Ziua a IV – a: St. Moritz - Tirano
Azi mi-am luxat glezna. Am avut parte de o vreme superbă. Am mâncat la hotel, admirând spectacolul ridicării ceţii din vale dezvăluindu-ne spledoarea munţilor scăldaţi în lumina soarelui de dimineaţă. Superb! Vizităm oraşul. Singurul loc unde am gasit floare de colţ (edelweiss) a fost într-o glastră într-o cafenea, noroc cu Gerry! (în Piatra Craiului am văzut pe lângă potecă, pe toate gardurile 1:0 pentru PC!). Poze pentru aducere aminte şi în şa: ne aşteaptă pasul Bernina! Oups, mi-am uitat ochelarii! Înapoi după ei. Rămâi cu bine St. Moritz, poate într-o zi ne vom revedea.
Mi-am ajuns oamenii după vreo 10km, când a început urcarea. Superbă, lină urcare, peisaje elveţiene de neuitat. Un geţar ne-a încântat privirile pe dreapta, o bună bucată din urcare. Mircea a găsit o brască de porţelan pe şosea. Uite aşa mi-am făcut rost de singurul suvenir din Elveţia. Aaa, şi 3 flori presate. O veveriţă speriată a uitat să mai plece din drum. Am reactivat-o tragând-o de coadă. Văcuţe elveţiene, chiar înainte de a fi vopsite în mov. Hei, suntem în vârf: Pasul Bernina 2330m. Este ora 13:00. Genial! Mâncăm pe o piatră înconjuraţi de munţi şi lacuri. Ca să se aşeze mâncarea dăm o fugă până pe Vârful cu băţ. Am ajuns la 2536m. În faţa ochilor ni se prezintă alte imagini de neuitat. Asta e ceea ce ne aşteaptă: o coborâre luuuuungă de 30km cu o diferenţă de nivel de 1900m.
Cu degetele încleştate pe frâne am început să coborâm. Dar vai, ce este pata neagră de pe şosea? Mă apropii de ea cu 33km/h. Da! Este şapca cu cozoroc a lui Mircea. Frânez în 50m. Opresc pe dreapta, las bicicleta, fug pe drum, recuperez obiectul pierdut şi dau să mă întorc repede pe margine. Ei, şi aici s-a produs evenimentul de neuitat: am călcat cu dreptul exact acolo unde se termina asfaltul şi începea griblura. Graba strică treaba. Nu cad, mai fac 3 paşi până reuşesc să mă opresc în stâncă. Of, nu poate să fie bine, mă doare, am călcat zdravăn pe el. No lasă că văd eu de el jos, acum e oricum la vale, sus în şa Sergiule, să nu începi să mi te plângi! Îi ajung din urmă, s-au oprit ca să-şi răcească şi cureţe genţile, să-şi ungă lanţurile. Le povestesc. Pornim mai departe.
Prima trecere a graniţei pe bicicletă: Eleveţia spre Italia! Doar am încetinit. Schimbări dramatice de temperatură, de la 20 şi ceva la 35! Pentru o vreme am uitat că e vară şi trebuie să fie cald. Alt stil de case (multă piatră folosită ca ornament), altă calitate a drumului.
Ajungem în Tirano. Oprim într-o intersecţie. Am aflat unde stă Anna! Să mergem. Din 2 încercări nimerim. Super primire, ca pe nişte oaspeţi dragi. "Geanta" latină! Zupeer! Un etaj din casă e al nostru: 2 dormitoare, o baie şi o sufragerie cu TV. 20.00 Euro/persoană, micul dejun inclus. Mi-am admirat glezna: dacă nu era a mea şi o vedeam la altcineva, m-aş speria! Primesc asistenţă medicală şi încurajări de la văru & unchiu. Ieşim în oraş. Străzi înguste, multă piatră, simt Italia!Mâncăm. Eu lasagna + pizza. O bere costa 5 Euro! Sigur vrei să mai bei? Norii vor să se scuture, hai acasă repede. Stai, nu chiar aşa de repede, mă doare glezna ... de genunchi am uitat demult. De fapt nu mai simt nimic la genunchi. Yuppeee!
Eu nu ma uit la meci, mai bine scriu în jurnal. Of, îmi e ciudă că mi-am luxat glezna! Mă culc. Adorm cu piciorul ţinut sus pe o perna. Dimineaţa o să fie mai bine. Noapte bună!
Traseul pe bikemap.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu