Nimic nu e gratis!
Când o să crezi asta?
Există o plăcere în a discuta, în a etala cunoştinţele sau cel puţin veleităţile de comunicare ... nevoie de socializare? Discuţii seci. "Felicitari" subsematului. Gata, plec cu bicicleta. Îl iau şi pe Jumper - tocmai ce l-am adus ieri într-o formă funcţională şi am tras şi câteva zeci de săgeţi în spatele blocului în poligonul meu particular, sub corcoduş.
Traseu: Tolstoi13 - Dumbrăviţa - Giarmata - Pişchia - Bencecu de Sus - [aproape] Bencecu de Jos - Pişchia [ rugă cu mici ] - [pe drum de ţară necunoscut, având ca ghid iepuri (Sergiu, te crezi în Ţara Minunilor?) şi fazani] Giarmata - Dumbrăviţa - Tolstoi13
Km parcurşi estimaţi: 70 - 80km
Coordonate temporale: am plecat în jur de 13:00 şi am ajuns înapoi după 20:30
Echipament: iegări bătătoriţi la partea dorsală, tricou de plastic sportiv, rucsac (aparat foto, National Geografic, 7days, imbus, mp3, braţe, mâner), tolba cu săgeţi fixată pe exterior
Impresii:
I. Nu sunt singurul care a plecat azi la trageri.
Detalii: în Dumbrăviţa, staţionând la semafor, scoate un tip capul pe geam şi mă întreabă:
"Unde mergi să tragi?"
"Habar nu am, am ieşit să mă plimb cu bicicleta. Am luat arcul pentru orice eventualitate.", mirat fiind de ce mă întreabă. Aha!!! Pe bancheta din spate 2 arcuri. Drept urmare continui: "Dar voi?"
"La Bencecul de Joooooos ....", apucă el să îmi spună, acompaniat de claxoanele celor din spate îngrijoraţi fiind că timpul pe acest pământ este mult prea scurt pentru a fi irosit într-o intersecţie. Şi dus a fost! Dar ... voila! Tocmai m-am făcut cu o destinaţie şi un scop declarat al turei: să-i găsesc pe arcaşii din Bencecul de Jos!
II. Nimic bun nu e gratis!
Detalii: am ajuns în vf. pantei ce coboară spre Bencecul de Jos - nici urmă de arcaşi - şi o iau la stânga pe un drum de ţară ... dau peste o livadă de cireşi. Incredibil!!! Nu sunt culeşi. Sunt coapte, sunt mari, sunt negre, sunt geniale. Mănânc cu plăcere câteva întrebându-mă, cum pot să rămână aşa bunătăţi la voia sorţii. Ceva e putred. Sau ... poate nu, oricât de incredibil: CIREŞE GRATIS! Îmi găsesc un cireş mare sub care îmi instalez cartierul general. Îl montez de Jumper. Încep să trag într-o sticlă de plastic. Huston we have a problem! :( SE TORSIONEAZĂ!!! De ce doar azi? Am ceva teorii, urmează să investighez. Vine un bătrânel:
"Merge treaba, merge?"mă intreabă el candid fără să fie deloc mirat de un biciclist în echipament de turul Franţei, cu un arc takedown în mână sub un cireş bătrân din livada părăsită. Se vede că a văzut multe la viaţa lui. Sau nu a fost de curând la oftalmolog şi a ratat detaliile. Merg pe prima variantă şi zic:
"Merge, merge, doar că braţele se torsionează puţin, nu mai sunt aliniate ..."Pare satisfăcut de răspuns. Parcă îi şi citeam cursul gândurilor: "Indubitabil ai greşit tu ceva acolo băiete, mai sapă! Vezi acolo, de unghiurile alea ..." Dă să plece. Eu, când bag de samă, îmi zic că o asemenea ocazie - de a căuta sfat de la un înţelept - nu trebuie ratată:
Nu vă supăraţi, a cui este livada asta?Aha ... l-am prins pe domeniul lui de specialitate. Stă niţel, cugetă şi grăieşte:
"Apăi amu, nu-i a lui nimeni ... a fost cândva a CAP-ului, dar acu' e părăsită ... Umblă nişte zvonuri că ar fi cumpărat-o cineva, dar nu ştiu să-ţi zic."
Aha!!! Magistral! Păi atunci scot săgeţile din tolbă şi la plecare o umplu cu cireşe. Ba mai mult, poate chiar şi basca o umplu!
"Mulţumesc frumos, o duminică minunată în continuare!"Îmi reiau tragerile. Încerc să umblu la unghiuri, cum mi-a fost recomandat. Nimic! La a treia, sare coarda. Gata Sergiule, treaba e groasă! Înapoi cu el in atelier! Uf ... sunt necăjit. Ei asta-i culmea! Vine omu' 30km departare de Timişoara, se afundă într-o livadă părăsită, sub un cireş cu fructele în pârg ca să-şi găsească liniştea şi poftim, nici nu a plecat bine înţeleptul că la 3 săgeţi trase, apare ... Geo. MAI RĂU CA PE BULEVARD!
"Măh, ce faci aici?"
"Eu? Nimic! Uite pe aici, trag cu arcul în livada asta părăsită de cireşe negre, mari şi dulci. Dumneavoastră? Cărui fapt datorez onoarea?"
"Las' că-ţi explic io, adună-ţi calabalâcul şi hai cu mine sus, la centru!"Hopa ... se îngroaşă gluma în livada părăsită.
"Dar, de ce? Ce este acolo?" începând să împachetez. "V-am greşit cu ceva? Am făcut ceva rău?"Între timp, Geo se apropie şi îmi studiază, echipamentul. Se aşază lângă mine. Îl simt înmuiat. A renunţat până şi la bâta de corn. Îmi adun curajul ... şi pun întrebarea centrală:
"Este într-adevar părăsită, livada asta de cireşe negre, mari şi coapte? Mie aşa mi-a spus un domn ce a trecut adineaori pe aici ..."
"Ooo, ăla e un om prost, cum să fie părăsită? Neam slab! Nu ţi-a zis că s-a întâlnit cu paznicul? Era să-l plesnesc când a fost pe la mine, mai 'nainte!"Îl văd că-i intră sângele în obraji, ochii îi scăpărau, glasul îi tremura. Între timp am terminat de împachetat, aşa ardeleneşte [cu permisiunea lui Geo, pe care l-am întrebat la un moment dat dacă se grăbeşte undeva] şi am pornit în sus spre capul "livezii părăsite". Continuam să povestim aprins. Subiectele abordate au fost: arcul puşcăriaşului din sat, obiective turistice din zonă, statut social, istorie personală, psihologie aplicată ...
"Eu, aşa fac, când văd un om în livadă, îl iau tare, să vad cum răspunde. Dacă îmi place de mutra lui, mă apropii dacă nu îl scot afară. Pe tine te-am citit: tu eşti turist, stăpânul animalelor, cu arcul, n-ai venit la cireşe. Uite, dacă vrei când se coc caisele, vii pe aici şi-ţi dau o plasă. Dacă vrei şi acum poţi să-ţi culegi cireşe."
"Şi ... dacă ajungeam sus, ce aveai de gând?"
"Ei, aş ... te ţineam o oră, două în beci, apoi îţi dădeam drumul. Glumesc."Am făcut schimb de numere de telefon. A venit între timp şi schimbul de tură, adică fratele lui Geo. Afacere de familie în toată regula! Ştiri locale de interes personal:
"A lu' Paraschiva şi-a mânat pruncii încoace! Am trecut pe la ea pe la poartă. Zicea, ca tu eşti în tură."Ochii i-au scăpărat, mâna s-a încleştat spasmodic pe telefon. Inutil, nu mai avea credit.
Şi uite aşa, toţi 3 am pornit spre centru: O dubă roşie, puţin probabil încă funcţională, cu un minunat scaun rabatabil şi un câine care tuşea lângă un copac. Nici urmă de beci.
Între timp apare şi paznicul de la livada de caişi: un impozant şi bonom biciclist călare pe un Tohan. Era îmbrăcat într-o salopetă galbenă de camuflaj - ce s-ar vedea de pe un deal pe altul - şi ... pentru a elimina orice dubiu [pentru literaţi], pe şapca neagră cu cozoroc, cu litere mari, albe de o şchioapă stătea scris:
"PAZA"III. Habar nu ai de unde poate răsări un lac în mijlocul pustiului.
Detalii: din livada părăsită, urmând pantalonii galbeni, am taiat-o peste câmpie şi am ieşit exact la Ferma2 de la Pişchia, adică de unde am început să urc. Am intrat în sat să beau apă. Mare festival, mare. Rugă. Plin de oameni festivi. Tarabe doldora cu kalasnikoave de plastic. Muzica vesela, nu spun de care, răsuna în tot satul. Am mâncat repede 4 mici şi m-am grăbit să o şterg. Am urcat dealul din nou spre Bencecul de Sus, iar acolo am facut dreapta peste câmpie, spre Giarmata. Pauză de poză.
Abatere de la traseul cunoscut: drumul acesta unde duce? Răspuns: la un lac de a cărui existenţă habar nu am avut, la o haită de câini care au o înclinaţie sângeroasă pentru biciclişti."Săptămâna trecută, duminică, s-au luat după un biciclist, l-au muşcat urât. Să nu mai vi pe aici."Aşa mi-au zis nişte oameni de prin partea locului. Fără să se preocupe de adevarata problemă şi să-i ţină legaţi.
Mi-am continuat drumul. Am ajuns în Giarmata şi de acolo în Unirii [clar, unirenii nu sunt obişnuiţi cu bicicliştii-arcaşi ... altfel nu se uitau la ei ca la felul4], şi acasă, dulce casă. Somn. Mâine este luni. Altă distracţie. Panoramăăă ... vin!
O săptămână dincolo de aşteptări!
Să te surprindă!
Să te laşi surprins!
Să zâmbeşti!
Să trăieşti!
P.S. să nu uiţi de Jumper ... care îşi merită numele din ce în ce mai mult!
P.S2. mi-am atins scopul? Am tras la întâmplare, am ajuns la întâmplare.

Un comentariu:
Ei nene, nu mai sunt pământuri libere, dacă mergi haihui cu bicicleta riști să calci oricând pe un teren privat.
Cred că munții sunt ultima șansă. Am văzut acum o lună în munții Bucegi, la Babe și Sfinx niște bicicliști care pedalau de zor prin zonă.
Trimiteți un comentariu