luni, iulie 21, 2008

Nunta la Dej

O căsnicie inundată de armonie şi lumină de Sus!
Inedit, echilibru, aventura, provocări, tot cu El.
Pentru tine R.

ING Self Banking din Nufărul
Există 3 asemenea edificii în Oradea din care cel mai apropiat era cel din Nufărul. Alternative: 10 min pe roţi, 20 pe jos. Varianta b) evident. p-Popas la McDonald. Alarme false, bănci pe traseu. Cu cat drumul e mai anevoios, răsplata e mai apreciată. Se putea ca ING-ul de lângă restaurant să nu fi existat.

Piaptăn roz

Dimineaţa V constată lipsa unui accesoriu vital părului. Intră într-un magazin de alimente şi se întoarce cu un piaptăne roz. Problemă rezolvată, putem pleca la nuntă.

Farmacie din Oradea
Farmacista nu a avut prezenţa de spirit necesară provocării lansate de V:

Dacă nu le ia doamna, le iau eu!
Era vorba de 2 aspirine ca rest, în valoare de 10 bani, pe care nu le-a mai primit clienta dinaintea noastră.
Nu, nu! Ce doriţi, ce doriţi?
Grand Master - sosirea
2 paturi simple + 2 cămăşi călcate = 1 pat matrimonial
Cazare la dej.Camera 122. Pat marimonial. Cuplu? Nu. Camera 008, 2 paturi simple. Diferenţa: 2 cămăşi călcate superb. Tranzacţie încheiată de V. Uşă deschisă de S.

Grand Master - plecarea
Nu circulă personalul de 11:50 din Dej în zilele de sâmbătă şi duminică. Consecinţe:
  • taxi anulat,
  • şofer dezamăgit şi cârcotaş, [în urma unei discuţii cu V a fost nevoie să accepte 2 lei în loc de 5 pentru că a venit de pe deal ...]
  • autostop din Dej spre Cluj,
  • prins un microbuz.
Că doar nu toată ziua vin în ...
Sub egida mai sus menţionată: îngheţată în Oradea, hamsi şi plăcintă în Felix, prajitura în Cluj.

marți, iulie 15, 2008

Miruna

Bine ai venit, Miruna. Să creşti frumos!

versuri ...

Draga Miruna, iti spun printre soapte
Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire.

Nespus de frumos dormeai o noapte blanda,
Zambeai prin somn iar eu stateam la panda,
Sa nu te trezesc sa tulbur visele tale,
Dar vreau sa-ti iau si costumul de baie,
Sa te-admir cu si fara costumul de baie.

In Gradina Botanica,
Intr-o duminica
Ea se plimba.
Ne-am fotografiat
Cu un vechi aparat
Automat.
Un celebru si bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupti la spate,
Veneai spre casa cand afara ploua
Cu troleibuzul optzecisinoua,
Blonda si trista cum ne-ai placut noua.

Cu palaria de paie cu panglica mov,
Ieseai din cladirea de pe strada Snagov,
Usor te-ndreptai spre Calea Mosilor
Sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor,
Bluza pepit de la Bucur Obor.

Venind din practica
Poseta galbena
Ea isi lua.
In magazine-a intrat
Fusta si-a cumparat
Maxi-nflorat.

Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiesti o suma prea mare de bani ...
De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte:

Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire ...

Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti,
Atunci aveai nervi dar si buze firbinti,
Si te-auzeam cum strigai, printre soapte:
"Unde-i camasa mea de noapte?
Unde-i camasa mea de noapte?"
La mine-i camasa ta de noapte,
La mine-ï camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte...
de pe versuri.ro.

luni, iulie 07, 2008

5km/h & Moş T. înfierbântat

Î: cât timp crezi că îi trebuie lui Moş T. să parcurgă 15km?
R: dacă e coloană şi e vară ... mult.
Dar e bine că am ajuns la bază.

marți, iulie 01, 2008

mini-RT

Duminică seara: mini-tură "fulger".
Am refăcut o parte din traseul parcurs cu o săptămână înainte. Am plecat pe la 18 de acasă, am ieşit din Timişoara pe la Dumbrăviţa şi apoi am continuat până la Pişchia. Acolo am băut apă,
am stat 10 min, apoi am luat-o în sus spre Bencecu de Sus, până am intersectat ultima parte a traseul cunoscut (drumul de ţară printre lanuri) şi am continuat pe el spre Timişoara. La 21 eram acasa şi mă uitam la film.

Au fost 53km. 50% asfalt cu gropi, restul drum de ţară. O medie de 24km/h pe asfalt, una de 18km/h în total. Viteză maximă 49km/h.
Am fost încantat să constat ca am recunoscut intersecţiile şi mi-am amintit pe unde să o apuc. Prima parte a traseului am "refacut-o din avion" cu google maps. Singura zonă de care nu sunt sigur a rămas zona de mijloc, pe la rezervatie de cerbi târnopătari.

miercuri, iunie 25, 2008

Odiseea Coletului [aka: Coletul Edilului]

pentru Florin
A fost la dumneavoastră agentul, şi colegii dumneavoastră i-au spus că sunteţi plecaţi să vă reparaţi bicicleta, a aşteptat 10 min. şi a plecat. Azi nu mai are ocazia să ajungă la dumneavoastră. Dacă mai e valabilă oferta mâine, ar putea să vină.

Nu, mulţumesc, renunţ la serviciile dumneavoastră. La revedere şi o zi bună!
Şi acum să dăm timp înapoi să vedem ce s-a întâmplat ...

Luni.
Îmi încerc norocul şi completez un formular online pentru trimiterea unui colet cu un curier rapid. Impresionant, după nici 1h primesc un telefon:
Bună ziua, am primit o comandă online de preluare colet, doriţi să fie preluat astăzi sau poate să vină curierul să-l ridice şi mâine? Până la ce oră vă poate găsi la această adresă? Ce conţine coletul?

Nu, nu este nevoie astăzi, este bine şi mâine, eu sunt la birou până la ora 17. Coletul conţine piele, zic eu sub stare de şoc şi adâncă admiraţie pentru serviciile online româneşti, dar mâine sâ vină. Mulţumesc frumos.
Ei, acum să mergem mai departe ...

Marţi.
De dimineaţă duc bicicleta la reparat pentru Alpi. Mă înţeleg cu Ema, că atunci când o termină mă sună şi eu vin repede să o iau ca să-i eliberez spaţiul. Perfect. Cât am stat la birou primesc 2 telefoane amabile la interval de aproximativ 1h, de la firma de curierat, să mă întrebe:
Până la ce oră poate curierul nostru să vină să ridice coletul? Ce conţine coletul?
Până la 17, piele, răspund eu, admirativ pentru grija arătată de firmă pentru client şi vag contrariat de faptul că undeva în sistemul lor există o eroare care ducea la pierderea informaţiilor.
Va veni curierul după ora 14.
Amiază. Îmi aranjez drumurile în aşa fel încât înainte de 14 eram în birou. De fapt eram relaxat şi la gândul că, de data asta firma de curierat posedă numărul meu şi este dornică să-l folosească, în aşa fel încât, dacă curierul ajunge, va suna (nu ca data trecută când a preferat să plece cu coada între picioare, fără să încerce măcar să bată la o uşă sau să mă sune ...).
Ora 14:10 bicicleta e gata! Cobor, trec strada, nota de plată ... îmi mai lipsesc 3 lei. Merg la bancomat, scot, achit, mă întorc în birou.
O linişte plină de suspans. Colţurile buzelor colegilor tremurau. Ce s-a întâmplat? Într-un hohot de râs cvasi-generalizat mi se aduce la cunoştiinţă:
A venit curierul. ACELAŞI! Să vezi cum şi-a mai aruncat ochii peste cap!
Acelaşi de data trecută care: nu a sunat, nu a bătut la uşă, cu care în final am reuşit să comunic cu el la telefon pe un ton de o amabilitate desăvârşită şi plin de sevă şi subînţelesuri numai de noi doi bănuite şi care a amânat o zi până să îşi facă simţită prezenţa în biroul nostru. Şi când a făcut-o ... a fost, pur si simplu "minunat" de grabit, amabil şi atent la detalii.
Poate, vine mâine, au mai adăugat colegii, iar alţii au adăugat un plus de convingere: eu nu am auzit dacă vine sau nu mâine ...
Asta este, nu le poţi avea pe toate: şi pielea trimisă şi bicicleta reparată, dar şi mâine este o zi plină cu 24h, în care se pot face atâtea.

Miercuri.
Scenarii & sfat cu colegii: să îi iau un buchet de trandafiri roşii, o îngheţată, să-l las aşa cum este? ... Sentimente de remuşcare, stat ca pe spini, Curierul cu Ochii peste Cap putea să vină oricând, nu a specificat nici o oră. Primesc ofertă de a merge la masă. Dar vai, dacă vine Curierul, cum să mă duc la masă? Soluţie:
Vali, dacă vine Curierul îi dai tu coletul?
Perfect. Problemă rezolvată, hai la masă. Mănânc, dar inima îmi era stransă şi alături de colet, coletul edilului, nu orice fel de colet! Mă întorc la bază. Coletul nemişcat de la loc. Curierul cu Ochii peste Cap nu a venit. Plauzibil, nu e încă ora 14. Aştept. Codez în pereche cu Mirela. Ochii îmi fug când pe ceas, când pe colet.
Dacă până la 16 nu vine, îl trimit prin poştă!
Orele, minutele se scurg chinuitorare, codul se scrie cu productivitate îndoielinică. Gata, mă duc, este ora 16, timpul a expirat. Iau coletul edilului, şi răzbat prin centru (cam 34C) până la cea mai apropiată poştă:
Ne pare rău, nu primim colete. Aaa, la poşta mare au ceva probleme cu reţeaua, încercaţi la gară.
Păi nu e minunat?!?!? Te grăbeşti undeva? (Oare nu a venit tocmai acum Crurierul cu Ochii peste Cap la firmă?) Mă întorc cu coletul edilului. Nu, nu a venit nimeni. Pun mâna pe telefon şi vorbesc cu firma de curierat să văd dacă mai aştept totuşi sau nu. Dispeceriţa se interesează, vorbeşte cu Curierul cu Ochii peste Cap (ce n-aş da să ştiu ce au vorbit ...) iar apoi îmi traduce. Îmi traduce cu cuvintele reproduse la începutul acestei odisei.

