăstiile & păpădiile... Indubitabil Cine a făcut toate astea se pricepea. Ce altceva mai şti să faci? Îmi mai arăţi? Uite şi serpentinele pentru motocicliştii îndârjiţi. Dar, atenţie, "Du bist zu Jung zum sterben"! Toate serpentinele erau străjuite de panouri cu acest mesaj ...
14:49
Am ajuns la St. Leonardo. 30C, soare. Renunţăm la echipamentul de munte şi ne pregătim să întâmpinăm cum se cuvine însorita Italie: doar cu un tricou alb.
15:20
Cumpărături de la supermarket. Eu cu Paul.
16:00
Prânzul pe malul unui râu. Suntem nişte şopârle de munte la soare...
17:00
Merano. Ne plimbăm prin centru. Câutăm ieşirea.
18:20
Livada de meri. Dacă vrei să ajungi în Lana, oricând poţi ocoli prin livada de meri şi să dai bicicletele peste gard.
18:50
Intrăm în Lana. Apelăm la consultanţă externă pentru a găsi pensiunea.
19:30
Ne-am cazat apoi am ieşit la un local să mâncăm. Bună mâncare. Fără aperto!

Informaţii de tură: 77km parcurşi, ascensiune 800m.

Etapa 2: Rietz (A) - Gurgl (A)

09/08/2009
07:00
Trezirea.Cer înnorat.
08:00
Micul dejun. O lecţie de desing interior, cald, lemnos, austriac.
09:30
Se anunţă vreme urâtă azi. Ai văzut pisica pictată? Uite şi originalul. Ne echipam de ploaie şi la drum cu noi.
Pedalam. ne încălzim. Ploaia se lasă aşteptată aşa că noi renunţăm la echipamentul de ploaie în schimbul celui de soare. Am trecut prin tărâmurile lui Ötzi, Omul Zăpezilor. Am vizitat şi o cascadă, pentru că am luat-o pe drumul de bicicletă. Pe Mircea l-a costat 2km & un SMS. Pe noi o pauză şi 2 banane.
13:00
Prânzul, pe marginea drumului, pe malul unui râu. Mâncăm cu poftă din brişcă cu un minim de protocol. Feliile de salamul au cote "standard": 10 - 15mm grosime. Consultăm harta.
14:50
Sölden. Pauză de cafea. Poze. Ca să vezi cum e vara pe aici.
16:15
Ultima porţiune. Urcuş abrupt. Hei, mi s-au terminat vitezele! Urcăm melceşte. Fără poze de acum până sus.
17:10
Obergurgl!!! Yupee! Chiar este? Am ajuns? Sper că cazarea nu este în Hochgurgl. Nope, este aici.
18:40
Plimbarea de seara. Suntem la peste 1800m. E frig. Ne luam căciulile. Ne integram în peisajul rural-montan. Uite cum se păstrează întinse nişte sârme dintr-un gard! Mâine e ziua ce-a mare: pasul Timmelsjoch 2509m.
21:30
Tristan & Isolda la Tv. Somn uşor. A mai trecut o zi curată, fără ploaie, cu peisaje din care mă voi hrăni în lunile ce vor urma.

Informaţii de tură: 68km parcurşi, ascensiune 1100m.

sâmbătă, august 22, 2009

Etapa 1: Garmisch (DE) - Rietz (A)

08/08/2009
06:30
Scularea in Heilbronn. Duş.
07:00
Micul dejun. Îmbarcat bicicletele în maşină. Poze de grup.
07:40
Plecăm
11:50
Ajungem în Garmisch. Lăsăm maşina la AVIS. Montăm bicicletele. Arc rupt la frâna mea de pe faţă. Căutăm & cumparăm o frână nouă.
13:00
Cafeluţa de dimineaţă într-un Biergarden.
15:00
Prânzul într-o parcare pe marginea drumului. Schimbat frâna pe faţă. La ce altitudine suntem, acum?
17:00
Pe ploaie uşoară ajnugem în cel mai înalt punct al zilei: 1280m. Plouă tare. Ne adăpostim la o terasă, luam ceva de băut. Aşteptăm să se oprească. Nope, nu are de gând: coborâm pe ploaie. Luam pe noi haine suplimentare şi o luăm la vale.
18:00
Clănţănim din dinţi şi tremurând din ghidon ajungem la Telfs, 650m altitudine, aer cald, ploaia s-a oprit. Facem cumpărături la Aldi (mâncarea noastră de mâine la amiază).
19:00
Rietz. Recepţie cameră, prima noastră înnoptare la pensiune. Duş. Poze.
20:40
Plimbarea de seară. Uite un Sandero. Cina la un local. Snitzel.
22:00
În pat cu noi! Pe mâine! Somn uşor şi vise plăcute!

Informaţii de tură: 62.5km parcurşi, ascensiune 600m.

Alpi 2009


Perioada: 8 - 14 aug. 2009
Traseu:Garmisch-Partenkirchen (DE) - Rietz (A) - Gurgl (A) - Lana (IT) - Dimaro (IT) - Storo (IT) - Bardolino (IT) + Peschiera (IT) - Verona (IT) - Peschiera (IT)
Distanţă: 498km
Altitudine maximă: 2509m
Diferenţă de nivel totală: 11270m (conform bikemap)
(faţă de 7060m, anul trecut)
Pedalat efectiv: 30h
Viteza medie: 16.5km/h
Distanţă medie: 71km/zi
Poze: picasaweb2

Zilele în detaliu:
Etapa 1: Garmisch (DE) - Rietz (A)
Etapa 2: Rietz (A) - Gurgl (A)
Etapa 3: Gurgl (A) - Lana (IT)
Etapa 4: Lana (IT) + Dimaro (IT)
Etapa 5: Dimaro (IT) - Storo (IT)
Etapa 6: Storo (IT) - Bardolino (IT)
Etapa 7: Verona (IT)

sâmbătă, august 01, 2009

Interzis copiilor peste 14 ani

Era cît pe'aci să fie o vineri ordinară. Noroc cu OiţaRoz. Mergem în parc, la o poveste de tipul "Ce vremuri ..." împreună cu R.

Nu, nu în Crucii, hai în celălalt să-l vezi [are şi spaţiu de joacă pentru copii] şi apoi alegi!
Ajungem, la locul cu pricina. O minunăţie scăldată într-o lumină profund crepusculară, departe de lumina şi căldura copilăriei.
Te rog să ieşi cu bicicleta de pe terenul de joacă!
s-a auzit deodată, un glas autoritar aflat sub protecţia unui întuneric absolut, în altă zonă a parcului, dincolo de nişte tufe. O scot afară şi o proptesc de o bancă cu aprobarea vocii misterioase.
Demarăm nişte "Ce vremuri ..." pentru ca la un moment dat PAC!, vârsta începe să îmi scadă vertiginos, ocazie cu care simt o imbold împotriva căruia nu mă pot împotrivi: este imperios necesar să mă leagăn în pălăria de vietnamez (creditele pentru denumire merg spre R.). Capul pe spate, picioarele în vânt, cer înnorat ... lanternă în ochi. Hopa ... ce caută lanterna asta aici?
Ştii că nu ai voie în spaţiul de joacă?
Nu.
Ştii că nu ai voie să foloseşti echipamentele de joacă pentru copii?
Nu.
Ai citit regulamentul de pe panou? [da, da, cel dintre tufe, scăldat într-o beznă de gaură neagră]
Nu.
Hm, vocea misterioasă are baston, Ajutor de Lanternă şi legitimaţie de poliţist comunitar:
Ai buletin? Îţi dau amendă. Stii cât e amenda pentru infracţiunea ce tocmai ai comis-o?
Începe şi îşi consultă documentele. Începe cu un dosar subţirel, de la subsuoară, cu documente A4, protejate împotriva intemperiilor în folie. Nope, aici nu e nimic. Să încercăm cu carneţelul de la şold. Prima pagină nimic, a doua nimic, a treia, a patra ... devine nervos, situaţia îi scapă de sub control. Ajutorul de lanternă îşi pierde din precizie, fasciculul oscilează pe carneţel îngreunând şi mai mult operaţiunea.
Aha! Am gasit! Uite: ce vârstă ai? 29. Ce scrie pe panou? Până la 14 ani. Deci nu ai voie. Amenda este între 500 şi 1000 lei. Asta vine între 5.000.000 şi 10.000.000 lei vechi. Sau 250 lei dacă plăteşti în 24 de ore. Adică două milioane jumate.
Domnu' Comisar, eu ştiu că prima dată se face o avertizare apoi, se dă amendă, se pregăteşte să se aricească OiţaRoz, şi continuă: am venit prima dată aici, am fost civilizaţi, nu am stricat nimic, panoul nu l-am văzut ...
Domnule Comisar, nu puteţi să-i daţi doar avertisment, intervine şi R. încercând să tempereze situaţia ...

Daţi-mi trei motive să fac asta!


Aţi fost şi dumneavoastră copil cândva,
a răspuns prompt R. [am vrut să privim la stele, este la prima abatere, nu aţi vrut niciodată să redeveniţi copil, să vă retrăiţi copilăria? ...]
Sfătuire la nivel înalt, între Vocea Misterioasă şi Suportul de Lanternă. Îi dăm amendă sau avertisment? Amendă sau avertisment verbal. Amendă / avertisment. Avertisment!
De data asta îţi dau avertisment.
Extrage de la şold un nou instrument de păstrarea a liniştii publice şi a limitei regulamentare de a fi copil, un carneţel cu linii dictando, cu o copertă frumos colorată. Începe şi scrie cu atenţie, cu litere de tipar:
Sergiu, Sergiu Matei. Numele părinţilor, numele părinţilor am zis! Răspunde la întrebări! Apoi cu încântare în glas către Ajutorul de Lanternă: îţi aminteşti atunci când ne-au zis ăia că întrebăm pentru că nu ştim să citim? Apoi din nou către mine. Te întreb ca să văd dacă eşti tu, dacă este al tău buletinul. De aia te întreb. Domiciliul din Timişoara ... Hm, un mare scriitor rus ...
[propunere ipotetică, post evenimente a OiţeiRoz: cum ar fi fost cu ... Shakespeare şi tu să-i smulgi buletinul şi să-i zici să-l scrie. Probabil ... "Hm ... hai să-l mutam mai bine pe Coşbuc!"]
Pentru că nu ai fost arogant, nu m-ai luat de sus îţi dau doar avertisment verbal. E bine aşa? Te trec în raportul meu. Dacă te mai prind că te dai în leagăn, îţi dau amendă maximă, 1000 lei, Clar?

Mulţumesc, data viitoare am să mă dau în leagănul meu.

E bine, Comisar Vasile mă numesc!

O seară frumoasă în continuare! La revedere!
Concluzie: exersarea copilăriei peste vârsta de 14 ani se sancţionează comunitar...

joi, iulie 30, 2009

58 de ani

Aseară am povestit cu un vecin, drag mie:

Vine şefa! [...] Sunt căsătorit de mai bine de 58 de ani. Încă nu m-am săturat de căsnicie!
No aşa! Tare îmi tihneşte să vad / aud astfel de oameni. Şi mai am un cuplu învârstă la 2 case mai încolo, sunt bătrâni tare, aplecaţi ambii de povara anilor. Doamna cu privire calda, domnul cu privire dârză. Îi vad mergând încet, încet, tot timpul împreună, ţinându-se de mână.
Acum o lună, poate mai bine, în staţia de tramvai din 700, un domn impozant, îmbracat în alb, faţă în faţă cu o doamnă, rochie albă, se ţineau de mâini, se sorbeau din priviri, priviri calde, zâmbeau, povesteau. Aşteptau. Amândoi demni de a fi bunici. Şi da, mai ştiu unul, tare drag mie, mult mai aproape!
Care este secretul? Privind spre ei, primesc speranţă! Un truc în viată, este să stii unde să priveşti, să ştii ce să-ţi aminteşti [de pe stradă]. Să priveşti în Sus.

Hai, colecţionari & făuritori de amintiri demne de a fi reamintite, începeţi o nouă zi!

marți, iulie 28, 2009

Curiozitate matinală :: concluzii

Date statistice: pe un interval de 2 săptămâni [14 - 28 iulie 2009], blogul a fost vizitat de exact 3 cititori care îl cunoșteau pe autor îndrăznind să afirme asta, sub protecția anonimatului. În același timp, sub aceeași protecție, 4 norocoși au nimerit întâmplător pe aici și și-au recunoscut greșeala. Nimeni nu l-a vizitat din curiozitate, nimeni din alte motive.
Întrebare: eu pentru cine [să] scriu?

Totul a început într-o dimineață când ...

O săptămână minunată în continuare, oricine ești!

luni, iulie 27, 2009

cute spaţio-temporale

Răsărit de soare.Seniori ai războiului. Trăistuţe colorate de o albinuţă meşterite. Prinţi şi prinţese, domni şi domniţe. Regal de pălării: paie, piele, pânză, in. Ciorbă de burtă. "Şi pe mine mă doare capul!", porumb fiert. Oameni liberi.

"Uite, asta-i tisă!"
"Cum să îmi complic existenţa, azi?"
Într-o relaţie, cea mai importantă este încrederea. Dacă o pierzi, se duce şi libertatea!"
Culoare, multă culoare. Oameni care caută vremuri demult apuse. Nostalgici. !adaptaţi? Oameni care caută. Ce caută, totuşi? [mai bine am privi în Sus!] Oameni frumoşi. Gândruri zburdânde libere, mici/mari, încurcate/simple, întrebări fără răspunsuri, răspunsuri la întrebări ne-puse. Toate mângâiate de peisajul fluid pus la dispoziţie cu generozitate de către CFR & inclus în preţ (ghinion pentru cine nu-l foloseşte). Caise. Familie. 4 ochi, un leagăn, o piscină. O şură cosmetizată. Robert, ţi se pregăteşte ceva!
Cum o să fie la capătul timpului?
Cât de departe suntem de realitate.
Câte mai avem de aflat?
Apus.
creditele pentru poze & citate merg spre Florin.

luni, iulie 20, 2009

iiuwpdv

Acronim pentru: "Iaca Încă Un Weekend Plin Din Viaţă". Cu drag pentru prieteni. Pui. Ce gust bun au prieteniile vechi.Poze. O săptămână !ordinară !!!

notă pentru non-tekki, "!" = negaţie, deci urarea în format non-tekki: "O săptămână ne-ordinară!"

joi, iulie 16, 2009

in to the wild

Omul, în lupta cu timpul pierde. 70km nu au fost suficienţi. Încotro? ...
P.S. exisă români fericiţi. Minunat! Specie rară!

marți, iulie 14, 2009

Curiozitate matinală

Ieri, am vorbit la telefon, dar am ratat partea introductivă, așa că pentru restul convorbirii, habar nu am avut cu cine vorbesc. Mi-am făcut o părere dar s-a dovedit a fi greșită. Când m-am întâlnit cu personajul (nu ne-am mai văzut / vorbit de luni de zile) și am vrut să ne actualiză unul altuia istoria recent-pesonală ...

- "Eu, nu săptămâna asta, săptămâna trecută am fost la Bistrița!"
- "Știu! Frumos este ultimul tău arc!"
- "Da, dar uite ce mi-a făcut!"
- "Știu, știu tot!" și îmi face cu ochiul.
Pfui ce "persoană publică" sunt. Care mai ești măi acolo? În eter, pândind noi vești? Ce aștepți? De ce mă citești? Am să fac un sondaj.

duminică, iulie 12, 2009

Chevereş

Nu ne-a speriat ploaia. Am zburdat pe şosele. ~ 70km? Am mâncat sub un post de vânătoare. Am văzut un lopătar. Am tras cu arcul. Oboseală cu gust de copilărie. Uf, ce bine e afară! Poze.

P.S. cine nu are laminat ... să-şi facă! Sari Jumper, sari !!!

miercuri, iulie 08, 2009

Arcaşii la Rebrişoara

Arcaşii ştiu de ce ... Poze.

vineri, iunie 26, 2009

păcat că nu eşti normal[ă]

sau ... ultimul dans de lebădă

Crede-mă, este inefabilă conştientizarea unui fapt inavuabil
Şi luctuoasă proximitatea unui caracter exuviabil
Şi chiar .... [pauză] patetică entropia discursului pregătit în prealabil.

Cvasi-argumentările dumitale sunt pur si simplu patibulare
Paralogismul degenerând treptat în sofism,
În timp ce deprecaţia emasculată ei bine, denotă
o aprehensiune cel puţin deplasată!

Am zis şi eu (prietenii ştiu de ce) ... şi a zis şi taxi.
Pentru îndepărtarea eventualelor neclarităţi, foloseşte asta.

miercuri, iunie 24, 2009

ym status ...

sursă nesecată de înțelepciune și amuzament:

  • Un pui citea o foaie de porumb intr-un copac cand vine mazarea si ii spune: sper sa prinzi muste la vara!
  • Doi copii numarau alta bila si nu stiau cu care sa inceapa!...
  • Doi crocodili crosetau sifon si apa minerala intr-un colt de bec. Vine vaca si le zice: -Dati-va jos din copac ca bicicleta nu-i a voastra. Morala: "Lupul furase butelia".
  • Doi elefanti crosetau o zi calda pe fundul oceanului. Ce invatatura putem trage? Daca nu stii sa innoti, nu te urca in copac ca te poate calca trenu'.
  • O gaina avea 2 picioare in special stangu!
  • O gaina avea 2 picioare paralele, in special dreptu!
  • It is your attitude, not your aptitude, that determines your altitude. -- Zig Ziglar
  • May you be blessed with all things good.
  • Ultimately, it's up to each of us to choose how we will live our lives, hold ourselves to high standards, and continually evaluate what's inside the image we see in the mirror. -- Eric Harvey
  • Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna,ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.Vaclav Have
  • Daca ai putea sa iubesti indeajuns,ai putea fi cea mai puternica fiinta din lume!!!
  • Yesterday You Threw Away Tomorrow
  • In theory, there is no difference between theory and practice. But, in practice, there is.
  • ador munca.pot sa ma uit ceasuri intregi la un om care lucreaza :))
  • If you open up your mind to much… your brain will fall out
  • I'm out of my mind, but feel free to leave a message...
  • viitorul tau depinde de visele tale, asa ca... du-te la culcare! :)
  • "Omul care nu se da batut nu poate fi invins" Zig Zigler
  • Hello, welcome to my away message. How may I ignore you today?
  • The human brain is most outstanding thing... it functions 24hrs 365days... it functions right from the time you are born... until you fall in love!!!
  • Reach for the stars so if you fall you land on a cloud.
  • Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai , ci in momente care iti taie rasuflarea.
Notă:nu am să menționez utilizatorii și data la care a fost folosit, din motive de confidențialitate. Vă mulțumesc!
P.S.Voi adăuga altele pe măsură ce le colecționez.

duminică, iunie 14, 2009

Nimic nu e gratis!

Când o să crezi asta?

Există o plăcere în a discuta, în a etala cunoştinţele sau cel puţin veleităţile de comunicare ... nevoie de socializare? Discuţii seci. "Felicitari" subsematului. Gata, plec cu bicicleta. Îl iau şi pe Jumper - tocmai ce l-am adus ieri într-o formă funcţională şi am tras şi câteva zeci de săgeţi în spatele blocului în poligonul meu particular, sub corcoduş.

Traseu: Tolstoi13 - Dumbrăviţa - Giarmata - Pişchia - Bencecu de Sus - [aproape] Bencecu de Jos - Pişchia [ rugă cu mici ] - [pe drum de ţară necunoscut, având ca ghid iepuri (Sergiu, te crezi în Ţara Minunilor?) şi fazani] Giarmata - Dumbrăviţa - Tolstoi13
Km parcurşi estimaţi: 70 - 80km
Coordonate temporale: am plecat în jur de 13:00 şi am ajuns înapoi după 20:30
Echipament: iegări bătătoriţi la partea dorsală, tricou de plastic sportiv, rucsac (aparat foto, National Geografic, 7days, imbus, mp3, braţe, mâner), tolba cu săgeţi fixată pe exterior

Impresii:

I. Nu sunt singurul care a plecat azi la trageri.

Detalii: în Dumbrăviţa, staţionând la semafor, scoate un tip capul pe geam şi mă întreabă:

"Unde mergi să tragi?"
"Habar nu am, am ieşit să mă plimb cu bicicleta. Am luat arcul pentru orice eventualitate.", mirat fiind de ce mă întreabă. Aha!!! Pe bancheta din spate 2 arcuri. Drept urmare continui: "Dar voi?"
"La Bencecul de Joooooos ...."
, apucă el să îmi spună, acompaniat de claxoanele celor din spate îngrijoraţi fiind că timpul pe acest pământ este mult prea scurt pentru a fi irosit într-o intersecţie. Şi dus a fost! Dar ... voila! Tocmai m-am făcut cu o destinaţie şi un scop declarat al turei: să-i găsesc pe arcaşii din Bencecul de Jos!

II. Nimic bun nu e gratis!

Detalii: am ajuns în vf. pantei ce coboară spre Bencecul de Jos - nici urmă de arcaşi - şi o iau la stânga pe un drum de ţară ... dau peste o livadă de cireşi. Incredibil!!! Nu sunt culeşi. Sunt coapte, sunt mari, sunt negre, sunt geniale. Mănânc cu plăcere câteva întrebându-mă, cum pot să rămână aşa bunătăţi la voia sorţii. Ceva e putred. Sau ... poate nu, oricât de incredibil: CIREŞE GRATIS! Îmi găsesc un cireş mare sub care îmi instalez cartierul general. Îl montez de Jumper. Încep să trag într-o sticlă de plastic. Huston we have a problem! :( SE TORSIONEAZĂ!!! De ce doar azi? Am ceva teorii, urmează să investighez. Vine un bătrânel:
"Merge treaba, merge?"
mă intreabă el candid fără să fie deloc mirat de un biciclist în echipament de turul Franţei, cu un arc takedown în mână sub un cireş bătrân din livada părăsită. Se vede că a văzut multe la viaţa lui. Sau nu a fost de curând la oftalmolog şi a ratat detaliile. Merg pe prima variantă şi zic:
"Merge, merge, doar că braţele se torsionează puţin, nu mai sunt aliniate ..."
Pare satisfăcut de răspuns. Parcă îi şi citeam cursul gândurilor: "Indubitabil ai greşit tu ceva acolo băiete, mai sapă! Vezi acolo, de unghiurile alea ..." Dă să plece. Eu, când bag de samă, îmi zic că o asemenea ocazie - de a căuta sfat de la un înţelept - nu trebuie ratată:
Nu vă supăraţi, a cui este livada asta?
Aha ... l-am prins pe domeniul lui de specialitate. Stă niţel, cugetă şi grăieşte:
"Apăi amu, nu-i a lui nimeni ... a fost cândva a CAP-ului, dar acu' e părăsită ... Umblă nişte zvonuri că ar fi cumpărat-o cineva, dar nu ştiu să-ţi zic."

Aha!!! Magistral! Păi atunci scot săgeţile din tolbă şi la plecare o umplu cu cireşe. Ba mai mult, poate chiar şi basca o umplu!
"Mulţumesc frumos, o duminică minunată în continuare!"
Îmi reiau tragerile. Încerc să umblu la unghiuri, cum mi-a fost recomandat. Nimic! La a treia, sare coarda. Gata Sergiule, treaba e groasă! Înapoi cu el in atelier! Uf ... sunt necăjit. Ei asta-i culmea! Vine omu' 30km departare de Timişoara, se afundă într-o livadă părăsită, sub un cireş cu fructele în pârg ca să-şi găsească liniştea şi poftim, nici nu a plecat bine înţeleptul că la 3 săgeţi trase, apare ... Geo. MAI RĂU CA PE BULEVARD!
"Măh, ce faci aici?"
"Eu? Nimic! Uite pe aici, trag cu arcul în livada asta părăsită de cireşe negre, mari şi dulci. Dumneavoastră? Cărui fapt datorez onoarea?"
"Las' că-ţi explic io, adună-ţi calabalâcul şi hai cu mine sus, la centru!"
Hopa ... se îngroaşă gluma în livada părăsită.
"Dar, de ce? Ce este acolo?" începând să împachetez. "V-am greşit cu ceva? Am făcut ceva rău?"
Între timp, Geo se apropie şi îmi studiază, echipamentul. Se aşază lângă mine. Îl simt înmuiat. A renunţat până şi la bâta de corn. Îmi adun curajul ... şi pun întrebarea centrală:
"Este într-adevar părăsită, livada asta de cireşe negre, mari şi coapte? Mie aşa mi-a spus un domn ce a trecut adineaori pe aici ..."
"Ooo, ăla e un om prost, cum să fie părăsită? Neam slab! Nu ţi-a zis că s-a întâlnit cu paznicul? Era să-l plesnesc când a fost pe la mine, mai 'nainte!"
Îl văd că-i intră sângele în obraji, ochii îi scăpărau, glasul îi tremura. Între timp am terminat de împachetat, aşa ardeleneşte [cu permisiunea lui Geo, pe care l-am întrebat la un moment dat dacă se grăbeşte undeva] şi am pornit în sus spre capul "livezii părăsite". Continuam să povestim aprins. Subiectele abordate au fost: arcul puşcăriaşului din sat, obiective turistice din zonă, statut social, istorie personală, psihologie aplicată ...
"Eu, aşa fac, când văd un om în livadă, îl iau tare, să vad cum răspunde. Dacă îmi place de mutra lui, mă apropii dacă nu îl scot afară. Pe tine te-am citit: tu eşti turist, stăpânul animalelor, cu arcul, n-ai venit la cireşe. Uite, dacă vrei când se coc caisele, vii pe aici şi-ţi dau o plasă. Dacă vrei şi acum poţi să-ţi culegi cireşe."
"Şi ... dacă ajungeam sus, ce aveai de gând?"
"Ei, aş ... te ţineam o oră, două în beci, apoi îţi dădeam drumul. Glumesc."
Am făcut schimb de numere de telefon. A venit între timp şi schimbul de tură, adică fratele lui Geo. Afacere de familie în toată regula! Ştiri locale de interes personal:
"A lu' Paraschiva şi-a mânat pruncii încoace! Am trecut pe la ea pe la poartă. Zicea, ca tu eşti în tură."
Ochii i-au scăpărat, mâna s-a încleştat spasmodic pe telefon. Inutil, nu mai avea credit.

Şi uite aşa, toţi 3 am pornit spre centru: O dubă roşie, puţin probabil încă funcţională, cu un minunat scaun rabatabil şi un câine care tuşea lângă un copac. Nici urmă de beci.

Între timp apare şi paznicul de la livada de caişi: un impozant şi bonom biciclist călare pe un Tohan. Era îmbrăcat într-o salopetă galbenă de camuflaj - ce s-ar vedea de pe un deal pe altul - şi ... pentru a elimina orice dubiu [pentru literaţi], pe şapca neagră cu cozoroc, cu litere mari, albe de o şchioapă stătea scris:
"PAZA"
III. Habar nu ai de unde poate răsări un lac în mijlocul pustiului.

Detalii: din livada părăsită, urmând pantalonii galbeni, am taiat-o peste câmpie şi am ieşit exact la Ferma2 de la Pişchia, adică de unde am început să urc. Am intrat în sat să beau apă. Mare festival, mare. Rugă. Plin de oameni festivi. Tarabe doldora cu kalasnikoave de plastic. Muzica vesela, nu spun de care, răsuna în tot satul. Am mâncat repede 4 mici şi m-am grăbit să o şterg. Am urcat dealul din nou spre Bencecul de Sus, iar acolo am facut dreapta peste câmpie, spre Giarmata. Pauză de poză.

Abatere de la traseul cunoscut: drumul acesta unde duce? Răspuns: la un lac de a cărui existenţă habar nu am avut, la o haită de câini care au o înclinaţie sângeroasă pentru biciclişti.
"Săptămâna trecută, duminică, s-au luat după un biciclist, l-au muşcat urât. Să nu mai vi pe aici."
Aşa mi-au zis nişte oameni de prin partea locului. Fără să se preocupe de adevarata problemă şi să-i ţină legaţi.
Mi-am continuat drumul. Am ajuns în Giarmata şi de acolo în Unirii [clar, unirenii nu sunt obişnuiţi cu bicicliştii-arcaşi ... altfel nu se uitau la ei ca la felul4], şi acasă, dulce casă. Somn. Mâine este luni. Altă distracţie. Panoramăăă ... vin!

O săptămână dincolo de aşteptări!
Să te surprindă!
Să te laşi surprins!
Să zâmbeşti!
Să trăieşti!

P.S. să nu uiţi de Jumper ... care îşi merită numele din ce în ce mai mult!
P.S2. mi-am atins scopul? Am tras la întâmplare, am ajuns la întâmplare.

NOTĂ: dialogurile au fost adaptate şi unele nume schimbate ... pentru versiunea literară. Nu vrei să auzi şi pe cea orală? Originalul oricum este pierdut pentru eternitate. de acum doar în jos.

marți, iunie 09, 2009

Arcul nărăvaş

După lungi tergiversări, zilele trecute am demarat mult aşteptatul arc laminat. Aproape mi-am pierdut motivaţia, am mers din inerţie. Multă migală. (Am perdea cu peşti la duş!!!) Capul face, capul trage: mi-am pleznit una peste frunte cu un braţ care a revenit la forma iniţială, în momentul în care coarda a sărit din nock-ul artizanal. Putea să fie muuult mai rău. A fost bine. Evoluţia lucrărilor, aici.

