joi, mai 17, 2007

Eterna coadă românească

din seria "deja cunoscută:ro"
Mă scol la 7:02.
Stau la poveşti cu El.
Citesc proverbe.
Mănânc & spăl & stuff.
La 8:20 plec spre BCR.
Mă înarmez cu:
  • lector mp3,
  • Photo Magazin
  • & backup... design patterns in php.
Mă aşez la coadă: yupeee sunt numărul 2 (speră tu! gândeam eu în aceaşi timp), după un domn destul de încruntat (intimidarea adversarilor face păstrarea locului !), cum îi şade bine unui român care stă la coadă. Îmi scot trecătorul de timp intelectual-artistic şi mă apuc să citesc: 30 minunte am vreme ...
Echilibrul interior artistic îmi este perturbat de o doamnă cu batic, care mă informează-roagă stăruitor să îi consemn locul la coadă imediat după mine pentru ca ea merge până la magazinul de lângă şi se întoarce imediat. După ce îmi dau jos gălăgitoarele din urechi înţeleg ce doreşte cu mine şi accept urban-mioritic, postul.
Între timp, angajaţii BCR încep să curgă şi să se strecoare din ce în ce mai greu prin strâmtul culoar lăsat de oamenii aşeazaţi la coada care se tot mărea.
Stupoare-întrebare-retorică:
"De ce să fie o singură coadă în dreapta uşii când pot să fie două, cate una de fiecare parte a usii?"
Analizez din punct de vedere strategic obiectivul militaro-fiananciar.
Concluzii:
  • întrevad o confruntare cu coate si talpobrazuri!
  • doi dintre cei mai periculoşi au prins deja o pelicula sanatoasa de soare de primavara,
  • rândul din dreapta uşii (uşa care se deschide spre dreapta) este clar dezavantajat în momentul în care porţile se vor deschide. Evident fac parte din rândul din dreapta...
Inevitabilul are loc: uşile se deschid puhoiul pătrunde în mult râvnita incintâ şi venerabilul meu loc doi câstigat cu preţul a 30 minute de aşteptare la coada este transformat într-un aparent onorabil loc 5. Dar asta nu e tot! Ştii sper, că există şi persoane juridice, care au prioritate? Două bucăţi! Deci ajung într-un final la un umil loc 7.
Continui să citesc, şi să studiez românul la coadă: este tot stresat, nervos şi introvertit.
Aaa, nu ţi-am zis, doamna careia i-am ţinut rândul, a ajuns în faţa mea! E drept, că m-a invitat să îmi reiau locul de drept, în faţa dânsei, dar eu, cu un mioritico-dezgust refuz magistral şi continui să savurez priveliştea din faţa mea: un domn mai învârstă, mai tuciuriu la faţă, care privea speriat şi plictisit parcă in acelasi timp, într-un punct fix.
... Deci există şi fapte bune, mai sunt sperante, păcat că puţine.
Timpul trece ... ajung la ghiseu: casieriţa se plânge că merge greu sistemul:
"de 2 ori m-a dat afară!"
Achit şi uite aşa, după aproximativ 40-50 minute, încalec din nou pe bătrânica şi purced spre servici.

Bonus: am fost claxonat de un bucureştean ( dacă este să ma iau după numărul de la maşină ... ) pe trecerea de pieton. Am încercat să conceptualizez şi să materializez o cărămidă în parbrizul maşinii, dar în final m-am mulţumit cu o lamentare vocală şi o ridicare neputincioasă de mână, privind în lungul străzii spre maşina care se îndepărta în viteză.

Bonus2: un mercedes s-a scoborat de pe trotuar unde era parcat [ne]regulamentar şi a încercat să mă lovească cu dosul, eu pedalând pe marginea drumului.
A ratat, spre fericirea mea.

... aş zice şi mai multe, mai acide, dar mă opresc aici.

Deci ... să ne fie de bine!

2 comentarii:

Ema spunea...

Sergiu, coada e cel mai antrenant si ieftin sport extrem din Romania, e un joc de strategie si competitie care creeaza dependenta; eu d-aia m-am intors ... doar nu crezi ca toti care stau la coada au treaba, astia sunt dependenti, trebuie sa stea macar o data pe saptamana la o coada...banuiesc ca din cauza cozilor merge vestea ca Romania e codasa?

Ema spunea...

Sergiu, coada e cel mai tare si ieftin sport extrem din Romania, e un joc de strategie si competitie care creeaza dependenta; eu d-aia m-am intors ... doar nu crezi ca toti care stau la coada au treaba, astia sunt dependenti, trebuie sa stea macar o data pe saptamana la o coada...banuiesc ca din cauza cozilor merge vestea ca Romania e codasa?
Oricum ai surprins fenomenul foarte bine!!! ;)