Cu acte in regula!!!
Bifat! Vorba lui Nicu: “m-am sfiintit”.
A fost un eveniment frumos, pe care înca îl mai analizez. Te rog frumos, acum nu mai sunt simplu Sergiu ci ... fratele Sergiu! Îi multumesc Lui ca m-a sustinut pe drum si vreau sa-i cer ajutorul si în continuare. Si oamenii pe care i-a format El sunt deosebiti: au organizat o petrecere în cinstea noilor veniti, adica a noastra, s-au rugat pentru noi, ne-au primit între ei asa de bine. Indubitabil, super!
Cum ma simt? Pai, vorba lui Anca: “bucuros ca atunci când am intrat la facultate & astept sa înceapa scoala”. Nu a fost ceva revelator (nici nu ma asteptam) dar a fost frumos si ma simt împlinit. Ma bucur ca toti pritenii mei m-au sustinut în alegerea ce am facut-o. Nu e frumos, TOTI pritenii, adica indiferent de confesiunea / [ne]credintele lor religioase? Sa ma umflu oare în pene si sa zic ca “întodeauna am stiut sa îmi aleg prietenii!”, sau sa-i multumesc Domnului pentru ei? Am sa aleg varinta b) si o bucatica involuntara de a).
Mama si tata si Raluca s-au comportat minunat: cred ca sunt binecuvântat, indubitabil sunt de fapt pentru ca:
am o familie geniala care todeauna a stiut sa fie alaturi de oricare membru atunci când a avut nevoie, la necaz si bucurie;
prieteni care m-au sprijinit si am putut schimba o vorba cu ei. Unii mi-au dat chiar si material de studiu, altii probleme practice, altii zâmbete.
O comunitate careia îi împartasesc valorile si care m-a primit în sânul ei. (chiar înainte de a fi “de-al lor”). M-a facut sa ma simt folositor, ceea ce e teribil de important.
Un Dumnezeu Viu si Personal pe care continui sa-l descopar zi de zi. Si sa de-a ... tot El, sa ramâna tot asa toata viata mea si chiar mai mult: sa merg pe o curba spirituala ascendenta (este prea mult sa cer sa fie continua si crescatoare dar spre asa ceva trebuie sa tinda oricine)
Cu ceva vreme în urma mi-am facut profilul RightPath4. Ghici ce sunt! Sunt Suporter: „înfloresc natural atunci când li se da ocazia sa ajute, sa încurajeze, sa colaboreze cu ceilalti. Ei sunt buni prieteni si angajati si sunt împliniti în timp ce contribuie la succesul altora.”
Este adevarat: îmi place sa ma relationez cu toate ca nu sunt f. bun la asta.
Voau, la urmatoarea cina o sa particip si eu la ritual de “sfiintire lunara”.
Din ce a zis Ernest: avem un Dumnezeu relational, noi suntem facuti dupa chipul lui, deci este f. normal ca sa tindem spre relationare si sa avem deschidere spre ceilalti. Adica am fost facuti sa fim extrovertiti!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu