povestea din pădure - după două săptămâni
Dumnezeu a fost ocupat cu număratul frunzelor, eu cu fotografiatul lor în oglinda apei. Fară suveniruri de data asta. Doar poze şi amintiri: şedinţă foto cu o broscuţă şi o buburuză + sesiune de tir cu arcul. Nu am apucat să citesc.
În încheiere ... ghici cine m-a salutat, între foişorul 10 şi 11 pe drumul spre casă? Nu o să crezi: un cerb tânăr, pe la 2 ani şi jumătate (datare pe baza mărimii coarnelor) cu a lui consoartă. Distanţa: cam 100m. Ne-am măsurat din priviri, am înclinat capul cu respect şi ... am evaluat situaţia:bucură-te de privelişte, nu încerca să o fotografiezi. Şi ... data viitoare să faci bine să îţi bagi aparatul în rucsac doar când ai ieşit din pădure. Oricum, mulţumesc pentru cadoul de plecare!
Îmi conduc mai departe mustangul meu portocaliu spre ieşire. No, asta-i prea de tot! Familia asta încornorată a făcut fixaţie pe mine! Iar mi-au ieşit în faţă! De data asta la aprox 70m. Poate vroiau să se asigure că părăsesc incinta ... cu ale mele arcurile cu tot. Vreau să precizez că ambele exemplare aveau toate coarne din dotare. Exclusă posibilitatea revendicării cornului meu! Poze aici. O săptămână binecuvântată.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu