vineri, iunie 26, 2009

păcat că nu eşti normal[ă]

sau ... ultimul dans de lebădă

Crede-mă, este inefabilă conştientizarea unui fapt inavuabil
Şi luctuoasă proximitatea unui caracter exuviabil
Şi chiar .... [pauză] patetică entropia discursului pregătit în prealabil.

Cvasi-argumentările dumitale sunt pur si simplu patibulare
Paralogismul degenerând treptat în sofism,
În timp ce deprecaţia emasculată ei bine, denotă
o aprehensiune cel puţin deplasată!

Am zis şi eu (prietenii ştiu de ce) ... şi a zis şi taxi.
Pentru îndepărtarea eventualelor neclarităţi, foloseşte asta.

miercuri, iunie 24, 2009

ym status ...

sursă nesecată de înțelepciune și amuzament:

  • Un pui citea o foaie de porumb intr-un copac cand vine mazarea si ii spune: sper sa prinzi muste la vara!
  • Doi copii numarau alta bila si nu stiau cu care sa inceapa!...
  • Doi crocodili crosetau sifon si apa minerala intr-un colt de bec. Vine vaca si le zice: -Dati-va jos din copac ca bicicleta nu-i a voastra. Morala: "Lupul furase butelia".
  • Doi elefanti crosetau o zi calda pe fundul oceanului. Ce invatatura putem trage? Daca nu stii sa innoti, nu te urca in copac ca te poate calca trenu'.
  • O gaina avea 2 picioare in special stangu!
  • O gaina avea 2 picioare paralele, in special dreptu!
  • It is your attitude, not your aptitude, that determines your altitude. -- Zig Ziglar
  • May you be blessed with all things good.
  • Ultimately, it's up to each of us to choose how we will live our lives, hold ourselves to high standards, and continually evaluate what's inside the image we see in the mirror. -- Eric Harvey
  • Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna,ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.Vaclav Have
  • Daca ai putea sa iubesti indeajuns,ai putea fi cea mai puternica fiinta din lume!!!
  • Yesterday You Threw Away Tomorrow
  • In theory, there is no difference between theory and practice. But, in practice, there is.
  • ador munca.pot sa ma uit ceasuri intregi la un om care lucreaza :))
  • If you open up your mind to much… your brain will fall out
  • I'm out of my mind, but feel free to leave a message...
  • viitorul tau depinde de visele tale, asa ca... du-te la culcare! :)
  • "Omul care nu se da batut nu poate fi invins" Zig Zigler
  • Hello, welcome to my away message. How may I ignore you today?
  • The human brain is most outstanding thing... it functions 24hrs 365days... it functions right from the time you are born... until you fall in love!!!
  • Reach for the stars so if you fall you land on a cloud.
  • Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai , ci in momente care iti taie rasuflarea.
Notă:nu am să menționez utilizatorii și data la care a fost folosit, din motive de confidențialitate. Vă mulțumesc!
P.S.Voi adăuga altele pe măsură ce le colecționez.

duminică, iunie 14, 2009

Nimic nu e gratis!

Când o să crezi asta?

Există o plăcere în a discuta, în a etala cunoştinţele sau cel puţin veleităţile de comunicare ... nevoie de socializare? Discuţii seci. "Felicitari" subsematului. Gata, plec cu bicicleta. Îl iau şi pe Jumper - tocmai ce l-am adus ieri într-o formă funcţională şi am tras şi câteva zeci de săgeţi în spatele blocului în poligonul meu particular, sub corcoduş.

Traseu: Tolstoi13 - Dumbrăviţa - Giarmata - Pişchia - Bencecu de Sus - [aproape] Bencecu de Jos - Pişchia [ rugă cu mici ] - [pe drum de ţară necunoscut, având ca ghid iepuri (Sergiu, te crezi în Ţara Minunilor?) şi fazani] Giarmata - Dumbrăviţa - Tolstoi13
Km parcurşi estimaţi: 70 - 80km
Coordonate temporale: am plecat în jur de 13:00 şi am ajuns înapoi după 20:30
Echipament: iegări bătătoriţi la partea dorsală, tricou de plastic sportiv, rucsac (aparat foto, National Geografic, 7days, imbus, mp3, braţe, mâner), tolba cu săgeţi fixată pe exterior

Impresii:

I. Nu sunt singurul care a plecat azi la trageri.

Detalii: în Dumbrăviţa, staţionând la semafor, scoate un tip capul pe geam şi mă întreabă:

"Unde mergi să tragi?"
"Habar nu am, am ieşit să mă plimb cu bicicleta. Am luat arcul pentru orice eventualitate.", mirat fiind de ce mă întreabă. Aha!!! Pe bancheta din spate 2 arcuri. Drept urmare continui: "Dar voi?"
"La Bencecul de Joooooos ...."
, apucă el să îmi spună, acompaniat de claxoanele celor din spate îngrijoraţi fiind că timpul pe acest pământ este mult prea scurt pentru a fi irosit într-o intersecţie. Şi dus a fost! Dar ... voila! Tocmai m-am făcut cu o destinaţie şi un scop declarat al turei: să-i găsesc pe arcaşii din Bencecul de Jos!

II. Nimic bun nu e gratis!

Detalii: am ajuns în vf. pantei ce coboară spre Bencecul de Jos - nici urmă de arcaşi - şi o iau la stânga pe un drum de ţară ... dau peste o livadă de cireşi. Incredibil!!! Nu sunt culeşi. Sunt coapte, sunt mari, sunt negre, sunt geniale. Mănânc cu plăcere câteva întrebându-mă, cum pot să rămână aşa bunătăţi la voia sorţii. Ceva e putred. Sau ... poate nu, oricât de incredibil: CIREŞE GRATIS! Îmi găsesc un cireş mare sub care îmi instalez cartierul general. Îl montez de Jumper. Încep să trag într-o sticlă de plastic. Huston we have a problem! :( SE TORSIONEAZĂ!!! De ce doar azi? Am ceva teorii, urmează să investighez. Vine un bătrânel:
"Merge treaba, merge?"
mă intreabă el candid fără să fie deloc mirat de un biciclist în echipament de turul Franţei, cu un arc takedown în mână sub un cireş bătrân din livada părăsită. Se vede că a văzut multe la viaţa lui. Sau nu a fost de curând la oftalmolog şi a ratat detaliile. Merg pe prima variantă şi zic:
"Merge, merge, doar că braţele se torsionează puţin, nu mai sunt aliniate ..."
Pare satisfăcut de răspuns. Parcă îi şi citeam cursul gândurilor: "Indubitabil ai greşit tu ceva acolo băiete, mai sapă! Vezi acolo, de unghiurile alea ..." Dă să plece. Eu, când bag de samă, îmi zic că o asemenea ocazie - de a căuta sfat de la un înţelept - nu trebuie ratată:
Nu vă supăraţi, a cui este livada asta?
Aha ... l-am prins pe domeniul lui de specialitate. Stă niţel, cugetă şi grăieşte:
"Apăi amu, nu-i a lui nimeni ... a fost cândva a CAP-ului, dar acu' e părăsită ... Umblă nişte zvonuri că ar fi cumpărat-o cineva, dar nu ştiu să-ţi zic."

Aha!!! Magistral! Păi atunci scot săgeţile din tolbă şi la plecare o umplu cu cireşe. Ba mai mult, poate chiar şi basca o umplu!
"Mulţumesc frumos, o duminică minunată în continuare!"
Îmi reiau tragerile. Încerc să umblu la unghiuri, cum mi-a fost recomandat. Nimic! La a treia, sare coarda. Gata Sergiule, treaba e groasă! Înapoi cu el in atelier! Uf ... sunt necăjit. Ei asta-i culmea! Vine omu' 30km departare de Timişoara, se afundă într-o livadă părăsită, sub un cireş cu fructele în pârg ca să-şi găsească liniştea şi poftim, nici nu a plecat bine înţeleptul că la 3 săgeţi trase, apare ... Geo. MAI RĂU CA PE BULEVARD!
"Măh, ce faci aici?"
"Eu? Nimic! Uite pe aici, trag cu arcul în livada asta părăsită de cireşe negre, mari şi dulci. Dumneavoastră? Cărui fapt datorez onoarea?"
"Las' că-ţi explic io, adună-ţi calabalâcul şi hai cu mine sus, la centru!"
Hopa ... se îngroaşă gluma în livada părăsită.
"Dar, de ce? Ce este acolo?" începând să împachetez. "V-am greşit cu ceva? Am făcut ceva rău?"
Între timp, Geo se apropie şi îmi studiază, echipamentul. Se aşază lângă mine. Îl simt înmuiat. A renunţat până şi la bâta de corn. Îmi adun curajul ... şi pun întrebarea centrală:
"Este într-adevar părăsită, livada asta de cireşe negre, mari şi coapte? Mie aşa mi-a spus un domn ce a trecut adineaori pe aici ..."
"Ooo, ăla e un om prost, cum să fie părăsită? Neam slab! Nu ţi-a zis că s-a întâlnit cu paznicul? Era să-l plesnesc când a fost pe la mine, mai 'nainte!"
Îl văd că-i intră sângele în obraji, ochii îi scăpărau, glasul îi tremura. Între timp am terminat de împachetat, aşa ardeleneşte [cu permisiunea lui Geo, pe care l-am întrebat la un moment dat dacă se grăbeşte undeva] şi am pornit în sus spre capul "livezii părăsite". Continuam să povestim aprins. Subiectele abordate au fost: arcul puşcăriaşului din sat, obiective turistice din zonă, statut social, istorie personală, psihologie aplicată ...
"Eu, aşa fac, când văd un om în livadă, îl iau tare, să vad cum răspunde. Dacă îmi place de mutra lui, mă apropii dacă nu îl scot afară. Pe tine te-am citit: tu eşti turist, stăpânul animalelor, cu arcul, n-ai venit la cireşe. Uite, dacă vrei când se coc caisele, vii pe aici şi-ţi dau o plasă. Dacă vrei şi acum poţi să-ţi culegi cireşe."
"Şi ... dacă ajungeam sus, ce aveai de gând?"
"Ei, aş ... te ţineam o oră, două în beci, apoi îţi dădeam drumul. Glumesc."
Am făcut schimb de numere de telefon. A venit între timp şi schimbul de tură, adică fratele lui Geo. Afacere de familie în toată regula! Ştiri locale de interes personal:
"A lu' Paraschiva şi-a mânat pruncii încoace! Am trecut pe la ea pe la poartă. Zicea, ca tu eşti în tură."
Ochii i-au scăpărat, mâna s-a încleştat spasmodic pe telefon. Inutil, nu mai avea credit.

Şi uite aşa, toţi 3 am pornit spre centru: O dubă roşie, puţin probabil încă funcţională, cu un minunat scaun rabatabil şi un câine care tuşea lângă un copac. Nici urmă de beci.

Între timp apare şi paznicul de la livada de caişi: un impozant şi bonom biciclist călare pe un Tohan. Era îmbrăcat într-o salopetă galbenă de camuflaj - ce s-ar vedea de pe un deal pe altul - şi ... pentru a elimina orice dubiu [pentru literaţi], pe şapca neagră cu cozoroc, cu litere mari, albe de o şchioapă stătea scris:
"PAZA"
III. Habar nu ai de unde poate răsări un lac în mijlocul pustiului.

Detalii: din livada părăsită, urmând pantalonii galbeni, am taiat-o peste câmpie şi am ieşit exact la Ferma2 de la Pişchia, adică de unde am început să urc. Am intrat în sat să beau apă. Mare festival, mare. Rugă. Plin de oameni festivi. Tarabe doldora cu kalasnikoave de plastic. Muzica vesela, nu spun de care, răsuna în tot satul. Am mâncat repede 4 mici şi m-am grăbit să o şterg. Am urcat dealul din nou spre Bencecul de Sus, iar acolo am facut dreapta peste câmpie, spre Giarmata. Pauză de poză.

Abatere de la traseul cunoscut: drumul acesta unde duce? Răspuns: la un lac de a cărui existenţă habar nu am avut, la o haită de câini care au o înclinaţie sângeroasă pentru biciclişti.
"Săptămâna trecută, duminică, s-au luat după un biciclist, l-au muşcat urât. Să nu mai vi pe aici."
Aşa mi-au zis nişte oameni de prin partea locului. Fără să se preocupe de adevarata problemă şi să-i ţină legaţi.
Mi-am continuat drumul. Am ajuns în Giarmata şi de acolo în Unirii [clar, unirenii nu sunt obişnuiţi cu bicicliştii-arcaşi ... altfel nu se uitau la ei ca la felul4], şi acasă, dulce casă. Somn. Mâine este luni. Altă distracţie. Panoramăăă ... vin!

O săptămână dincolo de aşteptări!
Să te surprindă!
Să te laşi surprins!
Să zâmbeşti!
Să trăieşti!

P.S. să nu uiţi de Jumper ... care îşi merită numele din ce în ce mai mult!
P.S2. mi-am atins scopul? Am tras la întâmplare, am ajuns la întâmplare.

NOTĂ: dialogurile au fost adaptate şi unele nume schimbate ... pentru versiunea literară. Nu vrei să auzi şi pe cea orală? Originalul oricum este pierdut pentru eternitate. de acum doar în jos.

marți, iunie 09, 2009

Arcul nărăvaş

După lungi tergiversări, zilele trecute am demarat mult aşteptatul arc laminat. Aproape mi-am pierdut motivaţia, am mers din inerţie. Multă migală. (Am perdea cu peşti la duş!!!) Capul face, capul trage: mi-am pleznit una peste frunte cu un braţ care a revenit la forma iniţială, în momentul în care coarda a sărit din nock-ul artizanal. Putea să fie muuult mai rău. A fost bine. Evoluţia lucrărilor, aici.

O săptămână binecuvântată, cititorule!

luni, iunie 01, 2009

Street Delivery 2009

powered by Carturesti! Timisoara, oraş european. Culoare.Viaţă. Originalitate. Sârbii dansează în Rozelor. Poze.

marți, mai 26, 2009

După 10 ani

22 din 26. viaţa omoară visele. poze.

marți, mai 19, 2009

Resistance is futile

Spartan-eliptic-criptic:

  • o minunăţie de nuntă. Se poate!
  • când mai mergi cu bicicleta? Singur?
  • au trecut 10 ani?!?
  • ce faci la vară?
  • El?
Zburaţi oameni buni, zburaţi!
Îndrăzniţi!

vineri, mai 15, 2009

Ciao la Valiug

2 zile pline. Puţină reclamă gratis: equilibriumteam face treabă bună. Poze aici.

miercuri, mai 06, 2009

Cheile Carasului 2009

oameni curaţi, arcuri întinse, foc arzând târziu în noapte, foto-picturi cu frontale, săgeţi care vin spre tine de pe asfalt, botezul cu apă al Nikon-ului. Poze. Stau şi mă întreb: cât de mult ajută o hartă. Trăieşte frumos! P.S. anul trecut a fost aşa.

sâmbătă, aprilie 25, 2009

Presiunea a dispărut

... sau nu. Am terminat de dimineaţă Presiunea a disparut a lui Larry Crabb.

vineri, aprilie 10, 2009

Citate despre fericire

Nu obişnuiesc să mă exprim în citate, acum e o excepţie:

Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine. (Ralph Waldo Emerson)

Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine. (Nathaniel Hawthorne)

Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sfântul Augustin)

Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. (Mahatma Gandhi)

Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. (Albert Schweitzer)

Fericirea este mulţumirea de sine. (Aristotel)

Fericirea adevarată n-o are, nu poate s-o aibă, decât acela care o dă ... şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai, iar ca s-o ai trebuie să începi prin a o da. (Alexandru Vlahuţă)

Dacă faci ceva nu vei fii întotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodată fericit fără să faci ceva. (Benjamin Disraeli)

Când alţii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei! (Raymond Ruyer)

Fericirea este viaţa activă. (George Călinescu)

miercuri, aprilie 01, 2009

un nou răsărit tolstoian

cu gânduri, misterios. Ce poate o nouă zi să aducă? El cum îl vede de acolo de sus? Hop şi sus!

luni, martie 30, 2009

ora pământului

uite aşa nu am mai ajuns la 100 ...

duminică, martie 22, 2009

wildlife photography

... la Pişchia. În viaţa mea nu am văzut atâtea căprioare zburdând libere. Au fost şi iepuri, fazani, ulii. Frumos. Creditele merg spre Alin, care a indrăznit să viseze.

marți, martie 17, 2009

Dansez

... scos din puţul gândirii
Toată viaţa mi se pare un dans pe o fâsie destul de îngustă, pe care trebuie să îmi păstrez echilibrul.

luni, martie 16, 2009

gândurile unei brânduşe

Stăteam aşa ... petrecându-mi efemera-mi existenţă zâmbind la un soare cu dinţi, într-o margine de pădure, într-un început de primăvară când ... pac: sâmbăta asta întreaga mea viaţă tihnită mi-a fost dată peste cap. În pădure au intrat 2 băieţi. I-am văzut de la distanţă: mergeau agale şi vorbeau liniştit între ei. Despre ce oare? Nu am reuşit să înţeleg. Au trecut pe lângă mine, s-au oprit, m-au admirat. Par melancolici. Oare ce caută? I-aş putea ajuta cu ceva? Apoi au plecat mai departe. Asta este: primăvara a venit, soarele este sus şi încalzeşte pe toţi. Ce rost are să îmi fac griji? Puţine zile ai, bucură-te de ele!, mi-am zis. Mi-am pus ochelarii UV şi mi-am văzut mai departe de fotosinteză. Doamne ce bun e sucul acesta de frunze umede de stejar! Şi uitaţi i-am făcut!

Trec aşa frumoasele ore ale amiezii şi vine dupămasa. Îmi zic: fie brânduşa cît de mică, ar face bine să mai şi doarmă. Îmi adun nişte frunze la rădăcină, mă dau pe lângă un stejar mai bâtrân şi ... mai să pun capul pe o pernă ergonomică de muşchi verde când un zgomot mă trezeşte. He, he! Prietenii mei, băieţii melancolici. Cred că frigul îi alungă din pădure. Hei, uite că se opresc. Uite chiar aici, lângă mine şi prietenele mele. Hm ... mă întreb ce au de gând? Noa, vrea să ne facă poze. Yupee!!! Scularea fetelor!!! Vom fi pozate. Of, şi nu am frunzele făcute! Hei, hei şi pe mine, ia-mă şi pe mine în chip. Nu!!! Nu de acolo, mai de la dreapta, aşa ... acum puţin mai în spate. Bun. STAI: a intrat soarele în nor! Nuuu !!! ... prea târziu ... am auzit declicul. S-a sfârşit. Nemurirea mea va fi una fără soare. Uite, acum se duce la vecina mea. Ea are soare. Stă dreaptă. Zâmbeşte semeţ. Are şi de ce: are un corp superb. Are sore. Are un fundal superb. Norocoasa! Dar, partea plină a paharului: sunt şi eu printre cele alese.

Hei, cei cu zgomotul acesta? Cine e noul individ? Clar, asta nu e o zi obişnuită. Două vizite în aceeşi zi e prea mult pentru mine. Ce discută cu băieţii melancolici? Nu par prea afectaţi. Fotograful îşi bagă aparatul în geantă. Poate le-a cerut să plece ... fetelor distracţia s-a terminat! Atât cât a fost, a fost frumos. Amintirile sunt frumoase. O să aveţi ce povesti la bulbii voştri mai încolo.

Hopa! Stai aşa, ce face acum!?! Hei, s-a aplecat! A ridicat-o pe vecină! Incredibil!!! Fetelor, repede scoate-ţi tot ce e mai frumos din voi, acum e şansa noastră să vedem lumea. Să plecăm din colţişorul acesta de rai umed liniştit. Viaţa începe să pulseze. Lume, păzea că venim!!! Hai, uită-te şi la mine. Alege-mă, fă-mă parte din aventura ta! Daaa!!! Sunt a taaaa!!!

Stăm înghesuite în pumnul lui. Simt căldură. Simt bucurie. Îmi place. Mă aşează cu grijă alături de aparatul lui, dătător de nemurire. Mă simt protejată, mă simt importantă, am fost aleasă. Aventura vieţii mele stă să înceapă. Pentru ce m-am pregătit? Ce mă aşteaptă dincolo de pereţii galbeni? E cald, e întuneric. Speranţă. Vise. Ale cui sunt sentimentele astea? Ale mele? Ale lui? Se împletesc. Ce se întâmplă?

Se gândeşte la cineva. Cui îi sunt oare destinată? Ei? Cum arată ea? Îi va place de mine? Am să reuşesc să transmit mai departe ce am simţit?

Geanta nu se mai scutură. Am ajuns undeva. Stau în întuneric. Aud mai multe voci. Veselie. Dacă m-ar scoate acum ... Oh, cât mi-aş dori să văd unde am ajuns. Să îi cunosc. Să le simt bucuria pe deplin. Poate să le-o sporesc. Oare ea este aici?

Lumină!!! Văd lumină! Momentul eliberării este foarte aproape. Am să fiu liberă! Am să zbor! Am să vad lumea. Îmi bate inima. Ceva nu e în ordine. Simt că ceva nu este în ordine. Un fior subţire de tristeţe m-a străbătut când s-a apropiat. Acum am înţeles. Ea nu este aici. A scos doar aparatul. Este din nou întuneric. Oare pot face ceva să-l înveselesc? Să fac ceva să dispară fiorul acela tainic. Cred nu pot face altceva decât să aştept. Cel puţin mă bucur că nu e singur, e înconjurat de oameni frumoşi şi calzi. Bucură-te, bucură-te!

Suntem din nou pe drum. Am senzaţia că-l cunosc de prea multă vreme. E obosit. Nu, nu vreau să faci asta. Aşteaptă. Pentru ceea ce e frumos şi valoros ... merită. Nu mă dărui acum. Hai să mergem acasă. Cine sunt cei care te-au tulburat? Aşteaptă.

Am ajuns acasă. Linişte. Doar eu şi el. Ce ciudat, am zis acasă, când de fapt acum am venit pentru prima dată aici. El e peste tot. Îl simt în fiecare detaliu: în frunzele de pe birou, în hainele de pe fotoliu, în cărţile din bibliotecă. E cald. Aaa, uite şi un băieţel de lemn. Mă întreb ce face cu pietrele acelea şi ce scrie pe ele ...

Mă simt purtată cu gingăşie din căsuta mea mobilă cu pereţi galbeni în care mi-am început călătoria şi aşezată într-un mic păhărel. Oare pentru cât timp? Ce mă mai aşteaptă? Te rog, aşează-mă undeva la geam. Vreau să văd un răsărit. Te rog ...

Nuu!!! Ce faci, unde mă duci? Ce e locul acesta? De ce e aşa de frig aici? Ce este cu mirosurile astea? De ce este aşa de întuneric? Ce e cu zgomotul acesta? ...

duminică, martie 15, 2009

no aşa!

- consiliere în Cărtureşti.
- moară pentru prieteni.
- tură de primăvară la Pişchia. Poze.
- frigider dotat cu generator de melancolie.
- seara: preşedinte & moară între prieteni.
- atlatl cu o săgeată terminat.

... se consumă un sfârşit de săptămână.

Cum zicea un prieten:

"Mă e ceva în aerul ăsta de primavară. Îs pus pe fapte mari."

joi, martie 12, 2009

tele glume

creditele merg către FU-MOM
Î: Cum se numeşte un leu care se uită la televizor?
R: Teleleu.
Î: Cum se numeşte un orman care se uită la televizor?
R: Teleorman.
Î: Dar ce este un orman?
R: Este Teleorman care nu se uită la televizor.
Î: Cum se numeşte acţiunea de a căra un televizor?
R: Teleportare.
Î: Cum se numeşte ţelul de a te uita la televizor?
R: Telescop.
Î: În ce se măsoară greutatea unui televizor?
R: Telegrame.

... şi totul a început de la un hotel cu 2 camere atârnate pe un stâlp. Telepat dom'le, telepat! Dar de ce nu telecanapea?

luni, martie 09, 2009

Pinocchio

Povestea lui în imagini. Pentru etape intermediare şi scurte comentarii gepettoniene hai pe arcasi.ro.
Retorică: cine mai are nevoie azi de un Gepetto? ...
O noapte caldă, tu, cel interesat! Bonus: o primăvară cu soare şi bucurie!

marți, martie 03, 2009

Întâlnirea de primăvară

Anul acesta am fost la Cluuuj. Anul trecut ... idem.
O mică parte din mine s-a rupt. Odihneşte-te în pace pe un perete! Am crescut. Totusi a fost frumos, fără incendii.