No, nu-i bai, plec de la servici şi în drum spre casă trec pe la gară. [...] Ajung acolo.
Printr-un geam mat cu modele (posibil uşor crăpat) lumina blândă a serii desena umbre lungi pe mozaicul gri cu pietricele albe de pe pardoseala roasă şi de pe tejghea patinată cu vreme... propoziţie pentru reconstrucţia parţială a atmosferei din interior.
Îmi pare rău, nu este bine ambalat. Nu-l putem primii aşa! Uite, aşa trebuie ambalat, indicându-mi un colet mic şi arhaic, atârnat pe un panou plin de praf din spatele tejghelei.
Ce?!?!?! Ochii îmi scăpărau jăratec. Picioarele se mişcau spasmodic în colbul de pe jos:
Aveţi cumva hârtie şi sfoară? Sau, de unde pot lua. Până la cât sunte-ţi deschişi să primiţi colete?

Îmi pare rău, nu avem hârtie şi sfoară. Puteţi încerca la libraria de lângă hotel, dar nu ştiu dacă nu e închis şi dacă reuşiţi să vă întoarceţi în timp util. Noi lucrăm până la 18:15, apoi vine maşina şi le ia, cu un vag iz de neputinţă şi de satisfacţie.
Salvarea vine totuşi tot de după tejghea:
Sau, îl putem trimite prioripost. Şi uite aici, banda asta, mai lipeşte pe aici pe acolo, uite pe aici pot să bag degetul dacă vreau!
Bagă dacă vrei, că şi aşa nu poţi face mare lucru, nu e decât o nenorocită de piele neagră ...
gândeam eu. Minunat, no cu atitudinea asta se vând servicii!! Bravo poşta română! Vreau o mărire pentru domnul de peste tejghea.
Mă apuc de bandajat şi în 5 min termin, achit şi ies pe uşă cu un imens sentiment de satisfacţie şi reuşită!

Da, Coletul Edilului, după o curbă sinuoasă prin timp şi spaţiu, a părăsit Timişoara în drumul lui spre Tg. Mureş.

P.S. cuvintele "Dacă vine [curierul]..." au rămas în istoria biroului şi au proprietăţi curative: trezesc amintiri & emoţii şi descreţesc frunţi!

duminică, iunie 22, 2008

RT (raport de tură)

Punct de întâlnire: fabrica de apă
Traseul: Timişoara (La Turbină) - Aleea Ghirodei - digul Begai malul drept - E70 - Remetea Mare - Ianova - Acumularea Ianova - Padurea Richitas - "La Crucea Albă" - Salciua Nouă - Dealul Cobolas - Rezervaţia de Cerbi Lopătari (poarta sudică) - poarta estică - drum forestier Honos - Dealul Honos (La Foişor) - Padurea Sumanda - "drumul aerian" - Bencecu de Jos (La Izvor) - Bencecu de Sus - La Troiţa (catolică) - Giarmata - Giarmata Vii - Padurea Verde - Timişoara (La Turbină)
Distanţă: 85 km
Durată: 12h
Participanţi: Carol, Adela, Daniela, Sabina, Iasmina, Bogdan, Mihai, Sergiu.
Dimineaţa salut răsăritul de pe balcon, verific conţinutul ruxacului şi ies pe uşă. În faţa blocului îmi vine stralucita idée de a reseta contoarele de la computerul de bord al bicicletei. F. proastă idée! Am reuşit să resetez computerul cu totul. Adică ... salut circumferinţă-roată-exactă-până-la-nivel-de-mm. Asta este, noi să fim sănătoşi.Ajung din timp la locul de întâlnire (marcat cu X pe hartă) nici ţipenie de om.Stau. Mai stau, apoi plec să îmi fac rost de apă. Mă întorc, tot nimeni. Ceva e putred: nu se poate să nu fi ajuns chiar nimeni! Ies la drumul mare şi, minunăţie: reperez un biciclist echipat sufficient de profesional ca să mă determine să-l urmăresc. Excelentă decizie, era Daniela şi împreună am ajuns la locul de întâlnire, unde alţii aşteptau deja. Trebuie că cineva a mutat crucea pe malul opus, sau a ţinut harta invers când a desenat punctul de întâlnire. Ne salutăm, prezentăm & bonus primim nişte hărţi de la Carol cu zone de interes relativ apropiate de Timişoara. Mulţumim.

Apar şi restul, pornim. După un scurt drum pe asfalt ne urcăm pe cararea de pe culmea digului, pe lângă Bega şi o pornim uşor prin iarba umedă şi alunecoasă. Primele căzături, unele cu urmări artistic-însângerate cum aveam să băgăm de seamă mai târziu.

Ajungem din nou la asfalt la şoseaua naţională care te portă la Recaş, în satul Remetea Mare, pentru ca după aprox. 3km să cotim la stânga pe un drum judeţean pe care am mers 7km până la Ianova.
Primul popas: magazinul universal din sat. Hamei, banane, cornuri, suc, bancuri (piloţii orbi şi piraţii aerului) şi amintiri. Ajunge, în 10 min plecăm. Plecăm! Începe tura propriuzisă, ieşim în câmp. Este în jur de 11. Poze. După aprox 30 min ajungem la pădure. Tură prin Pădure Sesiunea Întâi. Pauză la foişorul din pădure. Banc:pasărea Iui iui.LOL! Alte căzături uşoare, iui, iui.
Ajungem la Crucea Albă.
Coborâm dealul, mergem pe centura satului Promit-să-i-aflu-numele ( am aflat: Sălciua Nouă ) şi ... bam: 2 pene. Bogdan & Daniela. Treaba merge repede apoi ne continuăm drumul ajungând din nou în pădure. Frumos!!! Hm ... acum simt eu un por la roata din faţă, reusesc să ajung cu ea până în vf. la Parcul de vânătoare Şarlota. (sau să fi fost rezervaţie de cerbi lopătari plecaţi la muncă în strainătate? Şi au rămas doar târnopătarii ... lol Carol!) Schimb camera şi începe un minunat drum forestier pe care ne-am dezlănţuit la vale. Hei, am văzut şi o căprioară cu un pui mic, la 5-6 m a trecut prin faţa mea! Prin pădure au fost văzute şi alte lighioane. Frumos în sălbăticie.

Ajungem în vale iar apoi începem un urcuş în serpentine pe drum forestier. Sus ne aştepta un foişor intrat în disgraţie. Ne-am bucurat de el. Poveşti cu alpinol şi dezalinol. Suntem exact la jumătatea traseului. Este ora 15:00. Începem un frumos şi întortocheat traseu prin pădure, cu o scufundare voluntară (sau nu?!?) în scopuri răcoros-balneare într-o baltă cu nămol. Ieşim din pădure şi ne continuăm tura pe drum de ţară, spre cel mai apropiat sat, din ce în ce mai motivaţi de lipsa de apă. Ajungem în Satul-cu-fântână ( oficial cunoscut sub numele de Bencecu de Jos ). Apă!!! Ne potolim setea şi ne aşezăm la umbră. Verificat frâne, spălat haine, mâncat, poveşti.
Hei, pe şei! Ne aşteaptă un deal frumos.
Mai pedalate, mai împinse bicicletele ajung sus.
Deja toţi eram în formă şi mergeam compact. Drum de ţară, peste dealuri. Următorul sat: Bencecu de Sus. Pauză de hamei, îngheţată şi socializare. Adela culege admiraţia profundă a unui băştinaş. După scurt timp pornim mai departe pe asfalt. O, ce relaxare! Destul, după vreo 3km părăsim din nou asfaltul în favoarea unui drum de ţară printre lanuri de grâu şi maci. Minunată alegere. Pe lângă linia ferată ajungem la Giarmăta Vii.
E oficial un câine poate fi speriat de un biciclist care se dă peste cap. Dar se poate şi mai simplu ...
Începe să se simtă iz de oraş. Of ... asfalt, linie dreaptă 30km/h ajungem la muzeul satului. Trupa începe să se destrame, un om pleacă. Restul ne întoarcem la fabrica de apă de unde am plecat acum 12h. Doamne ce frumos a fost! Ne felicitam şi ne promitem să mai facem ieşiri. Mulţumim, Carol! Multumim Doamne! Poze aici şi aici.

joi, iunie 19, 2008

Imaginaţie cu timp

Imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele.
Imaginaţia de azi va fi realitatea de mâine.
Doar viaţa ce-o trăim pentru alţii este o viată ce merită să fie trăită.
Albert Einstein
  • Marvin, robotul maniaco-depresiv,
  • Ascensoare telepate, cu frică de înălţime,
  • Uşi fericite (să se deschidă în faţa călătorilor, motiv de depresie pentru Marvin),
  • Aparate de cafea defecte (în original capabile să citească metabolismul clientului când acesta apasă pe buton),
  • Motor cu improbabilitate,
  • fiinţe cu existenţă pan-dimensională,
  • paianjeni ţesători de realitate,
  • Motor cu energie de criză,
  • Sensul vieţii, al Universului & tot Restul? ... 42! (lol)
  • Peştişor telepat, Babelfish.
Stau şi mă gândesc uneori unde este limita de imaginaţie la oameni?
Bună dimineaţa, Doamne!
Aşa m-am trezit de dimineaţă, salutându-L. Apoi m-am gândit: stai că de fapt la El nu e dimineaţă, El trăieşte într-un prezent continuu. Lui nu-i rezervă nimic nou viitrul pentru că, pentru El nu există aşa ceva. Ce plictiseală! Atunci cum îşi organizeză El timpul? Cum îşi face "time management"? Stai că am o teorie: poate e distractiv să construieşti timpul. Îl meştereşti, apoi îl laşi să se scurgă pentru alţii şi tu priveşti dimineţile lor din afara lui.
Genial, hai că mă duc la servici simţindu-i privirea în ceafa mea.

P.S. este şi un SF cu titlu asemănător: Natură moartă cu timp. Bună!
P.S2.
avantajul tău, dacă se va descoperi ceva senzaţional, tu nu vei fi uimit!
by Mirela
Eu zic: păi de ce avantaj, eu nu aş vrea să mă minunez?

împotriva uitării ... 23.10.2008: http://www.abyssandapex.com/200710-wikihistory.html.

duminică, iunie 15, 2008

Cronicile Gyuliene

Moş Teacă, aka Moş T. ( ar mai fi o denumire dar nu o voi reproduce aici, din motive de PR) s-a încumetat în acest sfârşit de săptămână împreună cu Golful, să treacă graniţa. Nu prin spăngi, nu prin mii de baionete ci ... simplu prin Vărşand! Da, o nouă ieşire în 2 maşini cu 9 oameni, o gură de civilizaţie ungurească, la Gyula.

Am plecat sâmbătă dimineaţă (09:00), după ce ne-am regrupat la Real. Am mers în formaţie, când moş T. în faţă, când Golful. Bonus: ruperi de ritm! La ora 11:00 eram la destinaţie parcaţi în faţa unei pensiuni.
Am decis de comun acord că suntem prea tineri să ne stresăm cu cazarea, baia având câştig de cauză, la 11:30 eram la coadă la bilete încercând să desluşim tainele limbii româno-maghiare cu domnişoara de la bilete.

"Nu, nu se poate astăzi cu reducere, mâine, da!"
Ok, a început sezonul, plătim bilete de adulţi spre mirarea ei şi pătrundem în incintă. Hei, arată bine, chiar bine. Prima oprire: bazinul cu topogane de apă. Primul om la apă Adela. Coborâri individuale, cu viteze diferite. Coborâre în formaţie soldată cu râsete & carambol la destinaţie (+ un fluier al albitrului de margine). Testat bazine olimpice şi "cloace termale pentru moşi şi moaşe". Surprinzător de mult succes au avut cloacele! (informaţie ajutătoare: erau cu apă caldă).
Hai să mâncăm! Se soldează cu o delicioasă aventură lingvistică! Meniul afişat în maghiară şi germană. Am fost salvaţi de un bucătar / ospătar cu un excelent simţ pentru limbi străine: am primit o lista de meniu în română, minunat! Ne punem pe ales, dăm comanda şi ne punem pe aşteptat.
Am aşteptat. Şi am aşteptat. La un moment dat, au început să se adune stivă de farfurii cu mâncare. Să fie oare ale noastre? Îmi iau inima în dinţi, îmi încord muşchiul meu magiar şi întreb (ajutându-mă şi de mâini evident):
Ezo gulaş?
Drept răspuns ... primesc o rafală de cuvinte, dar nici unul nu semăna cu gulaş. Unde eşti tu, Timi? Ne resemnăm şi aşteptăm în continuare. Yupee, salvarea ne vine tot de la bucătarul nostru lingvist. Descurcăreţ, făcând din plin uz de mâini, ne indică din stiva de farfurii, fiecăruia ce am comandat. Suntem salvaţi! Ne retragem cu prada în braţe şi ne aşezăm să o savuram. Aaa, la Sneji a durat ceva mai mult, deoarece a comandat ceva mai special, burtă de sepie. (pentru detalii suplimentare vis-a-vis de acest meniu vă rog luaţi legătura cu Cristinuţa). La desert am avut cireşe de ne-post.

Scalda no.2: volei în apă, o nouă sesiune de acva-masaj la colaca moşilor şi moaşelor. Reconfortant. A fost de asemenea identificat un tiglăzu gigant care se balansa lent cu carne la prajit în el. Asta numesc eu electrocasnic şi opimizarea timpului:
până se frige carnea, fă bine şi calcă şi gulerul asta!
Ei, e timpul să ridicăm ancora şi să căutăm un coperiş deasupra capului.
Ne întoarcem la maşini şi începem din poartă în poartă, unde vedeam scris: Zimmer frei.
Tentativa no1, apartamente de lux, gazdă amabilă, limbaj comun: 60% germană, 10% magiară, 20% calculator de buzunar, restul ... alte forme de comunicare non verbale. Negocierile au fost brusc întrerupte de cifra 165. ok, următorul.

... :: intermezzo ::...

Strategie: ne despărţim în echipe de lingvişti şi câştigăm timp. Afaceri de familie: fiicele pe o parte a strazii, părinţii vis-a-vis.
Eu, pe partea opusă. Sun la o sonerie, în poartă apare un moş bonom, eu de peste gard:
Haben sie noch frei zimmer?
Din privirea lui nedumerită înţeleg că nu am ales limba potrivită, George, lângă mine încearcă marea cu degetul:
Roumanian?
Primeşte în schimb un zămbet larg, plin de speranţă şi recunoştiinţă:
Măi, voi sunteţi români? Apăi de ce nu ziceţi aşa! Noi nu mai avem locuri, dar încercaţi peste drum la fiică-mea.
Între timp, lingviştii de extremă stângă, erau deja în tratative cu fiica. Ne regrupăm. Nu, fiica no1, (să îi spunem de dragul fluidităţii, Ioana) nu mai avea locuri suficiente locuri, dar săritoare cum îi şade bine unei românce, ţipă peste gard:
Mărie, da' tu n-ai locuri?
Între timp s-a adunat întreaga familie: mama, cele 2 fiice şi tatăl undeva în spate, afară din cadru. A urmat un tur de forţa lingvistic maghiar criptat cu o cheie publică de 128 în familie. Apoi spre noi:
Am locuri, o casă cu 10 locuri, fără televizor, sau 3 camere cu 3 paturi, cu televizor. Oricare, 3000 forinţi / persoană.
Ne adunăm în cerc, sporovăim scurt între noi şi acceptăm. Băgăm maşinile în curte. Urcăm bagajele, ne înarmăm cu dipozitive de oprit timpul pe pelicule digitale şi plecăm să vedem oraşul by night.
Oraş turistic, în care lumea pare a fi într-o dulce eternă sâmbătă seara. Frumos. Un menestrel în miniatură ne-a încântat privirile şi zgariat urechile de pe scena improvizată de lângă globul cu puncte cardinale. Minunat. Sesiune de poze nocturne, îngheţată, cabine telefonice cu fise, nici urmă de bancomat.

Cine are nevoie de bani în Oraşul Eternei Sâmbete Seara? Stăm la masă, sub o umbrelă vag insuficient de mare, alături de un ospătar vag nehotarât: vrea să schimbe euro, nu vrea; vrea să schimbe bancnote ... nu vrea. Sau să fie din nou bariera lingvistică? ... cel mai probabil. Aşteptăm o breşă în plafonul de nori să o zbughim spre casa Măriei. Vine. Plecăm. Varianta cu maşina la scară şi covorul roşu cade. În pas cvasi-alergăreţ refacem treseul, în sens invers. Cine are nevoie de o pereche de şlapi albaştri cu sunet de lux?
Remi cu 5 piese în minus: mulţumesc Ade, mă simt împăcat, nu am cărat de pomană. Dormire.

E duminică. Trezire. Galateni, gânduri, ghid galactic, tir cu arcul. Nu, nu ... până la 10 nu se trage cu arcul. Of. Nu-i bai: am testat Aristocratul. Mă declar mulţumit. Bravo.
Facem un festin matinal cu mâncarea la comun.
Nu, nu am avut burtă de sepie.
Nu, Adela nu a fost în Făgăraş
.
Asta ca să împidic încă în faşă posibilele zvonuri.

Poze la castel. Hartă medievală a Ungariei, fără Ardeal. Ok.
Baie, etapa a 2-a. Soare, topogan, cloacă, hidro-masaj.
Bilanţ la cloaca de sâmbătă: revitalizarea unei moaşe aflată în derivă prin bazin, într-un nor de aburi [şi nu numai] printr-o metodă nonconformistă: minge galbenă cu un smiley aruncată de la unu la altul. A şi primit-o ca premiu, sau ... a rechizitionat-o?
Langoş cu caşcaval. Fară peripeţii lingvistice: meniu în română.

Pe cai, ostaşi! 15m pe contra sens, pentru derutarea adversarului, aflaţi încă pe teritoriu străin. Ruperi de ritm. Moş T. este plin de viaţă, proaspăt hrănit în Arad, pentru a preveni eventualele tuse cauzate de apropierea acului indicator de zona roşie.

Of ... din nou în Timişoara. La activităţile noastre domestice ... Dar, stai: înainte, moment cald pe marginea drumului: pe cand un remember? ... Pentru remember ... la Viena! (remember = eveniment de influenţă OSCETică gândit cu scopul de a pecetlui relaţii între prieteni)

La bună revedere,
Sergiu

P.S. poze Sergiu, Paul, Simo.

marți, iunie 10, 2008

the next level

... cum ar zice cineva cunoscut mie.
Aseară am călcat pentru prima dată în viaţă într-o sală de fitness & într-o saună.
Atenţie cunosc denumiri de aparate: stepăr, bicicletă, bandă, elipsoid [sau era discobol?].
Am pedalat 17km, cu o medie de 34km/h pe un nivel de dificultate medie de 14.5
Am scos la final şi un puls de 188 la discobol. Am alergat pe bandă pe plan înclinat 10% timp de 10 min. M-am simţit ca un hamster. Am tras şi de alte fierotanii ocazie cu care am constatat că detin nişte muschi care până acum au trăit în obscuritate & ingnoranţă.
Per ansamblu ... m-am simţit răsfăţat.
Da ... şi toate s-au soldat cu o vagă durere/febră în cot de dimineată.

joi, iunie 05, 2008

Corul Studentilor Crestini

În ultimile 2 săptămâni am avut ocazia să-i cunosc prin intermediul proiectului "DVD-ul absolvenţilor corişti". Impresii şi gânduri:

  • aparent autoghidaţi, totuşi sub tutela Betel-ului (aşa cum OSCET-ul e în parteneriat cu Vox Domini);
  • merg foarte des în "misiuni" ceea ce-i leagă mult de tot (doar pe cei care se implică, evident!);
  • am asistat aseară la predarea ştafetei liderului, sunt încântat să observ că există atâtat maturitate în generaţia noastră, tot respectul!
  • sunt oameni frumoşi, pe care i-am ajutat cu plăcere;
  • categoric e minunat să faci ce îţi place!
  • categoric pasiunea declanşează pasiune;
  • categoric unde este există dispoziţie / dorinţă de implicare & sacrificiu lucrurile se rezolva minunat, mai lin, resurse mai bine canalizate;
  • mă bucur când se întâmplă lucruri care aduc cinste lui Dumnezeu;
Hei, mă bucur că v-am cunoscut, a fost scurt şi special!
Vă doresc să faceţi treabă bună în continuare!

marți, iunie 03, 2008

Aristocratul în poze

Date tehnice:

  • esenţa lemnului: frasin
  • lungime: 1.80 m
  • întindere maximă: 78 cm
  • forţa la întinderea maximă: 22 kgf
Alte poze cu el, aici.

Bonus, cum arată în alte birouri.

luni, mai 26, 2008

Aristocratul

Mă felicit că mi-am ţinut gura sâmbătă. Duminică un BIC reuşit, bravo!
Arcul din frasin azi a primit nişte brizbrizuri pirogravate şi încă un strat de baiţ.
Undeva pe sfârşitul săptămânii estimez că va fi gata să vadă lumina scenei.
Categoric este din ce în ce mai probabil să mai încerc să mai fac unul lung, e mult mai distractiv decât am evaluat prima dată.
Am în lucru 5 săgeţi care cred că vor concura la categoria, "aşa NU se băiţuieşte". Aşa învaţă omul!
Era să uit: din nou calculatorul meu a ajuns staţie grafică, acum în slujba corului. Cu ajutor Domnului sper să se ridice la înălţimea visată de A.
Ioi, nu ţi-am zis de unde vine titlul articolului! Vine de la numele ce l-a primit azi arcul de frasin. Credite pentru nume să se ducă la Paul.
Într-un concert încântător de coase rotative, azi în botanic, mi-am început ghidul pentru când o să dau o fugă pe Alpha Centauri.
Şi da, se mai joacă badminton la birou, acum avem 3 fluturi noi!

duminică, mai 18, 2008

Retezat

Da, e oficial: anul acesta va fi Retezat. yupeee!!!
Ieri cununie & adunare mare adunare de ucenici. Bravo Ema!
Un nou arc lung a luat fiinţă în atelierele de pe Tolstoi 13. E frumos, dar nu-mi place că sunt la cheremul unei bucăţi de lemn (frasin) şi are tendinţa să rămână încovoiat. Mă simt mai confortabil cu arcurile asiatice din materiale moderne. Frasinul o să fie un fel de mobilă, frumos finisată.
Ca şi primă tentativă, aş înclina să mă bat pe spate, am reuşit să echilibrez uniform braţele, am un singur inel de creştere pe spate, mânerul este ergonomic, întregul arc este uşor (şi supărător de mare, are 1.80m). No, mă opresc aici, am să îţi arăt şi ceva poze în curând dacă nu voi avea nici un acident dramatic la finisări.

Să-ţi tihnească dunimica!

vineri, mai 16, 2008

Corporate games

Ieri, în mirifica corporate-clădire , din 700, a avut loc o nouă !corporate-pană de curent, spre disperarea corporate-boss-ilor şi spre deliciul !corporate-furnicilor.
Corporate-urmările:

  • corporate-frisbee games în lungul salii de la srvy, cu periclitarea corporate-computerelor
  • corporate-hackey games în compshop, de fapt fără o schimbare deosebită faţă de o zi normală
  • corporate-popice cu sticle de Santal (6 bucăţi) cu o minge de cauciuc
  • corporate-badminton in lungul sălii corporare-srvy
Iar apoi, utilizând corporate-liftul-otis, am coborât la -1, m-am suit pe !corporate-bicicleta mea şi am plecat la grădiniţă.

Salut toate libelulele!

Propun o petiţie:

"Să fie interzişi ochelarii mari de soare în timpul salutului pentru a înlesni recunoaşterea partenerului de salut."
Azi dimineaţă am salutat din nou o libelulă pe care nu am recunoscut-o. Pentru cazul în care libelula citeşte aceste rânduri: "Salutare! Cu cine am onoarea?"
Acum 2 zile, am refacut pentru aprox. a III-a oară cunoştiinţă cu o altă libelulă, dar spre norocul meu, până la urmă a renunţat la camuflaj

... şi vara abea stă să înceapă!

P.S. John Lennon era mai uşor de recunoscut.

luni, mai 12, 2008

Arcaşii în Cheile Caraşului

.. Pamantul rotindu-se in jurul soarelui de toamna, staluceste ca ceva care pare ca o raza unudirectionala, bifocala disperasata pretutindeni...

Yap, yap, yap, o noua ieşire reuşită cu prieteni şi alături de Domnul.

Vineri
Plecat la 16:30 din Timişoara. Am navigat cu Moş Teacă ca vântul şi ca gândul, încercând să mă ţin după Paul. La 21:30 instalam corturile în poiană. Apoi ... lecţie de astronomie elementară: unde este Steaua Polară faţă de Carul mare?

Sâmbătă
Trezit, într-un concert incredibil de triluri de păsări. Făcut focul, mâncat. Adunat iarbă şi îndesată într-un sac de rafie cu o ţintă frumos desenată; între timp apar şi ultimii 5 plimbăreţi. Prima sesiune de tir! Echipament disponibil: Primul + cele 2 "ale domnului Enculescu", 14 săgeţi, 3 protecţii de atenbraţ (2 lucrate joi seara), 2 de degete.
Minunat ... arcaşii câştigă experienţă şi îndemânare cu fiecare ieşire!
După masă, traseu la cascada cu muşchi. Remarcabil de frumoasă! Herut a rămas la cascadă iar noi ne-am continuat traseul în încercarea de a găsi peştera. Eşec. Împăţiţi în 2 echipe, una s-a întors la bază, cealaltă s-a întors la cascadă pentru recuperarea arcului & vânâtoare de păstravi cu arcul. Fără succes: cred că erau înţeleşi să apară la suprafaţă doar când aveam arcul în husă.
Revenit la bază sesiunea de tir, no.2. Precizia creşte, paroxismul este atins prin despicarea unei crengi din tufa de care se sprijinea sacul. Volei.
Seara, foc de tabără, cantece şi voie bună. Pe la 2 m-am retras în cort.

Duminică
Trezit în susur blând de ploaie în rafale ... între 2 rafale, concurs de tir incomplet. Câştigător, Dani. Adunat jucăriile în grabă, la 12:45 eram pe drumul de întoarcere, care a devenit remarcabil de lunecos şi nivelul de adrenalină a crescut simţitor. Tentativă de vizitare a unei peşteri.
Apoi în formaţie rutieră, Golf-ul în faţă, Ford-ul în spate , ne-am îndreptat agale spre casă cu escale în Reşita şi Bocşa. (categoric, practica e mama învăţării: sunt din ce în ce mai curajos pe şosea!)

Pozele lui Paul & ale mele.

marți, mai 06, 2008

Recepţia oficială

A fost primit cu entuziasm moderat de către proprietar, care a scăzut dramatic în timp remarcabil de scurt.
A fost primit cu bucurie şi încântare de către restul familiei.
În esenţă mi-au fost confirmate aşteptările în proporţie de 100%.
Şi ... da, sper să dainuiască în interiorul familiei şi să fie o amintire plăcută pentru cât mai mulţi membrii!
Mai multe poze aici. A, şi am ajuns şi la Prislop, poze cu prima ieşire a lui Robert la cabană, aici.
Bifat şi întâlnirea arcaşilor de la Tg. Mureş, detalii aici.

luni, aprilie 21, 2008

minunat

Raport minunat:

  • uşi cu 1 strat de baiţ şi 2 de lac, minunat!
  • perdele cu o culoare nouă, mai deschisă, minunat!
  • rafting, aer curat, şalău la malul Dunării, paintball, prieteni, echipa, minunat!
  • feţe familiare, panorame noi de făcut, trasee noi de străbătut, ottis 2008 style, minunat!
  • M zâmbeşte dincolo de orice pericol, minunat!
mulţumesc,
s

P.S. Mai multe poze, prin amabilitatea lui Marius.

vineri, aprilie 18, 2008

suntem fragili

în funcţie de scriptul fiecăruia, cădem, ne julim în cot, na fisurăm coloana, pământul continuă să se rostogolească, OSCET-ul îşi continuă seara fără un tablou agăţat. Suntem fragili. Noroc că este Cineva acolo sus. Am lăcuit Troianul, arată minunat, am tablou cu motto-ul meu, primul arc e 100% recondiţionat şi arată bine. Azi a fost ultima zi în Traian, luni va fi prima în 700. Sunt resemnat? Să te faci bine M!

PS, prin octombrie ziceam că azi (24 oct. 2007) am e-BCR ... ei, minunăţia a avut loc cu o întârziere de aprox 5 luni, şi anume alaltăieri (16 apr. 2008) după ce m-am scuturat seara de praf ...

miercuri, aprilie 16, 2008

la cererea cititorilor

în urma sesizărilor / "presiunilor" primite de la cititori repun în e-circulaţie gândurile mele ...
foloseşte-le înţelept!

TM 62 LEX

legalis, lex, legi ...
Acesta TM 62 LEX e numărul maşini Lada Niva, culoare verde care m-a pus la pământ, dimineaţa de pe bicicletă, eu pe drum cu prioritate, el la cedează trecerea ... accident de muncă nu? Să cer despagubiri? Cui? La primărie, poliţie?
Să înţeleg că el face Legea, el este Legea? ...

marți, aprilie 15, 2008

Enculescu (aka 'calugaru') dezactivat ...

Salut,

Iti multumim pentru sesizarea facuta. In urma chitantei primite am luat
decizia de suspendare definitiva fara posibilitate de reactivare a
contului "calugaru".
O zi placuta in continuare.

Florentina Toader
Customer Support Manager
Email suport@okazii.ro
http://www.okazii.ro/
nu am vrut să se ajungă la asta, dar mă încearcă totuşi un sentiment de satisfacţie [malefică]:
  • am ripostat,
  • am luat atitudine e-civică vis-a-vis de obrazele groase prezente prea mult pe plaiurile noastre mioritice.
o zi bună în continuare,
Sergiu

petrecerea continua ...

Ucenicie [ne]transformatoare. BIC cu 4 sărbătoriti. Stratul no.2 de baiţ pe Troian. Recuperat arcurile domnului Enculescu. Încă se caută. Fost într-o groapă de potenţial şi eu, dar am făcut şi eu o acrobaţie, zuper!

vineri, aprilie 11, 2008

Daţi-mi motivaţie ...

"Daţi-mi un punct de sprijin", a spus Arhimede, "şi voi muta Pământul", eu aş spune "Daţi-mi motivaţie suficientă şi voi ajunge departe"

Arcurile domnului Enculescu

Totul a început în data de 22 Mar 2008 16:37 când am pus în vânzare pe Herut şi pe Tykva pe okazii.ro.
La scurt timp, primesc o ofertă de la calugaru.
Licitaţia se încheie, călugărul fiind unicul ofertant câştigă licitaţia.
Îl contactez.
Primesc răspuns:

salut
enculescu alexandru daniel
sat calugaru comuna botoroaga
strada principala nr.1
cod postal 147025
judetul teleorman
zic sa le trimiteti prin cargus sau fan curier,posta romana le distruge.ambalatile bine va rog.expediatile vineri ca sint plecat pina simbata si sa nu se intoarca.multumesc
Ce frumos! Renunţ la OSCET şi mă ocup cu maximă atenţie de ambalat, cum doreşte clientul.

Vineri trimit. Aştept cu sufletul la gură sâmbătă, luni, marţi. Miercuri sun la firmă de curierat. Aflu că se încearcă livrarea de sâmbătă însă domnul Enculescu nu este de găsit, iar soţia nu ştie nimic. Mă pun pe sunat de pe mai multe telefoane, la intervale scurte de timp, trimit sms.
Domnul Enculescu răspunde într-un final, se scuză că a uitat telelfonul acasă, vorbeşte şi cu curierul şi stabilesc locul şi ora de întâlnire: joi dimineaţă la depozit, ora 10. Stau cu F5-ul la îndemână ca să primesc un calificativ pe okazii, să îmi mulţumească prin mail, telefon, orice semn. Nimic. Azi sun pe curier: a trimis coletul înapoi, Domnul Enculescu nu mai e de găsit, a fost o stea căzătoare.

Urzesc planuri diabolice de denigrare a imaginii publice a domnului Enculescu. Îmi este lehamite de domnul Enculescu.
Domnul Enculescu este un baron local din sudul tării dintr-un sat obscur dintr-o comună la fel de obscură din judeţul Teleorman, cu o casă mare şi o grosime a obrazului pe măsură.
Oare cum pot să-l iubesc sau iert pe domnul Enculescu?

joi, aprilie 10, 2008

ciao ro office hackys

Aşa arată o minge după aproximativ jumătate de an de uzură zilnică. Eu zic că se ţine remarcabil de bine. Azi Marius a găsit-o pe ce-a nouă sub dulapiorul lui Daniel.
Şi ... mai avem una, pentru inaugurare la noul sediu!

despre SF

Ceva de genu, că scriitorul / cititorul de SF foloseşte SF-ul / imaginaţia ca o metodă de refulare,pentru că nu e mulţumit de realitatea curentă şi vrea să trăiască în alta.
Nu vrea să o schimbe pe asta palpabilă aşa că îşi construieşte una exact aşa cum o vrea el.
La cine îi place bine, la cine nu, să fie sănătos. Fiecare cu lumea lui ...

Veneam pe stradă zilele trecute după ce eram impregnat de cartea SF pe care o citesc acum şi ... de unde înspre parc mergeam greoi şi apăsat, gânditor şi flămând, înapoi, după ce am mâncat şi citit şi impregnat parcă pluteam peste realitatea asta de aici şi acum. (oare cum e când eşti beat? cum e realitatea, cum reueşeşti după ce te trezeşti să îţi aminteşti "realitatea cealaltă" din timpul beţiei? de alte forme de schimbare a realităţii nu mai zic ...)
Parcă există mai mult decât aici, lumea e mult, mai mare şi nu merită să iţi baţi capul cu mărunţişuri! Lasă-ţi mintea să zburde, creează!

luni, aprilie 07, 2008

50 lei coama de cal

Intru azi în blănăria de pe linia de tranvai ce duce spre Traian.
Explic ce şi cum ...

"o fâşie de 3 x 40 cm de blana de oaie cât mai flocoasă pentru o coamă de cal de lemn"
Mi se răspunde de peste tejghea cu un control al muschilor faciali absolut...
"oho, păi aşa o bucată te cam ajunge la 500.000 lei. Ştii, blana e scumpă, o haină de blană te ajunge pe la 3.000.000"
... oare de unde se pot împrumuta asemenea muşchi faciali? Mi-ar prinde şi mie bine uneori aşa ceva.
În fine, sâmbătă am montat Troianul şi i-am dat un prim strat de baiţ.

În avântul băiţuitor m-am scăpat şi pe banc şi pe uşile de la dulap. Acum am un atelier frumos asortat cu termopanul.

O săptămână [...]
Sergiu

joi, aprilie 03, 2008

Traviata

a nu se cumpăra bilete pe locurile 1, 2, rândul 7,8,9 ... dacă vrei să vezi subtitrarea.
Opera din Timişoara locaţie ideală de meditaţie asupra:

  • locaţie cutiei cu căldură,
  • proces tehnologic de realizare a arcurilor laminate,
  • slefuirea laminatelor
Parcă am fost din nou, sus în Cindeni, în bancă, la biserică şi cineva vorbeşte plictisitor în faţă.
Am fost: Paul, Adela, George, Simo, Iosif, Simo2, Cristina ... asta pe când o să mă sclerozez şi o să încep să uit, oameni şi locuri şi întâmplări.

P.S. sper să am okazia să fac nişte investiţii...
P.S2. mi-am recuperat aparatul foto, cu un CCD nou nouţ.

luni, martie 31, 2008

Sărmăluţe la Soimoş

sâmbătă
Moş Teacă, ne-a dus până la cetatea Şoimoş, pe Timi, Delia, Piry, Dani si subsemnatul.
Am plecat sâmbătă dimineaţa, am condus şontâc, şontâc pe drumul judeţean,Pişchia, Maşloc, ... la întoarcere, pe la Arad.
La cetate, mâncat picanterii, tras cu arcurile, înălţat zmeul ... activităţile mele standard. A fost frumos şi m-a ajutat să îmi înving temerile rutiere.S-a şi dormit pe izolire, în formaţie de sărmăluţe.

duminicăCina luată în BIC, cu Gelu. Decor cruce de lemn. După masa, 11 biciclişti la Sag. Volei, arcuri, fotbal.Reconfortant. Ceva totuşi îmi lipseşte. Poze.

miercuri, martie 26, 2008

teologisme voxiene

hermeneutică
adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. ştiinţa sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ♢ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor.

intruziune escatologică
Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârşitul lumii şi judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f.

paradigmă
(la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ♢ principiu care distinge legăturile şi opoziţiile fundamentale între câteva noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii. ♢ caz exemplar, model, prototip, situaţie ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ♢ ansamblu de termeni, aparţinând aceleiaşi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.

teofostică
...

marți, martie 25, 2008

privat

deocamdată, după o f. lungă ezitare, am decis în această dimineaţă sa-l fac privat pe perioadă nedeterminată. sper că voi fi înţeles: vreau mai multă intimitate.

duminică, martie 23, 2008

Primul război

Ora: 19:00.
Durata: ~1h.
Condiţii meteo: noapte, ploaie, condiţii de vizibilitate scăzută, carosabil umed.
Traseu: Tolstoi 13, Brancoveanu, Porumbescu, Mihai Viteazu, Eroilor, Stefan cel Mare, Baba Dochia (cu escală), Badea Cârţan, Take Ionescu, Punctele Cardinale, Popa Şapcă, Kappa, Terra, Felix. Si retur: Felix, Grigore Popa, Aradului, Torontalului, Gară, Dragalina, Brâncoveanu, Tolstoi 13.

Învăţăminte/Observaţii:

  • verifică uşa să fie bine închisă, s-ar putea deschide într-o curbă,
  • nu te bucura când găseşti un loc de poposire în apropierea unui bloc, s-ar putea să porţi o discuţie pe picior de inegalitate, tu la parter, el la etajul IV pe balcon, în cadrul căreia să fi invitat să părăseşti locul: "Te rog să pleci, soţia mea trebuie să sosească în 5 min, este locul ei!"
  • mestecă mai indemanatic în benzină, s-ar putea întâmpla să te opreşti în locuri inoportune ... cum ar fi în mijlocul unei intersecţie,
  • cine plecă la război ... pierde locul de sub geam, dar ... o să-l recâştig eu!
În final ... totul e bine când se termină cu bine,
pe data viitoare!

O săptămână genială!

miercuri, martie 19, 2008

Scripcarul pe acoperiş

Vali zice:

Mi se pare că viaţa are prea multe drame, ca să vrei să te uiţi şi la film la dramă.
Filmul e făcut să evadezi din realitate.
... imi vine sa ii dau dreptate,
noapte bună,
sergiu

... după Fiddler on the Roof

luni, martie 17, 2008

Moş Teacă

Profit de această ocazie ca să anunţ în mod blogoficial că i-am găsit nume:

Moş Teacă
De ce:
  • e invârstă şi cu patina vremii
  • a trecut prin multe (2 accidente, 16 ani de gropi)
  • va lupta în continuare cu vicisitudinile vieţii
  • va transporta arcuri şi săgeţi
Index de start: 15680, la data de 15.03.2008

duminică, martie 16, 2008

Crengi noi

Odiseea dulapului, se apropie de final ... 6 x rafturi minunat integrate, muncă în echipă cu kek! ( + mulţumesc Marius)
Pe alt plan: începând de ieri, crengile independenţei mele au devenit mai lungi şi mai puternice, motivul ... exterior apartamentului, totuşi pe aceeaşi stradă, yupee! (Doamne, să îţi fie de folos + mulţumesc!)

P.S. Terminat de citit Golem-ul vineri, pe tren spre casă, CFR-ul e o minunăţie la casa omului, este locul unde îmi termin eu cărţile. Oare ce o să mă fac acum? Ce mai urmează?

miercuri, martie 12, 2008

birocraţia ne paşte!

Creşte, creştem mari şi frumoşi, plecăm în centru, nu ne mai cunoaştem colegii, facem planuri, metodologii de negândit, scriem documentaţii, experimentam, drum de carieră pavat cu borne de excelenţă, parcare subterană, !ym, hacky?, sesiuni de împărtăşit "cum să"-ul în aer liber, mai ne trebuie directori de proiecte ...


Bonus, un banc de la Mirela:
Managerii americanii si cei japonezii au decis sa se întreaca într-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu.
În ziua cea mare, se simteau pregatiti.
Japonezii au câstigat cu un avans de doi kilometri.
Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.
Managementul a decis ca motivul unei înfrângeri atât de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.
Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vâsle si unul la cârma; americanii au avut un om care vâslea si opt oameni la cârma.
Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la cârma si prea putini la vâsle în echipa americana.
Pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata.
Noua structura cuprindea: patru manageri de cârma, trei manageri zonali de cârma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vâsle, ca sa i se asigure stimulent în munca.
Anul urmator, japonezii au câstigat cu un avans de patru kilometri.
Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vâslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.

luni, martie 10, 2008

meşter pe 3 planuri

Dulap: dotat cu uşi masive de lemn.
Troian: început de şlefuit, fixat găurile, finisat suprafeţele plane de la baza fudamentului postamental de jos.
Arc: capete noi nouţe din stejar, nişte minunăţii! Finisate & lipite.

P.S. Perla a la Duhanov: "timpul curge că faci ceva, că nu faci, deci mai bine să faci!"
P.S2. cred că atelierul meu balconic va primi şi un ciclon. Cine nu ştie ce e acela, să spună că îi spun ... şi eu m-am lămurit recent (merci Florin)!

O saptamană incredibilă,
meşteru'

luni, februarie 25, 2008

un arcaş la teatrul puck

Mi-a plăcut mult. A fost altfel decât am sperat, dar aşa e El, are un dar de a pregăti ceva diferit de ceea ce aşteptăm noi: arcul a fost eclipsat de alte activităţi conexe, de exemplu [...] dar să nu ne grăbim cu firul epic.

Am avut parte de vreme bună pentru cam 4h în care am avut lipsă
ploaiein stoc şi cer senin. Asta a fost sâmbăta. În acele ore ne-am dezlanţuit noi, vreo 7 arcaşi de diferite vârste şi origini. Am tras cam de la 25 - 30 m ţinta încasând cu această ocazie o gramadă de lovituri ... Dar ... asta îi este menirea: dacă e ţintă să inspire direcţie şi să încaseze.

Duminică nu am mai mers la cabana, nici nu am dormit acolo cum era planul initial. Aşa că a fost loc berechet de altele. Şi acum să derulăm firul povestirii ...

Vineri
Când am ajuns vineri, am mers in irish pub - ul de lângă gară, cu un motor cu tot. Da este vorba de un motor de 13 kg, 1.5kw, 2750rpm.L-am primit şi pe el la masă, de fapt mai mult, l-am primit PE masă! ( avem poză cu el pe masa ). În irish a fost ok, nu era muzica tare, aşa că am putut vorbi. Am ajuns pe la 23 acolo; când s-a crăpat de 1:30 am cam plecat.
Apoi, am ajuns la locul de campare, undeva în Mărăşti. ( a se observa că deja încep să mă pricep la cartierele Clujului.
Acolo ne-am pus pe mancat pizza facuta de casa! Multe, multe mulţumiri Miha!!!
Ea tot făcea dar până se mai învârtea pe acolo, farfuria era goală. No şi pe la 4 am zis să ne şi culcăm: 2 în pat, 2 pe jos, 1 in fotoliu (subsemnatul)
Locaţia: cameră de cămin modificată ca să dispună şi de o "nişă - bucătărie" şi o baie. Am dormit brici! Până la 8.

Sambată
Apoi cumparături - kaufland cu grătare şi mici şi roşii şi mere şi banane.
La 11 am plecat la cabană cu maşina, putin după ieşirea din Cj.
Acolo am pus ţinta şi n-am pus pe treabă până se adună restul trupei.
După ce ne-am reunit, am tras o masă carnivoră şi salbatică soldată şi cu patarea fâşului lui Dia (sorry!!)
Şi ... după masă a început să plouă.
(Am fost arcaşi din Bistriţa, Tg. Mureş, Dej & Cluuuuj!)
Ne-am întors la bază am bifat Ratatouille, desenele alea cu şobolanul bucătar
Seara, am plecat în vizite: de familie + popicărie. No aici nu mi-a plăcut că era gălăgie mare de tot: în toată viaţa mea boemă de noapte nu am mai auzit aşa vacarm şi fum. Nu am jucat popice. Îîn schimb a fost seară de darts, fotbal de masă şi încă un joc care habar nu am cum se cheamă dar a fost distrativ foarte (un fel de puc care ricosa din bordurile unei mese de dimensiunea unei mese de biliard. Scopul era sa introduci pucul în nişte fante aflate la capetele opuse ale mesei)
No, dar când stăteam la masă ... aveam un băţ înfipt ...
Citez din Dia:

Da' ce stai aşa de solemn?
Tot ce puteam să scot din mine era un ridicat din umeri şi un zâmbet contrafăcut.
În fine, pe la 1:30 am fost eliberat din chinuri şi am mers acasă.
Am dormit până pe la 8.

Duminică
Frustrat de "atitudinea solemnă a seri de sâmbătă" mă scol hotarât să îmi câştig independenţa:
plec să văd oraşul singur! Să mă întâlnesc cu ceva prieteni, să îmi fac damblaua în felul şi ritmul meu. Aşa că am primit o hartă şi indicaţii privind transportul în comun şi ... pe la 9:30 mi-am
început aventura solitară din Cluj.
Primul obiectiv era să găsesc o biserică, ideal baptistă, dar în ultima instanţă oricare (ortodoxă) e bună. Acum începe faza simpatică!
Mă urc în firul 6 şi apuc să văd cu coada ochiului că lângă staţie, pe partea opusă, era ditamai biserica. Of ...
Să mă dau jos, să nu mă dau ... lasă că găsesc alta!
(Aaaa ... şi evident prietena pe care vroiam să o vizitez nu era în Cluj.)
Îmi continui cursa şi mă dau jos pe Memorandumului lângă Piaţa Unirii.
Îţi închipui că era cursă contra cronometru - slujba e de la 10 la 12 cel mai probabil şi eu eram sigur şi fără biserică la 10:30 în centrul Clujului şi simteam tare nevoia de 1 x buc. biserică.
Mă bag în catedrala mare ...
Greşeală!!! E pe ungureşte! Nu înţeleg o iotă, nu-i bine!
Trebuie una ortodoxă totuşi în centru slabe şanse să găsesc una baptistă
O iau totuşi pe ceva străzi marginaşe, scotocesc ceva ganguri ... nimic dom'le nimic!
Pe la 11 şi ceva, văd un indicator: 300m până la biserica reformată
Poate am noroc acolo ... Mă duc cu paşi mari în acelaşi timp, gândind:
La norocul meu, asta o să vorbească în germană. Nu-i bai, o să îl ascult pe Domnul în ce limbă o vrea El să îmi vorbească azi ... Poate îmi dă şi daru' să pricep ceva, poate există traducere ...
Mă apropii şi ... cor domnule, cor şi muzică de orgă.
Intru plin de speranţă, cu urechile ciulite încercând să desluşesc ceva cuvinte. Se termină coru' şi nimic: încă nu ştiam în ce limbă se vorbeşte aici! Sergiu ... eşti figură:
Eşti în Ro şi nu găseşti ceva în limba ta?
Mă aşez în spate între 2 şi îmi savurez odihna de după alegatură. No ... surpriză mare supriză! ... Pastorul a început sa cuvinte in ... UNGUREŞTE!!!!
Ok, ok!Azi e zi ungurească, nu mai comentez! Îmi rememorez copilăria de la Oradea ...
Apoi ... n-ai să crezi!!! După vreo 5 max, 10 min, abea ce am reuşit să îmi trag sufletu' ... ajung din nou în stradă: sa terminat slujba! Super ofertă: slujbă până la 11:30.
Of, of!!! Iar am rămas fără biserică. Pornesc mai departe cu moralul cam la pământ ... si: ta da!!!
După vreo 500m, impunatoare şi în construcţie, o minunată biserică ortodoxă, ticsită cu enoriaşi de dădea pe afară!
Mulţumesc, Doamne!!!!
Intru plin de recunoştiinţă în incintă şi ascult cu bucurie cântecele corului de data asta în RO.
Minunat. Bonus după ce s-au oprit din cântat preotul a vorbit în RO, nu e minunat?
Am prins fix partea aia dinamică, în care preotul vorbeşte liber, alege o temă ceva, un verset şi zice fără citit din carte sau urmând nişte protocoale. M-am ales cu pilda fiului risipitor, varianta ortodoxă. Mi-a plăcut atitudinea preotului, că mi s-a părut implicat emotional.
No, dar după ce m-am hrănit spiritual ... sotmacul a început să facă scandal: vrea şi el mâncare.Aşa că am început să bântui după ceva de mâncare. Nimic dom'le, nimic: totul părea închis. În disperare de cauză, pe un gang, mi-au atras atenţia niste balcoane interioare cu viţă pe ele ... şi uite aşa am dat de uşa din dos a teatrului de păpusi puck.
Şi cum mă uitam eu lung la program tocmai ce iasă un actor şi zice: ce vrei?
Eu, zic, nimic mă uitam ... Mă distra sigla şi mi s-a părut interesant faptul ca am dat
de un teatru de papusi tocmai acolo într-un gang.
Ultima oară cand am fost la uin teatru de papusi a fost la Oradea şi avem undeva pe la 3 ani, sau poate puţin mai mult; cred că erau Muzicanţii din Bremem de fraţii Grimm.
No, mi s-a aprins un beculeţ ... şi parcă nu îmi mai era aşa de foame ...
Zic, când aveţi reprezentaţii?
El îmi zice, De la 12:30 duminica, în limba română.
Ma uit la ceas, era 12:18 min. Woau! Hopaaa ...
Ce se hotăreşte oare Sergiu ... kabooom: merge la teatru!
Dau colţu', ies în stradă şi găsesc intrarea principală a teatrului. De cum am intrat mi-a plăcut: atmosferă intimă, caldă, oameni zâmbitori, decor cu păpuşi-marionete de lemn. Garderoba, m-am simiţit răsfăţat de tot ce era acolo şi purtat înapoi în timp ...
Cumpăr bilete şi aştept conştiincios să se deschidă sala de spectacol, alături de o mulţime de alţi copii şi părinţii lor şi ... alţi oameni. Să nu crezi că eu eram singurul care nu avea ce
căuta acolo.
Mă aşez pe rândul 3 atent să nu stau în faţa unui copil: vroiam să fiu în faţă, dar nici chiar în faţă de tot ... acolo erau copii cei mai curioşi şi entuziaşti.
Aştept cu nerabdare să înceapă spectacolul.
Incredibil, îmi ziceam, Sergiu este într-o sală, alături de o gramadă de copii, la un teatru de păpuşi în Cluj, într-un weekend dedicat arcurilor. Doamne, eşti special de tot!Mulţumesc.
Şi incepe ... A fost Poveste de iarnă. O poveste cu un pui de căprioară, şi călătoria lui iniţiatică spre muntele albastru, în devenirea lui ca cerb. Să îţi urmezi visul, dar să ştii să te şi întorci şi ... cumva să nu fugi după cai verzi pe pereţi. (a mi se scuza lipsa de profesionalism în
critica teatrală) Mi-am plăcut mult de tot, da' mult de tot!!! Au fost 4 actori, care emanau prin toţi perii bunătate şi caldură. Foarte frumoasă şi coregrafia şi ingeniozitatea decorului. Mi s-au umezit ochii.
La ieşire, m-am întâlnit cu acotul din dos, m-am întrebat: no, ai fost? Zic, Da! Mi-a plăcut mult de tot! El, puţin cam trist. Păi no, era o poveste cu bătaie lungă, nu era ceva uşor ...

Am plecat o cu o inimă uşoară de tot de acolo foarte bucuros că am facut-o şi pe asta.
Rămânea obiectivul cu mancarea şă belvedere, refacerea traseului făcut în iulie anul trecut.
Am fost fix pe acelaşi traseu şi mi-am rememorat amintirile şi aveam un zâmbet pe faţă.
Apoi, am coborât si ... am găsit magazinul central! Îl ştiam din copilărie când veneam la Cluj ca să
îmi reglez aparatul dentar, nu l-am mai văzut de atunci. Ce mi-am tihnit!
Vis-a-vis am găsit şi un fast food, perfect! Apoi mă uit la ceas ... mă gândesc că ar trebui să merg acasă, sa-mi pregătesc bagajele ... of.

Primesc telefon de la Florin, Unde esti mai?!?hai ca vrem=sa mergem cu bagaje cu tot la restaurantul chinezesc.
Zic, perfect, hai că acum vin spre casă.
Mp descurc magistral, mă bag prin străduţele Măreaştiului şi ajung acasă. Fac bagaju', luăm un taxi cu gps, ajungem la destinatie 3 oameni. Apoi au mai apărut şi restul de 3. Uite aşa ne-am reunit pentru o ultimă masă împreună. Am încercat pui cu muguri de bambus. De ani de zile am vrut să văd cum e! A fost ok.

Apoi ... am fost livrat într-un papuc, dacie papuc până la gară, suit în tren, e voila: ajuns în căsuţa mea mică de pe Tolstoi după aprox. 5h şi vărsat sacul de amintiri în braţe la Timi.

P.S. Ceva poze aici.

luni, februarie 18, 2008

şi a mai trecut un an ...

...cică noi (bărbaţii) am fost meşteriţi de Dumnezeu în afara Edenului (unde era cald şi bine) ... de unde avem noi nevoie de sălbăticie & libertate. Eh, acum măcar ştiu de unde mi se trage şi muntele şi arcul:

  • luat de la poştă fibra neagră americană,
  • comandat raşină (bowgrip),
  • laminatelor păzea că vin!
  • început lucrul la încă 5 săgeţi,
  • cochetez cu meşteritul unei tolbe, încă nu ştiu ce model voi aborda, însă am materia primă (pielea ) pregătită,
  • troianul stagnează,
  • citesc încă o carte, eu, Bărbatul de John Eldredge

miercuri, februarie 13, 2008

Tirul protocaliu

IN GOD WE TRUST
"Pot totul în Hristos care mă întăreşte". Filipeni 4:13
Asta scria cu litere de o schiopă, pe marele tir portocaliu care a trecut pe lângă mine azi dimineaţă. A trecut şi ... merge mai departe să ducă mesajul.
Cineva din ţara asta, un om cu bani, a renunţat la sigla, numărul de telefon, adresa, domeniul de activitate de pe prelata tirului şi le-a înlocuit cu un mesaj din Biblie în care probabil că şi crede. Crede el, şoferul camionului şi oameni de pe stradă ...
Eu zic că e bine.

P.S. Stau şi mă întreb: cum se face că tirul a catadisit să treacă tocmai azi şi nu în zilele în care mă scald în ape mai tulburi? Adică, dacă trecea atunci, nu-l băgam de seamă? Oare / probabil când mă scald în ape tulburi, am şi vederea tulbure şi îmi este mai greu / nici nu vreau să văd astfel de tiruri ...

marți, februarie 12, 2008

Despre călători şi călătorii... de Vasile Alecsandri

pentru Kogalniceanu si cu "permisiunea" Anei:

Doreşti ca să-ţi trimit o descriere a Iaşilor. Iată dar că, pentru mulţămirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea şi a încăleca pe condei spre a întreprinde o plimbare pitorească pe uliţile capitaliei Moldovii. Te înştiinţăz însă că această plimbare am de gînd să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obicinuieşte mai în toate voiajurile.
Nu, eu nu înţeleg călătoriile ca cei mai mulţi, adică de a se face robul unui plan şi, în urmare, de a alerga ţintă pe linie dreaptă pănă la ţelul propus, fără a să abate din cale şi fără a îndrăzni de a ieşi din rolul de maşină drumeaţă. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrîurire străină, urmează numai capriţiilor vremelnice a închipuirei şi care ia fiinţă fără pregătire, precum şi fără scop hătărît.
Adevăratul călător e acela care, cînd se porneşte la un drum, îşi propune să meargă unde l-a duce fantazia lui, astăzi spre răsărit, mîni spre apus, astăzi pe mare, mîni pe uscat.
Iar cît pentru acela care se jertfeşte de bună voie unui ţel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a să purta pe sineşi ca pe un pachet dintr-un loc într-altul.

duminică, februarie 10, 2008

Golem

Terminat poliţa de la bancul de lucru,
Cadrul dulapului a căpătat formă,
O nouă carte: golem (are un gust ciudat, nu îmi place deocamdată. Am luat-o de dragu' domnei învârstă care vinde cărţi la libraria Eos de pe Porumbescu până târziu în noapte. De data asta am reuşit să nu o mai bag în sperieţi. Ea a citit-o cu ani în urmă ... mi-a recomandat-o şi am cumpărat-o renunţând tot odată la ghidul galactic pentru umblat cu capul prin nori ... pentru care am intrat de fapt.),
Săptămâna viitoare ... atelier de artă.
... fricosu-le!
îmi este dor de mine, îmi e frică de mine!

Florin zice [de fapt Coşbuc]:

Trăiesc acei ce vreau sã lupte,iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, sã-i laşi sã moarã, cãci moartea e menirea lor.
Eu zic [de fapt un autor al cărui nume l-am rătăcit]:
... Whatever you do, be creative, do it a new way. Continue to explore the unknown. Be an innovator, invent, discover, create something because God is the Creator and each time that you are creative, you come closer to Him. Each time that you are creative, God creates within you...
Ce îmi rezervă viitorul? Ce am pierdut? Cât timp am pierdut? Ce am câştigat? Cât? (5. Ce câţi? - LOL)
Yap, nu f. coerent şi precis de data asta ...

vineri, februarie 08, 2008

Odiseea "dulapului"

"Aici pe dreapta iţi arzi un dulap de stă mâţa în coadă".
În coadă în coadă, dar cu ce preţ! [de energie şi timp] ...
Aşa a început, cu o simplă idee, la scurt timp după achiziţionarea apartamentului.
Timp de mai bine de 2 ani, nimic nu s-a întâmplat, până la declanşarea afacerii "termopanul" & proiectul troian.
De ce acum? Pentru că, dacă tot e vacanţă, şi tot ne adunăm la TM, 2 meşteri minunaţi, să folosim timpul cât mai eficient, să facem cât mai multe ...

Bilanţ de o săptămână meşteşugit:
  • termopanul: 1 zi, a mers strună
  • instalaţie electrică: 1 zi (aici intră şi problema cu VW)
  • teatru: 1 zi, vezi articolele de prin jur.
  • troian: 1 zi (decupat în lemn & început de şlefuit)
  • spiritual: 1 zi, duminica ...
  • umblături: altă zi
Praktiker & alte locaţii ... aproape am pierdut numărul de câte ori l-am vizitat... pentru oameni praktici [mai puţin organizaţi]:
  1. feronerie dulap + troian
  2. balamale analizate la brithouse
  3. balamale cautate in praktiker 2
  4. balamale cumparate in praktiker 1
  5. osb2 luat
  6. osb dus înapoi
  7. taiat materialele pentru poliţă banc pe Buziaşului
  8. frezat uşile pentru dulap pe Buziaşului
Şi am învăţat multe în săptămâna asta:
  • Musai, musai să apreciezi etapa de planificare,
  • Să nu te zgârceşti la preţ (chiar dacă nu ai butic în spate, este o melodie de la Taxi ...),
  • Să măsori de 2, 3, 4, 5 ori înainte să dai găurile,
  • Să ai răbdare,
  • Chiar dacă ai încredere în partener, nu strică să gandeşti cu capul tău, chiar dacă eşti obosit,
  • Există o mulţime de balamale în lume, inclusiv care nu necesită frezare (sic Mirela)!
  • O frezare costa 1 leu,
  • Panoul de pal se vinde la bucată sau la jumătate,
  • SEA vinde en-gros.
  • Dacă nu ai timp ... să faci bine să ai bani!
Dar ... totul e bine când se termină cu bine!
Evident, odiseea continuă, te ţin la 220!

joi, februarie 07, 2008

Aventura meşteşugărească continuă ...

Troianul a fost decupat în lemn cu preţul sudorii lui tata.
Uşile la dulap vor fi din brad.
Marţi meşterii au făcut o pauză intelectuală care s-a soldat cu o vizită la teatru la "Cyrano de Bufallo". Am fost in jur de 20, tot OSCET-ul era pe acolo.
Mai înapoi în timp: mama a venit cu mine la BIC.
Mi-am cumparat materiale pentru poliţa de sub bancul de lucru.
Ţi-am spus ca mi-am montat şi lampa de la Ikea?
Dar faptul ca am instalaţie electrică (o priză cu 2 ieşiri) pe balcon?
Încep să trăiesc! Pardon: continuuuui să trăisc cu pasiune şi energie şi optimism!!! (păcat că nu se vede tot timpul ...)
Acum ... cine poate să îmi vândă vreo 2 - 3 ocale de timp / săptămână?

Spor!!!

P.S. să nu aştepţi poze de la mine în viitorul apropiat că îmi e dat aparatul la reparat ... sunt puţin necăjit pe tema asta: nu voi putea să fac poze cu stadiile intermediare ale Troianului.

luni, februarie 04, 2008

Termopanul 2.0

Am făcut-o!
Sâmbătă am asistat la minunata instalare a termopanului pe balcon.
Totul s-a încheiat cu un succes covârşitor!
Mulţumesc celor implicaţi: Dumnezeu, Firma de Termopane, Părinţii.

P.S. Proiectul "Troian" demarat:

  • decupat şabloanele,
  • imprimat pe scânduri contururile,
  • cumpărat feroneria.
P.S2. Proiectul "Dulapul" demarat:
  • proiect & schiţa definitivate,
  • parte din feronerie cumpărată,
  • materia primă pentru cadrul de rezistentă disponibilă.
BONUS: un BIC cu participarea lui mama reuşit şi onorant.
No aşa da weekend!

ce să o mai lungesc:
să ai o săptămână binecuvântată!

miercuri, ianuarie 23, 2008

Afacerea "Termopanul"

şi totuşi termopanul trebuie pus, dacă mai exista o urmă de îndoială vântul de azi noapte a spulberat-o!

Î: Ce făcea Sergiu azi noapte, pe la 1:25?
R: Era în pijama, pe balcon, încerând să ţină piept naturii dezlanţuite!
Cu ceva timp în urmă, pe când umblam hai hui prin Apuseni, natura îşi făcea de cap pe la mine pe acasă: un vânt / fuiag năpraznic a zdrobit / îngenunchiat un panou de plastic glisant şi un geam mare de sticlă de la mine de pe balcon şi le-a trântit jos în iarbă.
De atunci, am aer curat şi proaspat pe balcon fără pic de efort ... şi o inimă puţin zbârcită, la gândul că istoria se poate repeta. Solutia era evidentă, singura problemă este că termopanele se dau doar pe bani ...

Să revenim în prezent, sau mai bine zis ... în trecutul apropiat, aseară: butonam eu de zor la un program când zgomote ciudate interferau cu codul! Ce să este oare? Pornesc WeatherPulse şi temerile cele mai sumbre mi-au fost confirmate: este vânt afară!!! Ce e de făcut? Nimic, spun o rugăciune & aşteptăm să se liniştească. Dar vai, şoseţica electronică zicea că o să fie şi mai rău! Haide măi, nu pune răul în faţă: o să fie bine! Ajung la un liman cu codul, şi decid să ma culc.

Ha! Ce să poţi dormi domnule?!? Cred că acum o înţeleg pe Dorothea cu tornada ei, ce a purtat-o departe de [Ar]Kansas ... Mamă ce vânt năpraznic! Iau măsuri acustice drastice: înfund urechea funcţională adânc în pernă şi peste aia troglo, aştern o pernă grea decorativă. Dar, incredibil, prin toată acestă izolaţie fonică ... zdrangăniturile de pe balcon ... răzbeau!

No, nu se mai poate! Şi aşa nu pot dormi, mă scol şi iau problema în mână! Ies pe balcon şi studiez fenomenele: curenţii de aer şi efectul lor asupra structurii mele de protecţie de pe balcon. Concluzie: varză domnule, varză! Pun mâna pe scotch, lemne, cartoane, cârpe şi încep acţiunea de peticire şi estompare fonică. Puţin scotch aici, o cârpă îndesată acolo, o tijă de fag dincolo & o placă de carton. După aprox 15 min mă declar satisfăcut, valoarea decibelilor a scăzut considerabil, exista mari şanse să pot dormi. Mă întorc în cameră, admirându-mi petici-o-lucrarea de sub o plapumă groasă: minunat, o, dulce linişte!

Dar vai, incredibil: după ce am terminat lucrarea ... s-a terminat şi vântul.
Nu e genial?!?!?

... şi totuşi termopanul trebui pus ...

vineri, ianuarie 18, 2008

Pact culinar

Ieri am reuşit joncţiunea!
Am gătit între 7:30 - 8:00 dimineaţa, ca să pot să vin la sevici cu noua mea creaţie culinară: ____ incredibil, la fel ca şi ieri am uitat denumirea produsului! Dar pot să vă zic reţeta ...

  • ceapă călită
  • o conservă de ciuperci peste
  • apă
  • smântână
  • făină
Da, ai citit bine, este pură din punct de vedere salinic ... nici un pic de condimente sau sare ... pentru că, pur şi simplu am uitat. Ceea ce evident mi-a reamintit de mâncarea de spital şi de Vâlcea & avioane supersonice.
A, ca şi garnitură am făcut o porţie de mămăligă, tot pură.
De ce pact culinar / joncţiune reuşită? Pentru că şi Mirela a făcut acelaşi pas în necunoscutul univers culinar, o dată cu mine. Ea însă s-a depărtat de puritatea originală ... a introdus tot felul de ciudăţenii:
  • mărar
  • usturoi
  • sare ...
Şi totul a pornit de la antemergătoarea noastră în ale bucătăriei, Claudi, care a meşterit o asemenea compoziţie de substanţe comestibile cu doar 2 zile înainte şi ne-a provocat şi pe noi!

Mult să trăiască Uranus care a ajuns să vadă lumina crudă a lumii pentru prima dată ieri!
Este mic, instabil, necopt, incapabil să-şi poarte singur de grijă. Trebuie sprijinit şi protejat de ... supraclicitare! (sic. Alex!) ( poate cauza răni interne remediabile)

duminică, ianuarie 13, 2008

Sirin Ricteuse

"Odihna însemnă bani şi banii însemnă odihnă"
Amintiri din copilărie ...

duminică, ianuarie 06, 2008

Planuri / 2008

Asta mi-aş dori / 2008 cu voia Lui. Oare ce îmi va da?
Anul trecut nu mi-am planificat nimic şi ... nici nu simt că aş fi făcut mare brânză.
Îmi e frică să îmi fac planuri. Aş vrea să le fac cu El împreună. Să vedem ce iasă ... Cam astea ar fi ...
Spiritual/relaţional:

  • dragostea Lui
  • găsit perechea
  • făcut logodna cu perechea
  • curaj spre viitor - DA
  • ucenic
Apartament:
  • uşă de fier
  • termoan pe balcon - DA
  • dulap pe balcon - DA
Materiale:
  • digital DSLR - DA
  • monitor
Pasiuni:
  • arc laminat
  • traversat alpii pe bicicleta - DA
  • căluţ de lemn - DA
  • zmeu
  • scrie o poveste - DA
Profesional:
  • lansat SUA - DA
  • un nou proiect - DA
  • [schimbare (firma, locatie, responsabilitati, domeniu)] - DA
Doamne, tu ce vrei?
P.S. articolul acesta va cunoaşte lumina publicului doar în măsura în care mă voi simţi confortabil cu realizările mele, mai pe sfârşitul lui 2008.
P.S2. DA-urile adaugate in 31.12.2008 ora 6:31!

A House With Love In It

lyrics by Nat King Cole

A house with love in it is rich indeed
although there are a thousand things that house may need
The carpet may be old, the room so plain and bare
and yet it's beautiful somehow when love is living there
A house with love in it just seems to bloom
as though the month of may were filling every room
So darling true the years with all my heart I'll pray
a house with love in it is where we'll stay
So darling true the years with all my heart I'll pray
a house with love in it is where we'll stay.
Mulţumesc celor care au făcut posibil timpul petrecut în regat.
La mulţi ani tuturor, ani calzi în suflet, dinamici, veseli, surprizători!