vineri, decembrie 17, 2010

Odiseea unei comenzi din State - Actul 4

30.11.2010 - a III-a întâlnire cu vameșul, de data asta aflu un nume de la Arme și Muniții

Aștept cu răbdare și optimism la coadă să intru.

- Bună ziua.
- Probleme băiete, probleme!
Simt cum genunchii mi se înmoaie. Planurile mi se naruie. Optimismul este de domeniul trecutului. Îmi încord mușchii, strâng din dinți și aștept detaliile:
- Ce probleme?
- Probleme băiete. Sunteți pasibil de amendă. Dumneata nu aveai voie să comanzi un arc fără o aprobare prealabilă de la poliție.
- Dar nu e un arc. Sunt materiale. Pene.
- Tot aia! Ei trebuie acum să vină aici la vamă și în prezența ofițerului, să îți predau arcul.
- Penele ... Ok, atunci fixăm o întâlnire aici în trei, poate pe mâine. Sau azi?
- Măi băiete, eu îți recomand să nu-i faci să vină aici. Mai bine te duci tu la ei și rezolvi problema. Le zici că nu ai știut și poate se rezolvă. Dacă vin aici îți confiscă penele și te alegi și cu o amendă. Uite, îți dau un nume. Te duci la Arme și Muniții și întrebi de Mioara. Notează!
- Bun, am notat, aveți și un număr de telefon?
- Am dar nu ți-l dau. Mergi acolo și vorbește personal.
- Bine, mulțumesc frumos! La revedere.
- La revedere.
Afară plouă și în sufletul meu de asemenea. Penele și puful îmi sunt ude ...
Clar, astea probabil sunt primele și ultimile pene americane din viața mea. Am intrat în joc, acum dansez. Dar nu și pe melodia următoare!
... Joi mă duc să ascult acordurile următoare.
-- va urma [luni] --

Niciun comentariu: