duminică, august 23, 2009

Etapa 7: Verona (IT)

14/08/2009
Am pus bicicletele pe maşină şi din Bardolino până în Peschiera am înaintat lent într-o coloană lungă de maşini, dorindu-ne să fim biciclişti. Visul ni s-a îndeplinit într-o parcare de supermarket în care am parcat maşina, am dat jos bicicletele şi restul drumului l-am făcut călare.
Totul a mers şnur. Până să ne dăm seama, am ajuns pe autostradă, omagiaţi fiind de un cor de claxoane ... La prima ieşire (cam 300m) am părăsit triumfători autostrada. Am făcut-o şi pe asta: "cu bicicleta pe autostradă spre Verona" Ai ce povesti la nepoţi!
Verona: clădiri, oameni, gălagie, aglomeraţie, istorie, kebab, îngheţată.

---==<< SFÂRŞIT >>==---

Aaaa şi P.S. Informaţii de tură: ~60km parcurşi, ascensiune, neglijabilă.
P.S2. mâine un drum lung până la Heilbronn, iar luni unul şi mai lung până acasă în Timişoara.

Etapa 6: Storo (IT) - Bardolino (IT)

13/08/2009

Etapa 5: Dimaro (IT) - Storo (IT)

12/08/2009

Etapa 4: Lana (IT) + Dimaro (IT)

11/08/2009

Etapa 3: Gurgl (A) - Lana (IT)

10/08/2009
07:00
Scularea. Împachetarea. Uf, cer înnorat din nou.
08:00
Micul dejun. Din nou ochii ne-au fost răsfăţaţi alaturi de papilele gustative. Gazde profesioniste din tată în fiu. Au şi blazon. Ugh: a început ploaia. Ce facem? Mergem în cameră şi tragem un pui de somn? Nope. Asta e mocănească poate să ţină toată ziua.
09:30
Plecăm pe ploaie. Lăsăm Obergurgl în urma noastră şi trecem şi de Hochgurgl, lăsându-l undeva în dreapta.
10:20
După un pedalat îndârjit şi răcorit de stropi de plaie ajungem la 2171m, la Mautstelle. Aici dacă nu eşti pe bicicletă ... plăteşti. Dacă eşti biciclist, treci prin dreapta! Acum ... la vale. Ne ingheaţă sângele periferic coborând aproximativ 100m diferenţă de nivel, asta ca să nu zicem că am ajuns pe vârf prea uşor.
11:10
Suntem la curba 5 de la 2262m. Heidi-pauză: "Sergiule, cât mai ai de gând să mai ţi de ciocolata aia?"
11:40
2509m!!! Suntem sus!!!. Nu vedem nimic dincolo de 20m în faţa noastră. Sunt 5 grade. Este ceaţă. Plouă/burniţează mărunt. Dar suntem sus! Dezechiparea! Dăm jos hainele unde, transpirate. Luam haine uscate. Intram în local. Luam o cioarbă caldă şi o cola. Aaa, şi suvenirurile.
12:40
Poza de grup de la altitudinea maximă. Am pe mine: 2 polare şi geaca de fîş, mănuşi, pantaloni scurţi mulaţi. Să-i dăm drumul la valeeeee: aproape 60km de coborâre, până la o altitudine de 300m! Coborâm prin nori sau prin ceaţă? Oricum eu merg ]ncet, vreau să savurez atmosfera, înălţimile, ceaţa, frigul, piatra, nori, umezeala. Prăpăstiile & păpădiile... Indubitabil Cine a făcut toate astea se pricepea. Ce altceva mai şti să faci? Îmi mai arăţi? Uite şi serpentinele pentru motocicliştii îndârjiţi. Dar, atenţie, "Du bist zu Jung zum sterben"! Toate serpentinele erau străjuite de panouri cu acest mesaj ...
14:49
Am ajuns la St. Leonardo. 30C, soare. Renunţăm la echipamentul de munte şi ne pregătim să întâmpinăm cum se cuvine însorita Italie: doar cu un tricou alb.
15:20
Cumpărături de la supermarket. Eu cu Paul.
16:00
Prânzul pe malul unui râu. Suntem nişte şopârle de munte la soare...
17:00
Merano. Ne plimbăm prin centru. Câutăm ieşirea.
18:20
Livada de meri. Dacă vrei să ajungi în Lana, oricând poţi ocoli prin livada de meri şi să dai bicicletele peste gard.
18:50
Intrăm în Lana. Apelăm la consultanţă externă pentru a găsi pensiunea.
19:30
Ne-am cazat apoi am ieşit la un local să mâncăm. Bună mâncare. Fără aperto!

