sâmbătă, noiembrie 15, 2008

Arta de a fi egoist

Azi am fost la cumpărături. La Kaufland. Ce-mi fu dat să văd la standul cu cărţi? Asta: Arta de a fi egoist. Cum să trăieşti fericit, chiar dacă altora nu le place. Incredibil! Puteam să jur că egoismul nu se învaţă, te naşti cu el. Ok, ok, trebuie că mai există, împrăştiaţi pe suprafaţa Pământului, nişte extratereştri, de pe o planetă Roz, care sărmanii, s-au născut cu un deficit acut de egoism, dar în afară de ei ... Acum, e adevărat, să fii "egoist" şi să ai prieteni, să fii împlinit, fericit, da, asta e o artă. Gaura de pe copertă, eu ştiu/cred/sper să o umple Altcineva. Totuşi rămânând la suprafaţă: o carte despre egoism?!? Pe când una despre ură, furt? Aaa, stai, pentru furt nu e necesar, doar porţi un carneţel la tine şi notezi ce vezi. Obţii arta de a fura, la purtător.

P.S. Aaa, marmota mi-a amintit şi de secretul ascuns de veacuri, între timp transformându-se într-un spirit al timpului. Tu ce crezi? Ai citit, văzut, trăit, aplicat?

sâmbătă, noiembrie 08, 2008

Autocad - combo schiţe

Să înceapă distracţia! Cu care să încep?

vineri, noiembrie 07, 2008

Banzic

Întrebare: Ce pot "face" 2 mâini dibace într-o vineri seara & o prietenie care a împlinit mai bine de 2 ani.
Răspuns: un banzic.

Nu ştii ce e un banzic? Nu-i bai, lumea continuă să se învârtească, soarele va răsări,dar în seara asta atelierul meu l-a primit, iar eu sunt fericit! Totul a început aşa. Ingrediente: pasiune comună, proiecte comune, deschidere, întâlniri, discuţii cu vorbe.

Ce mai urmează?

Noi perspective se deschid. Sergiu ai nevoie de o casă cu atelier. Ce faci pentru asta? Doamne, Tu ce planuri ai? Intră aşa ceva în ale Tale planuri. Sunt negociabile?
Laminate, căruţe, suporturi şi alţi pitici pe creier, păzea că vin! :)
Vecini, aveţi dopuri de urechi? Nu? Ghinion!

BONUS: 1. Probabilitatea ca pe liniile de tramvai să circule BMW-uri e net superioară celei de a vedea un Tico, sau un VW. Şi există o explicaţie logică, nu e întamplător. De ce? Pentru că proprietarul de BMW, este unul dotat cu tupeu. Din cauza asta!
2. Dacă ai un anumit IQ, şi mai ales un EQ, musai te refulezi în umor. Altfel, viaţa devine prea serioasă!

duminică, noiembrie 02, 2008

povestea din pădure - după două săptămâni

Dumnezeu a fost ocupat cu număratul frunzelor, eu cu fotografiatul lor în oglinda apei. Fară suveniruri de data asta. Doar poze şi amintiri: şedinţă foto cu o broscuţă şi o buburuză + sesiune de tir cu arcul. Nu am apucat să citesc.
În încheiere ... ghici cine m-a salutat, între foişorul 10 şi 11 pe drumul spre casă? Nu o să crezi: un cerb tânăr, pe la 2 ani şi jumătate (datare pe baza mărimii coarnelor) cu a lui consoartă. Distanţa: cam 100m. Ne-am măsurat din priviri, am înclinat capul cu respect şi ... am evaluat situaţia:

bucură-te de privelişte, nu încerca să o fotografiezi. Şi ... data viitoare să faci bine să îţi bagi aparatul în rucsac doar când ai ieşit din pădure. Oricum, mulţumesc pentru cadoul de plecare!
Îmi conduc mai departe mustangul meu portocaliu spre ieşire. No, asta-i prea de tot! Familia asta încornorată a făcut fixaţie pe mine! Iar mi-au ieşit în faţă! De data asta la aprox 70m. Poate vroiau să se asigure că părăsesc incinta ... cu ale mele arcurile cu tot. Vreau să precizez că ambele exemplare aveau toate coarne din dotare. Exclusă posibilitatea revendicării cornului meu! Poze aici. O săptămână binecuvântată.

joi, octombrie 30, 2008

scrum de lapte

clip video pentru oscet. pâclă înnecăcioasă neidentificată. straie impregnate cu iz de lapte. împărtăşit miros & poveste cu colegii. povestea continuă.

marți, octombrie 28, 2008

Care Nikon?

N-am mai făcut de multă vreme un sondaj. Aşa că dacă tot sunt în căutarea DSLR-ului, poate îmi dai o mână de ajutor: votează [responsabil & în cunoştinţă de cauză] şi [ideal] adaugă un comentariu ataşat acestui articol, prin care să justifici alegerea. Mulţumesc.

P.S. e-Bibliografie:
http://www.kenrockwell.com/nikon/index.htm
http://dpreview.com/
http://www.steves-digicams.com/
http://photo.net/equipment/building-a-digital-slr-system/

perlă scoasă din puţul gândirii sergiuliene

"Suntem ceea ce credem noi că suntem, nu ceea ce suntem, nici ceea ce cred alţii că suntem. Facem ceea ce credem că putem face, nu ceea ce am putea face, sau cred alţii că am putea face."

duminică, octombrie 26, 2008

Focus

Unde îţi fuge mintea? Focus! Nu sta cu dinţii în gură! Timpul trece.

Indubitabil, în lumea de azi sunt mai multe amazoane decât ai crede. Go, go, go! ... Articol automotivaţional. La ce? Încotro este al tău drum? Înainte şi în sus! Slalom printre vise. Ce mai faci cu arcul laminat?

miercuri, octombrie 22, 2008

vizuina portocalie

De când m-am mutat: am acoperit-o, i-am renovat casa scării, am dotat-o cu cutii poştale de vis, i-am pus repartitoare, felinar cu senzor de miscare, interfon a la star trek, am izolat-o cu polistiren, am feştit-o în culori vesele (portocaliu şi ruginiu) pe exterior. În interior avem o tentativă de portocaliu care, dacă nu eşti pe fază, te loveşte de zici că e roz. Oare la anul ce urmează? Ăsta da bloc!

duminică, octombrie 19, 2008

Culegător de coarne

Poate mă fac culegător de coarne. Tu ştiai că ele cad în fiecare primăvară? Adică le cresc în fiecare an altele? Şi cele vechi le aruncă aiurea pe unde bântuie ei? Remarcabil! Îmi vine să mă apuc iar de sculptat. Sau ... stiai că există manual de vânător? Şi examen? Îţi explică cum arată urma de cerb, alergând şi care merge agale? La ciută e altfel!

credite Alin

fantoma din Wroclaw

Ingrediente: aparat capabil de timp lung de expunere, timer, trepied, blitz.

Metodologie: aparatul pus pe trepied, încadrezi un fundal potrivit pentru o stafie, fixezi un timer de 2-10 sec & un timp de expunere de 15 sec (să apuce stafia să apară ), diafragma cat mai mica (8), mergi în faţa aparatului, în diverse locuri şi poziţii (atenţie să nu ieşi din cadru) şi te auto iluminezi puternic cu blitz-ul. Dacă nu ai blitz, poţi folosi un alt aparat şi iţi faci nişte poze cu blitz.

La cât mai multe stafi! Vise & fantome & poveşti.

sâmbătă, octombrie 18, 2008

povestea din pădure

Distanta: 62km
Durata: 13 - 19
Media:19km/h
Max:50km/h
Traseu: Tolstoi - Pişchia - puţin după complexul vânătoresc de pe stânga, am trecut calea ferată pe dreapta şi m-am înfundat în frunze într-o pădure care mi-a mers la inimă.
Coloană sonoră: Karma, Varf Carpatin, Country.
Participanţi: je.

Nu ştiu pe cine trebuie să felicit, dar vreau să anunţ pe această cale că drumul spre Lipova arată ca în palmă. O minunăţie! După vreo 3 ani de când merg eu pe el! Că e reparat e bine, dar din cauza asta ... BMW-urile au aparut şi pe aici. Asta nu-mi place ... am scăpat de unul la mustaţă. De un câine tot aşa.
Pădurea ... nesperat de frumoasă.
Foişoare la mare înălţime dotate cu scări cu balustradă, vedere panoramică şi bancă.
Frunze de toate culorile. Cădeau în ritmul lor ... oare El chiar le numără şi pe astea sau doar firele noastre din cap?
Loc amenajat de luat masa! Nu, nu pentru noi ci pentru animale. Cu sare cu tot. Nu am văzut tacâmurile şi nici şerveţelele. Probabil fiecare îşi aduce.
Problema cu apa se rezolvă uşor: un râu stătut şerpuişte printre copaci. Da, are şi broaşte. Soarele şi copacii se reflectă în oglinda apei.
Podeţ. Nu ţi-am zis! Ca să treci de la foişorul 10 la 11 trebuie să treci râul. Cel mai simplu pe un podeţ de lemn. O minunăţie de scară îmbrăcată în muşchi, străjuit de un arbore cu trunchi siamez, la rândul său înveşmântat în nişte ciorapi verzi şi păroşi.
Foişor 11 idem foişor 10. Merg mai departe prin pădure !după fragi şi mure ci pur şi simplu, "fiind băiet păduri cutreieram", cum spune poetul nepereche. Oare ţi-am zis că nu-l suportam? Am fost eu & gândurile mele. Ok, ok, au fost şi păsări dar nu am fost în dispoziţie de socializare.
Stupoare: orice pădure are şi-un sfârşit. Acesta a fost chiar violent. Cu un val de pământ (murus dacicus), dotat şi cu un drum pe deasupra. În stânga se mijeau stâlpi de iluminat şi o cabană. Câh! !Civilizaţie!
A fost simplu, am luat-o în direcţie opusă, spre dreapta. Ocolesc bariera. Ce frumoşi sunt copacii. De nu s-ar termina niciodată toamna.
Oups, drumul vrea să mă scoată în câmp. Exclus! Nu mă las eu la un amărât de drum de pădure. Cât a fi el de lat şi de frumos şi înverzit. Rup brusc relaţia cu el (mda ... viaţă agitată în ultima vreme), în favoarea unuia mai mic.
Mi-a făcut cu ochiu. Avea copaci tineri şi veseli pe dreapta. Era mic şi intim. Aşteptam din clipă în clipă să apară un pitic, o zână ceva. Nope! He, he! Totuşi: un iepure salta vesel înaintea mea. Oare are de gând să mă ducă spre vizuina lui? Poartă spre o altă lume? (eu mai de modă veche, cu vizuină de iepure am crescut, nu cu dulapuri şi staţii de tren). Alice, unde eşti?
Ajung la capăt. Oftez. Uite nişte păsări. Ce n-aş da să zbor şi eu. Înapoi Sergiu.
Stai jos. Vorbeşte cu El! Bucură-te de culori. Şi totuşi, un pitic mic, mic? O prinţesă? O moară de vânt? Nimic. În schimb o găgăuză mică a ajuns la capul firului de iarbă într-o profundă stare de derutată. A întors problema pe toate părţile. A zâmbit şi s-a odihnit.
Să purcedem, nu e bine să te prindă noaptea în pădure. Sper să mai găseşti calul legat de foişorul 10. Of, RO.
Nope, prea multă durere, nu mai vreau să calc pe tine drumule! Mai bine mă afund în pădure. Ce liber mă simt. Ce bine e aici.
hei, ce-ai aici jos?!? Nu se poate! Ba da! Incredibil! Woau! Asta da surpriză! Nu mă aşteptam din partea Ta. Ghinzile şi frunzele de pe drumul piticilor sunt eclipsate. Să nu mai menţin suspansul ... ta da: un corn de cerb!!! Sunt fericit!
Oare nu sunt şi mistreţi cu colţi de argint? Bine, bine nu e inimă neagră de codru. Dar înapoi tot m-aş întorce cu un arc şi cu săgeţi de lemn!

Ce frumos, calul m-a aşteptat, am cu ce mă întoarce acasă.
Soarele îmi mângâie faţa. Civilizaţie, gata cu lumea de poveste! Trezirea! În schimb ... priviri întoarse & şuşoteli prin centru după un călăreţ rupt de lume, cu coif, corn şi frunze.

miercuri, octombrie 15, 2008

Speranţa

dacă moare e grav. După ea nu mai e culoare, nu mai e viaţă. Vorba unuia mai bătrân:

"Lasaţi orice speranţă, voi care intraţi!"
... asta fiind scris la intrarea pe un tărâmul lui Scaraoschi în viziunea dânsului.
Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare. [Langston Hughes]
Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer. [Yukio Mishima]
Nu pentru toate visurile s-au putut construi ascensoare. [Vasile Ghica]
Din popor:
Ce nu te omoară, te face mai puternic.
Orice picior în fund, e un pas înainte.
Pe scut sau sub scut.
Dintr-o situatie fără ieşire trebuie să ieşi ori învins ori învingător. [Florin]
Când viaţa îţi dă o lămâie, fă-ţi o limonadă!
Mai multe citate aici. Azi sunt portocaliu.

sâmbătă, octombrie 11, 2008

Carnet de legitimare FRTA

Nu, nu e buletin, nu e nici carnet de partid, este ... Carnet de legitimare ca membu al Federaţiei Române de Tir cu Arcul, eliberat la data de 06.08.2008! Exact 2008!
Azi am terminat Cartea. E toamnă şi e frumos. Unde vrei să mergi azi cu bicicleta?
P.S. matriţa pentru laminat durează ... o vrei ieftină sau repede, ambele nu se poate.

joi, octombrie 09, 2008

oare?

We could change the world if God would give us the source code...
Nu cred, dar îmi place formularea, mă face să mă simt cu potenţial!
Un sâmbure de adevar este ... doar că e vorba doar de o parte a codului.

P.S. uite, nici cu amoniacul nu-i de şagă.

marți, octombrie 07, 2008

Întâmplări de pe Planeta !Roz

Firesc e oare să aştept sprijin atunci când am nevoie?
Firesc e oare să faci ceva când nu ai nimic de câştigat?
Firesc e oare ca rotiţele să nu fie ajutate să se învârtă nedisturbate?
Firesc e oare ca să trimiţi mail în loc să treci strada?
Firesc e oare să fiu dezamăgit?
Firesc sau nefiresc?

Radio Romantic vs. Radio ZU

Bună dimineaţa ... nu a mai fost aşa de bună când încercând să ascult Radio Romantic pe 95 FM am dat peste Radio ZU & peste Marele Buzdugan. Profund dezamagit: Radio Romantic FM înlocuit cu Radio ZU în toată ţara, mai puţin în Bucureşti.De ce? Îmi vreau romanticul înapoi. Suntem împreună de ani de zile ... pe bicicletă, pe maşină, în casă.
NOTĂ: am frigider!!! Cine mai ascultă radio??!?!

vineri, octombrie 03, 2008

propunere pentru şoferi

  • înainte de a conduce o maşină, să fi pieton, (asta e oricum inevitabil);
  • înainte de a conduce o maşină, să fi biciclist ... cam 4 ani.
... să participi la trafic, în calitate de "donator de organe", cum îi place unui prieten, să ne numească pe noi bicliştii.
Atunci ... vei avea o imagine mai exactă a ce înseamnă traficul.

Recomandări:
  • uită-te de 2-3 ori, chiar în directia soarelui, dacă trebuie, înainte de a porni de pe loc!
  • nu presupune că biciclistul nu există, sau că e de "datoria" lui, din instinct de conservare, să oprească, când tu eşti pe drum secundar şi el pe drum principal.
  • dacă ai oprit pe dreapta, nu deschide uşa înainte de a te asigura că nu vine un biciclist din spate.
  • dacă depăşeşti un biciclist, lasă o distanţă sigură, mai ales dacă eşti un tir, autobuz & hammer.
... inspirate din experienţe de ciclo-viaţă-timişoreană, pe durata a ~ 7 ani. Vise livrate aseară.
Uite, la final şi http://www.bicyclesafe.com.

miercuri, octombrie 01, 2008

php -l

Sapă Sergiu de mai bine de 2 săptămâni, prin baze de date, tabele, scripturi, printre butonagi de php & java, sysadmini, dbadmini, traininguri, magazine de lucru (workshop-uri, Alex ai cuvântul!), îşi îneacă nişte corăbii, se dă peste cap (are cască de biciclist, aşa că e asigurat!).
Dar ... de dimineaţă a răsărit soarele şi lucrurile încep să se lege: nu rulează scriptu'. De ce? L-a scos cineva din cronjob? Nu! Script-ul crăpa de la o erore de parcurgere!
Concluzia: php -l!

marți, septembrie 30, 2008

Wroclaw 2008

jazz-funky-blues, pitici, parcuri, poze, panorame, pizza. 
asta ... când nu eram la birou.

sâmbătă, septembrie 20, 2008

cucu

... obiectiv turistic de prim rang pentru Robert (a fost şi pentru mine, a fost şi pentru mama lui), încă de cum intră pe Racoviţă, ilustrat prin scandări: "cu cu, cuc u, cucu!"

miercuri, septembrie 17, 2008

Cu glezna în Retezat / Pas cu pas prin Retezat

Cu 3 săptămâni înainte de tabără am reuşit să îmi luxez glezna piciorului drept.
Dacă îmi dă voie doctorul pe munte, mă duc!
Mi-a dat... zupper!
Mă înarmez cu 2 glezniere, 2 beţe telescopice, diclac 5% gel şi încredere că Dumnezeu îmi va purta paşii. Ar fi trebuit să încep cu încrederea în El şi apoi în doctori, cârje şi bandaje, dar ca de atâtea ori, Îl "deranjez" după ce mi-am făcut toate celelalte preparative. [Noroc că e credincios!]
Renunţ [cu părere de rău] la varianta grea dar ... tot am să merg în tabără şi dacă trebuie fac mâncare şi păzesc corturile, şi tot o să am parte de aer curat şi peisaje frumoase, aşa gândeam înainte de plecare, când încă şchiopătam.
Şi acum în tabără.Nu se poate să stau la corturi, dacă merg cu grijă am să pot face ceva ture prin jurul corturilor.
După prima zi: Ei, vezi că poţi?!
La fiecare plecare în traseu mă gândeam dacă nu ar fi mai bine să nu-mi forţez norocul.
La fiecare întoarcere din traseu, eram fericit că m-am întors teafăr şi sunt cu un traseu mai aproape de a mă întoarce pe picioarele mele acasă.
Fiecare picior ridicat de pe pământ însemna un pas în necunoscut, un pas prin credinţă.
Fiecare pas pus ferm pe o piatră reprezenta o mică victorie, o mulţumire adusă Lui.
Şi uite aşa, pas cu pas, am ajuns să pun piciorul pe Piatra Iorgovanului, să mai calc încă o dată la 2509 m altitudine pe Peleaga, să mă aventurez într-un traseu nemarcat, să mă caţăr pe Judele. Am navigat la 75% din viteză, cu un consum suplimentar de energie. A meritat fiecare pas!
Am îndrăznit să suflu uşurat abea când m-am văzut în maşină. Cu ce drept? De parcă nu pe asfalt am călcat strâmb prima dată!
Luni, colegii de servici: No, te-ai întors întreg? Asta pentru că înainte de a pleca şi-au manifestat îndoiala iar eu le-am recomandat să fie cu ochii pe Reality TV.
Concluzie: în tabăra asta am învăţat cel mai bine valoarea paşilor mici & cum poate completa voinţa (care vine tot de la Domnul) neputinţa fizică.

luni, septembrie 15, 2008

Parfumul

În urmă cu ceva timp ziceam. Uite că acum câteva luni am văzut filmul şi aseară am terminat cartea. Malefic-interesantă. Inteligent-originală. O lume cu mirosul în prim plan. Cât la % e adevăr în asta?

marți, septembrie 09, 2008

3-4 zile

mâine, poate se termină lumea,
azi, aproape donator de organe pe 2 roţi,
ieri, coordonator proiect DVD,
alaltăieri, judecător între arcaşi.
... viaţă palpitantă.

luni, septembrie 01, 2008

Amintiri de toamnă

Mă inundă amintirile:

  • prima zi de şcoală,
  • ploaie,
  • ore de la 7 dimineaţa,
  • brumă şi ceaţă,
  • şi apartament prost încălzit,
  • şi stăteam cu hainele şi ciorapii pe mine, ca în cort,
  • şi sub plapumă,
  • şi nu aveam chef să ies de sub ea.

duminică, august 31, 2008

Săgeată teleghidată

Oare acelaşi mecanism, prin care orice mic eveniment (fără nici o legătură evidentă) ajunge să se comporte ca o săgeată teleghidată capabilă sa lovească în acelaşi loc dureros de la mare distanţă, nu poate fi folosit in scop constructiv, sa te facă să creşti, să zburzi?
De fapt se poate, şi se şi întamplă ... când esti îndragostit, dar în restul cazurilor, există o forţă "gravitaţional-spiritual-sentimentală" care te trage în jos în bătaia săgeţilor teleghidate.

luni, august 25, 2008

RT::Supravietuire Retezat 2008

Luni

  • Autocar Timişoara - Haţeg,
  • David întârzie,
  • în autogară ne întâlnim cu restul trupei,
  • microbusul marca Mercedes urcă frumos la deal,
  • ajungem în poina Pelegii.
  • Găsim un alt rest de trupă,
  • instalăm corturi.
  • După o vreme, un alt-alt rest.
  • Traseu pană la Tăul Peleguţa,
  • Mâncare de seară făcută la primus,
  • somn.
Marţi
  • Mi-a fost frig azi noapte,
  • azi, Piatra Iorgovanului, întâlnirea cu echipa unu (hardiştii),
  • 3 echipe, 3 trasee.
  • sms de la Iosif, hardiştii vin direct la Bucura joi.
  • Miti şi o echipă de şoc au încercat să le vină în întâmpinare, au eşuat.
  • Echipa lui Alin, s-a împărţit imediat după PI: una s-a întors pe unde a venit alta a făcut circuitul complet pe drum forestier, autostop cu salvamont (Adela singura fată)
Miercuri
  • traseu nemarcat, în căutarea lacului Slăvei ... 2 echipe, abordare de dreapta cu rapel pe şnepeni şi căţărare pe pantă de 45;
  • abordare pe stânga cu înot prin şnepeni, baie în obscurul lac denumit ad-hoc Mormoliciada (evident nume dat datorită numărului mare de mormoloci care înnotau pe acolo),
  • mers muuuult în sud şi urcat pe creastă,
  • privire de ansablu: lacul e jos sub noi, o minunăţie. Întorşi printre Ana şi Lia la corturi,
  • Rapelienii l-au văzut şi ei de sus, şi s-au divizat încă o dată, rezultând 2 echipe una care s-a căţărat pe Judele (David-Care-lasă-oamenii-în-urmă, Bogdan-Clavicula, Sabina, Cristinuţa) şi alta cu Murgu' în frunte care s-a întors la bază.
  • mare bucurie de seară: s-au intors fii şi fiicele răacitoare de pe Cernei şi Godeanu! Nu am mai avut ocazia să mai vad o aşa bucurie provocată de o reîntâlnire!
  • atmosferă SUPERBĂ: din toate direcţiile zburau impresii şi bucurii şi istorisiri
  • foc de tabără.
Joi
  • mutăm corturile la Bucura cea cu mult frig, mult vânt.
  • surpriză: nici frig, nici vânt!
  • traseu pe Peleaga; şef de trib Sergiu, sau ... să zic Cristi?
  • traseu nocturn pe Peleaga - trenuleţ de frontale pe creastă
  • David & Co. traseu nocturn pe Porţile Închise.
Vineri
  • Judele, v.2 cu Miti,
  • coborâre cu adrenalină, detalii la Cami.
  • o nouă scindare, Piri duce lumea pe Retezat pentru 2 reprize de Wist
  • Sabina solitară, e pescuită de hardiştii plecaţi să vađă Galeşul - salvamontul a putut să bea în continuare!
Sâmbătă
  • Pleacă jumătate din tabără,
  • relaxare cu afine pe la lacuri
  • traseu pe retezat cu Sorin şef de trib
  • festin culinar la prânz şi seară
  • cântece folk & creştine & bancuri.
Duminică
  • Noaptea a plouat,
  • dimineaţa soare!
  • microbus dotat cu un scaun pliant şi unul de lemn cu spătar!
  • adunarea şi la gară
  • mafioţii în gară la Ohaba
  • pe tren - cocktail inedit într-o sticlă de lapte
  • a fost frumos! am fost 47!

miercuri, august 06, 2008

mega-RT


oprean - powered by Bikemap 


Distanţă: 465.5km
Durată: 26 iulie - 1 aug.
Traseu: Mastrils (CH) - Davos (CH) - Zernez (CH) - Sankt Moritz (CH) - Tirano (IT) - Colico (IT) - Erba (IT) - Lugano (CH)
Participanţi: Sergiu, Paul, Mircea, Gerry
Poze: google & pe teren.

vineri, august 01, 2008

Ziua a VII – a: Erba - Lugano

Hei, ne apropiem de final. Doar încă un hotel de verificat. E oficial: nu-mi place să fiu nomad, să dorm în fiecare seară în alt loc. Derogare fac poate dacă e vorba de cort.
Ne echipăm repede şi o ştergem cât mai repede din hotelul care a primit cel mai mic punctaj de până acum. Este 8:30. O coborâre neaşteptată ne aduce din nou pe malul lacului Como până în oraşul Como (9:15). Am oprit la o cofetărie şi am mâncat câte o gogoaşă, eu am băut un ceai, iar restul puţină spumă de cafea pe fundul unor ceşcuţe greu perceptibile cu ochiul liber. Glumesc, insă doar parţial: atenţie cum ceri cafea în Italia! Intrăm într-un supermarket, luăm provizii pe care le răvăşim jumătate de oră mai târziu pe o bancă pe malul lacului. Frumoasă privelişte: catarge, versanţi împăduriţi, pescăruşi. Uite şi barca zburătoare de la Colico! Ei, acum cu burta plină putem pleca.
Avem parte de un alt spectacol: vile elegante din piatră care emană rafinament şi stil prin toţi porii. Poduri din fier forjat suspendate peste drum pentru domenii care se întind pe ambele părţi ale drumului. Maşini sport.
Oups, la Argegno am făcut cu 200m prea devreme la stânga. Consecinţe:

  • am ajuns pe partea opusă a văii,
  • am admirat 3 sate [de vile] pe versanţi abrupţi,
  • am avut parte de singurul loc de push bike prelungit.
Am văzut şi o alimentară ambulantă: o rulotă care avea în spate o tejghea şi se oprea din loc în loc şi vindea diverse sortimente de brânză. Am ajuns în vf. la San Fedele.
Şi acum ulima coborâre ... spre lacul Lugano. E oficial: lacurile / râurile pot avea 2 culori: verde - maroniu sau alb - albastru - verzui. Lugano e din a 2-a cetegorie. O prefer. Căutăm loc de prânz.
Îl găsim: un parc de copii dotat cu cişmea şi minge spartă de şezut pe ea în Porlezza. Excelent! Mâncam restul de provizii şi apoi căutăm un loc de scaldă. Norocul ne surâde 30 min mai târziu: un promotoriu lângă un restaurant. Bifam şi lacul Lugano. 5 min pentru că se pregătea de o ploaie. Ce să mai zic, restul e istorie: intrăm din nou în Elveţia călare şi la 18:30 eram în faţa blocului lui Andreea, prietenul lui Britta. Aaa, am uitat de poza de sosire! Aplauze vă rugăm! Artificiile după ce se întunecă! Da, da, da, în onoarea sosirii noastre tot oraşul Lugano era îmbrăcat în haine de sărbătoare şi de la 22:30 va avea loc un spectacol de artificii sponsorizat de băncile elveţiene. Cred că va fi ceva superb! Hm ... sau să fi vorba de 1 august ziua naţională a Elveţiei? Posibil, oricum frumoasă sincronizare! [Uite aici ce a fost ... în 2 aug. pentru că în 1 reprezentaţia a aparţinut lui Dumnezeu: o ploaie zdravănă condimentată din plin cu trăznete şi fulgere.] Ne-am cazat la Hotel Rosa, cu 33.55 Euro/persoană, micul dejun inclus.
Hm ... îmi miroase a final ... mâine cu maşina până acasă, gata cu pedalatul! A fost ... nu am cuvinte, însă sper să se mai repete! Noapte bună, pe mâine!
Traseul pe bikemap.

joi, iulie 31, 2008

Ziua a VI – a: Colico - Erba (Anzano del Parco)

Bună dimineaţa!!! Bine că ţin jurnal, că încep să uit cum a fost pe la început. Am mâncat, am schimbat camera lui Paul şi purcedem la drum. Traseu pe malul lacului Como. Frumos. Case pe deal, strazi înguste. Au fost câteva care m-au impresionat: imaginează-ti o fâşie îngustă de pământ, mai degrabă stâncă, pe partea dreaptă a drumului. Vile cu garajul pe acoperiş, la nivelul şoselei, o privelişte acvatică pentru cei ce locuiau acolo şi un petec de gradină atent întreţinut. Dar nu, nu mă tentează, prefer o casă de lemn în zona Kloster.
Baie la prânz. O plajă cu nisip cam bolovănos, cu peşti mari, 30 - 40 cm. Nu, nu mai tai din ei, atât erau de mari. Lebădă, raţă cu pui. Mâncat la picioarele a 2 italience bătrâne fizic dar tinere în spirit aprinse de politica actuală. (numai că nu ne-au alungat de la picioarele singurei bănci aflate la umbră). Apoi au încercat să ne cumpere cu nişte bomboane. Mircea a oferit un spectacol gratis spre deliciul celor două şi a unui băiat dotat cu aparat foto. Am fost în recunoaştere prin zonă. Vile frumoase, mulţi bani sau ... o piaţă minusculă, în care cu greu poştaşul îşi întoarce scuterul, găzduieşte 4-5 numere de apartamente. Flori şi garduri şi ganguri înguste cu pereţi de piatră pe care sunt atârnate instrumente de pescuit intrate în dizgraţie. Oare felinarul plin de pânze de păianjen funcţionează? Oare cum arată noaptea. Cred că Jack Spintecătorul s-ar simţi în largul lui.
S-a mai răcorit, să mergem mai departe. Am fost nevoiţi să luam 2 "taxiuri", un scuter şi un biciclist de viteză care ne-a târât după el pe o şosea îngustă exact pe lângă autostradă. Ne-a fost de mare ajutor!
Chiar sub seară am ajuns la Anzano del Parco. Ne-am cazat la Cisa Hotel, hotel chinezesc cu 27.50 Euro/persoană. Am mâncat la restaurant. Chelnerii nu ştiu bine italiana. Aerul condiţionat a fost oprit peste noapte. Camera noastră nu a fost curăţată după foştii oaspeţi; a lui Mircea & Gerry mirose puternic a tutun. Evident eu am să dorm buştean, ne auzim dimineaţă!
Undeva tot pe la 70 - 80km am făcut şi azi.
Traseul pe bikemap.

miercuri, iulie 30, 2008

Ziua a V – a: Tirano - Colico

Dimineaţă Anna ne-a dat plăcinte cu măr. Ne-am despărţit cordial. Am aflat că şi ea este biciclistă: a făcut într-o singură zi 200km, trecând 2 pasuri din Alpi cu o bicicletă de curse, fără bagaje. Am găsit la ea 2 broşuri cu trasee de MB: hartă, profil, descriere, împărţire pe grade de dificultate. Aşa ceva ar fi frumos să avem şi noi ... doar că am avea nevoie şi de o infrastructură de drumuri mai bine pusă la punct. Mulţumim Anna pentru găzduire & masă.Am plecat din Tirano. E 9:45.
O coborâre lentă, o zi toridă. Amiază petrecută la umbra unor copaci de pe marginea drumului, unde am mâncat şi am dormit. Cea mai fadă parte a traseului: drum circulat, soferi mai puţin politicoşi ce rulau cu viteze mari aproape de noi, căldură mare, peisaje net inferioare celor la care am fost expuşi zilele precedente. Paul pierde aer. Ajungem în Colico. Este 16:00. Ne cazăm la Motel Aurora şi mergem să găsim lacul şi să facem baie. Minunat: un fel de Văliug mai avansat, dotat cu multe, multe barci cu pânze, altele zburătoare, kitesurfing. Ar trebui să încerc şi eu sportul asta ... dar m-am mulţumit cu o simplă baie. Am mers la cumpărături. Ne-am întorc în camere şi am încins un ospăţ la Mircea & Gerry în cameră. Apoi am adormit cu geamul deschis: cald şi gălăgie. Nu ţi-am spus că hotelul în care stăm este pe merginea drumului, optimizat pentru şoferii de tir. 30.00Euro/persoană mic dejun inclus. Avem şi furnici în cameră, cred că le-am adus noi de la picnicul la iarbă verde de la amiază Mă culc. Sper ca traseul de mâine să nu fie ca cel de astăzi. Azi am pedalat 80km. Diferenţă de nivel ... 180m. Noapte bună!
Traseul pe bikemap.

marți, iulie 29, 2008

Ziua a IV – a: St. Moritz - Tirano

Azi mi-am luxat glezna. Am avut parte de o vreme superbă. Am mâncat la hotel, admirând spectacolul ridicării ceţii din vale dezvăluindu-ne spledoarea munţilor scăldaţi în lumina soarelui de dimineaţă. Superb! Vizităm oraşul. Singurul loc unde am gasit floare de colţ (edelweiss) a fost într-o glastră într-o cafenea, noroc cu Gerry! (în Piatra Craiului am văzut pe lângă potecă, pe toate gardurile 1:0 pentru PC!). Poze pentru aducere aminte şi în şa: ne aşteaptă pasul Bernina! Oups, mi-am uitat ochelarii! Înapoi după ei. Rămâi cu bine St. Moritz, poate într-o zi ne vom revedea.
Mi-am ajuns oamenii după vreo 10km, când a început urcarea. Superbă, lină urcare, peisaje elveţiene de neuitat. Un geţar ne-a încântat privirile pe dreapta, o bună bucată din urcare. Mircea a găsit o brască de porţelan pe şosea. Uite aşa mi-am făcut rost de singurul suvenir din Elveţia. Aaa, şi 3 flori presate. O veveriţă speriată a uitat să mai plece din drum. Am reactivat-o tragând-o de coadă. Văcuţe elveţiene, chiar înainte de a fi vopsite în mov. Hei, suntem în vârf: Pasul Bernina 2330m. Este ora 13:00. Genial! Mâncăm pe o piatră înconjuraţi de munţi şi lacuri. Ca să se aşeze mâncarea dăm o fugă până pe Vârful cu băţ. Am ajuns la 2536m. În faţa ochilor ni se prezintă alte imagini de neuitat. Asta e ceea ce ne aşteaptă: o coborâre luuuuungă de 30km cu o diferenţă de nivel de 1900m.
Cu degetele încleştate pe frâne am început să coborâm. Dar vai, ce este pata neagră de pe şosea? Mă apropii de ea cu 33km/h. Da! Este şapca cu cozoroc a lui Mircea. Frânez în 50m. Opresc pe dreapta, las bicicleta, fug pe drum, recuperez obiectul pierdut şi dau să mă întorc repede pe margine. Ei, şi aici s-a produs evenimentul de neuitat: am călcat cu dreptul exact acolo unde se termina asfaltul şi începea griblura. Graba strică treaba. Nu cad, mai fac 3 paşi până reuşesc să mă opresc în stâncă. Of, nu poate să fie bine, mă doare, am călcat zdravăn pe el. No lasă că văd eu de el jos, acum e oricum la vale, sus în şa Sergiule, să nu începi să mi te plângi! Îi ajung din urmă, s-au oprit ca să-şi răcească şi cureţe genţile, să-şi ungă lanţurile. Le povestesc. Pornim mai departe.
Prima trecere a graniţei pe bicicletă: Eleveţia spre Italia! Doar am încetinit. Schimbări dramatice de temperatură, de la 20 şi ceva la 35! Pentru o vreme am uitat că e vară şi trebuie să fie cald. Alt stil de case (multă piatră folosită ca ornament), altă calitate a drumului.
Ajungem în Tirano. Oprim într-o intersecţie. Am aflat unde stă Anna! Să mergem. Din 2 încercări nimerim. Super primire, ca pe nişte oaspeţi dragi. "Geanta" latină! Zupeer! Un etaj din casă e al nostru: 2 dormitoare, o baie şi o sufragerie cu TV. 20.00 Euro/persoană, micul dejun inclus. Mi-am admirat glezna: dacă nu era a mea şi o vedeam la altcineva, m-aş speria! Primesc asistenţă medicală şi încurajări de la văru & unchiu. Ieşim în oraş. Străzi înguste, multă piatră, simt Italia!Mâncăm. Eu lasagna + pizza. O bere costa 5 Euro! Sigur vrei să mai bei? Norii vor să se scuture, hai acasă repede. Stai, nu chiar aşa de repede, mă doare glezna ... de genunchi am uitat demult. De fapt nu mai simt nimic la genunchi. Yuppeee!
Eu nu ma uit la meci, mai bine scriu în jurnal. Of, îmi e ciudă că mi-am luxat glezna! Mă culc. Adorm cu piciorul ţinut sus pe o perna. Dimineaţa o să fie mai bine. Noapte bună!
Traseul pe bikemap.

luni, iulie 28, 2008

Ziua a III – a: Zernez - St. Moritz

Am mâncat bine de dimineaţă la Fili în Zernez, am tras o poză de grup la pinguinul stilizat şi am purces la drum. A fost un traseu lejer. Ce mi-a placut: un om in scaun cu rotile, mergea cu 15km/h şi se bucura de peisaje şi aer curat. L-am depăşit pe loc drept, ne-a depăşit zâmbind la urcare.
Am ajuns sus in Sankt Moritz. Este ora 13:00. Suntem la 1800m. Staţiunea e frumoasă dar împrejurimile îţi taie respiraţia! Oare se poate ceva mai frumos: munte, lac, trasee de biciclete, munţi înzăpeziţi, gheţari. Mulţumesc Doamne, mulţumesc unchiule! Cred că mi-ar place să stau aici. Sau cel puţin să revin.
Picnic pe malul lacului, cu o panoramă demnă de amintire în clipele de îndoială. Lacul e dotat cu barci cu pânze şi cu vânt constant ce se porneşte pe la amiază şi ţine până sub seară. Da, data viitoare îmi aduc şi zmeul!Mâine ne aşteaptă ultima trecătoare apoi vin lacurile.
Cazarea am avut la Jugendherberge Stille, 16 în cameră, dopuri de urechi, duş la etajul 1 sau 2, noi eram la demisol, aproape de sala de jocuri. 25.30 Euro dormit, cină şi dejun.
După ce ne-am cazat şi ploaia s-a mai domolit am pornit în recunoaştere cu Mircea. Am vizitat toate lacurile, un traseu de 30km. Superbe amenajări. Paradisul bicicliştilor!
Seara am avut o tentativă eşuată de vizitare a oraşului datorită condiţiilor meteo: vânt, ploaie, frig. Să nu uităm că suntem la 1800! Nu-i nimic, vizităm dimineaţă înainte de a porni la drum.
Azi am făcut cam 70km. Diferenţă de nivel nesemnificativă.
Noapte bună şi vise frumoase cu pompe cu monometre pe marginea drumului!
Traseu bikemap.

duminică, iulie 27, 2008

Ziua a II – a: Davos – Zernez

După ce am mâncat bine de dimineaţă, bufetul suedez din Elveţia, noi, 3 x-români şi unul în prezent, am pornit agale să vizităm oraşul. Mai să se prăbuşească munţii pe el. Aşa da!
Şi ... la 10:30 să înceapă urcuşul: ne fixăm pe foiţa mică, pinionul mare şi cu viteză ţestoasiană ne avântăm să cucerim primul nostru pas din Alpi. Un fel de Transfagărăşan Alpinian cu un lac şi o cabană în vârf; 15km de urcare si 20km coborâre. Vremea a fost în general bună mai puţin în vârf, unde am ajuns în jurul orei 13:30. Am plecat din Davos cu o durere surdă de genunchi stâng, către finalul urcuşului aveam dinţii încleştaţiş fiecare împins de pedală însemna un pumnal înfipt în genunchi. Am pedalat mai mult cu piciorul drept. Oare am să pot să merg până la capăt? Trebuie!
Acolo sus, am făcut puţină mişcare, până pe un platou din apropiere, dotat cu un umil lac alpin, am făcut poze standard de victorioşi şi am coborât înapoi la Flüela Hospiz, localul din vârf, unde ne-am încâlzit extremităţile şi am băut un suc. Dar, cum biciclistului îi şade bine în şa, la scurt timp ne-am luat echipamentul de coborâre (pantaloni şi geacă anti vânt & ploaie), am făcut poza de grup şi ... yupeee la valeeee!!! Flüelapass (2383m), cel mai înalt pas din Alpi terecut cu bicicleta de noi. În câteva minute am fost jos, Susch, cu genţile înroşite, saboţii topiţi şi degetele încleştate pe frâne ... unii dintre noi.
Acolo, pe malul râului Rihn, ne-a întâmpinat o ploaie frumoasă de vară. Ne-am adăpostit sub un pod de lemn. A urmat o porţiune relaxantă pe orizontală până la Zernez unde am ajuns în jurul orei 17:00.
Am înnoptat la Hotel Fili cu 33.59Euro/persoană cu mic dejun inclus. Un hotel rustic, cu un interior cald de lemn. Camera dotată cu chiuvetă, iar pentru alte operaţiuni existau alte 2 incinte accesibile din camera comună. Foarte frumos din partea lor: o sală cu mese pusă la dispoziţia a 3 sau 4 dormitoare, loc de dăpănat impresii şi jucat şeptică. După masă eu şi cu Mircea au mai tras o tură prin împrejurimi vizitând campingul, biserica & ţinţirimul. Seara am ieşit cu toţii la plimbare şi ne-am întâlnit cu un bătrânel plecat de 10 zile de acasă cu bicicleta, ( tocmai din Würzburg, dacă bine reţin ) aflat în Zernez, seara în căutarea unei îngheţate. Ne-a făcut poftă aşa că ne-am luat şi noi.
Distanţa parcursă azi 40km, diferentă de nivel de 800m, am avut parte de înclinaţii de 12%. O zi remarcabil de obositoare. Mâine se anunţă o zi lejeră, genunchiul meu se bucură în mod deosebit. Woau, şi voi vedea renumitul St. Moritz! Somn uşor, bicicliştilor!
Traseu bikemap.

sâmbătă, iulie 26, 2008

Ziua întâi: Hailbronn – Mastrils – Davos

La 7:00 am plecat din Hailbronn cu maşina şi 5 biciclete: 3 pe capotă, 2 atârnate de cârligul de remorc. Am ajuns la Mastrils la 14:30. O oră s-a rătăcit în trafic prin Zurig-ul fără centură. De aici începe traseul de bicicletă:
Am avut parte de privelişti elveţiene minunate:

  • versanţi înverziţi şi cosiţi de parcă ar fi fost gazonul cuiva
  • peisaje cu Milka & Heidi,
  • case pictate din lemn,
  • tunele şi poduri,
  • oameni ospitalieri,
Sunt fan Kloster! Câtă ordine, câtă linşte, cât verde... La final m-a durut genunchiul. Locul de popas peste noapte, Davos, este oraşul aflat la cea mai înaltă altitudine din Europa.
Am ajuns acolo la 20:30, cu 30 min după închiderea perioadei în care se servea cina la Davos-Youthpalace. Îmi place hotelul: vedere panoramică spre Davos Dorf & City, valea ce duce spre pasul Flüelapass, mâncare de dimineată şi seară, loc de parcat bicicletele, totul la 36 Euro.
Seara, la intrarea în oraş, am fost întâmpinaţi cu o ploaie uşoară şi cu 14C.
Am avut apă la discreţie pe drum, eu am mers cu o sticlă de 750ml tot traseul.
Am avut o tentativă de a merge pe trasee de bicicletă, dar ne-am răzgândit după ce unul din ele ne-a urcat şi ne-a coborât până "ne-a ieşit apa din cap". După o asemenea experienţă s-a decis să rămânem pe drumul principal de maşină (în special decanul nostru de vârstă a apreciat decizia). Gerry a ajutat un biet biciclist care a făcut pană vânzându-i o cameră.
Distanţa totală parcursă azi a fost de 50km şi o diferenţă de nivel de 1700m, la care aş mai adauga încă 200 - 300m urcaţi şi coborâţi pe traseele de bicicletă. Mâine avem o zi mai uşoară ... teoretic.
Traseu bikemap.

luni, iulie 21, 2008

Nunta la Dej

O căsnicie inundată de armonie şi lumină de Sus!
Inedit, echilibru, aventura, provocări, tot cu El.
Pentru tine R.

ING Self Banking din Nufărul
Există 3 asemenea edificii în Oradea din care cel mai apropiat era cel din Nufărul. Alternative: 10 min pe roţi, 20 pe jos. Varianta b) evident. p-Popas la McDonald. Alarme false, bănci pe traseu. Cu cat drumul e mai anevoios, răsplata e mai apreciată. Se putea ca ING-ul de lângă restaurant să nu fi existat.

Piaptăn roz

Dimineaţa V constată lipsa unui accesoriu vital părului. Intră într-un magazin de alimente şi se întoarce cu un piaptăne roz. Problemă rezolvată, putem pleca la nuntă.

Farmacie din Oradea
Farmacista nu a avut prezenţa de spirit necesară provocării lansate de V:

Dacă nu le ia doamna, le iau eu!
Era vorba de 2 aspirine ca rest, în valoare de 10 bani, pe care nu le-a mai primit clienta dinaintea noastră.
Nu, nu! Ce doriţi, ce doriţi?
Grand Master - sosirea
2 paturi simple + 2 cămăşi călcate = 1 pat matrimonial
Cazare la dej.Camera 122. Pat marimonial. Cuplu? Nu. Camera 008, 2 paturi simple. Diferenţa: 2 cămăşi călcate superb. Tranzacţie încheiată de V. Uşă deschisă de S.

Grand Master - plecarea
Nu circulă personalul de 11:50 din Dej în zilele de sâmbătă şi duminică. Consecinţe:
  • taxi anulat,
  • şofer dezamăgit şi cârcotaş, [în urma unei discuţii cu V a fost nevoie să accepte 2 lei în loc de 5 pentru că a venit de pe deal ...]
  • autostop din Dej spre Cluj,
  • prins un microbuz.
Că doar nu toată ziua vin în ...
Sub egida mai sus menţionată: îngheţată în Oradea, hamsi şi plăcintă în Felix, prajitura în Cluj.

marți, iulie 15, 2008

Miruna

Bine ai venit, Miruna. Să creşti frumos!

versuri ...

Draga Miruna, iti spun printre soapte
Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire.

Nespus de frumos dormeai o noapte blanda,
Zambeai prin somn iar eu stateam la panda,
Sa nu te trezesc sa tulbur visele tale,
Dar vreau sa-ti iau si costumul de baie,
Sa te-admir cu si fara costumul de baie.

In Gradina Botanica,
Intr-o duminica
Ea se plimba.
Ne-am fotografiat
Cu un vechi aparat
Automat.
Un celebru si bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupti la spate,
Veneai spre casa cand afara ploua
Cu troleibuzul optzecisinoua,
Blonda si trista cum ne-ai placut noua.

Cu palaria de paie cu panglica mov,
Ieseai din cladirea de pe strada Snagov,
Usor te-ndreptai spre Calea Mosilor
Sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor,
Bluza pepit de la Bucur Obor.

Venind din practica
Poseta galbena
Ea isi lua.
In magazine-a intrat
Fusta si-a cumparat
Maxi-nflorat.

Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiesti o suma prea mare de bani ...
De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte:

Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire ...

Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti,
Atunci aveai nervi dar si buze firbinti,
Si te-auzeam cum strigai, printre soapte:
"Unde-i camasa mea de noapte?
Unde-i camasa mea de noapte?"
La mine-i camasa ta de noapte,
La mine-ï camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte...
de pe versuri.ro.

luni, iulie 07, 2008

5km/h & Moş T. înfierbântat

Î: cât timp crezi că îi trebuie lui Moş T. să parcurgă 15km?
R: dacă e coloană şi e vară ... mult.
Dar e bine că am ajuns la bază.

marți, iulie 01, 2008

mini-RT

Duminică seara: mini-tură "fulger".
Am refăcut o parte din traseul parcurs cu o săptămână înainte. Am plecat pe la 18 de acasă, am ieşit din Timişoara pe la Dumbrăviţa şi apoi am continuat până la Pişchia. Acolo am băut apă,
am stat 10 min, apoi am luat-o în sus spre Bencecu de Sus, până am intersectat ultima parte a traseul cunoscut (drumul de ţară printre lanuri) şi am continuat pe el spre Timişoara. La 21 eram acasa şi mă uitam la film.

Au fost 53km. 50% asfalt cu gropi, restul drum de ţară. O medie de 24km/h pe asfalt, una de 18km/h în total. Viteză maximă 49km/h.
Am fost încantat să constat ca am recunoscut intersecţiile şi mi-am amintit pe unde să o apuc. Prima parte a traseului am "refacut-o din avion" cu google maps. Singura zonă de care nu sunt sigur a rămas zona de mijloc, pe la rezervatie de cerbi târnopătari.

miercuri, iunie 25, 2008

Odiseea Coletului [aka: Coletul Edilului]

pentru Florin
A fost la dumneavoastră agentul, şi colegii dumneavoastră i-au spus că sunteţi plecaţi să vă reparaţi bicicleta, a aşteptat 10 min. şi a plecat. Azi nu mai are ocazia să ajungă la dumneavoastră. Dacă mai e valabilă oferta mâine, ar putea să vină.

Nu, mulţumesc, renunţ la serviciile dumneavoastră. La revedere şi o zi bună!
Şi acum să dăm timp înapoi să vedem ce s-a întâmplat ...

Luni.
Îmi încerc norocul şi completez un formular online pentru trimiterea unui colet cu un curier rapid. Impresionant, după nici 1h primesc un telefon:
Bună ziua, am primit o comandă online de preluare colet, doriţi să fie preluat astăzi sau poate să vină curierul să-l ridice şi mâine? Până la ce oră vă poate găsi la această adresă? Ce conţine coletul?

Nu, nu este nevoie astăzi, este bine şi mâine, eu sunt la birou până la ora 17. Coletul conţine piele, zic eu sub stare de şoc şi adâncă admiraţie pentru serviciile online româneşti, dar mâine sâ vină. Mulţumesc frumos.
Ei, acum să mergem mai departe ...

Marţi.
De dimineaţă duc bicicleta la reparat pentru Alpi. Mă înţeleg cu Ema, că atunci când o termină mă sună şi eu vin repede să o iau ca să-i eliberez spaţiul. Perfect. Cât am stat la birou primesc 2 telefoane amabile la interval de aproximativ 1h, de la firma de curierat, să mă întrebe:
Până la ce oră poate curierul nostru să vină să ridice coletul? Ce conţine coletul?
Până la 17, piele, răspund eu, admirativ pentru grija arătată de firmă pentru client şi vag contrariat de faptul că undeva în sistemul lor există o eroare care ducea la pierderea informaţiilor.
Va veni curierul după ora 14.
Amiază. Îmi aranjez drumurile în aşa fel încât înainte de 14 eram în birou. De fapt eram relaxat şi la gândul că, de data asta firma de curierat posedă numărul meu şi este dornică să-l folosească, în aşa fel încât, dacă curierul ajunge, va suna (nu ca data trecută când a preferat să plece cu coada între picioare, fără să încerce măcar să bată la o uşă sau să mă sune ...).
Ora 14:10 bicicleta e gata! Cobor, trec strada, nota de plată ... îmi mai lipsesc 3 lei. Merg la bancomat, scot, achit, mă întorc în birou.
O linişte plină de suspans. Colţurile buzelor colegilor tremurau. Ce s-a întâmplat? Într-un hohot de râs cvasi-generalizat mi se aduce la cunoştiinţă:
A venit curierul. ACELAŞI! Să vezi cum şi-a mai aruncat ochii peste cap!
Acelaşi de data trecută care: nu a sunat, nu a bătut la uşă, cu care în final am reuşit să comunic cu el la telefon pe un ton de o amabilitate desăvârşită şi plin de sevă şi subînţelesuri numai de noi doi bănuite şi care a amânat o zi până să îşi facă simţită prezenţa în biroul nostru. Şi când a făcut-o ... a fost, pur si simplu "minunat" de grabit, amabil şi atent la detalii.
Poate, vine mâine, au mai adăugat colegii, iar alţii au adăugat un plus de convingere: eu nu am auzit dacă vine sau nu mâine ...
Asta este, nu le poţi avea pe toate: şi pielea trimisă şi bicicleta reparată, dar şi mâine este o zi plină cu 24h, în care se pot face atâtea.

Miercuri.
Scenarii & sfat cu colegii: să îi iau un buchet de trandafiri roşii, o îngheţată, să-l las aşa cum este? ... Sentimente de remuşcare, stat ca pe spini, Curierul cu Ochii peste Cap putea să vină oricând, nu a specificat nici o oră. Primesc ofertă de a merge la masă. Dar vai, dacă vine Curierul, cum să mă duc la masă? Soluţie:
Vali, dacă vine Curierul îi dai tu coletul?
Perfect. Problemă rezolvată, hai la masă. Mănânc, dar inima îmi era stransă şi alături de colet, coletul edilului, nu orice fel de colet! Mă întorc la bază. Coletul nemişcat de la loc. Curierul cu Ochii peste Cap nu a venit. Plauzibil, nu e încă ora 14. Aştept. Codez în pereche cu Mirela. Ochii îmi fug când pe ceas, când pe colet.
Dacă până la 16 nu vine, îl trimit prin poştă!
Orele, minutele se scurg chinuitorare, codul se scrie cu productivitate îndoielinică. Gata, mă duc, este ora 16, timpul a expirat. Iau coletul edilului, şi răzbat prin centru (cam 34C) până la cea mai apropiată poştă:
Ne pare rău, nu primim colete. Aaa, la poşta mare au ceva probleme cu reţeaua, încercaţi la gară.
Păi nu e minunat?!?!? Te grăbeşti undeva? (Oare nu a venit tocmai acum Crurierul cu Ochii peste Cap la firmă?) Mă întorc cu coletul edilului. Nu, nu a venit nimeni. Pun mâna pe telefon şi vorbesc cu firma de curierat să văd dacă mai aştept totuşi sau nu. Dispeceriţa se interesează, vorbeşte cu Curierul cu Ochii peste Cap (ce n-aş da să ştiu ce au vorbit ...) iar apoi îmi traduce. Îmi traduce cu cuvintele reproduse la începutul acestei odisei.

No, nu-i bai, plec de la servici şi în drum spre casă trec pe la gară. [...] Ajung acolo.
Printr-un geam mat cu modele (posibil uşor crăpat) lumina blândă a serii desena umbre lungi pe mozaicul gri cu pietricele albe de pe pardoseala roasă şi de pe tejghea patinată cu vreme... propoziţie pentru reconstrucţia parţială a atmosferei din interior.
Îmi pare rău, nu este bine ambalat. Nu-l putem primii aşa! Uite, aşa trebuie ambalat, indicându-mi un colet mic şi arhaic, atârnat pe un panou plin de praf din spatele tejghelei.
Ce?!?!?! Ochii îmi scăpărau jăratec. Picioarele se mişcau spasmodic în colbul de pe jos:
Aveţi cumva hârtie şi sfoară? Sau, de unde pot lua. Până la cât sunte-ţi deschişi să primiţi colete?

Îmi pare rău, nu avem hârtie şi sfoară. Puteţi încerca la libraria de lângă hotel, dar nu ştiu dacă nu e închis şi dacă reuşiţi să vă întoarceţi în timp util. Noi lucrăm până la 18:15, apoi vine maşina şi le ia, cu un vag iz de neputinţă şi de satisfacţie.
Salvarea vine totuşi tot de după tejghea:
Sau, îl putem trimite prioripost. Şi uite aici, banda asta, mai lipeşte pe aici pe acolo, uite pe aici pot să bag degetul dacă vreau!
Bagă dacă vrei, că şi aşa nu poţi face mare lucru, nu e decât o nenorocită de piele neagră ...
gândeam eu. Minunat, no cu atitudinea asta se vând servicii!! Bravo poşta română! Vreau o mărire pentru domnul de peste tejghea.
Mă apuc de bandajat şi în 5 min termin, achit şi ies pe uşă cu un imens sentiment de satisfacţie şi reuşită!

Da, Coletul Edilului, după o curbă sinuoasă prin timp şi spaţiu, a părăsit Timişoara în drumul lui spre Tg. Mureş.

P.S. cuvintele "Dacă vine [curierul]..." au rămas în istoria biroului şi au proprietăţi curative: trezesc amintiri & emoţii şi descreţesc frunţi!

duminică, iunie 22, 2008

RT (raport de tură)

Punct de întâlnire: fabrica de apă
Traseul: Timişoara (La Turbină) - Aleea Ghirodei - digul Begai malul drept - E70 - Remetea Mare - Ianova - Acumularea Ianova - Padurea Richitas - "La Crucea Albă" - Salciua Nouă - Dealul Cobolas - Rezervaţia de Cerbi Lopătari (poarta sudică) - poarta estică - drum forestier Honos - Dealul Honos (La Foişor) - Padurea Sumanda - "drumul aerian" - Bencecu de Jos (La Izvor) - Bencecu de Sus - La Troiţa (catolică) - Giarmata - Giarmata Vii - Padurea Verde - Timişoara (La Turbină)
Distanţă: 85 km
Durată: 12h
Participanţi: Carol, Adela, Daniela, Sabina, Iasmina, Bogdan, Mihai, Sergiu.
Dimineaţa salut răsăritul de pe balcon, verific conţinutul ruxacului şi ies pe uşă. În faţa blocului îmi vine stralucita idée de a reseta contoarele de la computerul de bord al bicicletei. F. proastă idée! Am reuşit să resetez computerul cu totul. Adică ... salut circumferinţă-roată-exactă-până-la-nivel-de-mm. Asta este, noi să fim sănătoşi.Ajung din timp la locul de întâlnire (marcat cu X pe hartă) nici ţipenie de om.Stau. Mai stau, apoi plec să îmi fac rost de apă. Mă întorc, tot nimeni. Ceva e putred: nu se poate să nu fi ajuns chiar nimeni! Ies la drumul mare şi, minunăţie: reperez un biciclist echipat sufficient de profesional ca să mă determine să-l urmăresc. Excelentă decizie, era Daniela şi împreună am ajuns la locul de întâlnire, unde alţii aşteptau deja. Trebuie că cineva a mutat crucea pe malul opus, sau a ţinut harta invers când a desenat punctul de întâlnire. Ne salutăm, prezentăm & bonus primim nişte hărţi de la Carol cu zone de interes relativ apropiate de Timişoara. Mulţumim.

Apar şi restul, pornim. După un scurt drum pe asfalt ne urcăm pe cararea de pe culmea digului, pe lângă Bega şi o pornim uşor prin iarba umedă şi alunecoasă. Primele căzături, unele cu urmări artistic-însângerate cum aveam să băgăm de seamă mai târziu.

Ajungem din nou la asfalt la şoseaua naţională care te portă la Recaş, în satul Remetea Mare, pentru ca după aprox. 3km să cotim la stânga pe un drum judeţean pe care am mers 7km până la Ianova.
Primul popas: magazinul universal din sat. Hamei, banane, cornuri, suc, bancuri (piloţii orbi şi piraţii aerului) şi amintiri. Ajunge, în 10 min plecăm. Plecăm! Începe tura propriuzisă, ieşim în câmp. Este în jur de 11. Poze. După aprox 30 min ajungem la pădure. Tură prin Pădure Sesiunea Întâi. Pauză la foişorul din pădure. Banc:pasărea Iui iui.LOL! Alte căzături uşoare, iui, iui.
Ajungem la Crucea Albă.
Coborâm dealul, mergem pe centura satului Promit-să-i-aflu-numele ( am aflat: Sălciua Nouă ) şi ... bam: 2 pene. Bogdan & Daniela. Treaba merge repede apoi ne continuăm drumul ajungând din nou în pădure. Frumos!!! Hm ... acum simt eu un por la roata din faţă, reusesc să ajung cu ea până în vf. la Parcul de vânătoare Şarlota. (sau să fi fost rezervaţie de cerbi lopătari plecaţi la muncă în strainătate? Şi au rămas doar târnopătarii ... lol Carol!) Schimb camera şi începe un minunat drum forestier pe care ne-am dezlănţuit la vale. Hei, am văzut şi o căprioară cu un pui mic, la 5-6 m a trecut prin faţa mea! Prin pădure au fost văzute şi alte lighioane. Frumos în sălbăticie.

Ajungem în vale iar apoi începem un urcuş în serpentine pe drum forestier. Sus ne aştepta un foişor intrat în disgraţie. Ne-am bucurat de el. Poveşti cu alpinol şi dezalinol. Suntem exact la jumătatea traseului. Este ora 15:00. Începem un frumos şi întortocheat traseu prin pădure, cu o scufundare voluntară (sau nu?!?) în scopuri răcoros-balneare într-o baltă cu nămol. Ieşim din pădure şi ne continuăm tura pe drum de ţară, spre cel mai apropiat sat, din ce în ce mai motivaţi de lipsa de apă. Ajungem în Satul-cu-fântână ( oficial cunoscut sub numele de Bencecu de Jos ). Apă!!! Ne potolim setea şi ne aşezăm la umbră. Verificat frâne, spălat haine, mâncat, poveşti.
Hei, pe şei! Ne aşteaptă un deal frumos.
Mai pedalate, mai împinse bicicletele ajung sus.
Deja toţi eram în formă şi mergeam compact. Drum de ţară, peste dealuri. Următorul sat: Bencecu de Sus. Pauză de hamei, îngheţată şi socializare. Adela culege admiraţia profundă a unui băştinaş. După scurt timp pornim mai departe pe asfalt. O, ce relaxare! Destul, după vreo 3km părăsim din nou asfaltul în favoarea unui drum de ţară printre lanuri de grâu şi maci. Minunată alegere. Pe lângă linia ferată ajungem la Giarmăta Vii.
E oficial un câine poate fi speriat de un biciclist care se dă peste cap. Dar se poate şi mai simplu ...
Începe să se simtă iz de oraş. Of ... asfalt, linie dreaptă 30km/h ajungem la muzeul satului. Trupa începe să se destrame, un om pleacă. Restul ne întoarcem la fabrica de apă de unde am plecat acum 12h. Doamne ce frumos a fost! Ne felicitam şi ne promitem să mai facem ieşiri. Mulţumim, Carol! Multumim Doamne! Poze aici şi aici.

joi, iunie 19, 2008

Imaginaţie cu timp

Imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele.
Imaginaţia de azi va fi realitatea de mâine.
Doar viaţa ce-o trăim pentru alţii este o viată ce merită să fie trăită.
Albert Einstein
  • Marvin, robotul maniaco-depresiv,
  • Ascensoare telepate, cu frică de înălţime,
  • Uşi fericite (să se deschidă în faţa călătorilor, motiv de depresie pentru Marvin),
  • Aparate de cafea defecte (în original capabile să citească metabolismul clientului când acesta apasă pe buton),
  • Motor cu improbabilitate,
  • fiinţe cu existenţă pan-dimensională,
  • paianjeni ţesători de realitate,
  • Motor cu energie de criză,
  • Sensul vieţii, al Universului & tot Restul? ... 42! (lol)
  • Peştişor telepat, Babelfish.
Stau şi mă gândesc uneori unde este limita de imaginaţie la oameni?
Bună dimineaţa, Doamne!
Aşa m-am trezit de dimineaţă, salutându-L. Apoi m-am gândit: stai că de fapt la El nu e dimineaţă, El trăieşte într-un prezent continuu. Lui nu-i rezervă nimic nou viitrul pentru că, pentru El nu există aşa ceva. Ce plictiseală! Atunci cum îşi organizeză El timpul? Cum îşi face "time management"? Stai că am o teorie: poate e distractiv să construieşti timpul. Îl meştereşti, apoi îl laşi să se scurgă pentru alţii şi tu priveşti dimineţile lor din afara lui.
Genial, hai că mă duc la servici simţindu-i privirea în ceafa mea.

P.S. este şi un SF cu titlu asemănător: Natură moartă cu timp. Bună!
P.S2.
avantajul tău, dacă se va descoperi ceva senzaţional, tu nu vei fi uimit!
by Mirela
Eu zic: păi de ce avantaj, eu nu aş vrea să mă minunez?

împotriva uitării ... 23.10.2008: http://www.abyssandapex.com/200710-wikihistory.html.

duminică, iunie 15, 2008

Cronicile Gyuliene

Moş Teacă, aka Moş T. ( ar mai fi o denumire dar nu o voi reproduce aici, din motive de PR) s-a încumetat în acest sfârşit de săptămână împreună cu Golful, să treacă graniţa. Nu prin spăngi, nu prin mii de baionete ci ... simplu prin Vărşand! Da, o nouă ieşire în 2 maşini cu 9 oameni, o gură de civilizaţie ungurească, la Gyula.

Am plecat sâmbătă dimineaţă (09:00), după ce ne-am regrupat la Real. Am mers în formaţie, când moş T. în faţă, când Golful. Bonus: ruperi de ritm! La ora 11:00 eram la destinaţie parcaţi în faţa unei pensiuni.
Am decis de comun acord că suntem prea tineri să ne stresăm cu cazarea, baia având câştig de cauză, la 11:30 eram la coadă la bilete încercând să desluşim tainele limbii româno-maghiare cu domnişoara de la bilete.

"Nu, nu se poate astăzi cu reducere, mâine, da!"
Ok, a început sezonul, plătim bilete de adulţi spre mirarea ei şi pătrundem în incintă. Hei, arată bine, chiar bine. Prima oprire: bazinul cu topogane de apă. Primul om la apă Adela. Coborâri individuale, cu viteze diferite. Coborâre în formaţie soldată cu râsete & carambol la destinaţie (+ un fluier al albitrului de margine). Testat bazine olimpice şi "cloace termale pentru moşi şi moaşe". Surprinzător de mult succes au avut cloacele! (informaţie ajutătoare: erau cu apă caldă).
Hai să mâncăm! Se soldează cu o delicioasă aventură lingvistică! Meniul afişat în maghiară şi germană. Am fost salvaţi de un bucătar / ospătar cu un excelent simţ pentru limbi străine: am primit o lista de meniu în română, minunat! Ne punem pe ales, dăm comanda şi ne punem pe aşteptat.
Am aşteptat. Şi am aşteptat. La un moment dat, au început să se adune stivă de farfurii cu mâncare. Să fie oare ale noastre? Îmi iau inima în dinţi, îmi încord muşchiul meu magiar şi întreb (ajutându-mă şi de mâini evident):
Ezo gulaş?
Drept răspuns ... primesc o rafală de cuvinte, dar nici unul nu semăna cu gulaş. Unde eşti tu, Timi? Ne resemnăm şi aşteptăm în continuare. Yupee, salvarea ne vine tot de la bucătarul nostru lingvist. Descurcăreţ, făcând din plin uz de mâini, ne indică din stiva de farfurii, fiecăruia ce am comandat. Suntem salvaţi! Ne retragem cu prada în braţe şi ne aşezăm să o savuram. Aaa, la Sneji a durat ceva mai mult, deoarece a comandat ceva mai special, burtă de sepie. (pentru detalii suplimentare vis-a-vis de acest meniu vă rog luaţi legătura cu Cristinuţa). La desert am avut cireşe de ne-post.

Scalda no.2: volei în apă, o nouă sesiune de acva-masaj la colaca moşilor şi moaşelor. Reconfortant. A fost de asemenea identificat un tiglăzu gigant care se balansa lent cu carne la prajit în el. Asta numesc eu electrocasnic şi opimizarea timpului:
până se frige carnea, fă bine şi calcă şi gulerul asta!
Ei, e timpul să ridicăm ancora şi să căutăm un coperiş deasupra capului.
Ne întoarcem la maşini şi începem din poartă în poartă, unde vedeam scris: Zimmer frei.
Tentativa no1, apartamente de lux, gazdă amabilă, limbaj comun: 60% germană, 10% magiară, 20% calculator de buzunar, restul ... alte forme de comunicare non verbale. Negocierile au fost brusc întrerupte de cifra 165. ok, următorul.

... :: intermezzo ::...

Strategie: ne despărţim în echipe de lingvişti şi câştigăm timp. Afaceri de familie: fiicele pe o parte a strazii, părinţii vis-a-vis.
Eu, pe partea opusă. Sun la o sonerie, în poartă apare un moş bonom, eu de peste gard:
Haben sie noch frei zimmer?
Din privirea lui nedumerită înţeleg că nu am ales limba potrivită, George, lângă mine încearcă marea cu degetul:
Roumanian?
Primeşte în schimb un zămbet larg, plin de speranţă şi recunoştiinţă:
Măi, voi sunteţi români? Apăi de ce nu ziceţi aşa! Noi nu mai avem locuri, dar încercaţi peste drum la fiică-mea.
Între timp, lingviştii de extremă stângă, erau deja în tratative cu fiica. Ne regrupăm. Nu, fiica no1, (să îi spunem de dragul fluidităţii, Ioana) nu mai avea locuri suficiente locuri, dar săritoare cum îi şade bine unei românce, ţipă peste gard:
Mărie, da' tu n-ai locuri?
Între timp s-a adunat întreaga familie: mama, cele 2 fiice şi tatăl undeva în spate, afară din cadru. A urmat un tur de forţa lingvistic maghiar criptat cu o cheie publică de 128 în familie. Apoi spre noi:
Am locuri, o casă cu 10 locuri, fără televizor, sau 3 camere cu 3 paturi, cu televizor. Oricare, 3000 forinţi / persoană.
Ne adunăm în cerc, sporovăim scurt între noi şi acceptăm. Băgăm maşinile în curte. Urcăm bagajele, ne înarmăm cu dipozitive de oprit timpul pe pelicule digitale şi plecăm să vedem oraşul by night.
Oraş turistic, în care lumea pare a fi într-o dulce eternă sâmbătă seara. Frumos. Un menestrel în miniatură ne-a încântat privirile şi zgariat urechile de pe scena improvizată de lângă globul cu puncte cardinale. Minunat. Sesiune de poze nocturne, îngheţată, cabine telefonice cu fise, nici urmă de bancomat.

Cine are nevoie de bani în Oraşul Eternei Sâmbete Seara? Stăm la masă, sub o umbrelă vag insuficient de mare, alături de un ospătar vag nehotarât: vrea să schimbe euro, nu vrea; vrea să schimbe bancnote ... nu vrea. Sau să fie din nou bariera lingvistică? ... cel mai probabil. Aşteptăm o breşă în plafonul de nori să o zbughim spre casa Măriei. Vine. Plecăm. Varianta cu maşina la scară şi covorul roşu cade. În pas cvasi-alergăreţ refacem treseul, în sens invers. Cine are nevoie de o pereche de şlapi albaştri cu sunet de lux?
Remi cu 5 piese în minus: mulţumesc Ade, mă simt împăcat, nu am cărat de pomană. Dormire.

E duminică. Trezire. Galateni, gânduri, ghid galactic, tir cu arcul. Nu, nu ... până la 10 nu se trage cu arcul. Of. Nu-i bai: am testat Aristocratul. Mă declar mulţumit. Bravo.
Facem un festin matinal cu mâncarea la comun.
Nu, nu am avut burtă de sepie.
Nu, Adela nu a fost în Făgăraş
.
Asta ca să împidic încă în faşă posibilele zvonuri.

Poze la castel. Hartă medievală a Ungariei, fără Ardeal. Ok.
Baie, etapa a 2-a. Soare, topogan, cloacă, hidro-masaj.
Bilanţ la cloaca de sâmbătă: revitalizarea unei moaşe aflată în derivă prin bazin, într-un nor de aburi [şi nu numai] printr-o metodă nonconformistă: minge galbenă cu un smiley aruncată de la unu la altul. A şi primit-o ca premiu, sau ... a rechizitionat-o?
Langoş cu caşcaval. Fară peripeţii lingvistice: meniu în română.

Pe cai, ostaşi! 15m pe contra sens, pentru derutarea adversarului, aflaţi încă pe teritoriu străin. Ruperi de ritm. Moş T. este plin de viaţă, proaspăt hrănit în Arad, pentru a preveni eventualele tuse cauzate de apropierea acului indicator de zona roşie.

Of ... din nou în Timişoara. La activităţile noastre domestice ... Dar, stai: înainte, moment cald pe marginea drumului: pe cand un remember? ... Pentru remember ... la Viena! (remember = eveniment de influenţă OSCETică gândit cu scopul de a pecetlui relaţii între prieteni)

La bună revedere,
Sergiu

P.S. poze Sergiu, Paul, Simo.

marți, iunie 10, 2008

the next level

... cum ar zice cineva cunoscut mie.
Aseară am călcat pentru prima dată în viaţă într-o sală de fitness & într-o saună.
Atenţie cunosc denumiri de aparate: stepăr, bicicletă, bandă, elipsoid [sau era discobol?].
Am pedalat 17km, cu o medie de 34km/h pe un nivel de dificultate medie de 14.5
Am scos la final şi un puls de 188 la discobol. Am alergat pe bandă pe plan înclinat 10% timp de 10 min. M-am simţit ca un hamster. Am tras şi de alte fierotanii ocazie cu care am constatat că detin nişte muschi care până acum au trăit în obscuritate & ingnoranţă.
Per ansamblu ... m-am simţit răsfăţat.
Da ... şi toate s-au soldat cu o vagă durere/febră în cot de dimineată.

joi, iunie 05, 2008

Corul Studentilor Crestini

În ultimile 2 săptămâni am avut ocazia să-i cunosc prin intermediul proiectului "DVD-ul absolvenţilor corişti". Impresii şi gânduri:

  • aparent autoghidaţi, totuşi sub tutela Betel-ului (aşa cum OSCET-ul e în parteneriat cu Vox Domini);
  • merg foarte des în "misiuni" ceea ce-i leagă mult de tot (doar pe cei care se implică, evident!);
  • am asistat aseară la predarea ştafetei liderului, sunt încântat să observ că există atâtat maturitate în generaţia noastră, tot respectul!
  • sunt oameni frumoşi, pe care i-am ajutat cu plăcere;
  • categoric e minunat să faci ce îţi place!
  • categoric pasiunea declanşează pasiune;
  • categoric unde este există dispoziţie / dorinţă de implicare & sacrificiu lucrurile se rezolva minunat, mai lin, resurse mai bine canalizate;
  • mă bucur când se întâmplă lucruri care aduc cinste lui Dumnezeu;
Hei, mă bucur că v-am cunoscut, a fost scurt şi special!
Vă doresc să faceţi treabă bună în continuare!

marți, iunie 03, 2008

Aristocratul în poze

Date tehnice:

  • esenţa lemnului: frasin
  • lungime: 1.80 m
  • întindere maximă: 78 cm
  • forţa la întinderea maximă: 22 kgf
Alte poze cu el, aici.

Bonus, cum arată în alte birouri.