marți, februarie 12, 2008

Despre călători şi călătorii... de Vasile Alecsandri

pentru Kogalniceanu si cu "permisiunea" Anei:

Doreşti ca să-ţi trimit o descriere a Iaşilor. Iată dar că, pentru mulţămirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea şi a încăleca pe condei spre a întreprinde o plimbare pitorească pe uliţile capitaliei Moldovii. Te înştiinţăz însă că această plimbare am de gînd să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obicinuieşte mai în toate voiajurile.
Nu, eu nu înţeleg călătoriile ca cei mai mulţi, adică de a se face robul unui plan şi, în urmare, de a alerga ţintă pe linie dreaptă pănă la ţelul propus, fără a să abate din cale şi fără a îndrăzni de a ieşi din rolul de maşină drumeaţă. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrîurire străină, urmează numai capriţiilor vremelnice a închipuirei şi care ia fiinţă fără pregătire, precum şi fără scop hătărît.
Adevăratul călător e acela care, cînd se porneşte la un drum, îşi propune să meargă unde l-a duce fantazia lui, astăzi spre răsărit, mîni spre apus, astăzi pe mare, mîni pe uscat.
Iar cît pentru acela care se jertfeşte de bună voie unui ţel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a să purta pe sineşi ca pe un pachet dintr-un loc într-altul.

Niciun comentariu: