miercuri, iulie 25, 2007

6 bucăţi

De azi numărul de mingi de hacky din dotarea biroului a crescut la 6!
Totul a început în urmă cu aproximativ 2 luni, cu o singură minge adusă de mine din Wroclaw, apoi, marţea asta MU a mai primit încă 2 din care una a donat-o biroului (tot de la HW).
În final, azi în urma demersului desfăşurat tot de MU pe eBay, cu complicitatea lui NE şi a unor colege din DE ... am intrat în posesia ultimilor 4 genţi de picior. (avem probleme cu pluralul de la taşcă ...)

marți, iulie 24, 2007

taina Nesfârşitului

de Cecilia Meireles
În taina Nesfârşitului
se leagănă o planetă.
Pe planetă, o grădină,
în gradină un strat brazdă de flori;
în stratul de flori, o violetă,
şi cât e ziua de lungă, deasupra violetei,
între planetă şi Nesfârşit,
aripa unui fluture
din "Cartea cuvintelor bune de mâncat sau Bucatăria ca parabolă teologică" de Rubem A. Alves
(mulţuesc Marius)

cât putem duce?

Acum câteva zile mă gândeam că am o problemă: eu nu ştiu, (sau poate nu pot) să mă bucur de clipă, mai ales dacă depăşeşte o anumită încărcătura experienţială pozitivă. Ce fac? Simplu: o stochez prin 0101011001(2?!?! - coşmar de calculator), celuloză, gânduri, vorbe, prieteni. Cu experienţele negative se pare că nu am probleme să le diger de unul singur. Ba nu! Cum îţi explici atunci "discuţiile-monolog"? Hm ... cred că e ok. :)

Cică un calculator îi spune stăpânului:
- As-noapte am avut un coşmar!
- Se presupune că tu nu visezi, darămite să ai coşmaruri!
- Stai să vezi. Se făcea că visam liniştit: 00010011 01101001 11101000 şi dintr-odată: 01101012 !

de când mi-am dorit-o!

... poză cu prieteni lungiţi în iarbă, cap la cap, umăr la umăr. minunat!!!

(mulţumesc Maria)

Cubul prieteniei

fără urmă de îndoială, în 3DS Max era mai repede gata ... însă era doar unul virtual, aşa însă este mult mai palpabil. E distractiv, poţi să încerci şi tu să faci unul!!!
Căldurile sunt pe terminate, vacanţa se apropie. Ce planuri ai?
Când ai de gând să îţi repari arcul? Când le faci pe restul? Mai este mult până la pensie? Stai puţin, dar până la pensie, ce ai de gând să mai faci?

luni, iulie 23, 2007

toate trec

nimic nu e nou sub soare ... oare nici tornada din Polonia?
Căldura, temperaturile sunt în scădere,
zar gigant de hârtie, viitor cub al prieteniei
chef încins (la propriu) de casă nouă şi avansare în vârstă la Felix,
bicicletă, o tură sub seară până la mănăstirea de la Şag (20km în compania Radio Romantic),
Jazz, într-un sfârşit i-am văzut şi auzit pe cei de la Bega Blues Band în Unirii duminică seara.
(cred că îmi place jazz-ul ...)

joi, iulie 19, 2007

raport termic

dragi cititori, ieri s-au înregistrat 38.7 C la umbră pe terasa Ciao şi minunata temperatură de 57.4 C la soare, în iarbă tot pe terasă. Genial! Şi azi este şi mai şi!

Să trăieşti răcoros,
Sergiu

luni, iulie 16, 2007

Gărâna, III ape, Văliug

Se pare că dacă e sfârşit de săptămnă ... se lasă cu câte 3 lacuri. (cel puţin aşa a fost cu ultimile 2). De data asta cu: Ema, Sergiu2, Simo, Sneji.
...
Ratat intersecţie la dreapta => Gărâna veniiiim!
Trecem majestuos, în audi80-ul nostru pe gaz gâtuit, pe lângă scenă şi demarăm aventura găsirii unui loc de campare. Cum ţi se pare o campare fix pe mal? Frumos ... dar au ajuns la aceeaşi concluzie alţii înaintea noastră aşa că nu e loc pentru noi. Dar pe o peninsulă? Minunaaaat! Dar vai, ce să este oare? Vama veche la maxim prin nişte boxe adevărate de maşină! Nu-i bai, mai sunt şi alte maluri. Găsim o poienţă vis-a-vis de Vama Veche la o distanţă relativ sigură, rustică tot la malul lacului, numai bună să găzduiască două corturi. Foc, mâncare poveşti somn.
Dimineaţa frig ... brrr, nu-i de stat în cort: îmi iau tălpăşiţa pe la 6 şi plec pe dealuri. Minunată privelişte (vezi panorama) şi un răsărit de soare cu Domnul genial la umbra a 3 cruci, Golgota nu alta dom'le!
...
Plecăm mai departe, sau mai bine zis ne întoarcem spre Văliug! Sandaua buclucaşă a lui Sneji ne face emoţii când maşina se opreşte în drum din lipsă de gaz. (Sergiu când a băgat bagajele a rupt un fir de la bomba cu gaz ce o aveam în portbagaj). Nimic special, ajungem la Văliug! Woau!!! Păi nu arată rău dom'le, a avut dreptate Ema! Simo nici nu a mai vrut să pună cortul, a vrut să-şi ocupe locul pe ponton. Raţiunea învinge: căutăm loc de campare, ne instalăm undeva după III ape, mâncăm şi apoi lejer ne ocupam locul pe ponton contra modestei sune de 5 lei / cap de scăldător.
Prima mea scaldă într-un lac de acumulare. Mers cu barca în explorare. Seara mici, pui, foc de tabără, manele ( ... forţaţi de vecini), cer senin, poveşti în jurul focului, pe izolire, în saci de dormit. Somn.
...
No ... totul are şi un sfârşit. Nu înainte de o tentativă de cucerire a vf. Semenic, soldată cu un eşec din lipsă de timp. Totuşi bifat cota 1000m + concurenţă loială făcută la Moş Martin într-un lan de zmeură. Pe drum spre Tm, pauză de floarea soarelui.

... ce să îţi mai zic ... să îţi fie de bine şi să foloseşti cu înţelepciune tinereţea, vorba lui nenea Solomon, că tot am dat azi iar de el.

P.S. poze aici şi aici.

miercuri, iulie 11, 2007

Aleg să fiu bine dispus

... este un fel de manifest / mod de a trăi care aş vrea să mi-l însuşesc în cât mai mare măsură:
(textul este destul de cunoscut, dar îmi place)

Robie este tipul de om pe care ţi-ar placea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. Dacă cineva îl întreabă cum îi merge, el răspunde:
"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Robie reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei. Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat:
"Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?"
Robie imi raspunse:
"In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus.Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat.De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii."

"Dar asta nu este intotdeauna asa de usor" i-am spus .

"Ba da, zise Robie, intreaga viata este oproblema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni. depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata".
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Robie fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Robie a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate.
M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine.
"Vrei sa vezi cicatricile mele? "
"Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat?"
"In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc"
"Dar nu ti-a fost frica?"
"Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns : DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras, si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
Robie m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine . La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri."
Acum ai doua optiuni: sa stergi acest document sau sa-l trimiti celor pe care ii iubesti. Iti spun ce am ales eu: voi trai din plin fiecare zi, fiecare rasuflare, si presus de toate, fiecare prietenie.

marți, iulie 10, 2007

Esperanto

Special pentru Alex: Esperanto o limbă în care eşti liber să improvizezi ... sau nu?

de la Delia

Cluj, Beliş, munţii Apuseni

Genial:

  • prieteni (Timi, Piry, Delia, Manuk, Iutko),
  • veselie (cât cuprinde & fără inhibiţii şi limită de vârstă),
  • vânt (să te de jos dea pe barajul de la Tarniţa, nu alta! - nici o şansă să înalţ zmeul),
  • polo cu 6 oameni (Timi, poliţia!),
  • Gilău, Tarniţa, Beliş (baraje, pajişti, sate alpine prin munţii Apuseni),
  • frigărui, zile de naştere cu sfori şi mult roz,
  • Someşul Rece (complex turistic de aducere aminte),
  • grădina botanică (Wrocław a căzut pe locul doi la grădini botanice),
  • Belvedere (noi de ce nu avem belvederi în palma Timişorii??!?).
Indubitabil, 1) îmi lipsesc munţii; 2) avem locuri şi oameni frumoşi (secretul este să te uiţi unde trebuie, când trebuie + să "uiţi" repede ce e urât / să întorci privirea în altă parte)
O săptămână minunată,
cititorule!

P.S. Mai multe poze aici.

joi, iulie 05, 2007

Catapultă 2

Activitate nocturnă ...
A mai rămas de făcut:

  • sistem de blocare tambur,
  • finisarea
  • lacuirea
  • ... talonarea

apoi ... războiul poate să înceapă!
Mai multe poze aici.

miercuri, iulie 04, 2007

Cessena

(primul ştrand / 2007)
Ca să îţi meargă bine la servici, fă ca mine, Alex & Marius: ieri de la 8:30 la ~10:15 am fost la ştrand la Cessena, apoi frumos am venit la servici. Detalii de la faţa locului: primii în ştrand, înot de voie, sărituri singur & sincron.
O să mai mergem când primim salarul şi e suficient de cald afară!

Aaa ... şi la mulţi ani America, oriunde eşti!
(blogul de la mijlocul zilei)

sâmbătă, iunie 30, 2007

Atelier 2.0 Beta

Azi, 30 iunie 2007, am lansat Atelier 2.0 Beta. Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!
Detalii:

  • zonă de lucru 100x65cm
  • polizor
  • şlefuitor cu bandă
  • ladă cu scule
  • bancă de odihnă (fostul banc mobil)
  • lampă cu halogen
  • priză (prelungitor)
  • aspirator la îndemână (sub bancă)
  • lumină naturală
  • muzică (se aude din cameră, când nu este în funcţiune ceva maşinărie)
Rămas de făcut:
  • dulap cu scule prins în perete [10.07.2007]
  • sertar la banc pe şine
  • raft la banc
  • cumpărat menghină [08.09.2007]
Spor Sergiule!

miercuri, iunie 27, 2007

banc de lucru

Lume, lume!
După 8 ani de zile, am din nou banc de lucru pe balcon!
Este genial! Arcurilor, zmeelor, catapultelor, sageţilor & câte şi mai câte alte minunăţii din alte timpuri & locuri... viiiin!

luni, iunie 25, 2007

Catapultă

Ei, ei ... ai tu ce ai cu Evul Mediu. Acum ce ţi-a venit cu catapulta asta? Nu aveai ce face? Te plictiseai?

sâmbătă, iunie 23, 2007

30km

Traseu: Tolstoi 13 - Rebreanu - Şagului - Bujorilor - Chişoda - Poligon Chişoda - peste câmpie - Mănăstirea de la Şag - Pădurea de la Şag - Plaja la Timiş
Retur:Traseu pe lângă mal - Mănăstire - peste câmpie - Chişoda - Bujorilor - Brâncoveanu - Tolstoi 13
Data: 22 iunie 2007
Participanţi: eu, Mihai, Alex
Coloană sonoră: n/a
Durata: ~2h
Viteză medie: 16 km/h
Viteză maximă: n/a
Distanţa: 30.5km
Impresii:frumos traseu de relaxare de ~ 3h, fără trafic, variat cu asfalt, drum de ţară, prin pădure, peste câmpie, spiritual pentru doritori (Mănăstirea de la Şag), posibilitate de scăldat în Timiş

joi, iunie 21, 2007

ce faci azi?

în cea mai lungă zi a lui 2007 ...

miercuri, iunie 20, 2007

60km

Traseu: Tolstoi 13 - Ciao - Fabrica de bere - Piaţa Traian - Take Ionescu - Punctele Cardinale - Praktiker - Lipovei - Dubraviţa - Gearmata - Pişchia - Lacul de pescuit de la Pişchia
Retur:Lacul de pescuit de la Pişchia - Pişchia - Gearmata - Dubraviţa - Lipovei - Centrul Bancar - Parcul Botanic - Piaţa Unirii - Revoluţiei - Maria - Mocsoni - Str. Corbului - Porumbescu - Brâncoveanu - Tolstoi 13
Data: 19 iunie 2007
Participanţi: eu
Coloană sonoră: virtualcantor (muzică evreiască)
Durata: ~3h
Viteză medie: 20 km/h
Viteză maximă: 49 km/h
Distanţa: 60km
Impresii:circulaţie multă până ieşi din Gearmata, cam monoton traseul, câmpiile cu cerele în asfiinţit + un cer cu nori răzleţi dă bine la design, apa minerală de la Pişchia e genială, lacul arată mult mai bine decât m-aş fi aşteptat.

luni, iunie 18, 2007

Top literar personal

  1. Saga lui Ender & Umbrelor - Orson Scott Card
  2. Dune - Franke Herbert
  3. Creştinismul redus la esenţe - C.S. Lewis

...-==lista va continua==- ...

Top 100 carţi de citit

de la Andreea
  1. Pride and Prejudice Jane Austen
  2. The Lord of the Rings JRR Tolkien
  3. Jane Eyre Charlotte Bronte
  4. Harry Potter series JK Rowling
  5. To Kill a Mockingbird Harper Lee
  6. The Bible (în progres)
  7. Wuthering Heights Emily Bronte
  8. Nineteen Eighty-Four George Orwell
  9. His Dark Materials Philip Pullman
  10. Great Expectations Charles Dickens
  11. Little Women Louisa M Alcott
  12. Tess of the d’Urbervilles Thomas Hardy
  13. Catch-22 Joseph Heller
  14. Complete Works of Shakespeare William Shakespeare
  15. Rebecca Daphne Du Maurier
  16. The Hobbit JRR Tolkien
  17. Birdsong Sebastian Faulks
  18. Catcher in the Rye JD Salinger
  19. The Time Traveler’s Wife Audrey Niffenegger
  20. Middlemarch George Eliot
  21. Gone With The Wind Margaret Mitchell
  22. The Great Gatsby F Scott Fitzgerald
  23. Bleak House Charles Dickens
  24. War and Peace Leo Tolstoy
  25. The Hitch Hiker’s Guide to the Galaxy Douglas Adams
  26. Brideshead Revisited Evelyn Waugh
  27. Crime and Punishment Fyodor Dostoyevsky
  28. Grapes of Wrath John Steinbeck
  29. Alice in Wonderland Lewis Carroll
  30. The Wind in the Willows Kenneth Grahame
  31. Anna Karenina Leo Tolstoy
  32. David Copperfield Charles Dickens
  33. Chronicles of Narnia CS Lewis
  34. Emma Jane Austen
  35. Persuasion Jane Austen
  36. The Lion, The Witch and The Wardrobe CS Lewis
  37. The Kite Runner Khaled Hosseini
  38. Captain Corelli’s Mandolin Louis de Bernières
  39. Memoirs of a Geisha Arthur Golden
  40. Winnie the Pooh AA Milne
  41. Animal Farm George Orwell
  42. The Da Vinci Code Dan Brown
  43. One Hundred Years of Solitude Gabriel Garcia Marquez (partial)
  44. A Prayer for Owen Meaney John Irving
  45. The Woman in White Wilkie Collins
  46. Anne of Green Gables LM Montgomery
  47. Far From The Madding Crowd Thomas Hardy
  48. The Handmaid’s Tale Margaret Atwood
  49. Lord of the Flies William Golding
  50. Atonement Ian McEwan
  51. Life of Pi Yann Martel
  52. Dune Frank Herbert
  53. Cold Comfort Farm Stella Gibbons
  54. Sense and Sensibility Jane Austen
  55. A Suitable Boy Vikram Seth
  56. The Shadow of the Wind Carlos Ruiz Zafon
  57. A Tale Of Two Cities Charles Dickens
  58. Brave New World Aldous Huxley
  59. The Curious Incident of the Dog in the Night-time Mark Haddon
  60. Love In The Time Of Cholera Gabriel Garcia Marquez
  61. Of Mice and Men John Steinbeck
  62. Lolita Vladimir Nabokov
  63. The Secret History Donna Tartt
  64. The Lovely Bones Alice Sebold
  65. Count of Monte Cristo Alexandre Dumas
  66. On The Road Jack Kerouac
  67. Jude the Obscure Thomas Hardy
  68. Bridget Jones’s Diary Helen Fielding
  69. Midnight’s Children Salman Rushdie
  70. Moby Dick Herman Melville
  71. Oliver Twist Charles Dickens
  72. Dracula Bram Stoker
  73. The Secret Garden Frances Hodgson Burnett
  74. Notes From A Small Island Bill Bryson
  75. Ulysses James Joyce
  76. The Bell Jar Sylvia Plath
  77. Swallows and Amazons Arthur Ransome
  78. Germinal Emile Zola
  79. Vanity Fair William Makepeace Thackeray
  80. Possession AS Byatt
  81. A Christmas Carol Charles Dickens
  82. Cloud Atlas David Mitchell
  83. The Color Purple Alice Walker
  84. The Remains of the Day Kazuo Ishiguro
  85. Madame Bovary Gustave Flaubert
  86. A Fine Balance Rohinton Mistry
  87. Charlotte’s Web EB White
  88. The Five People You Meet In Heaven Mitch Albom
  89. Adventures of Sherlock Holmes Sir Arthur Conan Doyle
  90. The Faraway Tree Collection Enid Blyton
  91. Heart of Darkness Joseph Conrad
  92. The Little Prince Antoine de Saint-Exupery
  93. The Wasp Factory Iain Banks
  94. Watership Down Richard Adams
  95. A Confederacy of Dunces John Kennedy Toole
  96. A Town Like Alice Nevil Shute
  97. The Three Musketeers Alexandre Dumas
  98. Hamlet William Shakespeare
  99. Charlie and the Chocolate Factory Roald Dahl
  100. Les Misérables Victor Hugo

Gândul de dimineaţă

Creştinismul folosit cum trebuie te poate face învingator peste / în lumea asta,
sau un inadaptat, dacă este practicat incorect.
bonus, din weekend:
Ce-i în lună, nu-i în soare;
Ce-i în tren, nu-i în vapoare;
Ce-i în Anglia şi-n Franţa
Sau în gara din Constanţa?
Rog,
pe cei care cunosc răspunsul ...
să nu suflaţi!

marți, iunie 12, 2007

Am împlinit un an

Anul trecut, pe vremea asta ...
Cum ţi se pare că a trecut vremea, cu folos, Sergiule?
Dar ţie, cum ţi se pare?

vineri, iunie 08, 2007

Să fim deci veseli!

