marți, decembrie 14, 2010

Odiseea unei comenzi din State - Actul 1

22.11.2010 - prima întâlnire cu vameșul

Pauza de masă. Încalec pe bicicleta și dau o fugă la gară. Intru în Poștă, Oficiul 2, etajul 2 (Colete externe) entuziast și fericit. Pe ușă, pe lângă orar și alte anunțuri dispuse într-o ordine haotică: "Vă rugăm intrați însoțiți doar în cazurile de persoane handicapate". Mă întâmpină doamna Viorica, poștășița la rândul său cu un zâmbet:

- Bună ziua.
- Bună ziua, cu ce te pot ajuta?
- Am primit înștiințare că mi-a venit coletul.
- Dați-mi vă rog hârtia. Da, așteptați vă rog aici.
Se întoarce victorioasă cu o cutie de 100x30x30cm de carton. O pune pe cântar.
- Da, este bine. Nu s-a pierdut nimic. Apoi, uitându-se pe hârtii, aceasta este valoarea coletului?
- Da.
- Mergeți vă rog la domnul vameș să vă facă hârtiile.
De la biroul de lângă ușă, cu un pix în mână, o voce groasă și sobră, peste niște ochelari mari cu ramă groasă:
- Ce aveți în colet?
- Materiale pentru arcuri și săgeți.
Ochii i se dilată, mușchii i se încoardă, pixul cade pe birou, scaunul trosnește ușor. Domnul vameș se ridică de la birou și cu pași apăsați vine spre mine. Ridică coletul și îl pune pe masa de operație de sub geam.
- Ține cutter-ul și deschide cutia!
O deschid tacticos, timp în care domnul vameș așteaptă sfârșitul operției cu vădită nerăbdare de partea cealaltă a mesei de operație. În sfârșit cutia de carton își face vizibil infamul conținut. Pungile umplute cu aer și cartoanele de protecție sunt îndepărtate grăbit. Prima cunoaște lumina zilei o pungă transparenta cu pene de un roșu aprins. Apoi, pene albe. Apoi negre. Confuzie și stupoare se citea în acest timp pe fața vameșului. Explorarea pâtecelui cutiei continuă:
- Asta ce este?
- Sfoară pentru coardă.
- Și asta?
- Ceară
- Asta?
- Fibră de sticlă.
Siguranța de la început din spatele ochelarilor este pierdută.Probabil se gândește:
"Unde este arcul? Din toate astea băiatul aceasta confecționează arme?!?! ..."
Apoi zice:
- Băiete, tu faci arme aici. Nu pot să îți dau coletul. Asta este o problema a poliției.
- Cum? Să ridic niște sfoară și niște pene? Poliție? Nu pot să cred!
- Da, te duci frumos pe C.D. Loga, la Arme și Muniție și vi înapoi cu o autorizație de ridicare sau cu o negație care să ateste că nu este nevoie de nici o autorizație!
- Nu pot să cred. Sunt doar pene și alte câteva chestii.
- Da, dar tu faci arcuri.
- Nici nu știu dacă îmi vor reuși.
- Îți vor reuși, că de aceea ai cumpărat toate materialele astea.
- Pot să verific că este complet conținutul?
- Da poți.
Le scot cu atenție și verific pe baza facturii conținutul. Ochii îmi sclipeau. Le admiram.
Sunt ale mele. Au venit pentru mine tocmai din America ... și nu le pot ridica?!?! ...
Apoi, sub stare de șoc asist neputincios la resigilarea cutiei și ducerea ei înapoi în pântecele întunecoase ale vamei. Apoi sub privirile consternate ale doamnei Viorica, vameșul mă conduce spre ieșire.
- Să nu te întorci fără hârtie! Autorizație sau negație!
Pe drum spre birou, încă bulversat, dau telefon la un prieten cu ceva cunoștiințe în poliție și îi povestesc situația. Îmi promite că se interesează la vărul său. Mă mai calmez. La birou îmi caut un alt prieten pe internet. Îi povestesc și lui. După câteva ore primesc diagnosticul și soluția:
... Sper să nu te superi, dar ești idiot. Mergi în altă zi, la alt vameș și spunei că tai frunze la câini. Cum ai putut să-i zici că faci arcuri și săgeți?!?
-- va urma --

Niciun comentariu: