Odiseea unei comenzi din State - Actul 6
03.12.2010 - a III-a vizită la Arme și Muniții, primesc notificarea.
Dimineața la 8:30, urc câte 3 trepți odată, ajung în fața ușii de fier, deja familiară. Sun. Azi nu este program cu publicul, sunt curios cum va decurge întâlnirea. Îmi deschide doamna de la biroul de pe hol de la intrare:
- Bună dimineața.Dintr-o altă cameră apare Bogdan.
- Bună dimineața.
- Pe cine căutați?
- Pe domnul Bogdan Dumitru.
- Te așteaptă?
- Da, sper.
- Așteaptă aici. Bogdan!!! Un domn te caută.
- Salut.Se întoarce după câteva minute:
- Salut.
- Ai rezolvat cu factura?
- Am vorbit cu magazinul. Nu am reusit să obțin decât aceeași factură, alt format. Mi-au spus că nu pot să îmi dea altă factură.
- Nu pot și ei să schimbe și ei o dată acolo? ...
- Au zis că nu.
- Stai să întreb pe un coleg, poate rezolvăm altcumva cu "prodigiosul arc". Așteaptă aici.
- Da, uite cum facem: nu avem nevoie de factură. Vom folosi chitanța de la vamă. Practic tu nu ai intrat în posesia armei înaintea notificării, ea a fost reținută la vamă, așa că nu ai încălcat nici o lege. Acum redactează notificarea colega mea.
- Păi nici nu este măcar armă. Sunt materiale. Uite pe factură, să le luam pe rând: 100 de nokuri - astea sunt bucățelele alea mici din plastic care se pun în capăt la săgeți. 100 de pene - roșii ceară, sfoară ... ...
- Bun, după ce le ridici, asambezi părțile mai mari, așa cât de cât, și vi cu el la noi, să-l luăm în evidență, să îți trecem seria pe adeverință.
- Ce serie?
- Seria arcului. Pe una din componente. Uite, astea mai scumpe.
- Păi nu există așa ceva. Nu există arcul încă, trebuie să-l construiesc. Sunt materiale brute. O să dureze.
- Păi te-ai băgat în horă acum joci. Ai 10 zile să-l termini.
- Astea mai scumpe e fibra de sticla, sunt niște fâșii ca de plastic. Nu au nici o serie pe ele.
- În fine, lasă că rezolvăm noi cumva. Tu mergi numai la vamă să îți ridici coletul. Ar fi bine să nu mergi azi. Mai bine mergi luni.
- Ok, merg luni. Pfui ... câtă bătaie de cap ... dacă știam nu sunt deloc sigur că mai comandam ...
- Mda ... deocamdată asta-i legea. Stiu, e ciudată dar asta este.
- Și ... de când lucrezi la firma asta? Pai practic de 1 an, ca de atunci ne-au cumparat.
- Da ... am și eu un coleg care s-a mutat la București si lucreaza la voi.
- Da? Probabil este pe suport și vânzări. Aici sunt programatori.
- Și câți sunteți?
- 8. Eu ar cam trebui să plec acum.
- Ok, ok. Du-te, mai vorbim. Eu acum aș tot sta la povești.
- Dacă vrei, dă-mi o adresă de mail și mai vorbim.
- Ok, uite-o. Bun, păi atunci mai vorbim.
- Salut.
- Salut.
Yupeee!!! Am plecat cu notificarea! Merită povestite toate astea pe un blog...Luni mă duc la vamă. Până una alta, să dăm sfoară în țară și să ne bucurăm de victoria intermediară!