Aseară, la OSCET a fost o seară cu subiectul: "Disciplina celebrarii". A fost ultima din seria Disciplinelor Spirituale.
În caz că mai exista un dubiu, s-a zis, printre altele:

"Fericirea != lipsa problemelor,
Fericirea == prezenţa lui Dumnezeu"
( "parafrazare" după cineva celebru )
Şi implicit, intrinsec noi creştinii ar trebui să fim bucuroşi, veseli poate chiar exuberanţi. Mi-a plăcut. Păi aşa să tot vrei să fi creştin ...

La tine cum este?
Ce ai celebrat tu ultima dată?
Ce ai de gând să celebrezi în viitorul apropiat?
Cum ai de gând să o faci?

gata,
atat am avut de zic!

joi, iunie 07, 2007

Îmi place munca

de la Mirela
Îmi place munca, bani de-ar fi
s-aduc în firmă zi de zi.
Îl plac pe sefu' cel mai tare!
Şi sefii lui, pe fiecare..

Iubesc biroul, ce-i pe el,
Concediul nu-l iubesc de fel !
Mobila gri plină de praf,
Hârtiile crescute vraf.

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta n-am iubit.
Iubesc computerul fereastra
Cu scafârlia lui albastră.

Iubesc sedinţele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi,
Iubesc, vă spun acu' din nou,
Să stau o viaţă la birou!

Îmi place munca, aş munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu, nu vreau stimă,
Mi-ajunge critica drept primă.

Nu vreau nimic, decât un pat,
Fix în biroul meu băgat,
Lângă pc-ul meu cel drag.
Să pot munci aci non-stop
Până se urca firma-n top!

Nu vreau nimic, dar am un dor,
Vreau la biroul meu să mor,
Şi să mă-ngroape-ntre dosare
Ca pe Eminovici în mare....

luni, iunie 04, 2007

Nebunul la Kaufland

Scurt, că nu am febră creativă acum: mă duc la Kaufland şi ghici de cine dau? De Mike!!! Se fâstâcea de mama focului, încercând să o scoată la capăt cu un nebun / turmentat. A fost nevoie să fie chemat special, habar nu am de unde, dar idea e că de data asta, când ar fi trebuit să fie pe fază, nu a fost ...

streetdelivery

No aşa! Îmi place! Uite aici:
http://www.streetdelivery.ro/
Sâmbătă m-am simţit remarcabil de bine în Unirii.
Suntem parcă mai aproape de evenimentele interesante de care auzi petrecându-se prin UE.
A fost animaţie de foc, ca în Wrocław. Plec de la foc de acolo şi-l găsesc şi aici, genial!
Bravo Tm, ţine-o tot aşa!

sâmbătă, iunie 02, 2007

Panorame din Wroclaw









Discuţie cu vorbe

Problemă: Un avion se deplasează pe o bandă transportoare care se mişcă cu exact aceeaşi viteză a avionului dar în sens opus.
Întrebare: va putea decola?
Răspuns: ..............
Completaţi spaţiile marcate cu linie punctată.

(acesta a fost unul dintre subiectele care am înţeles că a animat multe discuţii în pub-uri şi bbq-uri, atât în Ciao-Polonia cât şi în Ciao-Germania ... aşa că m-am gândit să import şi eu sub formă de blog-franciză)

Flori 24h / zi

Ce mi-a mai plăcut în Wroclaw: o grămadă de bărbaţi cu flori în mână prin centru. Cred că polonezele sunt mai fericite. Oare de unde a venit "moda" asta? Să fie oare piaţa de flori din centru deschisă 24h / zi, 7 zile / săptămână? Doar atât ... nu cred.
La un moment dat am început un joc: nu plec din centru până nu văd o floare în mâna unui om. Nu treceau 2 min până vedeam unul. Frumos.

vineri, iunie 01, 2007

Footbag în birou

Asta, ca să termin săptămâna rotund: avem un nou sport de echipă la birou! Footbag cu taşca de picior de la Hubert. Ne-am jucat şi pe acoperiş. Acum e la Mirela pe birou. Obosit. Aaa, dar şi Wroclaw-ul are un nou joc: aruncatul cu taşca de picior prin birouri.
Gata, mă duc acasă. Nu vrei să îmi împrumuţi o umbrelă, o să ajung ciuciulete acasă?
Oare plouă şi în Wroclaw acum?

joi, mai 31, 2007

Adio Wroclaw! (sau pe curând)

Yap,orice are un început are şi un sfârşit. Acum este rândul să se termine vizita mea aici în Polonia. A fost minunat! Am dat şi o mini-petrecere de adio îmbrăcat în proaspătul tricou cumpărat cu sigla Wroclaw-ului în pauza de masă la servici.
Mulţumesc tuturor, sunteţi minunaţi, geniali! Să ne vedem cu bine data viitoare, oricând şi oriunde ar însemna asta.

Timişoara, Romania ... viiiiiin!

miercuri, mai 30, 2007

Dacă e miercuri ... pub indian

Încă un pub. Opreşte-te Sergiule!
Am ieşit seara după servici la un pub cu specific indian, cu zeităţi, divane, lumânări, Norah Jones, Marek & prietenii. Am fost cumpătat, nu îţi fă griji, am fost cu bicicleta. M-am simţit nesperat de bine. Apoi, pe la 1AM, înapoi la hotel şi pune-te pe făcut diplome pentru mâine! Ptiu, pe la 3 am terminat. Culcă-te Sergiule, mâine ai drum lung!

Ultima zi plină ca wroclawian

Plouă, miercuri, zi de release.
Timişoaraaa, vin!
Cântarea cântărilor mă bagă în ceaţă rău de tot.
Eu nu pot să înţeleg comparaţiile astea. Tu?

marți, mai 29, 2007

Spectacol de lumină

Deci, după servici: mers la baschet cu HW.
Consecinţe: am un deget puţin deranjat.
Apoi repede la hotel, schimbă-te că seara ieşi cu MB. Am fost în cartierul evreiesc, şi apoi am plecat în Complex. Acolo, mare adunătură mare de studenţi. Se vesteşte mare spectacol mare de sunet şi lumini: instalatia electrică de iluminat a unui cămin, 4 km de cabluri, ceva electronică şi un calculator vor transforma geamurile unui simplu camin într-un display gigant, în care fiecare fereastră va fi un pixel. Aici e rezultatul, aş zice un "alpha version". Dar idea nu e originală ea a fost pusă deja în practică aici. Mai multe poţi afla aici.

footbag

Ypeee, am primit de la HW & friends un / o footbag! (nu-i ştiu genul Alex, te las pe tine să îl stabileşti, eventual ar trebui să şi traduci termenul :P )
Presimt că o să se încingă nişte jocuri pe cinste în birou! :D
Ne mai trebuie o masă de fotbal şi o să venim fuga, fuga la servici.
Oare?

luni, mai 28, 2007

Noul record personal: 3

De dimineaţă am părăsit minunata mea cameră de hotel dotată cu calculator, am mers la servici şi seara HW m-a debarcat la noul hotel. Pe fereastra camerei am imaginea impunătoare a unei catedrale care ocupă cam 55% din câmpul vizual. Restul de 45 este umplut cu cer, macarale, turle de biserică şi clădiri în departare (sunt la etajul 6). Pervazul lat de la geam îmi permite să stau pe el: aşa că mi-am făcut lectura & gândurile de dimineaţă acolo. Yap, cred că cel puţin pe un geam al casei mele îl voi dota astfel!
Seara, am ieşit la o berărie în centru (care prepara berea chiar acolo în subsolul cladirii), cu HW, PK, PT & Friends. Şi, da aşa cum s-a anunţat şi la radio şi Tv sub formă doar de zvon, vin să confirm acum:

am băut 3 beri!

Mi-a placut

"Dacă viziunea ta este pentru un an seamănă grâu.
Dacă viziunea ta este pentru zece ani, plantează copaci.
Daca viziunea ta este pentru o viaţă, investeşte în oameni."

Proverb chinezesc

"Trateză-i pe oameni ca şi când ar fi ceea ce ar trebui să fie, aşa îi ajuţi să devină ceea ce sunt capabili să devină."

Goethe

duminică, mai 27, 2007

Eclesiastul

"Un măr imens, pe care 2 oameni stilizaţi, un bărbat şi o femeie stau, aproape de cotorul în formă de copac"

ce să este oare?
(Este o lucrare de artă din bronz a unui artist polonez pe care am văzut-o în Muzeul Naţional din Wroclaw. Mi s-a părut interesant şi m-am gândit să îţi spun şi ţie de ea)
Acum sunt în Eclesiastul. Cam pesimist tipu'. Vrea să îmi taie avântul. Ha! Deocamdată nu reuşeşte. De fapt cred că invită la temperare. La a ne conştientiza efemeritatea şi lipsa de substanţă a multor vânturi după care aşa de repede fugim. Cu toate că, uneori, am impresia că mă cheamă la carpe diem. Mi-ar plăcea să mă consult cu cineva. Nu vrei să-l citeşti şi tu?
Apropo de efemeritate: ieri iar am văzut baloane de sapun făcute de data asta de copii, tot în centru. Mă gândeam: ce delicate şi frumoase sunt. De ce trebuie să dispară? Cu atât mai mult sunt valoroase, cu cât sunt mai efemere. Şi totuşi copiii se distrează de zor spărgându-le. Ce bine că există aparate foto! Parcă nu am mai găsit până acum o aplicaţie mai bună la:
"un scurt moment irepetabil îngheţat pe peliculă"
M-am simţit teribil de bine că am putut înşela timpul, să-l opresc, măcar de data asta.
El obişnuieşte să curgă liniar, conform teoriilor clasice, pentru ca astea noi mă bagă în ceaţa de tot.

Noroc că El, oricum are imaginea de ansamblu ...

Parcuri si gradini

Yap ... dacă e duminică e timpul perfect pentru o plimbare prin:

  • Parcul Botanic (pentru tine, Mirela)
  • Parcul Szczytnicki
  • Grădina Japoneză (indem botanic)
Nu ştiu cum se face dar, când am ajuns în "zona alpină" a parcului botanic mie mintea mi-a zburat direct la Piatra Craiului şi ... o vreme a refuzat să se întoarcă de acolo. Da, sunt parcuri frumoase în care poţi să scapi de larma şi agitaţia oraşului. Sunt parcuri în care te plimbi cu cineva de mână, în care citeşti o carte, în care iţi exersezi talentul artistic, în care hraneşti raţe sălbatice, sunt parcuri ... să fie folosite!
Aaa şi sunt parcuri cu mult, mult gazon, pe care poţi să zburzi împreună cu câinele tău, să arunci cu bumerangul.
Şi fiind şi duminică o întâlnire cu Domnul într-un context catolic poate fi o experienţă interesantă: am participat la frânturi de slujbe prin aprox. 3 catedrale.
Concluzie: copii, tineri, maturi şi vârstnici merg la biserică, felicitari! Poate că din cauza asta există atât de multă ospitalitate şi zâmbete pe feţele oamenilor, poate că au învăţat să treacă dincolo de grija zilei de mâine, poate visează la ce va fi după. Sau poate nu.
O vizită făcută centrului înainte de a se porni ploaia.
Somn.

sâmbătă, mai 26, 2007

Şi ce dacă plouă?

Astăzi, strecurandu-se de dimineaţă printre stropii de ploaie, biciclistul pseudowroclavian raportează:

  • panorama din varful unei biserici
  • participat la o parte dintr-o slujbă catolică de sâmbătă
  • Jatki, strada galeriilor de artă (Sneji, asta e pentru tine)
  • copiii-pictori-amatori dezlănţuiţi în centru
  • panorama bătăliei de la Racławice
  • Muzeul Naţional
  • fachiri în centru
  • viaţa de noapte în Wroclaw
  • o bere cu băieţii
Somn.

Impresii de până acum: am început să mă obişnuiesc cu clădirile, oamenii şi inflexiunile limbii. Acum aş vrea să arunc un ochi în Piaţa Unirii de la noi, să fac o analiză comparativă. Wroclaw-ul este un fel de Timişoara, cu:
  • o Piaţă a Unirii ceva mai mare, Rynek
  • o Begă cu mai multe braţe, Odra (şi implicit cu mai multe poduri),
  • mai multe Domuri
  • un Complex mai împrăştiat
  • viaţă de noapte
  • parc Botanic & Zoologic (bonus are şi o gradină japoneză)
  • festival anual al studenţilor
  • gnomi care apar unde nu te aştepţi.
Deci, wroclawianule autentic, vin-o şi vizitează Timişoara, cred că ţi-ar plăcea.

vineri, mai 25, 2007

Pseudowroclawian

Hei! Am reusit: să ajung la servici singur, singurel, fără BW tocmai de pe Kromera, în partea de nord a oraşului, unde mi-e reşedinţa, până pe Powstancow, în partea de sud, la servici.
La servici am pierdut împreună cu PK la fotbal împotriva fetelor de la adminstrativ.
Seara:

  • art piknic în curtea interioară a muzeului militar (claun pe picioroange, muzică de jazz, graffiti, mese, oameni, umbrele)
  • identificaţi alti pitici prin centru
  • admirat poloneze cu părul blond
  • spectacol cu baloane de sapun uriaşe în piaţă (trebuie să încerc şi eu asta)
  • înapoi la hotel, unde am căzut lat.
La tine cum a fost săptămâna asta?

joi, mai 24, 2007

Prin Wroclaw cu Anna

Servici.
Poze prin centru.
Tur de bicicletă cu Anna:

  • stradă folosită pentru filmarea unor scene din Schindler's List.
  • zonă industrială
  • turnul de apă al oraşului
  • poduri peste poduri
  • muzeul naţional (exterior)
  • altele
Excortat de BW la hotel.
Somn.

miercuri, mai 23, 2007

Wroclaw pe bicicleta

Servici. Primul release a lui PK.
Tură de bicicletă cu BW. Minunat oraş! E de vizitat!
Meci într-un pub.
Somn.

marți, mai 22, 2007

Polonia, cu bbq

Munich
Mă scol, sar peste micul dejun, ţi-am zis că am sărit şi peste cină? ... Mă întâlnesc cu Przemek şi Nathan la locul stabilit. Am ajuns mai devreme, am admirat şi invidiat bicicliştii pentru pistele ce le au. Surpiza no.2 ... tot într-un aeroport, de data asta în Munich: Nathan a constatat că nu are bilet de avion. Nu intru în detalii şi nici în pielea lui nu mi-am dorit să fiu. În final a ajuns cu un avion mai târziu.

Wroclaw
Pământ polonez. Prima mea experienţă poloneză! Nice! Deja îmi place Polonia. Teribil de cald! Sigur am nimerit bine oraşul? Sau poate luna din an? Unde este aerul condiţinat de la noi??!?
Am ajuns tot la servici prima dată ... Am primit urări de bun venit scrise pe tabla. Am început instrucţia. A mers bine. Am plecat cu HW cu maşina după servici să mă cazez. Am cunoscut un câine mare într-o casă minunată, într-un cartier minunat înainte de a ajunge la hotel .... ale lui HW. După, s-a lăsat cu bbq la Tomek. Şi eu vreau!!! După aceea ne-am suit din nou pe bicicletă, eu şi cu BW şi am pornit-o spre hotel. Am traversat gara şi ... voila surpriza no.3: amendă. În final, la hotel, contra a 1 bere, portarul mi-a dat voie să îmi ţin bicicleta în garajul hotelului. Noapte buna, Sergiu, ai avut o zi plină.

luni, mai 21, 2007

Jurnal de călătorie: începuturi

Timişoara
Mă scol, îmi iau rucsacul şi aştept în faţa blocului taxiul rezervat cu o zi înaninte. Vine. Muniiiich aterizez din nou! În aeroport, surpriză, mare surpriză: m-am întâlnit cu două colege de servici care culmea, mergeau şi ele tot la Munich. Aşa că nu am călătorit singur! A fost frumos, senin şi cald.

Munich
Am debarcat direct la servici; discuţii cu vorbe, apoi m-am dus să îmi caut hotelul. Seara, sângele meu de exporator citadin nocturn a început să fiarbă aşa că mi-am luat tălpăşiţa din hotel şi am inventariat o altă parte a oraşului pe care nu am apucat să o bifez data trecută. Remarcabil câte biciclete interesante am văzut: una lungă ziceai ca e un dragster, alta rachetă din anii 70, alta vopsită roz aproape integral. Bonus, am văzut nişte surfboard-uri pe roţi, habar nu am avut că aşa ceva există. Mi-a revenit moralul când am văzut reacţiile celor din jur: nu eram singurul care era fascinat. Am identificat locul în care trebuia să mă întâlnesc cu PT dimineaţa şi ... într-un final m-am culcat. Noapte bună, Sergiule!

sâmbătă, mai 19, 2007

"NU"