Informaţii de tură: 77km parcurşi, ascensiune 800m.

Etapa 2: Rietz (A) - Gurgl (A)

09/08/2009
07:00
Trezirea.Cer înnorat.
08:00
Micul dejun. O lecţie de desing interior, cald, lemnos, austriac.
09:30
Se anunţă vreme urâtă azi. Ai văzut pisica pictată? Uite şi originalul. Ne echipam de ploaie şi la drum cu noi.
Pedalam. ne încălzim. Ploaia se lasă aşteptată aşa că noi renunţăm la echipamentul de ploaie în schimbul celui de soare. Am trecut prin tărâmurile lui Ötzi, Omul Zăpezilor. Am vizitat şi o cascadă, pentru că am luat-o pe drumul de bicicletă. Pe Mircea l-a costat 2km & un SMS. Pe noi o pauză şi 2 banane.
13:00
Prânzul, pe marginea drumului, pe malul unui râu. Mâncăm cu poftă din brişcă cu un minim de protocol. Feliile de salamul au cote "standard": 10 - 15mm grosime. Consultăm harta.
14:50
Sölden. Pauză de cafea. Poze. Ca să vezi cum e vara pe aici.
16:15
Ultima porţiune. Urcuş abrupt. Hei, mi s-au terminat vitezele! Urcăm melceşte. Fără poze de acum până sus.
17:10
Obergurgl!!! Yupee! Chiar este? Am ajuns? Sper că cazarea nu este în Hochgurgl. Nope, este aici.
18:40
Plimbarea de seara. Suntem la peste 1800m. E frig. Ne luam căciulile. Ne integram în peisajul rural-montan. Uite cum se păstrează întinse nişte sârme dintr-un gard! Mâine e ziua ce-a mare: pasul Timmelsjoch 2509m.
21:30
Tristan & Isolda la Tv. Somn uşor. A mai trecut o zi curată, fără ploaie, cu peisaje din care mă voi hrăni în lunile ce vor urma.

Informaţii de tură: 68km parcurşi, ascensiune 1100m.

sâmbătă, august 22, 2009

Etapa 1: Garmisch (DE) - Rietz (A)

08/08/2009
06:30
Scularea in Heilbronn. Duş.
07:00
Micul dejun. Îmbarcat bicicletele în maşină. Poze de grup.
07:40
Plecăm
11:50
Ajungem în Garmisch. Lăsăm maşina la AVIS. Montăm bicicletele. Arc rupt la frâna mea de pe faţă. Căutăm & cumparăm o frână nouă.
13:00
Cafeluţa de dimineaţă într-un Biergarden.
15:00
Prânzul într-o parcare pe marginea drumului. Schimbat frâna pe faţă. La ce altitudine suntem, acum?
17:00
Pe ploaie uşoară ajnugem în cel mai înalt punct al zilei: 1280m. Plouă tare. Ne adăpostim la o terasă, luam ceva de băut. Aşteptăm să se oprească. Nope, nu are de gând: coborâm pe ploaie. Luam pe noi haine suplimentare şi o luăm la vale.
18:00
Clănţănim din dinţi şi tremurând din ghidon ajungem la Telfs, 650m altitudine, aer cald, ploaia s-a oprit. Facem cumpărături la Aldi (mâncarea noastră de mâine la amiază).
19:00
Rietz. Recepţie cameră, prima noastră înnoptare la pensiune. Duş. Poze.
20:40
Plimbarea de seară. Uite un Sandero. Cina la un local. Snitzel.
22:00
În pat cu noi! Pe mâine! Somn uşor şi vise plăcute!

Informaţii de tură: 62.5km parcurşi, ascensiune 600m.

Alpi 2009


Perioada: 8 - 14 aug. 2009
Traseu:Garmisch-Partenkirchen (DE) - Rietz (A) - Gurgl (A) - Lana (IT) - Dimaro (IT) - Storo (IT) - Bardolino (IT) + Peschiera (IT) - Verona (IT) - Peschiera (IT)
Distanţă: 498km
Altitudine maximă: 2509m
Diferenţă de nivel totală: 11270m (conform bikemap)
(faţă de 7060m, anul trecut)
Pedalat efectiv: 30h
Viteza medie: 16.5km/h
Distanţă medie: 71km/zi
Poze: picasaweb2

Zilele în detaliu:
Etapa 1: Garmisch (DE) - Rietz (A)
Etapa 2: Rietz (A) - Gurgl (A)
Etapa 3: Gurgl (A) - Lana (IT)
Etapa 4: Lana (IT) + Dimaro (IT)
Etapa 5: Dimaro (IT) - Storo (IT)
Etapa 6: Storo (IT) - Bardolino (IT)
Etapa 7: Verona (IT)

sâmbătă, august 01, 2009

Interzis copiilor peste 14 ani

Era cît pe'aci să fie o vineri ordinară. Noroc cu OiţaRoz. Mergem în parc, la o poveste de tipul "Ce vremuri ..." împreună cu R.

Nu, nu în Crucii, hai în celălalt să-l vezi [are şi spaţiu de joacă pentru copii] şi apoi alegi!
Ajungem, la locul cu pricina. O minunăţie scăldată într-o lumină profund crepusculară, departe de lumina şi căldura copilăriei.
Te rog să ieşi cu bicicleta de pe terenul de joacă!
s-a auzit deodată, un glas autoritar aflat sub protecţia unui întuneric absolut, în altă zonă a parcului, dincolo de nişte tufe. O scot afară şi o proptesc de o bancă cu aprobarea vocii misterioase.
Demarăm nişte "Ce vremuri ..." pentru ca la un moment dat PAC!, vârsta începe să îmi scadă vertiginos, ocazie cu care simt o imbold împotriva căruia nu mă pot împotrivi: este imperios necesar să mă leagăn în pălăria de vietnamez (creditele pentru denumire merg spre R.). Capul pe spate, picioarele în vânt, cer înnorat ... lanternă în ochi. Hopa ... ce caută lanterna asta aici?
Ştii că nu ai voie în spaţiul de joacă?
Nu.
Ştii că nu ai voie să foloseşti echipamentele de joacă pentru copii?
Nu.
Ai citit regulamentul de pe panou? [da, da, cel dintre tufe, scăldat într-o beznă de gaură neagră]
Nu.
Hm, vocea misterioasă are baston, Ajutor de Lanternă şi legitimaţie de poliţist comunitar:
Ai buletin? Îţi dau amendă. Stii cât e amenda pentru infracţiunea ce tocmai ai comis-o?
Începe şi îşi consultă documentele. Începe cu un dosar subţirel, de la subsuoară, cu documente A4, protejate împotriva intemperiilor în folie. Nope, aici nu e nimic. Să încercăm cu carneţelul de la şold. Prima pagină nimic, a doua nimic, a treia, a patra ... devine nervos, situaţia îi scapă de sub control. Ajutorul de lanternă îşi pierde din precizie, fasciculul oscilează pe carneţel îngreunând şi mai mult operaţiunea.
Aha! Am gasit! Uite: ce vârstă ai? 29. Ce scrie pe panou? Până la 14 ani. Deci nu ai voie. Amenda este între 500 şi 1000 lei. Asta vine între 5.000.000 şi 10.000.000 lei vechi. Sau 250 lei dacă plăteşti în 24 de ore. Adică două milioane jumate.
Domnu' Comisar, eu ştiu că prima dată se face o avertizare apoi, se dă amendă, se pregăteşte să se aricească OiţaRoz, şi continuă: am venit prima dată aici, am fost civilizaţi, nu am stricat nimic, panoul nu l-am văzut ...
Domnule Comisar, nu puteţi să-i daţi doar avertisment, intervine şi R. încercând să tempereze situaţia ...

Daţi-mi trei motive să fac asta!


Aţi fost şi dumneavoastră copil cândva,
a răspuns prompt R. [am vrut să privim la stele, este la prima abatere, nu aţi vrut niciodată să redeveniţi copil, să vă retrăiţi copilăria? ...]
Sfătuire la nivel înalt, între Vocea Misterioasă şi Suportul de Lanternă. Îi dăm amendă sau avertisment? Amendă sau avertisment verbal. Amendă / avertisment. Avertisment!
De data asta îţi dau avertisment.
Extrage de la şold un nou instrument de păstrarea a liniştii publice şi a limitei regulamentare de a fi copil, un carneţel cu linii dictando, cu o copertă frumos colorată. Începe şi scrie cu atenţie, cu litere de tipar:
Sergiu, Sergiu Matei. Numele părinţilor, numele părinţilor am zis! Răspunde la întrebări! Apoi cu încântare în glas către Ajutorul de Lanternă: îţi aminteşti atunci când ne-au zis ăia că întrebăm pentru că nu ştim să citim? Apoi din nou către mine. Te întreb ca să văd dacă eşti tu, dacă este al tău buletinul. De aia te întreb. Domiciliul din Timişoara ... Hm, un mare scriitor rus ...
[propunere ipotetică, post evenimente a OiţeiRoz: cum ar fi fost cu ... Shakespeare şi tu să-i smulgi buletinul şi să-i zici să-l scrie. Probabil ... "Hm ... hai să-l mutam mai bine pe Coşbuc!"]
Pentru că nu ai fost arogant, nu m-ai luat de sus îţi dau doar avertisment verbal. E bine aşa? Te trec în raportul meu. Dacă te mai prind că te dai în leagăn, îţi dau amendă maximă, 1000 lei, Clar?

Mulţumesc, data viitoare am să mă dau în leagănul meu.

E bine, Comisar Vasile mă numesc!

O seară frumoasă în continuare! La revedere!
Concluzie: exersarea copilăriei peste vârsta de 14 ani se sancţionează comunitar...

joi, iulie 30, 2009

58 de ani

Aseară am povestit cu un vecin, drag mie:

Vine şefa! [...] Sunt căsătorit de mai bine de 58 de ani. Încă nu m-am săturat de căsnicie!
No aşa! Tare îmi tihneşte să vad / aud astfel de oameni. Şi mai am un cuplu învârstă la 2 case mai încolo, sunt bătrâni tare, aplecaţi ambii de povara anilor. Doamna cu privire calda, domnul cu privire dârză. Îi vad mergând încet, încet, tot timpul împreună, ţinându-se de mână.
Acum o lună, poate mai bine, în staţia de tramvai din 700, un domn impozant, îmbracat în alb, faţă în faţă cu o doamnă, rochie albă, se ţineau de mâini, se sorbeau din priviri, priviri calde, zâmbeau, povesteau. Aşteptau. Amândoi demni de a fi bunici. Şi da, mai ştiu unul, tare drag mie, mult mai aproape!
Care este secretul? Privind spre ei, primesc speranţă! Un truc în viată, este să stii unde să priveşti, să ştii ce să-ţi aminteşti [de pe stradă]. Să priveşti în Sus.

Hai, colecţionari & făuritori de amintiri demne de a fi reamintite, începeţi o nouă zi!

marți, iulie 28, 2009

Curiozitate matinală :: concluzii

Date statistice: pe un interval de 2 săptămâni [14 - 28 iulie 2009], blogul a fost vizitat de exact 3 cititori care îl cunoșteau pe autor îndrăznind să afirme asta, sub protecția anonimatului. În același timp, sub aceeași protecție, 4 norocoși au nimerit întâmplător pe aici și și-au recunoscut greșeala. Nimeni nu l-a vizitat din curiozitate, nimeni din alte motive.
Întrebare: eu pentru cine [să] scriu?

Totul a început într-o dimineață când ...

O săptămână minunată în continuare, oricine ești!

luni, iulie 27, 2009

cute spaţio-temporale

Răsărit de soare.Seniori ai războiului. Trăistuţe colorate de o albinuţă meşterite. Prinţi şi prinţese, domni şi domniţe. Regal de pălării: paie, piele, pânză, in. Ciorbă de burtă. "Şi pe mine mă doare capul!", porumb fiert. Oameni liberi.

