Schi Parâng 2009
Mult mai frumos decât am sperat. Câteva poze aici.
vorba lui Adi ... & stuff :)
Mult mai frumos decât am sperat. Câteva poze aici.
de
Sergiu
la
10:46 p.m.
0
reacţii
oamenii care râd sunt fericiţi.
oamenii care trec prin greutăţi se maturizează.
romantismul este îngropat. dezgroapă-l!
Exact acum a răsărit soarele. Din nou. Remarcabil de variate sunt drumurile oamenilor. Au văi adânci, au platouri, câmpii, munţi. Am să fac până la urmă o hartă. Ca să ajungă unde? Unde vrei să ajungi? O călătorie în căutarea păcii, echilibrului, împlinirii, căldurii, fericirii. În căutarea scopului. În căutarea lui Dumnezeu. Şi fiecare formă de relief lasă urme. Te obligă să te adaptezi. Îţi întăreşte inima. Dacă vrei peisaje, ansmblu, urcă pe munte. Într-o vale nu ai perspectivă. Cine trece prin vale apreciază cu atât mai mult muntele. Se bucură chiar şi de o stepă aridă, de o cîmpie întinsă. O poate înverzi/uda cu râul din vale. Frumos relief. Bine gândit.
De ani de zile, în drum spre serviciu, trec pe lângă o casă care în curte, chiar lângă gard are plantată o tufă de bambus. Vineri a fost ziua cea mare: am sunat la uşă! Mi-a răspuns o bunică circumspectă.
Imaginează-ţi: un necunoscut sună după lăsarea serii la tine la poartă, se fâstâceşte şi zice ceva de bambusul din grădina ta.
Bunica a fost la înălţimea situaţiei!
Ce doreşti? Din ton semăna mai mult cu : ce vrei?!? printr-o uşa de la casă uşor crăpată, de la o distanţă sigură de 7-8m, dicolo de gardul de la poartă.
Zic: Bună seara! Ăa, aveţi nişte bambus în grădină.
Bunica: Ce bambus? Aaa, bine, vino mâine la amiază!
Eu: Oh, mulţumesc frumos!
Este sâmbătă! Am mai trebăluit prin casă şi la 12:00 trecute fix, eram înfiinţat la poarta bunicii.
Sun. Un geam se deschide, distanţa dintre părţile implicate în comunicare a scăzut considerabil, sub 2m! Am putut să-i vad şi chipul. O bunicuţă bonomă cu ochi veseli. Şi-a păstrat totuşi un avantaj tactic. Era la mai bine de un 1m înălţime faţă de nivelul străzii, pe podeaua casei, dincolo de un perete şi un geam întredeschis.
Bună ziua, de data asta mai sigur pe mine, mi-aţi spus să vin azi la 12 ... în legătură cu bambusul din grădină ...
Aaa, da, vă rog, puteţi reveni cam peste 2h, acum o spălăm pe mama. Îţi dai seama, bunica o are pe mama ei încă în viaţă!?!? E clar străbunica a mâncat sănătos la viaţa ei, nu s-a stresat şi cine ştie, poate a fost şi pe munte!
Sigur, nici o problemă, mulţumesc frumos, la revedere dar pe curând! Fiind la nivelul străzii, ea cu avantajul tactic, nu eram în poziţia să negociez, am acceptat fără să cârtesc termenii.
Mă duc în vizită de lucru la nişte prieteni. Interese croitoreşti.
După aprox 3h, sun din nou din faţa porţii.Tensiunea creşte. Simt că sunt foarte aproape să-mi îndeplinesc visul. Un alt geam se deschide. O alta doamnă apare la geam.
Ce doreşti? folosindu-se magistral de avantajul tactic, aprecându-se uşor peste geam şi întâmpinându-mă cu o privire sfedelitoare. Era fiica.
Eu, ... aa, bună ziua, in legătură cu bambusul, am vorbit cu mama dumneavoastră ...
Aaa, da, chipul i s-a destins, inima mea s-a aşezat la loc, imediat vine!
La scurt timp, bunica, faţă de care mă simţeam confortabil, a apărut în cadrul uşii, a deschis uşa de la portă şi ultimul obstacol care mai statea între mine şi bambusul meu a fost îndepărtat. A renunţat la orice avantaj tactic şi s-a apropiat de mine, îmbracată într-o impozantă haină de blană gri şi cu un chip distins. O doamnă. Acestea i-au fost armele cu care a păstrat distanţa.
[Sunt obligat să fac o pauză în povestire, vă rog să reveniţi mai pe seară pentru ultima parte şi concluzii. Vă mulţumesc!]
continuare ...
Bunica: Ai cu ce tăia?
Eu: Da! Şi îmi scot mândru cuţitul meu din copilărie cu dinţi de fierăstrău pe spate, "made in Cugir".