O săptămână binecuvântată, cititorule!

luni, iunie 01, 2009

Street Delivery 2009

powered by Carturesti! Timisoara, oraş european. Culoare.Viaţă. Originalitate. Sârbii dansează în Rozelor. Poze.

marți, mai 26, 2009

După 10 ani

22 din 26. viaţa omoară visele. poze.

marți, mai 19, 2009

Resistance is futile

Spartan-eliptic-criptic:

  • o minunăţie de nuntă. Se poate!
  • când mai mergi cu bicicleta? Singur?
  • au trecut 10 ani?!?
  • ce faci la vară?
  • El?
Zburaţi oameni buni, zburaţi!
Îndrăzniţi!

vineri, mai 15, 2009

Ciao la Valiug

2 zile pline. Puţină reclamă gratis: equilibriumteam face treabă bună. Poze aici.

miercuri, mai 06, 2009

Cheile Carasului 2009

oameni curaţi, arcuri întinse, foc arzând târziu în noapte, foto-picturi cu frontale, săgeţi care vin spre tine de pe asfalt, botezul cu apă al Nikon-ului. Poze. Stau şi mă întreb: cât de mult ajută o hartă. Trăieşte frumos! P.S. anul trecut a fost aşa.

sâmbătă, aprilie 25, 2009

Presiunea a dispărut

... sau nu. Am terminat de dimineaţă Presiunea a disparut a lui Larry Crabb.

vineri, aprilie 10, 2009

Citate despre fericire

Nu obişnuiesc să mă exprim în citate, acum e o excepţie:

Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine. (Ralph Waldo Emerson)

Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine. (Nathaniel Hawthorne)

Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sfântul Augustin)

Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. (Mahatma Gandhi)

Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. (Albert Schweitzer)

Fericirea este mulţumirea de sine. (Aristotel)

Fericirea adevarată n-o are, nu poate s-o aibă, decât acela care o dă ... şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai, iar ca s-o ai trebuie să începi prin a o da. (Alexandru Vlahuţă)

Dacă faci ceva nu vei fii întotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodată fericit fără să faci ceva. (Benjamin Disraeli)

Când alţii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei! (Raymond Ruyer)

Fericirea este viaţa activă. (George Călinescu)

miercuri, aprilie 01, 2009

un nou răsărit tolstoian

cu gânduri, misterios. Ce poate o nouă zi să aducă? El cum îl vede de acolo de sus? Hop şi sus!

luni, martie 30, 2009

ora pământului

uite aşa nu am mai ajuns la 100 ...

duminică, martie 22, 2009

wildlife photography

... la Pişchia. În viaţa mea nu am văzut atâtea căprioare zburdând libere. Au fost şi iepuri, fazani, ulii. Frumos. Creditele merg spre Alin, care a indrăznit să viseze.

marți, martie 17, 2009

Dansez

... scos din puţul gândirii
Toată viaţa mi se pare un dans pe o fâsie destul de îngustă, pe care trebuie să îmi păstrez echilibrul.

luni, martie 16, 2009

gândurile unei brânduşe

Stăteam aşa ... petrecându-mi efemera-mi existenţă zâmbind la un soare cu dinţi, într-o margine de pădure, într-un început de primăvară când ... pac: sâmbăta asta întreaga mea viaţă tihnită mi-a fost dată peste cap. În pădure au intrat 2 băieţi. I-am văzut de la distanţă: mergeau agale şi vorbeau liniştit între ei. Despre ce oare? Nu am reuşit să înţeleg. Au trecut pe lângă mine, s-au oprit, m-au admirat. Par melancolici. Oare ce caută? I-aş putea ajuta cu ceva? Apoi au plecat mai departe. Asta este: primăvara a venit, soarele este sus şi încalzeşte pe toţi. Ce rost are să îmi fac griji? Puţine zile ai, bucură-te de ele!, mi-am zis. Mi-am pus ochelarii UV şi mi-am văzut mai departe de fotosinteză. Doamne ce bun e sucul acesta de frunze umede de stejar! Şi uitaţi i-am făcut!

Trec aşa frumoasele ore ale amiezii şi vine dupămasa. Îmi zic: fie brânduşa cît de mică, ar face bine să mai şi doarmă. Îmi adun nişte frunze la rădăcină, mă dau pe lângă un stejar mai bâtrân şi ... mai să pun capul pe o pernă ergonomică de muşchi verde când un zgomot mă trezeşte. He, he! Prietenii mei, băieţii melancolici. Cred că frigul îi alungă din pădure. Hei, uite că se opresc. Uite chiar aici, lângă mine şi prietenele mele. Hm ... mă întreb ce au de gând? Noa, vrea să ne facă poze. Yupee!!! Scularea fetelor!!! Vom fi pozate. Of, şi nu am frunzele făcute! Hei, hei şi pe mine, ia-mă şi pe mine în chip. Nu!!! Nu de acolo, mai de la dreapta, aşa ... acum puţin mai în spate. Bun. STAI: a intrat soarele în nor! Nuuu !!! ... prea târziu ... am auzit declicul. S-a sfârşit. Nemurirea mea va fi una fără soare. Uite, acum se duce la vecina mea. Ea are soare. Stă dreaptă. Zâmbeşte semeţ. Are şi de ce: are un corp superb. Are sore. Are un fundal superb. Norocoasa! Dar, partea plină a paharului: sunt şi eu printre cele alese.

Hei, cei cu zgomotul acesta? Cine e noul individ? Clar, asta nu e o zi obişnuită. Două vizite în aceeşi zi e prea mult pentru mine. Ce discută cu băieţii melancolici? Nu par prea afectaţi. Fotograful îşi bagă aparatul în geantă. Poate le-a cerut să plece ... fetelor distracţia s-a terminat! Atât cât a fost, a fost frumos. Amintirile sunt frumoase. O să aveţi ce povesti la bulbii voştri mai încolo.

Hopa! Stai aşa, ce face acum!?! Hei, s-a aplecat! A ridicat-o pe vecină! Incredibil!!! Fetelor, repede scoate-ţi tot ce e mai frumos din voi, acum e şansa noastră să vedem lumea. Să plecăm din colţişorul acesta de rai umed liniştit. Viaţa începe să pulseze. Lume, păzea că venim!!! Hai, uită-te şi la mine. Alege-mă, fă-mă parte din aventura ta! Daaa!!! Sunt a taaaa!!!

Stăm înghesuite în pumnul lui. Simt căldură. Simt bucurie. Îmi place. Mă aşează cu grijă alături de aparatul lui, dătător de nemurire. Mă simt protejată, mă simt importantă, am fost aleasă. Aventura vieţii mele stă să înceapă. Pentru ce m-am pregătit? Ce mă aşteaptă dincolo de pereţii galbeni? E cald, e întuneric. Speranţă. Vise. Ale cui sunt sentimentele astea? Ale mele? Ale lui? Se împletesc. Ce se întâmplă?

Se gândeşte la cineva. Cui îi sunt oare destinată? Ei? Cum arată ea? Îi va place de mine? Am să reuşesc să transmit mai departe ce am simţit?

Geanta nu se mai scutură. Am ajuns undeva. Stau în întuneric. Aud mai multe voci. Veselie. Dacă m-ar scoate acum ... Oh, cât mi-aş dori să văd unde am ajuns. Să îi cunosc. Să le simt bucuria pe deplin. Poate să le-o sporesc. Oare ea este aici?

Lumină!!! Văd lumină! Momentul eliberării este foarte aproape. Am să fiu liberă! Am să zbor! Am să vad lumea. Îmi bate inima. Ceva nu e în ordine. Simt că ceva nu este în ordine. Un fior subţire de tristeţe m-a străbătut când s-a apropiat. Acum am înţeles. Ea nu este aici. A scos doar aparatul. Este din nou întuneric. Oare pot face ceva să-l înveselesc? Să fac ceva să dispară fiorul acela tainic. Cred nu pot face altceva decât să aştept. Cel puţin mă bucur că nu e singur, e înconjurat de oameni frumoşi şi calzi. Bucură-te, bucură-te!

Suntem din nou pe drum. Am senzaţia că-l cunosc de prea multă vreme. E obosit. Nu, nu vreau să faci asta. Aşteaptă. Pentru ceea ce e frumos şi valoros ... merită. Nu mă dărui acum. Hai să mergem acasă. Cine sunt cei care te-au tulburat? Aşteaptă.

Am ajuns acasă. Linişte. Doar eu şi el. Ce ciudat, am zis acasă, când de fapt acum am venit pentru prima dată aici. El e peste tot. Îl simt în fiecare detaliu: în frunzele de pe birou, în hainele de pe fotoliu, în cărţile din bibliotecă. E cald. Aaa, uite şi un băieţel de lemn. Mă întreb ce face cu pietrele acelea şi ce scrie pe ele ...

Mă simt purtată cu gingăşie din căsuta mea mobilă cu pereţi galbeni în care mi-am început călătoria şi aşezată într-un mic păhărel. Oare pentru cât timp? Ce mă mai aşteaptă? Te rog, aşează-mă undeva la geam. Vreau să văd un răsărit. Te rog ...

Nuu!!! Ce faci, unde mă duci? Ce e locul acesta? De ce e aşa de frig aici? Ce este cu mirosurile astea? De ce este aşa de întuneric? Ce e cu zgomotul acesta? ...

duminică, martie 15, 2009

no aşa!

- consiliere în Cărtureşti.
- moară pentru prieteni.
- tură de primăvară la Pişchia. Poze.
- frigider dotat cu generator de melancolie.
- seara: preşedinte & moară între prieteni.
- atlatl cu o săgeată terminat.

... se consumă un sfârşit de săptămână.

Cum zicea un prieten:

"Mă e ceva în aerul ăsta de primavară. Îs pus pe fapte mari."

joi, martie 12, 2009

tele glume

creditele merg către FU-MOM
Î: Cum se numeşte un leu care se uită la televizor?
R: Teleleu.
Î: Cum se numeşte un orman care se uită la televizor?
R: Teleorman.
Î: Dar ce este un orman?
R: Este Teleorman care nu se uită la televizor.
Î: Cum se numeşte acţiunea de a căra un televizor?
R: Teleportare.
Î: Cum se numeşte ţelul de a te uita la televizor?
R: Telescop.
Î: În ce se măsoară greutatea unui televizor?
R: Telegrame.

... şi totul a început de la un hotel cu 2 camere atârnate pe un stâlp. Telepat dom'le, telepat! Dar de ce nu telecanapea?

luni, martie 09, 2009

Pinocchio

Povestea lui în imagini. Pentru etape intermediare şi scurte comentarii gepettoniene hai pe arcasi.ro.
Retorică: cine mai are nevoie azi de un Gepetto? ...
O noapte caldă, tu, cel interesat! Bonus: o primăvară cu soare şi bucurie!

marți, martie 03, 2009

Întâlnirea de primăvară

Anul acesta am fost la Cluuuj. Anul trecut ... idem.
O mică parte din mine s-a rupt. Odihneşte-te în pace pe un perete! Am crescut. Totusi a fost frumos, fără incendii.

luni, februarie 23, 2009

Schi Parâng 2009

Mult mai frumos decât am sperat. Câteva poze aici.

sâmbătă, februarie 14, 2009

Tort ciaobian de arcaş

Nu este pur şi simplu minunat? Mulţumesc!

vineri, februarie 13, 2009

luni, februarie 09, 2009

duhanovisme

oamenii care râd sunt fericiţi.
oamenii care trec prin greutăţi se maturizează.
romantismul este îngropat. dezgroapă-l!

sâmbătă, februarie 07, 2009

Harta

Exact acum a răsărit soarele. Din nou. Remarcabil de variate sunt drumurile oamenilor. Au văi adânci, au platouri, câmpii, munţi. Am să fac până la urmă o hartă. Ca să ajungă unde? Unde vrei să ajungi? O călătorie în căutarea păcii, echilibrului, împlinirii, căldurii, fericirii. În căutarea scopului. În căutarea lui Dumnezeu. Şi fiecare formă de relief lasă urme. Te obligă să te adaptezi. Îţi întăreşte inima. Dacă vrei peisaje, ansmblu, urcă pe munte. Într-o vale nu ai perspectivă. Cine trece prin vale apreciază cu atât mai mult muntele. Se bucură chiar şi de o stepă aridă, de o cîmpie întinsă. O poate înverzi/uda cu râul din vale. Frumos relief. Bine gândit.

duminică, februarie 01, 2009

Coincidenţe cu bambus

De ani de zile, în drum spre serviciu, trec pe lângă o casă care în curte, chiar lângă gard are plantată o tufă de bambus. Vineri a fost ziua cea mare: am sunat la uşă! Mi-a răspuns o bunică circumspectă.
Imaginează-ţi: un necunoscut sună după lăsarea serii la tine la poartă, se fâstâceşte şi zice ceva de bambusul din grădina ta.
Bunica a fost la înălţimea situaţiei!
Ce doreşti? Din ton semăna mai mult cu : ce vrei?!? printr-o uşa de la casă uşor crăpată, de la o distanţă sigură de 7-8m, dicolo de gardul de la poartă.
Zic: Bună seara! Ăa, aveţi nişte bambus în grădină.
Bunica: Ce bambus? Aaa, bine, vino mâine la amiază!
Eu: Oh, mulţumesc frumos!

Este sâmbătă! Am mai trebăluit prin casă şi la 12:00 trecute fix, eram înfiinţat la poarta bunicii.
Sun. Un geam se deschide, distanţa dintre părţile implicate în comunicare a scăzut considerabil, sub 2m! Am putut să-i vad şi chipul. O bunicuţă bonomă cu ochi veseli. Şi-a păstrat totuşi un avantaj tactic. Era la mai bine de un 1m înălţime faţă de nivelul străzii, pe podeaua casei, dincolo de un perete şi un geam întredeschis.
Bună ziua, de data asta mai sigur pe mine, mi-aţi spus să vin azi la 12 ... în legătură cu bambusul din grădină ...
Aaa, da, vă rog, puteţi reveni cam peste 2h, acum o spălăm pe mama. Îţi dai seama, bunica o are pe mama ei încă în viaţă!?!? E clar străbunica a mâncat sănătos la viaţa ei, nu s-a stresat şi cine ştie, poate a fost şi pe munte!
Sigur, nici o problemă, mulţumesc frumos, la revedere dar pe curând! Fiind la nivelul străzii, ea cu avantajul tactic, nu eram în poziţia să negociez, am acceptat fără să cârtesc termenii.

Mă duc în vizită de lucru la nişte prieteni. Interese croitoreşti.
După aprox 3h, sun din nou din faţa porţii.Tensiunea creşte. Simt că sunt foarte aproape să-mi îndeplinesc visul. Un alt geam se deschide. O alta doamnă apare la geam.
Ce doreşti? folosindu-se magistral de avantajul tactic, aprecându-se uşor peste geam şi întâmpinându-mă cu o privire sfedelitoare. Era fiica.
Eu, ... aa, bună ziua, in legătură cu bambusul, am vorbit cu mama dumneavoastră ...
Aaa, da, chipul i s-a destins, inima mea s-a aşezat la loc, imediat vine!
La scurt timp, bunica, faţă de care mă simţeam confortabil, a apărut în cadrul uşii, a deschis uşa de la portă şi ultimul obstacol care mai statea între mine şi bambusul meu a fost îndepărtat. A renunţat la orice avantaj tactic şi s-a apropiat de mine, îmbracată într-o impozantă haină de blană gri şi cu un chip distins. O doamnă. Acestea i-au fost armele cu care a păstrat distanţa.

[Sunt obligat să fac o pauză în povestire, vă rog să reveniţi mai pe seară pentru ultima parte şi concluzii. Vă mulţumesc!]

continuare ...

Bunica: Ai cu ce tăia?
Eu: Da! Şi îmi scot mândru cuţitul meu din copilărie cu dinţi de fierăstrău pe spate, "made in Cugir".
Mă conduce în gradină, iar eu înarmat cu al meu cuţit mă năpustesc asupra tufei de bambus. Bambus pentru toate gusturile neamule!, de 1cm până la 3cm în diametru. [ok, nu chiar pentru toate gusturile, dar pentru început e suficient. Calul de căpătat nu se caută de dinţi, plus pentru ce îmi trebuie mie e perfect!]
Prin foşnete de frunze încercam să şi socializez cu bunica. Ea statea la o distanţă sigură cu mâinile în sâni admirând procesul de defrişare.
Către final: Tu nu eşti de aici. De unde eşti? Ardeal?
Eu, rânjind: Da, din Cugir! Şi în gând: parcă văd că şi ea a auzit de Cugir!
Ha, am avut dreptate: Ohooo, Cugir? Pai fostul meu soţ 10 ani a săpat la cetatea de la Cugir.
Eu: He, he, arheolog, pai şi eu am 2 părinţi dascăli de istorie. Ce mică e lumea!

Nu a vrut portocalele ce i le-am adus. Ieşeam mai ieftin aşa, dar nu a fost să fie. Ne-am înţeles la cale liberă la tufa de bambus, oricând, contra un zmeu pentru nepotul ei la primăvară. Nu e genial?!?

2. Când mi-am ridicat diploma, la Vest, doamna de la birou mi-a mărturisit că are bunicii de la Cugir. Venea la Cugir cand era mică. Nu a mai fost de zeci de ani. A recunoscut graiul. A uns-o la suflet să mă audă vorbind.

Simple coincidenţe. Sau nu. Unele da, altele nu. Totul se întâmplă cu un scop. Cheia puzzle-lului e la El. Pe ce cale să o apuc, când [aparent] din neant apare un element nou/vechi în [aparent] cel mai crucial moment. Sunt coincidenţele instrumente divine? Dacă sunt cum să le mânuim? Sunt concepute să fie mânuibile? Sau cu scop testanto-derutant? O să trăim şi o să vedem. Sau nu.

P.S. Cine nu a auzit de Cugir, să caute!