"Uite, asta-i tisă!"
"Cum să îmi complic existenţa, azi?"
Într-o relaţie, cea mai importantă este încrederea. Dacă o pierzi, se duce şi libertatea!"
Culoare, multă culoare. Oameni care caută vremuri demult apuse. Nostalgici. !adaptaţi? Oameni care caută. Ce caută, totuşi? [mai bine am privi în Sus!] Oameni frumoşi. Gândruri zburdânde libere, mici/mari, încurcate/simple, întrebări fără răspunsuri, răspunsuri la întrebări ne-puse. Toate mângâiate de peisajul fluid pus la dispoziţie cu generozitate de către CFR & inclus în preţ (ghinion pentru cine nu-l foloseşte). Caise. Familie. 4 ochi, un leagăn, o piscină. O şură cosmetizată. Robert, ţi se pregăteşte ceva!
Cum o să fie la capătul timpului?
Cât de departe suntem de realitate.
Câte mai avem de aflat?
Apus.
creditele pentru poze & citate merg spre Florin.

luni, iulie 20, 2009

iiuwpdv

Acronim pentru: "Iaca Încă Un Weekend Plin Din Viaţă". Cu drag pentru prieteni. Pui. Ce gust bun au prieteniile vechi.Poze. O săptămână !ordinară !!!

notă pentru non-tekki, "!" = negaţie, deci urarea în format non-tekki: "O săptămână ne-ordinară!"

joi, iulie 16, 2009

in to the wild

Omul, în lupta cu timpul pierde. 70km nu au fost suficienţi. Încotro? ...
P.S. exisă români fericiţi. Minunat! Specie rară!

marți, iulie 14, 2009

Curiozitate matinală

Ieri, am vorbit la telefon, dar am ratat partea introductivă, așa că pentru restul convorbirii, habar nu am avut cu cine vorbesc. Mi-am făcut o părere dar s-a dovedit a fi greșită. Când m-am întâlnit cu personajul (nu ne-am mai văzut / vorbit de luni de zile) și am vrut să ne actualiză unul altuia istoria recent-pesonală ...

- "Eu, nu săptămâna asta, săptămâna trecută am fost la Bistrița!"
- "Știu! Frumos este ultimul tău arc!"
- "Da, dar uite ce mi-a făcut!"
- "Știu, știu tot!" și îmi face cu ochiul.
Pfui ce "persoană publică" sunt. Care mai ești măi acolo? În eter, pândind noi vești? Ce aștepți? De ce mă citești? Am să fac un sondaj.

duminică, iulie 12, 2009

Chevereş

Nu ne-a speriat ploaia. Am zburdat pe şosele. ~ 70km? Am mâncat sub un post de vânătoare. Am văzut un lopătar. Am tras cu arcul. Oboseală cu gust de copilărie. Uf, ce bine e afară! Poze.

P.S. cine nu are laminat ... să-şi facă! Sari Jumper, sari !!!

miercuri, iulie 08, 2009

Arcaşii la Rebrişoara

Arcaşii ştiu de ce ... Poze.

vineri, iunie 26, 2009

păcat că nu eşti normal[ă]

sau ... ultimul dans de lebădă

Crede-mă, este inefabilă conştientizarea unui fapt inavuabil
Şi luctuoasă proximitatea unui caracter exuviabil
Şi chiar .... [pauză] patetică entropia discursului pregătit în prealabil.

Cvasi-argumentările dumitale sunt pur si simplu patibulare
Paralogismul degenerând treptat în sofism,
În timp ce deprecaţia emasculată ei bine, denotă
o aprehensiune cel puţin deplasată!

Am zis şi eu (prietenii ştiu de ce) ... şi a zis şi taxi.
Pentru îndepărtarea eventualelor neclarităţi, foloseşte asta.

miercuri, iunie 24, 2009

ym status ...

sursă nesecată de înțelepciune și amuzament:

  • Un pui citea o foaie de porumb intr-un copac cand vine mazarea si ii spune: sper sa prinzi muste la vara!
  • Doi copii numarau alta bila si nu stiau cu care sa inceapa!...
  • Doi crocodili crosetau sifon si apa minerala intr-un colt de bec. Vine vaca si le zice: -Dati-va jos din copac ca bicicleta nu-i a voastra. Morala: "Lupul furase butelia".
  • Doi elefanti crosetau o zi calda pe fundul oceanului. Ce invatatura putem trage? Daca nu stii sa innoti, nu te urca in copac ca te poate calca trenu'.
  • O gaina avea 2 picioare in special stangu!
  • O gaina avea 2 picioare paralele, in special dreptu!
  • It is your attitude, not your aptitude, that determines your altitude. -- Zig Ziglar
  • May you be blessed with all things good.
  • Ultimately, it's up to each of us to choose how we will live our lives, hold ourselves to high standards, and continually evaluate what's inside the image we see in the mirror. -- Eric Harvey
  • Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna,ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.Vaclav Have
  • Daca ai putea sa iubesti indeajuns,ai putea fi cea mai puternica fiinta din lume!!!
  • Yesterday You Threw Away Tomorrow
  • In theory, there is no difference between theory and practice. But, in practice, there is.
  • ador munca.pot sa ma uit ceasuri intregi la un om care lucreaza :))
  • If you open up your mind to much… your brain will fall out
  • I'm out of my mind, but feel free to leave a message...
  • viitorul tau depinde de visele tale, asa ca... du-te la culcare! :)
  • "Omul care nu se da batut nu poate fi invins" Zig Zigler
  • Hello, welcome to my away message. How may I ignore you today?
  • The human brain is most outstanding thing... it functions 24hrs 365days... it functions right from the time you are born... until you fall in love!!!
  • Reach for the stars so if you fall you land on a cloud.
  • Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai , ci in momente care iti taie rasuflarea.
Notă:nu am să menționez utilizatorii și data la care a fost folosit, din motive de confidențialitate. Vă mulțumesc!
P.S.Voi adăuga altele pe măsură ce le colecționez.

duminică, iunie 14, 2009

Nimic nu e gratis!

Când o să crezi asta?

Există o plăcere în a discuta, în a etala cunoştinţele sau cel puţin veleităţile de comunicare ... nevoie de socializare? Discuţii seci. "Felicitari" subsematului. Gata, plec cu bicicleta. Îl iau şi pe Jumper - tocmai ce l-am adus ieri într-o formă funcţională şi am tras şi câteva zeci de săgeţi în spatele blocului în poligonul meu particular, sub corcoduş.

Traseu: Tolstoi13 - Dumbrăviţa - Giarmata - Pişchia - Bencecu de Sus - [aproape] Bencecu de Jos - Pişchia [ rugă cu mici ] - [pe drum de ţară necunoscut, având ca ghid iepuri (Sergiu, te crezi în Ţara Minunilor?) şi fazani] Giarmata - Dumbrăviţa - Tolstoi13
Km parcurşi estimaţi: 70 - 80km
Coordonate temporale: am plecat în jur de 13:00 şi am ajuns înapoi după 20:30
Echipament: iegări bătătoriţi la partea dorsală, tricou de plastic sportiv, rucsac (aparat foto, National Geografic, 7days, imbus, mp3, braţe, mâner), tolba cu săgeţi fixată pe exterior

Impresii:

I. Nu sunt singurul care a plecat azi la trageri.

Detalii: în Dumbrăviţa, staţionând la semafor, scoate un tip capul pe geam şi mă întreabă:

"Unde mergi să tragi?"
"Habar nu am, am ieşit să mă plimb cu bicicleta. Am luat arcul pentru orice eventualitate.", mirat fiind de ce mă întreabă. Aha!!! Pe bancheta din spate 2 arcuri. Drept urmare continui: "Dar voi?"
"La Bencecul de Joooooos ...."
, apucă el să îmi spună, acompaniat de claxoanele celor din spate îngrijoraţi fiind că timpul pe acest pământ este mult prea scurt pentru a fi irosit într-o intersecţie. Şi dus a fost! Dar ... voila! Tocmai m-am făcut cu o destinaţie şi un scop declarat al turei: să-i găsesc pe arcaşii din Bencecul de Jos!

II. Nimic bun nu e gratis!

Detalii: am ajuns în vf. pantei ce coboară spre Bencecul de Jos - nici urmă de arcaşi - şi o iau la stânga pe un drum de ţară ... dau peste o livadă de cireşi. Incredibil!!! Nu sunt culeşi. Sunt coapte, sunt mari, sunt negre, sunt geniale. Mănânc cu plăcere câteva întrebându-mă, cum pot să rămână aşa bunătăţi la voia sorţii. Ceva e putred. Sau ... poate nu, oricât de incredibil: CIREŞE GRATIS! Îmi găsesc un cireş mare sub care îmi instalez cartierul general. Îl montez de Jumper. Încep să trag într-o sticlă de plastic. Huston we have a problem! :( SE TORSIONEAZĂ!!! De ce doar azi? Am ceva teorii, urmează să investighez. Vine un bătrânel:
"Merge treaba, merge?"
mă intreabă el candid fără să fie deloc mirat de un biciclist în echipament de turul Franţei, cu un arc takedown în mână sub un cireş bătrân din livada părăsită. Se vede că a văzut multe la viaţa lui. Sau nu a fost de curând la oftalmolog şi a ratat detaliile. Merg pe prima variantă şi zic:
"Merge, merge, doar că braţele se torsionează puţin, nu mai sunt aliniate ..."
Pare satisfăcut de răspuns. Parcă îi şi citeam cursul gândurilor: "Indubitabil ai greşit tu ceva acolo băiete, mai sapă! Vezi acolo, de unghiurile alea ..." Dă să plece. Eu, când bag de samă, îmi zic că o asemenea ocazie - de a căuta sfat de la un înţelept - nu trebuie ratată:
Nu vă supăraţi, a cui este livada asta?
Aha ... l-am prins pe domeniul lui de specialitate. Stă niţel, cugetă şi grăieşte:
"Apăi amu, nu-i a lui nimeni ... a fost cândva a CAP-ului, dar acu' e părăsită ... Umblă nişte zvonuri că ar fi cumpărat-o cineva, dar nu ştiu să-ţi zic."

Aha!!! Magistral! Păi atunci scot săgeţile din tolbă şi la plecare o umplu cu cireşe. Ba mai mult, poate chiar şi basca o umplu!
"Mulţumesc frumos, o duminică minunată în continuare!"
Îmi reiau tragerile. Încerc să umblu la unghiuri, cum mi-a fost recomandat. Nimic! La a treia, sare coarda. Gata Sergiule, treaba e groasă! Înapoi cu el in atelier! Uf ... sunt necăjit. Ei asta-i culmea! Vine omu' 30km departare de Timişoara, se afundă într-o livadă părăsită, sub un cireş cu fructele în pârg ca să-şi găsească liniştea şi poftim, nici nu a plecat bine înţeleptul că la 3 săgeţi trase, apare ... Geo. MAI RĂU CA PE BULEVARD!
"Măh, ce faci aici?"
"Eu? Nimic! Uite pe aici, trag cu arcul în livada asta părăsită de cireşe negre, mari şi dulci. Dumneavoastră? Cărui fapt datorez onoarea?"
"Las' că-ţi explic io, adună-ţi calabalâcul şi hai cu mine sus, la centru!"
Hopa ... se îngroaşă gluma în livada părăsită.
"Dar, de ce? Ce este acolo?" începând să împachetez. "V-am greşit cu ceva? Am făcut ceva rău?"
Între timp, Geo se apropie şi îmi studiază, echipamentul. Se aşază lângă mine. Îl simt înmuiat. A renunţat până şi la bâta de corn. Îmi adun curajul ... şi pun întrebarea centrală:
"Este într-adevar părăsită, livada asta de cireşe negre, mari şi coapte? Mie aşa mi-a spus un domn ce a trecut adineaori pe aici ..."
"Ooo, ăla e un om prost, cum să fie părăsită? Neam slab! Nu ţi-a zis că s-a întâlnit cu paznicul? Era să-l plesnesc când a fost pe la mine, mai 'nainte!"
Îl văd că-i intră sângele în obraji, ochii îi scăpărau, glasul îi tremura. Între timp am terminat de împachetat, aşa ardeleneşte [cu permisiunea lui Geo, pe care l-am întrebat la un moment dat dacă se grăbeşte undeva] şi am pornit în sus spre capul "livezii părăsite". Continuam să povestim aprins. Subiectele abordate au fost: arcul puşcăriaşului din sat, obiective turistice din zonă, statut social, istorie personală, psihologie aplicată ...
"Eu, aşa fac, când văd un om în livadă, îl iau tare, să vad cum răspunde. Dacă îmi place de mutra lui, mă apropii dacă nu îl scot afară. Pe tine te-am citit: tu eşti turist, stăpânul animalelor, cu arcul, n-ai venit la cireşe. Uite, dacă vrei când se coc caisele, vii pe aici şi-ţi dau o plasă. Dacă vrei şi acum poţi să-ţi culegi cireşe."
"Şi ... dacă ajungeam sus, ce aveai de gând?"
"Ei, aş ... te ţineam o oră, două în beci, apoi îţi dădeam drumul. Glumesc."
Am făcut schimb de numere de telefon. A venit între timp şi schimbul de tură, adică fratele lui Geo. Afacere de familie în toată regula! Ştiri locale de interes personal:
"A lu' Paraschiva şi-a mânat pruncii încoace! Am trecut pe la ea pe la poartă. Zicea, ca tu eşti în tură."
Ochii i-au scăpărat, mâna s-a încleştat spasmodic pe telefon. Inutil, nu mai avea credit.

Şi uite aşa, toţi 3 am pornit spre centru: O dubă roşie, puţin probabil încă funcţională, cu un minunat scaun rabatabil şi un câine care tuşea lângă un copac. Nici urmă de beci.

Între timp apare şi paznicul de la livada de caişi: un impozant şi bonom biciclist călare pe un Tohan. Era îmbrăcat într-o salopetă galbenă de camuflaj - ce s-ar vedea de pe un deal pe altul - şi ... pentru a elimina orice dubiu [pentru literaţi], pe şapca neagră cu cozoroc, cu litere mari, albe de o şchioapă stătea scris:
"PAZA"
III. Habar nu ai de unde poate răsări un lac în mijlocul pustiului.

Detalii: din livada părăsită, urmând pantalonii galbeni, am taiat-o peste câmpie şi am ieşit exact la Ferma2 de la Pişchia, adică de unde am început să urc. Am intrat în sat să beau apă. Mare festival, mare. Rugă. Plin de oameni festivi. Tarabe doldora cu kalasnikoave de plastic. Muzica vesela, nu spun de care, răsuna în tot satul. Am mâncat repede 4 mici şi m-am grăbit să o şterg. Am urcat dealul din nou spre Bencecul de Sus, iar acolo am facut dreapta peste câmpie, spre Giarmata. Pauză de poză.

Abatere de la traseul cunoscut: drumul acesta unde duce? Răspuns: la un lac de a cărui existenţă habar nu am avut, la o haită de câini care au o înclinaţie sângeroasă pentru biciclişti.
"Săptămâna trecută, duminică, s-au luat după un biciclist, l-au muşcat urât. Să nu mai vi pe aici."
Aşa mi-au zis nişte oameni de prin partea locului. Fără să se preocupe de adevarata problemă şi să-i ţină legaţi.
Mi-am continuat drumul. Am ajuns în Giarmata şi de acolo în Unirii [clar, unirenii nu sunt obişnuiţi cu bicicliştii-arcaşi ... altfel nu se uitau la ei ca la felul4], şi acasă, dulce casă. Somn. Mâine este luni. Altă distracţie. Panoramăăă ... vin!

O săptămână dincolo de aşteptări!
Să te surprindă!
Să te laşi surprins!
Să zâmbeşti!
Să trăieşti!

P.S. să nu uiţi de Jumper ... care îşi merită numele din ce în ce mai mult!
P.S2. mi-am atins scopul? Am tras la întâmplare, am ajuns la întâmplare.

NOTĂ: dialogurile au fost adaptate şi unele nume schimbate ... pentru versiunea literară. Nu vrei să auzi şi pe cea orală? Originalul oricum este pierdut pentru eternitate. de acum doar în jos.