Mă conduce în gradină, iar eu înarmat cu al meu cuţit mă năpustesc asupra tufei de bambus. Bambus pentru toate gusturile neamule!, de 1cm până la 3cm în diametru. [ok, nu chiar pentru toate gusturile, dar pentru început e suficient. Calul de căpătat nu se caută de dinţi, plus pentru ce îmi trebuie mie e perfect!]
Prin foşnete de frunze încercam să şi socializez cu bunica. Ea statea la o distanţă sigură cu mâinile în sâni admirând procesul de defrişare.
Către final: Tu nu eşti de aici. De unde eşti? Ardeal?
Eu, rânjind: Da, din Cugir! Şi în gând: parcă văd că şi ea a auzit de Cugir!
Ha, am avut dreptate: Ohooo, Cugir? Pai fostul meu soţ 10 ani a săpat la cetatea de la Cugir.
Eu: He, he, arheolog, pai şi eu am 2 părinţi dascăli de istorie. Ce mică e lumea!
Nu a vrut portocalele ce i le-am adus. Ieşeam mai ieftin aşa, dar nu a fost să fie. Ne-am înţeles la cale liberă la tufa de bambus, oricând, contra un zmeu pentru nepotul ei la primăvară. Nu e genial?!?
2. Când mi-am ridicat diploma, la Vest, doamna de la birou mi-a mărturisit că are bunicii de la Cugir. Venea la Cugir cand era mică. Nu a mai fost de zeci de ani. A recunoscut graiul. A uns-o la suflet să mă audă vorbind.
Simple coincidenţe. Sau nu. Unele da, altele nu. Totul se întâmplă cu un scop. Cheia puzzle-lului e la El. Pe ce cale să o apuc, când [aparent] din neant apare un element nou/vechi în [aparent] cel mai crucial moment. Sunt coincidenţele instrumente divine? Dacă sunt cum să le mânuim? Sunt concepute să fie mânuibile? Sau cu scop testanto-derutant? O să trăim şi o să vedem. Sau nu.
P.S. Cine nu a auzit de Cugir, să caute!
cum că orice clopot clopoţelnic clopoţind în clopotniţă, clopoţit cu clopoţie clopoţeşte clopotarnic clopotatat cu clopotărie de clopotarii clopotoşi
de hacky în birou:
HP shot - să loveşti imprimanta încercând să loveşti mingea ...
măciuca - să loveşti cu putere mingea în maniera în care ar face-o un portar când degajează lung
topoganul leneş - să laşi mingea să alunece dealungul ţurloiului lent până pe pantof, apoi să încerci să o salvezi
reverul - să loveşti în partea opusă piciorului cu care execuţi mişcarea
cocorul - să ridici braţele lateral într-o mişcare de balet în momentul contactului
scorpionul - să loveşti cu călcâiul arcuit în spate şi cu corpul aplecat înainte
plastic man - să îţi contorsionezi articulaţiile de la genunchi încercând să salvezi o lovitură foarte apropriată
captain planet - să loveşti mingea într-o miscare fluidă de salt înainte
încercare nobilă - mişcare lentă şi inutilă de recuperare a unei mingi compromise
foca - oprirea mingii pe cap /frunte.
cu epoleţii - stop succesiv pe cei 2 umeri şi apoi pasarea mingii cu piciorul. [23.01.2009]
suveică - sa lovesti mingea printr-o mişcare târzie spiral-descendentă. [03.04.2009]
Sărbatori calde tuturor!
Cu voia Domnului, ne scriem la anul!
Restanţe:
Să încerc ceva inestetic din punct de vedere literar dar util din punct de vedere al memoriei mele corozive. Un oraş-excursie în liniuţe:
de
Sergiu
la
12:35 a.m.
1 reacţii
Am un prieten care după de 30 sec. pus jos începe să sforăie.
Am un prieten care se trezeşte în 30 sec. ca windows-ul.
Am un prieten care râde în somn. Colegul de cameră e martor.
Am o prietenă care se trezeşte de sunetul propriului ei râs.
Am un prieten care scrâşnea din dinţi în somn.
Am o prietenă care are nevoie de multe alarme.
Am un prieten care se scoală morocănos.
Am o prietenă care vorbeşte în somn.
Am un prieten care nu se mai trezeşte.
Tu cum dormi?
de
Sergiu
la
10:36 p.m.
1 reacţii
Chei: ganduri
După cum se vede nu am stat de pomană. Mi-am mărit suprafaţa de depozitare în atelier, mi-am departajat pe zone şi rafturi materialele şi uneltele, le-am făcut mai accesibile. Procesul continuă. Ai băgat de seamă banzicul?(o minunăţie la casa omului. Stau şi mă întreb cum am trăit fără el) Dar salopeta? Lampa de la Ikea? Polizorul din Praktiker. Soarele de dimineaţă?
Puţină istorie:
de
Sergiu
la
11:44 a.m.
2
reacţii
Azi am fost la cumpărături. La Kaufland. Ce-mi fu dat să văd la standul cu cărţi? Asta: Arta de a fi egoist. Cum să trăieşti fericit, chiar dacă altora nu le place. Incredibil! Puteam să jur că egoismul nu se învaţă, te naşti cu el. Ok, ok, trebuie că mai există, împrăştiaţi pe suprafaţa Pământului, nişte extratereştri, de pe o planetă Roz, care sărmanii, s-au născut cu un deficit acut de egoism, dar în afară de ei ... Acum, e adevărat, să fii "egoist" şi să ai prieteni, să fii împlinit, fericit, da, asta e o artă. Gaura de pe copertă, eu ştiu/cred/sper să o umple Altcineva. Totuşi rămânând la suprafaţă: o carte despre egoism?!? Pe când una despre ură, furt? Aaa, stai, pentru furt nu e necesar, doar porţi un carneţel la tine şi notezi ce vezi. Obţii arta de a fura, la purtător.
P.S. Aaa, marmota mi-a amintit şi de secretul ascuns de veacuri, între timp transformându-se într-un spirit al timpului. Tu ce crezi? Ai citit, văzut, trăit, aplicat?
de
Sergiu
la
10:43 a.m.
0
reacţii
Chei: ganduri
Întrebare: Ce pot "face" 2 mâini dibace într-o vineri seara & o prietenie care a împlinit mai bine de 2 ani.
Răspuns: un banzic.
Nu ştii ce e un banzic? Nu-i bai, lumea continuă să se învârtească, soarele va răsări,dar în seara asta atelierul meu l-a primit, iar eu sunt fericit! Totul a început aşa. Ingrediente: pasiune comună, proiecte comune, deschidere, întâlniri, discuţii cu vorbe.
Ce mai urmează?
Noi perspective se deschid. Sergiu ai nevoie de o casă cu atelier. Ce faci pentru asta? Doamne, Tu ce planuri ai? Intră aşa ceva în ale Tale planuri. Sunt negociabile?Laminate, căruţe, suporturi şi alţi pitici pe creier, păzea că vin! :)
Vecini, aveţi dopuri de urechi? Nu? Ghinion!
BONUS: 1. Probabilitatea ca pe liniile de tramvai să circule BMW-uri e net superioară celei de a vedea un Tico, sau un VW. Şi există o explicaţie logică, nu e întamplător. De ce? Pentru că proprietarul de BMW, este unul dotat cu tupeu. Din cauza asta!
2. Dacă ai un anumit IQ, şi mai ales un EQ, musai te refulezi în umor. Altfel, viaţa devine prea serioasă!
Dumnezeu a fost ocupat cu număratul frunzelor, eu cu fotografiatul lor în oglinda apei. Fară suveniruri de data asta. Doar poze şi amintiri: şedinţă foto cu o broscuţă şi o buburuză + sesiune de tir cu arcul. Nu am apucat să citesc.
În încheiere ... ghici cine m-a salutat, între foişorul 10 şi 11 pe drumul spre casă? Nu o să crezi: un cerb tânăr, pe la 2 ani şi jumătate (datare pe baza mărimii coarnelor) cu a lui consoartă. Distanţa: cam 100m. Ne-am măsurat din priviri, am înclinat capul cu respect şi ... am evaluat situaţia:bucură-te de privelişte, nu încerca să o fotografiezi. Şi ... data viitoare să faci bine să îţi bagi aparatul în rucsac doar când ai ieşit din pădure. Oricum, mulţumesc pentru cadoul de plecare!
Îmi conduc mai departe mustangul meu portocaliu spre ieşire. No, asta-i prea de tot! Familia asta încornorată a făcut fixaţie pe mine! Iar mi-au ieşit în faţă! De data asta la aprox 70m. Poate vroiau să se asigure că părăsesc incinta ... cu ale mele arcurile cu tot. Vreau să precizez că ambele exemplare aveau toate coarne din dotare. Exclusă posibilitatea revendicării cornului meu! Poze aici. O săptămână binecuvântată.
clip video pentru oscet. pâclă înnecăcioasă neidentificată. straie impregnate cu iz de lapte. împărtăşit miros & poveste cu colegii. povestea continuă.
de
Sergiu
la
10:34 a.m.
0
reacţii
Chei: raport
N-am mai făcut de multă vreme un sondaj. Aşa că dacă tot sunt în căutarea DSLR-ului, poate îmi dai o mână de ajutor: votează [responsabil & în cunoştinţă de cauză] şi [ideal] adaugă un comentariu ataşat acestui articol, prin care să justifici alegerea. Mulţumesc.
P.S. e-Bibliografie:
http://www.kenrockwell.com/nikon/index.htm
http://dpreview.com/
http://www.steves-digicams.com/
http://photo.net/equipment/building-a-digital-slr-system/
"Suntem ceea ce credem noi că suntem, nu ceea ce suntem, nici ceea ce cred alţii că suntem. Facem ceea ce credem că putem face, nu ceea ce am putea face, sau cred alţii că am putea face."