duminică, iunie 22, 2008

RT (raport de tură)

Punct de întâlnire: fabrica de apă
Traseul: Timişoara (La Turbină) - Aleea Ghirodei - digul Begai malul drept - E70 - Remetea Mare - Ianova - Acumularea Ianova - Padurea Richitas - "La Crucea Albă" - Salciua Nouă - Dealul Cobolas - Rezervaţia de Cerbi Lopătari (poarta sudică) - poarta estică - drum forestier Honos - Dealul Honos (La Foişor) - Padurea Sumanda - "drumul aerian" - Bencecu de Jos (La Izvor) - Bencecu de Sus - La Troiţa (catolică) - Giarmata - Giarmata Vii - Padurea Verde - Timişoara (La Turbină)
Distanţă: 85 km
Durată: 12h
Participanţi: Carol, Adela, Daniela, Sabina, Iasmina, Bogdan, Mihai, Sergiu.
Dimineaţa salut răsăritul de pe balcon, verific conţinutul ruxacului şi ies pe uşă. În faţa blocului îmi vine stralucita idée de a reseta contoarele de la computerul de bord al bicicletei. F. proastă idée! Am reuşit să resetez computerul cu totul. Adică ... salut circumferinţă-roată-exactă-până-la-nivel-de-mm. Asta este, noi să fim sănătoşi.Ajung din timp la locul de întâlnire (marcat cu X pe hartă) nici ţipenie de om.Stau. Mai stau, apoi plec să îmi fac rost de apă. Mă întorc, tot nimeni. Ceva e putred: nu se poate să nu fi ajuns chiar nimeni! Ies la drumul mare şi, minunăţie: reperez un biciclist echipat sufficient de profesional ca să mă determine să-l urmăresc. Excelentă decizie, era Daniela şi împreună am ajuns la locul de întâlnire, unde alţii aşteptau deja. Trebuie că cineva a mutat crucea pe malul opus, sau a ţinut harta invers când a desenat punctul de întâlnire. Ne salutăm, prezentăm & bonus primim nişte hărţi de la Carol cu zone de interes relativ apropiate de Timişoara. Mulţumim.

Apar şi restul, pornim. După un scurt drum pe asfalt ne urcăm pe cararea de pe culmea digului, pe lângă Bega şi o pornim uşor prin iarba umedă şi alunecoasă. Primele căzături, unele cu urmări artistic-însângerate cum aveam să băgăm de seamă mai târziu.

Ajungem din nou la asfalt la şoseaua naţională care te portă la Recaş, în satul Remetea Mare, pentru ca după aprox. 3km să cotim la stânga pe un drum judeţean pe care am mers 7km până la Ianova.
Primul popas: magazinul universal din sat. Hamei, banane, cornuri, suc, bancuri (piloţii orbi şi piraţii aerului) şi amintiri. Ajunge, în 10 min plecăm. Plecăm! Începe tura propriuzisă, ieşim în câmp. Este în jur de 11. Poze. După aprox 30 min ajungem la pădure. Tură prin Pădure Sesiunea Întâi. Pauză la foişorul din pădure. Banc:pasărea Iui iui.LOL! Alte căzături uşoare, iui, iui.
Ajungem la Crucea Albă.
Coborâm dealul, mergem pe centura satului Promit-să-i-aflu-numele ( am aflat: Sălciua Nouă ) şi ... bam: 2 pene. Bogdan & Daniela. Treaba merge repede apoi ne continuăm drumul ajungând din nou în pădure. Frumos!!! Hm ... acum simt eu un por la roata din faţă, reusesc să ajung cu ea până în vf. la Parcul de vânătoare Şarlota. (sau să fi fost rezervaţie de cerbi lopătari plecaţi la muncă în strainătate? Şi au rămas doar târnopătarii ... lol Carol!) Schimb camera şi începe un minunat drum forestier pe care ne-am dezlănţuit la vale. Hei, am văzut şi o căprioară cu un pui mic, la 5-6 m a trecut prin faţa mea! Prin pădure au fost văzute şi alte lighioane. Frumos în sălbăticie.

Ajungem în vale iar apoi începem un urcuş în serpentine pe drum forestier. Sus ne aştepta un foişor intrat în disgraţie. Ne-am bucurat de el. Poveşti cu alpinol şi dezalinol. Suntem exact la jumătatea traseului. Este ora 15:00. Începem un frumos şi întortocheat traseu prin pădure, cu o scufundare voluntară (sau nu?!?) în scopuri răcoros-balneare într-o baltă cu nămol. Ieşim din pădure şi ne continuăm tura pe drum de ţară, spre cel mai apropiat sat, din ce în ce mai motivaţi de lipsa de apă. Ajungem în Satul-cu-fântână ( oficial cunoscut sub numele de Bencecu de Jos ). Apă!!! Ne potolim setea şi ne aşezăm la umbră. Verificat frâne, spălat haine, mâncat, poveşti.
Hei, pe şei! Ne aşteaptă un deal frumos.
Mai pedalate, mai împinse bicicletele ajung sus.
Deja toţi eram în formă şi mergeam compact. Drum de ţară, peste dealuri. Următorul sat: Bencecu de Sus. Pauză de hamei, îngheţată şi socializare. Adela culege admiraţia profundă a unui băştinaş. După scurt timp pornim mai departe pe asfalt. O, ce relaxare! Destul, după vreo 3km părăsim din nou asfaltul în favoarea unui drum de ţară printre lanuri de grâu şi maci. Minunată alegere. Pe lângă linia ferată ajungem la Giarmăta Vii.
E oficial un câine poate fi speriat de un biciclist care se dă peste cap. Dar se poate şi mai simplu ...
Începe să se simtă iz de oraş. Of ... asfalt, linie dreaptă 30km/h ajungem la muzeul satului. Trupa începe să se destrame, un om pleacă. Restul ne întoarcem la fabrica de apă de unde am plecat acum 12h. Doamne ce frumos a fost! Ne felicitam şi ne promitem să mai facem ieşiri. Mulţumim, Carol! Multumim Doamne! Poze aici şi aici.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Giarmata Vii cu doi i. Eu sunt dotat cu o aplicaţie de la Nokia, Sports Tracker şi un GPS, astfel că mi se înregistrează automat viteza şi drumul pe care merg pe o hartă de la Google Maps. E bun la excursiile astea.