Mi-am exercitat dreptul de vot. Sper că ai făcut şi tu la fel! Ne lipseşte simţul răspunderii şi cel al iniţiativei, hai să schimbăm asta! Începe cu tine, apoi cu ce-i din jur. Să nu dormi în papucii statului!
Politica nu e punctul meu forte clar, prefer oamenii şi actiunile în locul ideilor demagogice. Totusi , nice! :D

vineri, mai 18, 2007

Frânturi de vis spaţial

Naveta era cilindrică cu un sistem de gravitaţie artificial-imaginară. Asta însemna că fiecare ocupant al ei poate să îşi creeze propria lui gravitaţie, cu propia ei direcţie, sens şi valoare. Şi toate astea fără ca sistemele să interfereze între ele.
Mai era dotată cu un raft de cămin fixat doar la bază care era folosit şi ca o scară pentru a ajunge în partea din faţă a rachetei. Asta dacă nu te ajuta gravitaţia ... şi pe mine nu mă ajuta deloc! Nu ştiu cum făceam dar, direcţia o controlam însă sensul ... tot invers îmi ieşea.
Zburam razant la nivelul solului unei planete, pe lângă lizierea pădurii. Era noapte. La un moment dat un glob translucid s-a întrezărit printre trunchiuri şi frunze: era globul nostru pământesc transparent acolo unde ar fi trebuit să fie oceanele radiind o lumină difuză şi înconjurat de un halou galbui.
Am aterizat ceva mai încolo, lângă o construcţie ce semăna cu o casă părăginită cu 2 gemuleţe mici casetate prin care se cernea puţină lumina alb-gălbuie. Nu am îndrăznit să ies nici eu nici Raluca. Uşa veche din lemn a rachetei era destul de şubredă iar broasca nu mai reuşea să o ţină închisă: ne simţeam teribil de neprotejaţi.
La un moment dat, din casă a ieşit un baiat, a traversat curtea ce ne despărţea şi a încercat să deschidă uşa noastră. A reuşit în ciuda eforturilor noastre de a o ţine închisă. Avantajul lui era că pe exterior avea clanţă. Am bătut în retragere, refugiindu-ne în spatele raftului. El a intrat a luat căştile patefonului şi a început să asculte muzică simfonică - cred că era Verdi cu Anotimpurile. După o vreme a plecat.
Dimineaţa am ieşit în curte: ne-a întâmpinat mama băiatului. Ne-a spus povestea celui care a dorit să traverseze drumul noroios: cât timp a mers a fost bine, când s-a oprit s-a afundat în noroi şi a murit de foame. Atenţie pe ce drum mergi, să nu păţeşti la fel!
Un bătrân ne-a sfătuit să mergem în oraş dacă vrem să ne reparăm vehicolul. Ne-am suit cu toţii pe acoperiş şi ne-a arătat gărzile de pe meterezele oraşului înarmate cu arme (cred că erau arcuri) şi impresionantul conglomerat de clădiri joase şi galbene care se întindeau până dincolo de linia orizontului.
Pregătiri de plecare: am lăsat nava în grija băiatului şi i-am umplut o nucă de cocos şi 2 portocale cu unsoare ca să aibe ce mânca, sugerându-i să le ţină la rece şi am plecat.

P.S. Tu ai încercat să îţi povesteşti visele? Nu e uşor ... remarcabil ce gândeşte mintea când nu e perturbată de realitate!

joi, mai 17, 2007

Eterna coadă românească

din seria "deja cunoscută:ro"
Mă scol la 7:02.
Stau la poveşti cu El.
Citesc proverbe.
Mănânc & spăl & stuff.
La 8:20 plec spre BCR.
Mă înarmez cu:
  • lector mp3,
  • Photo Magazin
  • & backup... design patterns in php.
Mă aşez la coadă: yupeee sunt numărul 2 (speră tu! gândeam eu în aceaşi timp), după un domn destul de încruntat (intimidarea adversarilor face păstrarea locului !), cum îi şade bine unui român care stă la coadă. Îmi scot trecătorul de timp intelectual-artistic şi mă apuc să citesc: 30 minunte am vreme ...
Echilibrul interior artistic îmi este perturbat de o doamnă cu batic, care mă informează-roagă stăruitor să îi consemn locul la coadă imediat după mine pentru ca ea merge până la magazinul de lângă şi se întoarce imediat. După ce îmi dau jos gălăgitoarele din urechi înţeleg ce doreşte cu mine şi accept urban-mioritic, postul.
Între timp, angajaţii BCR încep să curgă şi să se strecoare din ce în ce mai greu prin strâmtul culoar lăsat de oamenii aşeazaţi la coada care se tot mărea.
Stupoare-întrebare-retorică:
"De ce să fie o singură coadă în dreapta uşii când pot să fie două, cate una de fiecare parte a usii?"
Analizez din punct de vedere strategic obiectivul militaro-fiananciar.
Concluzii:
  • întrevad o confruntare cu coate si talpobrazuri!
  • doi dintre cei mai periculoşi au prins deja o pelicula sanatoasa de soare de primavara,
  • rândul din dreapta uşii (uşa care se deschide spre dreapta) este clar dezavantajat în momentul în care porţile se vor deschide. Evident fac parte din rândul din dreapta...
Inevitabilul are loc: uşile se deschid puhoiul pătrunde în mult râvnita incintâ şi venerabilul meu loc doi câstigat cu preţul a 30 minute de aşteptare la coada este transformat într-un aparent onorabil loc 5. Dar asta nu e tot! Ştii sper, că există şi persoane juridice, care au prioritate? Două bucăţi! Deci ajung într-un final la un umil loc 7.
Continui să citesc, şi să studiez românul la coadă: este tot stresat, nervos şi introvertit.
Aaa, nu ţi-am zis, doamna careia i-am ţinut rândul, a ajuns în faţa mea! E drept, că m-a invitat să îmi reiau locul de drept, în faţa dânsei, dar eu, cu un mioritico-dezgust refuz magistral şi continui să savurez priveliştea din faţa mea: un domn mai învârstă, mai tuciuriu la faţă, care privea speriat şi plictisit parcă in acelasi timp, într-un punct fix.
... Deci există şi fapte bune, mai sunt sperante, păcat că puţine.
Timpul trece ... ajung la ghiseu: casieriţa se plânge că merge greu sistemul:
"de 2 ori m-a dat afară!"
Achit şi uite aşa, după aproximativ 40-50 minute, încalec din nou pe bătrânica şi purced spre servici.

Bonus: am fost claxonat de un bucureştean ( dacă este să ma iau după numărul de la maşină ... ) pe trecerea de pieton. Am încercat să conceptualizez şi să materializez o cărămidă în parbrizul maşinii, dar în final m-am mulţumit cu o lamentare vocală şi o ridicare neputincioasă de mână, privind în lungul străzii spre maşina care se îndepărta în viteză.

Bonus2: un mercedes s-a scoborat de pe trotuar unde era parcat [ne]regulamentar şi a încercat să mă lovească cu dosul, eu pedalând pe marginea drumului.
A ratat, spre fericirea mea.

... aş zice şi mai multe, mai acide, dar mă opresc aici.

Deci ... să ne fie de bine!

miercuri, mai 16, 2007

ultima lansare

No, sunt în plină desfăşurare cu ultima mea lansare de la ciao în calitate de RM.
Vreme trece, vreme vine ...
Să auzim de bine.
P.S. Oare cum e vremea acum în Crai? Sau în Retezat?

luni, mai 14, 2007

doar jgheaburi?

Iacov 1:12-18
De ce am eu sezaţia, din pasajul ăsta din Iacov, ca noi suntem doar niste "simple jgheaburi" care prin liberul albitru le putem orienta spre Sursa-Dumnezeu sau spre Sursa-De Jos. Simt un disconfort, îmi e greu să mă consider doar un instrument şi tot ceea ce e mai valoros din mine şi ceea ce reuşesc de fapt nu îmi aparţine. Evident, mi-ar conveni să zic că ce nu e ok e de
la Cel Rău ... dar nici asta nu pot.
Şi cum rămâne cu asemănarea noastră cu El şi anume El-Creatorul? El, Creatorul jgeabului şi noi ... doar simple jgeaburi? Este chiar aşa de complexă şi creativă simpla utilizare a liberului albitru? Dinamica fluxului de ... [de ce, cum să îl denumesc?] care trece prin noi? Complicat ... v-am băgat în ceaţă, nu? Toată lumea asta e formată din jgeaburi şi 1 x Creator?
(idea cu jgeaburile nu e a mea, am auzit-o dar nu mai stiu in ce context)

Şag nefast

Yap, sâmbătă am dat puţin înapoi cu odiseea arcisiană: când am descălecat de pe Tinerica, arcul a rămas agăţat, m-am dezechilibrat şi am căzut pe spate peste arc. Poze aici.
Dar, cum orice picior în partea dorsală este de fapt un pas înainte, aştept cu nerăbdare un weekend care să îmi permită repararea lui. Până atunci, să nu mă întrebi când mergem să tragem cu arcul, clar?
Duminică, mare ospăţ mare la vox cu bic-ul. A fost frumos. Azi sunt obosit. Uite nici măcar nu am energie să scriu ceva vesel cum ar trebui, că doar e 8:00 dimineaţa! Poze aici.
A ... şi ţi-am zis că mi-am pierdut şi telefonul la Şag? Până la urmă l-am regăsit 1h mai târziu, câţiva km mai în urmă.
Aaa şi încă ceva: am reuşit să mă descotorosesc de 1/2 din filmele mele pirat de pe CD-uri şi DVD-uri, ieri le-am distrus şi nici măcar nu am suferit, poate că mai sunt şanse pentru România, cine ştie?
Hai să îţi zic şi de asta: împreună cu Florin am inaugurat un forum pentru arcaşii tradiţionali din România! Îl poţi acceasa la adresa asta: http://arcasi.freeforums.org/.
Gata cred că mă opresc aici, să te duci la vot!

O săptămână minunată, călătorule pe acest pământ!

duminică, mai 06, 2007

1 Mai OSCEToresc

Incredibil! Tu ai mai fost la un picnic ca parte a unui grup de peste 70 persoane? Eu nu!
Dar să faci pe instructorul de tir pentru un număr indefinit de aspiranţi la centrul ţintei? Eu nu!
Dar ai depăşit o coloană de aprox 10 km de maşini cu bicicleta? (asta la întoarcere de la Albina spre casă) Ce-ţi poţi dori mai mult de la o bicicleto-răzbunare? Eu mă declar satisfăcut! Poze nu am.
Să vă fie de bine.

O săptămână genială,
arcaşul cu nepot proaspăt botezat!

butonagii pe Nera

yap, yap, yap am fost cu colegii de servici! (29 aprilie) Pozele mele nu sunt stralucite, până fac o selecţie şi o pun sus aruncă un ochi la Mihai, aici.
A fost minunat! Eu mă mai urc cu voi în barcă!
Aaa ... după cum poate ai apucat să observi, arcul a fost legănat şi el pe Nera.
7 ore pe ape, veselie păstrată până la sfârşit.
Care e ieşirea următoare?

operaţiunea botezul Şefului

Să nu te laşi înşelat: are doar 2 luni, dar e precoc & învingător!
Ce să o mai lungim atâta ... e nepotul meu!
S-a comportat impecabil pe toată durata ceremonialului cu o mică scăpare inevitabilă aş indrăzni, cu acordul tău, să zic în momentul crucial când a fost scufundat în cristelniţă.
Ţi-am spus că are şi prezenţă de scenă? Asta nu de la mine a luat-o clar! Cert este că a zâmbit în faţa camerei de filmat mânuită magistral de unchiu' S. Poze aici.

Să ne vedem cu bine,
perfectibilul S!

mi-a crescut rangul!!!

Noroc că stăteam pe scaun! Acum am PageRank-ul de 1

luni, aprilie 23, 2007

William Ender Tell

5 biciclete, 5 prieteni, o duminică cu soare, o oiţă zdrăngănitoare, un măr străpuns "din greşeală" de la 15m, tragere soldată cu o pipotă supradimensionată, o săgeată rătăcită prin mărăcini ... cam acesta ar fi bilanţul ieşirii de la Şag din weekendul acesta.
De ce nu ai venit şi tu? Nu ai bicicletă? ... pai să îţi cumperi!

Dimineaţa ... experimentul de la BIC cu lista de minunăţii încununat cu un răsunător ... SUCCES!

Aaa ... şi montatul mobilei de bucătărie cu prietenii poate fi o activitate distractivă.

Să ai o săptămână minunată!

miercuri, aprilie 18, 2007

Alternative

ghidat ca bila albă de biliard care se loveşte de alte bile şi mante într-un scop pe care doar Jucătorul îl cunoaşte în totalitate ...
sau
dat peste cap într-un carusel cu centura de siguranţă pusă pe nişte şine trasate de Inginerul Şef cu "doar" nişte macaze la îndemână?
sau
altfel ...

... cum ai prefera / cum este viaţa cu Domnul?
(sursa: puţul gândirii lui sergiu)

luni, aprilie 16, 2007

Bilanţ de weekend

Un nou look (m-am tuns scurt), un mosor, 5 săgeţi, o panoramă, frisbee-ul meu vechi şi copt de 10 ani rupt în parcul botanic.
Nu e aşa că ţi-a fost dor de o panoramă? Recunosc, şi mie!

vineri, aprilie 13, 2007

BLOGORÉE

aseară s-a mai născut un cuvânt ... şi totuşi Pământul a rămas pe orbită!

BLOGORÉE
s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a posta continuu şi incoerent. ♦ (Fam.) Faptul de a scrie mult şi inutil; bloguţie, blogvacitate. – Din sergiulească. blogorrhée.
evident, sursă de inspiraţie ... tot dexonline

Adăugare [14.04.2007] ... nu am pus eu coada la prună: vezi comentariul ataşat!
Merci, Andreea

joi, aprilie 12, 2007

Hoţul la Kaufland!

Era cât pe aci să fie o zi ordinară de 12 aprilie. Noroc că mi-am învins confortul ce era cât pe-aci să mă copleşească şi am purces spre cumpărăturile bilunare de la Kaufland.
Totul a decurs lin, pe ritmuri folk şi creştine revărsate cu generozitate de lectorul meu iRiver până la ieşirea din magazin, când un personaj dubios cu o căutătură a la Mike Tyson şi cu o bască de revoluţionar mă abordează afară din unitate tocmai când mă pregăteam să parchez automobilul de transport interior.
Evident, l-am ignorat spunându-i ceva de genul

"Nu, mulţumesc, nu cumpăr!"
Asta pentru că nu am auzit ce mi-a spus (muzica mergea de zor) şi nici cu vederea laterală nu stau prea bine ceea ce m-a impiedicat să bag de seamă ce a scos de la piept: o legitimaţie roasă de angajat de pază.
Woau!!! Oscilam între să mă împrăştii de râs şi să mă oftic. Evident nu fac nici una nici alta şi la invitaţia care nu concepea o variantă de refuz de a-l urma înapoi mă întorc în măreţul edificiu păzit cu sârguinţă de Mike Revoluţionarul. Aaa, între timp am renunţat la coloana sonoră.
Ne întoarcem deci împreună la zona de depunere a bagajelor, unde, cu o siguranţă dată fară urmă de îndoială de multă practică la locul de muncă, Mike mă roagă să îmi deşert cumpărăturile pe tejghea. Ce?!?!? Am zis "mă roagă"? Te rog să mă scuzi, m-a luat gura mea politicoasă înainte! Cum te poţi gândi că ar putea să zică aşa ceva? Mi-a zis să scot ce am în rucsac şi şi-a exprimat speranţa că mai am bonul de la casă.
Asta este ... nu e bine să te pui rău cu Mike, aşa că zis şi făcut: mă apuc să scot laptele, fulgii, hartia igienică, Africana cu cocos şi celelalte inestimabile valori proaspăt achiziţionate.
Şi acum acuitatea vizuală, atenţia distributivă şi capacitatea de urmărire a unei liste de cumpărături a lui Mike este pusă în valoare!
Urmărind cu degetul acoperit cu o piele tabăcită de atâtea parcurgeri de bonuri, coroborând lista cu produsele deşertate timp de aprox 1 min şi jumătate ... eureka:
"Dar ciocolata de ce nu e trecută pe bon?"
Faţa toată îi radia de iminenta victorie (au fost cândva riduri pe această faţă luminoasă de copil?), KO în prima rundă!
Dar vai, cerul se întunecă în momentul în care eu, cu picioarele încă uşor îmmuiate, îi evidenţiez pe bonul analizat anterior de Mike cu atâta dedicare "tableta cocos - 1.25b".
"Nu se poate, adversarul s-a ridicat de la podea! Nu-i nimic mai sunt runde, nu am terminat eu încă cu tine! Dă-mi lista să mă mai uit pe ea!"
gândea Mike şi a reânceput o nouă rundă extenunantă de analiză a zapisului.
Dar vai, adversarul câştigă teren:
"O nu, nu se poate, cruntul adevăr, Val Morpheus-Kilmer nu a furat nimic! Sunt pierdut!"
Si ... raportează sefului gărzii castelului că melomanul hipiot ...

"ESTE NEVINOVAT!"

Apoi, cu o piruetă teatrală uitând, probabil din cauză sufletului răvăşit de proaspăta înfrăngere, să mulţumească pentru colaborare şi să ceară scuze pentru deranj umilului călător care venise să găsească de ale gurii sub castelul păzit de dânsul, Mike plecă.
Uite aşa, umilit, în poarta cetăţii călătorul nostru a început să îşi bage înapoi în traistă merindele, cu Mike învîrtindu-se pe metereze în vederea localizării unei noi victime.
Dar, nici omul nostru nu se simţea împăcat ... sângele începu să-i clocotească în vene, ochii să-i devină injectaţi şi toate astea ... după ce bătălia se încheiase, cum îi este obiceiul. Dar nu pentru el! Şi luându-şi inima clocotindă în dinţi Morpheus îl abordă cu un glas candid:
"Nu vă supăraţi, care a fost motivul pentru care m-aţi oprit?"

După un scurt moment de gândire, timp în care trupele Mike-eşti s-au regrupat, mi-a răspuns:
"Uneori se fac greşeli la casă, nu sunt trecute toate mărfurile pe bon. Se fură, se fură groaznic aici [, la noi în castel] ."
Apoi pentru a-şi etala virtuţile păziţeşti a adăugat:
"Uite, acu' trei sferturi de oră am prins unul."
"Nasol, nasol."
zic eu grav, în timp ce ultima merindă şi-a găsit locul ei în desagă.
Apoi, mi-am pornit sistemul audio la purtător, mi-am proptit ochelarii pe nas şi am purces spre casă, încălecând pe mârţoaga-mi supranumită şi ... bătrânica.
...
Sfârşit.
...
Atenţie!
Cele prezentate mai sus sunt inspirate după fapte reale, orice asemănare cu realitatea nu e este întâmplătoare! Nu au fost vătămate nici o persoană sau animal pe toată perioada desfăşurării acţiunii.
...

Ar trebui oare să mă tund? Sau să renunţ la ochelarii de Morpheus? Sau la şapca de pescar? Blugii trepez? Vesta polar-verde?

miercuri, aprilie 11, 2007

luni, aprilie 09, 2007

Hristos a înviat!

Sărbători fericite!
Arcaş îl face unchiu' Sergiu pe Robert!
(a primit de Paşti un arc) După cum poţi vedea proporţiile dintre arc şi arcaş nu sunt tocmai respectate, dar unchiul este un vizionar şi îndrăzneşte să îşi proiecteze visele pe fresca viitorului cu ajutorul unui micuţ om. Deocamdată sunt nevoit să mă mulţumesc cu acordul tacit al propietarului.

Ce bine e cu familia reunită ...

vineri, aprilie 06, 2007

bumeranguri

Stătea Ion pe deal cu un bumerang în mană şi cu faţa plinaă de sânge. Se apropie Vasile:
- Ce faci Ioane?
- Stau...
- Da' ce ţii în mană?
- Nu ştiu...
- Pai şi de ce îl ţii? Aruncă-l!
- Aruncă-l tu !


Vreau să îmi cumpăr un bumerang nou. Cum pot să scap de cel vechi ?
Bumerangul vechi se aşeaza UŞOR, fără să fie aruncat, în lada cu gunoi.

Cum se cheamă un bumerang care nu se întoarce?
Un baţ!

Doi canibali discutau:
Mă... ştii cum de a murit de inimă rea şeful de trib ?
Da... a primit un bumerang nou şi a încercat să-l arunce pe cel vechi ...

... este vorba de aşa ceva.

joi, aprilie 05, 2007

mă logofez

de pe ym, mail, jabber, blogger, gmail, dev2, splash şi ... am plecat acasa!

creditele să se ducă la alex.

miercuri, aprilie 04, 2007

Vremea trece ...

amintirile rămân!

luni, aprilie 02, 2007

Arcaşii Chilli

La cetatea Şoimuş (Radna - Lipova), integraţi în peisaj medieval!
Pleci dimineaţa la 7:45 cu personalul din Timişoara şi faci cam 2h până în Radna iar apoi aprox încă 1h pe jos până la cetate. Te poţi întoarce cu un tren în jurul orei 5 (ceea ce ar fi păcat) sau cu un altul la 7:35. Este minunat acolo, du-te! Mai multe poze aici.

joi, martie 29, 2007

12 motive pentru a fi un Varsator

  1. Rareori incerci sa faci ceva la care stii ca nu te pricepi.
  2. Motto-ul tau : "Informatia inseamna Putere."
  3. Atat de independent.
  4. Imprevizibil total.
  5. Fascinat de tot ce il inconjoara.
  6. Dornic sa salveze lumea.
  7. Nu ii pasa ceea ce cred ceilalti.
  8. Pastreaza optiunile deschise.
  9. Un nonconformist notoriu.
  10. Individualist in alegerile pe care le faci.
  11. Iti plac delicatesele neobisnuite.
  12. Open mind : Lumea necunoscutului trebuie intotdeauna respectata.
corolar la "Dornic sa salveze lumea." ;)) sau releasul! by Mirela

miercuri, martie 28, 2007

Levitez!

Duminica la Sag, trasee noi, libertate, soare, ganduri, U2, Andy.
Ema a plecat in America.
Arcului de copil ii mai lipseste coarda si hainuta de piele.
Am si un manunchi de trestii cu care mi-am "ornat" un colt de camera pentru viitoare zmee - am mai facut asta cand eram mic si au stat cateva luni bune in casa fara sa se intample nimic drept urmare mama le-a aruncat, "exact" cand am avut nevoie de ele; ma vad nevoit sa fac o actualizare la produsul Sergiu: acum se livreaza si cu trestie ... adica trestia ... RAMANE!

sâmbătă, martie 24, 2007

Cochilia uriaşă

Ce păcat că nu am să pot recrea în cuvinte atmosfera ce am trăit-o în vis ... Ok ... hai să încercăm:


Scena 1 - Terminalul de plecare
Era un depou de metro subteran abandonat, cu multe şine paralele; foarte puţină lumină: majoritatea venită de la scânteile făcute de roţi în frecarea lor cu oţelul şinelor, restul venea de la lămpile cu petrol dispune de o parte şi de alta a trăsurilor trase de cel puţin şase perechi de cai.
O trăsură se pregătea de plecare: vizitiul îndemna cu un bici lung caii să ajungă la viteza necesară; roţile scârţâiau, cai scoteau aburi pe nări îndreptându-se spre finalul liniilor de metrou. În final două motociclete cu farurile aprinse conduse de nişte oameni îmbrăcaţi în piele roasă şi prăfuită escortau de o parte şi de alta, vehicolul temporal inedit; la finalul şinelor, atât motocicliştii cât şi trăsura - şi câţiva călători clandenstini care s-au prins de trăsura în momentul premergător decolării - au dispărut într-un nor de praf şi un vâjâit năpraznic.

Scena 2 - Cochilia uriaşă
O clădire imensă din piatră, aşezată în 4 colţuri, pe multe nivele. O scară interioară care ocupa majoritatea spaţiului interior, permitea accesul la coridoarele cu balustradă zdrenţuită de piatră de la fiecare nivel. În peretele exterior se căscau ferestre imense de piatră arcuite din care lipsea geamul, prin care putei privi o bucăţică probabilă de timp.
O mulţime pestriţă venită din toate timpurile mişuna pe scări şi pe coridoare. Unii erau îmbrăcaţi în zdrenţele evului mediu, alţii în blugii, adidaşii şi geaca anilor '80, alţii în fracurile secolului XIX; alţii ... în costume încă neinventate.
Toţi aşteptau o nouă şansă spre timpul lor, sau ... spre alt timp.
Urcând sau coborând pe scară puteai vizita timpul: jos de tot probabil că l-ai fi găsit pe T-Rex iar sus sferele Dyson.
Vântul puternic, lumina pălindă şi vâjjâitul năpraznic anunţa de fiecare dată sosirea unui nou transport: printr-o fereastră, trăsura, motocicletele şi călătorii clandenstini s-au alăturat forfotei cochiliei. În mai puţin de un minut, totul revine la normal.
Mici tarabe de la care puteai să îţi cumperi un peşte uscat de câteva sute de ani (dar care abia ieri a fost pregătit) şi alte suveniruri din tipuri apuse sau viitoare erau răsfirate pe scari şi coridoare aşteptânduşi stăpânii.
Eu eram suspendat între secolul XIX, XX şi XXI: printr-o fereastră am puteam observa curtea interioară a Templului lui Solomon de la Ierusalim plin de buldozere şi excavatoare germane iar în alt timp ... autostrăzi nesfărşite şi maşini grăbite pe acoperişul lumii.

Ca o cochilie uriaşă din care melcul a plecat, căzută în paragină, plină de găuri şi crăpături ...

Scena 3 - Iubire schismatică de pisică
Pisica îşi iubeşte stăpânul actual care îi dă de mâncare. Va iubi un altul care o va hrăni când actualul va renunţa. Oare cum reuşeşte asta?
Oups, asta nu avea ce cauta aici.

NOTĂ: m-a luat vântul literar-artistic şi m-a determinat să mai colorez pe aici pe acolo ce lipsea din vis ...
Stau şi mă întreb de unde mi-a venit; ieri am făcut doar săgeţi ... Oare este Aeroportul & Metroul din Munich "puţin" transfigurat? Nu mergeţi la Munich!!!

vineri, martie 23, 2007

Pe vremea când umblam pe jos ...

poezia e de la Ema, habar nu am de unde a facut-o rost dar îmi place: aşa că, sper cu permisiunea poetului necunoscut, am să o reproduc aici:



Unii oameni suferă de alergie, şi strănută sau tuşesc sau se scarpină…Eu (necunoscut) Scriu versuri.

Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase prin bazare,
Stateam la cozi, pentru mincare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos...
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cind umblam pe jos!
Pe vremea cind taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tinguit…
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!.
Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta…
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda-un loc "maret",
Intre cotete, un alt cotet…
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…
Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem mai bine imbracati...
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sint noi.
Copii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era onoare!
Acu, insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
Eu ala, sa umblam pe jos?!
Intepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare…
……………………………….
Azi mi-a ramas un gind frumos...
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!

Simt că trăiesc din nou!

Meşteresc săgeţi pe balcon, evident făcând din nou mizerie în balcon şi în casă după ce azi dimineaţă am terminat de aspirat şi de dat cu mopu!!! Dar cu ce satisfacţie!!! Habar nu ai!
Mi-am făcut şi dispozitiv de ascuţit conic la capete baghetele de lemn, de o gramadă de vreme mă tot pregătesc!
Long live penele de curent de la Electrica!
Long live România!
Long live Ciao!
Gata, am plecat, mai am de lucru, te rog să mă scuzi!

[Completare de seară] ... produsul finit:
Am mai adăugat poze aici.
O seară frumoasă!
Genial, azi nu e sâmbătă!!!

marți, martie 20, 2007

Vampiri pesimişti

care se hrănesc cu optimismul celor din jur. Ai întâlnit aşa ceva? Ai avut senzaţia asta?

Am visat că

am fost undeva la munte, pe malul unui lac.
Am pescuit 2 jumătăţi de peşte şi unul mare dintr-un lac care era f. fierbinte: după ce i-am curăţat i-am lăsat pe mal în apă să se fiarbă.
A venit un val (se pornise un vânt din ce în ce mai puternic) şi a luat cele 2 jumătăţi aşa că am rămas doar cu peştele mare (şi acesta recuperat în ultima clipă).
Apoi s-a pornit un vânt şi mai puternic şi o ploaie grea de toamnă. Ne-am grabit să ne instalăm corturile: erau 2 în formă de casă portocalii în interior cu veranda verde de jur în prejur, cu sistem de iluminat (oare avea şi instalaţie electrică?) şi un iglu albastru. (care nu se comporta prea bine în vânt) Aş putea să jur că e inspirat după fapte reale.
Apoi, în pelerine de ploaie, ne-am întors la mâncare ... surpriză: lacul a secat, peştele era încă pe mal dar puţin mai jos era şi acul de cusut piele pierdut al meu ...

Ghicitoare:

Câţi oameni sunt în visul meu şi care sunt aceştia?

luni, martie 19, 2007

O nouă Mirela?

Mi-am extins proprietatea şi în pod, deasura vastului meu apartament.
Ieri a fost AG la Vox.
Joi am fost în inspecţie la un laborator ţinut de Sneji.
Mirela are părul lins.
(sper ca mâine să revin cu dovezi)

sâmbătă, martie 17, 2007

Când oceanele ...

"Azi 15 martie 2007 ora 2 noaptea CODRUŢA A PLECAT LA DOMNUL..."

oferta lui sergiu

Azi (asta fiind joi) mi-am făcut simţită prezenţa la servici pe la 10:30: am rămas acasă să lucrez la zmeul luptător!
Şi aseară, am tot şlefuit la fibre de sticlă: am facut baghete; toată casa îmi e numai un praf de fibră de sticlă.
Eu nu înţeleg cum de mă mai suport?!?!?!
Mirela:

"stai să-ţi iei nevastă, aşteaptă numa'! Bucură-te tu de ce ai amu!"
Trebuie musai, musai să mă accepte cu praf de sticlă.Sergiu se da la pachet: sergiu + praf de sticlă.Îmi pare rău, nu se comercializează separat. Încercaţi vă rog alte produse, mai sunt şi altele pe acelaş raft ... Dar evident ...un alt sergiu fără sticlă nu găsiţi. Poate mai tarziu, încercaţi mai tarziu; dar nu garantez. Atunci poate să fie cu pilitură de fier sau ... cu aşchii de lemn, franjuri de materiale, sârme. Dacă doriţi, vă putem înştiinţa când se schimbă materialele din dotare. Lăsaţi vă rog la casă adresa de mail şi vă vom anunţa imediat ce se înregistrează o modificare în oferta lui sergiu.

miercuri, martie 14, 2007

Release de SE

Azi e mare zi mare pentru Ciao: ne pregătim să lansăm o nouă ciao-ţară!
Până acum am avut:

Şi de azi o să avem şi ciao.se. (la 16:05, ba nu la 16:11!)

marți, martie 13, 2007

una, alta, de primăvară ...

una:

  • mâine, dacă totul e ok, o să lansăm Ciao.SE
  • Mirela şi Marius sunt în DE săptămâna asta
alta:
  • Robert are 14 zile şi cântăreşte deja mai bine de 3.620kg (la naştere a avut 3.400kg)
  • la vox am început Iacov şi o să stăm în el 1 an (incredibil!)
  • mi-am schimbat coloana sonoră de pe bicicletă, acum am muzică românească
  • sunt 8 grade şi o să mai crească
  • pomii au înflorit

luni, martie 12, 2007

Vânt pe terasă!

Ce supărare caut eu aici, în birou când aş putea să:

  • fiu acasă lucrând la un fighter?
  • sau la nişte săgeti?
  • sau să stau pe o plajă cu nisip fierbinte şi fin (alb) cu soarele în ochi, lenevind, cu briza încercând să îmi zburlească părul deja rigidizat de sare?
  • sau să stau pe o iarba moale si racoroasa, într-o poiană (cea de la Prislop e mai mult decât suficientă) şi să privesc cerul albastru, cu 2, 3 nori albi pufoşi, rătăcind în curenţii de aer.
  • sau să trag cu arcul?
  • să fac balet cu un Revolution ...
Şi sus pe terasă bate aşa un vânt jucăuş, numai bun pentru ...
Te rog, să vii şi maine pe la noi!

P.S. aseară m-am apucat să crestez o teavă de fibră de sticlă de la cortul lui Piry.
... Vreau la grămada mea de materiale din mijlocul camerei ...

sâmbătă, martie 10, 2007

Odiseea arcisiană continuă!

Azi am terminat cea mai importantă parte din echipamentul de protecţie pentru un arcaş modern cu pielea tabacită doar de clăpăcitul unor amărâte de taste!
Şi ... DA!!! mi-am pus pe bancul de lucru încă 3 fibre!
Totul pe un fundal de Radio Romantic. (Apropo: romantic rulz!)

P.S. aş face şi un zmeu dar nu stau prea bine cu bambusul (doar nişte beţe chinezeşti de mâncat + beţe de frigărui - ambele prea scurte) şi cu baghetele de fibră de sticlă (care lipsesc cu desăvârşire; sper să fac rost de la un cort iglu dezafectat)
Chiar:

dacă ai alte idei să îmi zici de unde pot face rost de baghete de fibră de sticlă dă-mi de veste!

Extreme

Dacă gândesc probabilistic îl subestimez pe Dumnezeu;
Dacă gândesc miraculos Îi forţez mâna lui Dumnezeu.

Dacă nu este bine să scoţi versete din context atunci faptul că se face apel în carul unei discuţii la anumite texte nu este înţelept. Soluţia: să apelezi la toată Biblia? Complicat ...

Release toată săptămâna!

Incredibil dar adevarat!
De luni până vineri am tot lucrat la release: până miercuri să-l pregătesc şi apoi, miercuri, joi, vineri am tot avut deploşniţări. În final, vineri pe la 16 am lansat 7w10 ...
Noroc cu mine ... că daca nu eram calm din fire ... nu ştiu ce aş fi putut face!

joi, martie 08, 2007

8 Martie!

La mulţi ani & o zi minunată, fiecărei cititoare a acestor rânduri!
... nişte flori proaspăt culese de pe ferryhalim.com.
( 176784128121 introdu acest număr pentru a vedea aranjamentul floral)

miercuri, martie 07, 2007

CVR

5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
Aici mie mi se pare a fi un caz clasic de CVR (Cerc Vicios Religios).
Să încerc să mă explic: cum să ceri înţelepciune de calitate dacă tu nu ai o credinţă de calitate? Şi ... credinţa de unde vine? Autoeducaţie/control? Dacă da, mingea e la noi. Dumnezeu te ajută, dar trebuie să cooperezi. Dar, dacă credinţa tot de la El vine, mingea e la El şi nu prea avem ce face.
Acum, poţi să zici că totul este de la El, fiecare particulă [şi eventual antiparticulă] există cu voia Lui şi atunci ... e simplu: mingea TOT TIMPUL e la El.
Atunci de ce suntem noi asa de troglo' câteodată? El nu ne vrea troglo' noi trebuie că greşim ceva în toata povestea asta ... prin exectitarea minunatului nostru LR (adică Liber Albitru).
În fine, complicat; sigur ceva îmi scapă & pe deasupra nici nu mă pricep să mă exprim suficient de clar.
Hai că mai vedem noi ce-o să mai fie!
Pana atunci: la cat mai multe zmee ridicate pe cer & săgeti în vânt & bumeranguri întoarse & poze cu nepoţi & release-uri fără rollback & ...

primele zile în imagini

marți, martie 06, 2007

Fumatul ...

fumez de la distanţă!Şi doar bancuri bune!
Depinde care e mai rapid: tu (oiţa) sau Mirela!
(am 2 surse care se calcă în picioare pentru superioritate)

Psihiatrul:
-Povesteste-mi totul in ordine cronologica. Ce-ai facut prima data?
Pacientul:
-La inceput am creat cerul si pamantul... Pe urma am inceput sa am necazuri!
M-a lovit o nouă dambla veche, zmeele.

sâmbătă, martie 03, 2007

Robert

Asta e prima lui poză! Este teribil de mic!
Domnul să fie lângă el, toată viaţa! El este acum vedeta! Toate se învârt acum în jurul lui. Remarcabil ... ce poate să facă un om, sau 2 împreună.
Aici sunt pozele lui din primele zile de viata!
Genial ce poate uni o familie un eveniment de genul acesta.
Ne mai auzim!
Sa ai o saptamana minunata!

joi, martie 01, 2007

Trăiască unchii!!!

Aaşa mi-a răspuns unchiu' M la mailul prin care i-am informat că mi s-a născut nepotul.
Da, da, da, ai citit bine: Sergiu este unchiul lui Radu / Robert.
Detalii:

  • are 3.4 kg.
  • s-a născut pe data de 28 februarie a anului de graţie 2007
  • mama şi copilul sunt bine
  • Radu ştie deja să plângă (ce poţi să-ţi doreşti mai mult la ora asta din viaţa lui)
  • adaugare: stie sa suga & are par pe cap
  • numele complet: Popescu Robert Cristian
Ieri am primit coletul de la Florin cu cele 3 fibre.
Release smooth.
Mă duc la Cugir şi de acolo la Bucureşti!!! Runiune de familie pe motiv de "nepotism"!
Grieu, grieu, tare mi-e de grieu ...