sâmbătă, martie 18, 2006

Bifat remember tabăra de schi

Simt nevoia să-mi pun capul în poala unei persoane apropiate.
Mă simt niţel singur. Aş vrea să am mai mult curaj & energie & optimism.
Mi se pare că am venit prea târziu în OSCET şi în scurt timp va trebui să plec. Mă simt un vizitator care a încercat să lase nişte urme – umbre pe unde a trecut, să-şi găsească un culcuş dar care se îndoieşte de propriile urme – umbre şi nu e sigur că există un culcuş pentru el în zona asta. Termenul ar fii că îmi e frică că sunt “tolerat” şi nu neaparat “integrat&acceptat”. Probabil că mă înşel, dar poate vreau să mă înşel. Ar trebui să analizez situaţia raţional însă trăirile astea au mai mult de a face cu ... părerea mea despre mine.

miercuri, martie 15, 2006

Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu

Am senzaţia că Vox-ul este exact ceea ce am căutat eu. Cum de nu mi-am dat eu seama de asta abia acum? Şi mă mai intreb, eu am îmbrăţişat convingerile Vox-ului (în urma îndoctrinării benevole de-a-lungul anilor) sau eu mi le-am format în paralel (totuşi cu ajutorul experienţelor şi informaţiilor culese în principal de la Vox) şi acum constat cu surprindere şi mulţumire că ele coincid într-o mare măsură. Să dea Domnul să-mi păstrez aceste convingeri, să le rafinez şi să dea roade. Adică să nu fiu o legumă în cadrul bisericii.

Aş vrea să am ocazia să vorbesc / povestesc. Oare vreau să fiu lider de ucenicie? De biserică în casă? Pot eu? Oare nu e un gând fugar? Am să-l mai las să se coacă să vedem ce se alege de el. Dar în mod sigur, ceva vreau să fac, simţul responsabilităţii este treaz în mine, simt nevoia să dau înapoi ceea ce am primit. Sau ceva cu calculatorul ...

luni, martie 13, 2006

Am fost la Betel ieri

Mama a plecat.
Alte efecte ale transformării: am visat ceva (nu îmi amintesc ce) dar în timpul visului ... nu am făcut ceva pentru că am considerat că nu era după voia Lui.

Am fost la Betel ieri (a fost întâmplător şi Iosif Ţon) şi ... mi-am întărit convingerea că am ales bine biserica Vox. A fost practic seară de evanghelizare şi ceea ce s-a spus de la amvon a fost remarcabil de departe, de aşi atinge ţinta şi de a-mi sensibiliza inima. Acum, zic eu, inima mea este deja sensibilizată, însă încă mai pot să analizez o predică din punctul de vedere al unei inimi nesensibilizate (cel puţin una de “tipul meu”, iar eu nu pot să apreciez cât de răspândit e tipul meu) şi am putut să observ cum ... m-a lasat rece. (să nu se supere Iosif pe mine sper ...). Adică ideile erau frumoase, unele plastice cum îmi plac mie, vorbit rar ca să ai timp să rumegi ideile, atinse nişte probleme actuale însă într-o manieră “industrială”. M-am simţit într-o “fabrică de recrurare către Domnul”.Parcă le lipsea ceva ideilor ălora, ceva din actualitatea & aplicabilitatea celor de la Vox. Şi acum râzi: de multe ori mă străduiesc să văd relevanţa actuală şi aplicabilitatea mesajului transmis din faţă de la Vox dincolo de ceea ce zice vorbitorul şi ... eşuez lamentabil! Tot timpul rămân parcă în urmă (hm ... senzaţia îmi e vag cunoscută. Aaa, de la şcoală! Of ... ardelenii ăştia!) şi eu practic procesez în săptămâna curentă idei vechi din predici de mult apuse. Nu-mi cere exemplu concret, este mai mult o senzaţie decât un fapt.

Am intrat practic în Betel şi m-a lovit aşa o nostalgie (n-am mai pus piciorul acolo de aprox 4 ani). Am recunoscut becurile, scaunele, zugrăveala, basorelieful, textul din spatele corului, retroproiectorul şi maniera de afişare a textelor. Da, da, se pare că le-am studiat atent arhitectura în timpul petrecut acolo. M-am simţit într-un loc foarte familiar şi m-am bucurat. Făceam parte din ceva mare şi ... acum simţeam cu altă inimă. M-am bucurat până şi de cor! (eu NU fan cor). Am început să mă întreb dacă nu cumva pot exista mai multe biserici în cadrul cărora să vreau să mă botez! Ei, şi toate aceste senzaţii le-am încercat preţ de aprox 1h. După aceea s-a făcut cald (alt prilej de nostalgie) şi eu analizam pe Iosif în paralel cu două inimi şi am fost nevoit să ignor arhitectura. Şi mă gândeam la Vox ...

Indubitabil actualizarea mesajului, extragerea aplicaţiilor practice, împărţirea pe grupe mici & seminarizarea face mul,t mult. Da acesta e pasul doi. Primul este demonstrarea validităţii principiilor susţinute din faţă prin exemple concrete de viaţă (principii aplicate în tabere şi alte activităţi). Evident asta e o părere personală şi acest traseu a fost cel care m-a ajutat pe mine. Sunt sigur că mai există şi altele.

Nu am scris asta ca să critic o anumită biserică ci am încercat să fac o analiză din punctul meu de vedere şi în baza ei ... îmi exercit liberul albitru de a alege ce mi se potriveşte mai bine.

sâmbătă, martie 11, 2006

Maksa este la mine să mă oblojească

Maksa este la mine să mă oblojească.
Gând de sâmbătă dimineaţa (una destul de sumbrişoară din punct de vedere meteo) :

Lumea o văd acum în contraste mai puternice, culori mai vii, mai clar, liniile mai bine definite, mai multe detalii (rezoluţie mai mare); în spatele perdelei de nori ştiu că este şi un soare, un copac iarna va înfrunzi primăvara, omul urât poate fi / este frumos.

luni, martie 06, 2006

Cateheza = sport extrem!

Ieri, după cateheză, mi-am luxat umărul şi am ajuns la judeţean cu salvarea. Doar am ridicat mâna şi am agitat-o puţin şi hop una bucată umăr dislocat. Asta o iau ca o demonstraţie de forţă a lui D-zeu, cum poate El într-o fracţiune de secundă să schimbe planurile noastre.

Îi sunt recunoscător că nu a ales să facă asta cât am fost sus la Straja. Sunt de asemenea bucuros că am râs cat timp am avut problema şi că L-am purtat pe D-zeu în inimă pe toată perioada. Stiu că nu e mare lucru (sitaţia era departe de a fi critică) însă e bine că m-am comportat ok ... zic eu.

Îi sunt recunoscător că m-a înconjurat cu oameni aşa de minunaţi ce mi-au purtat de grijă. Hm ... mă pot învăţa să fiu în centrul atenţiei . E super fain să ai încredere în El şi să crezi că tot ce ţi se întâmplă e cu un scop precis. Să-mi dea Domnul să-mi păstrez această credinţă.

duminică, martie 05, 2006

sergiu luxatul


azi mi-am luxat umarul, la biserica ...
catecheza ... sport periculos + moderatie in toate!

M-am întors de la Straja

Am avut un timp minunat. Din nou am regăsit aceeaşi armonie pe care am găsit-o în tabăra de supravieţuire. Multă, multă veselie, originalitate, spirit de sacrificiu şi cumpătare. Azi curs 5 de cateheză. (Slujitorii bisericii şi Simbolurile noului testament)

luni, februarie 27, 2006

Plec la Straja!!!

“Vreau să Te iubesc, dar cum?“

vineri, februarie 24, 2006

Mâine am cateheză cursul 4

Bună, am terminat „Abolirea omului”. What’s next? Mâine am cateheză cursul 4. (Naşterea din nou şi Mântuirea)

duminică, februarie 19, 2006

cursul 3

Tocmai m-am întors de la cursul 3 de cateheză: Pacatul & Mântuirea.
Idee nouă: când Adam şi Eva au mâncat din măr nu ală e de fapt păcatul capital ci tradarea încrederii în D-zeu.

sâmbătă, februarie 18, 2006

Ziua mea

Woau! A fost remarcabil de bine! M-am simţit minunat printre prieteni. Mi-a fost foarte frică că nu o să se simtă bine, că vor pleca repede, că nu se vor înţelege findcă nu i-am mai adus împreună niciodată. Şi ... nici una din temerile mele nu s-a adeverit. Super!

Am primit cadouri minunate. Îmi venea aseară să nu adorm pentru că eram aşa de fericit; îmi venea să-i îmbrăţişez pe toţi deodată. Şi pe Isus mai ales, pentru că m-am rugat Lui să vină şi să locuiască între noi în acea seară, să fie El maestru de ceremonii. I-a reuşit de minune, categoric o să-l mai rog şi altă dată. Am avut suficientă mâncare, scaune, spaţiu şi puţin ca mult suc. Minunat!
Hai să îţi zic ce am primit:

  • o floare mică în ghiveci de la Sneji
  • un album foto de la Gimi
  • un abonament pe un an la revista Photo Magazin (Marius & Mirela)
  • un CD cu muzică creştină de la Ema
  • Călătoria pelerinului de la Cristi & Delia
  • Un pix de la Iosif
Woau, constat că e frumos să ai prieteni şi să te bucuri împreună cu ei, genial! Trebuie să mai experimentez asta!

Trebuiau să vină şi mai mulţi dar din diverse motive nu au putut veni, inclusiv Jill, Nicolas & Oliver. Dacă veneau toţi câţi am invitat ... ar fi fost mare înghesuială.

happy bday, Sergiu!


woau! a fost minunat!
multumesc tuturor!

duminică, februarie 12, 2006

Ieri am avut cursul 2 de cateheză

Mă bucur că îl fac cu Gelu ( cu toate că la început speram să îl fac cu Adi ) pentru că ... cred că de puterea lui analitică am eu nevoie. Îmi e foame să cunosc cât mai multe despre Domnul şi mă bucur de asta, sper să nu mă părăsească. Mă bucur de grupul meu de ucenicie. Ieri am primit şi citit manualul bisericii. Îmi plac valorile & echipa ... indubitabil, vreau să fac parte din biserica asta.


Joi, iar am fost de serviciu, tema IADUL.
Am făcut ceva ce nu mă credeam înstare: să mă las uns cu o substanţă vâscoasă (apoi am citit că printre altele conţinea şi vaselină albă – oare dacă citeam înainte mă mai lăsam mascat?). Clar nu-mi place pe scenă şi nici să mă dau cu soluţii pe faţă. Să amenajez scena? DA, şi încă cu mare plăcere. Să fac poze? La nebunie! Dar a fost o exerienţă pe care am vrut să o am şi mă bucur că am făcut-o.

Acum sunt la “Abolirea omului” de C.S. Lewis. Oare care va fi următoarea?

Ceva frumos & îngrijorător: după examenul de joi, pe drum spre casă, un ţigan a încercat să îmi vândă un aparat foto digital destul de aproape de ce îmi doresc eu şi la un preţ incredibil de mic. Am fost teribil de tentat să-l cumpăr şi singurul fapt ce m-a împiedicat a fost că probabil era furat, deci aş încuraja acest flagel al societăţii noastre. Eu, optimistul etern, eram ferm convins că aparatul e bun, că este ce vreau eu, acc & CF-urile ce le am, se vor potrivi exact. Dar am reuşit cu ajutorului lui Dzeu & a “autoîndoctrinării la care m-am supus în cadrul Vox-ului” să spun NU. Întrebarea care îmi rămâne deschisă: ce aş fi făcut, dacă, în locul aparatului Sony, ar fi fost Nikon D70s? Să dea Domnul să pot spune tot NU.


Azi dimineaţă m-a lovit un gând (în urma citirii Genezei & a unei discţii cu Cristi): Dzeu, încă din Geneza a ştiut cum s-ă transforme un fapt rău într-un curs bun al evenimentelor ulterioare (de exemplu cu Iacov), deci … oare dacă eu luam aparatul … nu ar fi avut grijă ca să transforme acest fapt într-un lucru bun? ... şi eu aş fi avut acum un aparat foto mai performant şi poate mai aproape de visul meu. Sigur, El ştie mai bine cum e mai bine, faptul e consumat, Domnul va scoate ce-i mai bun din “necumpărarea aparatului”.

Domnul să ne ajute în săptămâna ce vine!

duminică, februarie 05, 2006

START Cateheză

Azi am început cateheza. Am să o fac cu Gelu Paul, cel pe care nu-l înţelege nimeni. Dacă totul decurge normal, undeva în iunie va avea loc un botez, la care vreau să particip şi eu.


Ecleziastul (toate sunt deşertăciune şi goană după vânt pe lumea asta). Noi suntem făcuţi să funcţionăm cu Dumnezeu, orice combustibil alternativ va reuşi doar să facă maşina umană să funcţioneze o perioadă după care se va defecta.

Reclamele de la TV ... crap. Filmele ... incredibil cât de multă violenţă şi alte componente nocive. Parcă e din ce în ce mai dificil să gaseşti lucruri bune. Şi omul vrea să evolueze, să folosească tehnica şi ştiinţa să se joace de-a Dzeu. (SF – Minority Report). Mi-ar place să am ocazia să folosesc tehnica şi cunoştiinţele pentru Domnul.

Citesc „Abolirea omului” de C.S. Lewis. Până acum nu înţeleg mare lucru şi sunt supărat pe cei de la Humanitas că i-am prins cu greşeli. Acum ce încredere mai pot avea în ce citesc? Ar trebui să le citesc în original.
Ce am constatat recent:

  • nu există domeniu din viaţă care să nu fie afectat de El.
  • nimic la ce suntem expuşi nu se pierde, totul ne transformă, ne pregăteşte pentru ce va să vină. (discuţiile, oamenii, uceniciile, predicile). Ok, ce vreau să zic este că am băgat de seamă că lucruri care am crezut că le-am uitat le mai am în cap. Super! (completare: undeva la începutul acestui jurnal ziceam de cuvântul Lui, că ne poate deschide / închide inima + ne face responsabili. Adaug: lucrează subtil şi pe termen lung)

Apropo de „Ciao! Timişoara – 1 year“ … nu a fost proiectat nici a 2-a oară. M-am necăjit …şi încă destul de tare. Got the message: “nu crede că ştii care este planul, bucurăte că el există chiar dacă e diferit de al tău”.
Am spus de ce scriu astea? Parţial cred că da, însă vreau să mai adaug încă ceva idei: nu vreau să uit etapa asta de formare, vreau le folosesc să mă înţeleg mai bine în viitor.

Joi la OSCET. Scopul în viaţă ... pentru prima dată am afirmat în public că unicul scop este să ne străduim să trăim în armonie cu Dumnezeu. Am avut gândul acesta mai demult în mine, dar neconturat, nearticulat. Bine au zis cei care au zis: dacă îl cauţi pe El, restul devine mai puţin important.Domnul să mă ajute! Genial D-zeu, practic pentru El merită să: faci genoflexiuni, poze, citesc, zâmbesc. Adică sunt şi alte motive care ne pot face să acţionăm în acelaşi fel însă acesta este un motiv în plus şi încă unul puternic de tot (cel mai) drept urmare dacă celelalte motive cad, acesta cu siguranţă va rămâne.

Este interesant: pentru mine nu merită să mă agit. Nu mă interesează persoana mea într-un mod suficient de “egoist” ca să mă lupt pentru mine. Pentru alţii ... după o vreme ... invariabil obosesc. Dar, acum dacă vine El în schemă:
  1. Persoana mea nu-mi aparţine
  2. Exist cu un scop deci nu pot să fiu delăsător
  3. Pentru a-i sluji, ajuta pe alţii am primit motivaţii suplimentare

Nu vreau să renunţ prea repede la gândurile mele vechi pentru că vreau să îmi construiesc o temelie a credinţei cât mai solidă pe de o parte însă, pe de altă parte aş vrea să am mai mult curaj să cred şi să îmbrăţisez ce mi se oferă fără atâtea reţineri şi precauţii pentru ştiu că sunt bune şi le văd ce frumos lucreză în oamenii pe care îi admir.

Ce am mai reuşit în ultima vreme (max 2 săptămâni): să citesc regulat din Biblie. Să îmi dea Domnul putere să nu mă opresc.
Am o problemă: cum să mă raportez la tot softul, muzica şi filmele ce le-am adunat de-a lungul anilor. Dacă renunţ la ele ... calculatorul meu va fii remarcabil de ... “goluţ”. Dacă le păstrez … nu e ok, deci păcătuiesc cu bună ştiinţă.

(completare azi, 13 iunie 2006, încă lucrez la aspectul acesta)


Dacă eu aş fi citit CS Lewis “Creştinismul redus la esenţe” când l-am avut prima dată în mână (acum vreo 4 ani, dat de către Adi T.) nu l-aş fi înteles în aceeaşi măsură în care am reuşit acum. Sau ... mai este şi varianta: ar fi fost un agent favorabil schimbării şi poate ar fi catalizat schimbarea. Nu o să ştiu niciodată probabil, dar traiesc cu împăcarea că El a ştiut mai bine.
Întrebare: are El simţul umorului? Mi-ar place. Cred că da, dar nu ştiu cum să argumentez.

Cu voia Domnului, va urma ...

(completare azi, 13 iunie 2006, până aici a era scris când a citit Gelu)

luni, ianuarie 30, 2006

Am aflat noutăţi

  • nu trebuie să îl iubesc pe D-zeu! Trebuie să mă comport ca şi cum L-aşi iubi. Şi apoi sentimentele vor veni.
  • Nu trebuie să am credinţă de la început, ci o dată ce o am să mi-o păstrez.
  • Mare, mare atenţie la mândrie! Este cel mai periculos (mare) păcat!
  • Nu trebuie să-mi iubesc duşmanii ci să ma comport cu ei cum mă comport cu mine când mă autodezamăgesc: să sper ca se vor îndrepta şi să ajut la asta dacă pot.

duminică, ianuarie 29, 2006

Azi în mod întâmplător

Azi în mod întâmplător m-am uitat prin cutiile mele cu amintiri şi am citit din jurnalele mele vechi din facultate: am constatat că am fost foarte agitat şi nefericit, într-o căutare declarată şi disperată după mai bine după mai mult, după Ceva. Este teribil de interesant să-mi citesc gândurile de atunci cu mintea şi inima de acum. Mi se pare că am parcurs un drum lung de atunci pană acum. Sunt mai liniştit, mai fericit, mai mulţumit, mai împăcat; şi spun asta aducându-mi aminte că atunci aveam impresia că sunt fericit in esenţă doar cu nişte “mici excepţii temporare”. Woau ... ce frumos, simt că am crescut. Mă bucur că am ţinut acele jurnale. Acum am posibilitatea să compar şi să observ în ce fel şi măsură m-am schimbat datorită Domnului.

M-am apucat de citit “Creştinismul redus la esenţe” a lui C.S. Lewis. şi bonus am reuşit timp de o săptămână să citesc în fiecare seară din Biblie. (m-am apucat de citit sistematic ... începând cu Geneza).

Azi am aflat la Vox că începând cu 5 febr. Se va începe un nou curs de cateheză. Să dea Domnul să fie într-un ceas bun. (da, mai vreau să-l urmez – cursul. Şi pe Domnul Isus toată viaţa! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!).

Nimic nu e întâmplător. Ieri mi-am pierdut mai bine de ½ din zi pregătind şi trimiţând la Paul o nouă versiunea a filmului „Ciao! Timişoara – 1 year“. Poate că de aceea Domnul a ales ca el să nu fie vizionat în decembrie: ca să fie vizionat astăzi de o altă audienţă cu o deschidere mai mare.
Uite nişte gânduri la care eu ţin foarte mult. Sunt ale unui scriitor al cărui nume l-am uitat, rânduri pe care le-am citit într-o carte ce şi-a cumpărat-o Maja (o fată din Slovenia) în Italia:

“... Whatever you do,
be creative,
do it a new way.
Continue to explore the unknown.
Be an innovator, invent,
discover, create something
because God is the Creator
and each time that you are creative,
you come closer to Him.
Each time that you are creative,
God creates within you...”

... şi mie îmi place să creez, aşa că aceste rânduri sunt un fel de crez al meu, o justificare a existenţei mele. Nu-mi spune ... nici excursia aceea nu a fost întâmplătoare ... nici întâlnirea cu fata respectivă, nici cartea cumpărată de ea!

duminică, ianuarie 22, 2006

Impresii & senzaţii & reviews

Am terminat de citit “Temelii de neclintit”. Cred că a fost / este cartea potrivită pentru mine la această fază a evoluiţiei mele spirituale. Nişte idei cu care am rămas din ea (nu neaparat în ordinea importanţei):

  • iadul este inchis pe interior / porţile iadului sunt ţinute inchise de catre cei care aleg iadul.
  • Iadul = despărţirea veşnică de o relaţie cu D-zeu
  • Iadul este o conseciţă a dragostei lui D-zeu: sentimentul / exercitarea dragostei este un act liber nu impus. Nu există dragoste impusă. O consecinţă a dragostei lui D-zeu este existenţa liberului albitru. În baza liberului albitru omul este liber să aleagă sau să respingă dragostea Lui. Respingerea dragostei Lui ... direcţia iad.
  • Păcatul nostru temporal are consecinţe eterne în timpul infinit / eternitate ( prezentul continuu ) => noi putem să-L necajim etern chiar dacă greşim doar pentru 3 sec şi apoi ne corectăm. Păcatele nostre lasă urme aici şi ce e mai grav în eternitate.

Terminat ieri “Întâmplările pelerinului în călătoria sa” de John Bunyan. Idei de aici:
  • drumul spre Tatăl nu o să fie uşor, dar dacă ai credinţă ( iar dacă nu o ai să o ceri ) poţi să-l parcurgi
  • drumul e plin de capcane pentru toate vârstele, locurile, sentimentele si situaţiile, ca urmare trebuie să veghem neîncetat.
  • Fiecare este ajutat pe drum după nevoi, nu trebui să comparăm drumul unui pelerin cu altul. Dar cu cat avem mai multă credinţă e mai bine.

Vineri ( 20.01.2006 ) am văzut “Cronicile din Narnia”.
În film leul alege să îşi dea viaţa în locul unui băieţel care şi-a trădat familia. Moare şi ... reînvie! Este o paralelă super între leu – Isus, băieţelul – Noi, dreptatea ce trebuie să existe într-o lume, respectiv totul are un preţ ce într-un fel sau altul trebuie plătit. Dacă aşa e într-un film cu atât mai mult este aşa aici => chiar trebuia Cineva s-ă moară. Şi de ce nu a şters D-zeu cu buretle? Păi de aia: noi trebuie să fim responsabili pentru ceea ce facem şi să fim f.f. conştienţi că dreptatea trebuie să fie suverană milei. Mila ar lăsa în viaţă & nepedepsiţi criminalii pe cînd dreptatea cere ca ei să fie pedesiţi. Indubitabil: Isus a trebuit să moară ca să se păstreze “echilibrul” universului moral al Lui. Noi acceptăm această rezolvare, scăpăm de sentimentul vinovăţiei => asta ne face liberi să ne bucurăm de o relaţie cu El.
Este remarcabil … eu sunt cu explozie întârziată. Lucrulile astea le aud de mult, dar nu le-am simţit. Acum parcă încep să le simt şi astfel pot să le formulez. Dar vreau / încerc să nu mă folosesc de formulările consacrate pentru că ... atat de multă vreme nu mi-au spus nimic încât parcă sunt de lemn. Apoi termin de scris cum vreau eu ... şi ce găsesc (după ce dau la oparte tot ce e balast) : EXACT aceeaşi idee. Uimitor! Şi C.S. Lewis este un tip super.
Ce am mai bagat de seamă la mine:
  • constat că nu mai [prea] găsesc plăcere în a mă uita la filme / pierd vremea jucâdu-mă: mi se pare mult mai important să studiez despre El.
  • Mă gândesc mai mult la El.
  • Încerc să raportez la El tot ce mi se întamplă. De exemplu am vrut să dăruiesc un cadou de Craciun unei persoane şi ... ziceam eu, am eşuat, pentru că nu am reuşit să mă întâlnesc cu ea înainte sa plec acasă. Dar guess what  : ea ţinea Crăciunul sârbesc şi eu m-am întîlnit cu ea fix de Crăciunul ei şi i-am dat cadoul. Asta îmi place fantastic de mult la El: cum ştie El să pună totul la punct, să le aşeze toate circumstanţele într-un mod aşa de minunat. Nimic nu este la voia întâmplării, totul este atent ( mai atent de atat nici nu se poate ) “regizat”. Aşa că ... cum să nu fii liniştit cu privire la ce se întâmplă în jurul nostru.
  • Am găsit o întrebuinţare cuvintelor ce expimă gradele maxime de comparaţie şi absolutul. Nu ştiam eu de ce eram aşa de rezervat în folosirea lor pînă acum. Acum ştiu: pentru ca ele să fie folosite în relaţie cu El.
  • Prefer să ascult muzică creştină ( Rebecca St. James & “Stuff” ) în locul restului muzicii care îmi plăcea ... Adică încă îmi place să ascult şi altă muzică, uit la alte filme, citesc alte cărţi dar mi se pare că e timpul prea scurt ca să îl folosesc pentru “prostii”.
  • Câteodată simt nevoia să fac “altceva” pentru că am senzaţia că mă autoîndoctrinez. Ce se întâmplă cu mine??!!!??... Eu nu eram aşa!!! Eram altfel ... oare spre ce mă îndrept? Merg bine? Dacă da, oare nu o să obosesc? Să dea Domnul să nu!

duminică, ianuarie 15, 2006

2006

O duminică seara după ce am dormit 3 ore dupămasa...
Crăciun la Cugir. Revelion făcut la Buşteni.
Gânduri / rugăciuni cu care plec în anul acesta:

  • cunosc mai bine pe Domnul
  • să mă botez
  • să termin masterul
  • să îmi găsesc o parteneră de viaţă
  • să îmi fac firmă de servicii foto

miercuri, ianuarie 11, 2006

cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????

o "conversatie" mai veche ...
Acum recuperez ce nu am publicat de luni / ani. :)
===================
(09:39:07) famoprean: baga de sama
(09:39:22) famoprean: cine a zis ca nu se poate manca supa cu furculita????!!!!????
(09:39:34) famoprean: io exact asta am facut aseara :D
(09:39:50) famoprean: cum?
(09:39:54) famoprean: pai stai sa vezi
(09:39:57) famoprean: ajung acasa
(09:40:01) famoprean: vorbesc cu ai mei
(09:40:05) famoprean: si ma pun pe gatit
(09:40:18) famoprean: Oooooooo nuuuuuu!!!
(09:40:22) famoprean: mi-am amintit
(09:40:33) famoprean: inainte am fost izbit de un alt crunt adevar:
(09:40:43) famoprean: trebuia sa imi spal vasele inainte
(09:40:48) famoprean: ... si asta am facut
(09:41:00) famoprean: apoi ma pun pe gatit
(09:41:07) famoprean: pun supa pe aragaz
(09:41:16) famoprean: aia fara taietei
(09:41:18) famoprean: toata
(09:41:21) famoprean: la fiert
(09:41:27) famoprean: incepe sa faca clabuci
(09:41:31) famoprean: => fierbe
(09:41:39) famoprean: iau din dulap taieteii
(09:41:43) famoprean: tai punga
(09:42:00) famoprean: cantaresc din ochi cantitatea de supa si de necesarul de taietei
(09:42:30) famoprean: ajung la concluzia
(09:42:54) famoprean: e necesara intreaga cantitat din punga
(09:43:07) famoprean: si cu o strangere de inima ...
(09:44:04) famoprean: le bag pe toate
(09:44:10) famoprean: apar indoielile
(09:44:18) famoprean: oare nu am bagat prea multe?
(09:44:35) famoprean: mai si incepe dansele sa se umfle
(09:44:38) famoprean: si se umfla
(09:44:42) famoprean: si se umfla
(09:44:50) famoprean: intru in "panica"
(09:44:54) famoprean: adaug apa
(09:45:01) famoprean: ...
(09:45:05) famoprean: mai adaug apa
(09:45:14) famoprean: si intr-un final
(09:45:21) famoprean: trec cele 2 minute de cosmar
(09:45:26) famoprean: si opresc gazul
(09:45:40) famoprean: clabucii se opresc din dansul lor bezmetic
(09:45:52) famoprean: de pe fundul olii de taieteil
(09:46:02) famoprean: ca de supa nu mai poate fi vorba
(09:46:17) famoprean: apoi,
(09:46:34) famoprean: procesul de umplere a farfuriei de supa
(09:46:47) famoprean: oscilez intre 2 furculite si un polonic
(09:46:56) famoprean: de dragul traditiei / inertiei
(09:47:05) famoprean: folosesc cu chiu cu vai un polonic
(09:47:18) famoprean: si ... ma asez la masa
(09:47:26) famoprean: cu farfurie de taietei in fata
(09:47:35) famoprean: si cu lingura alaturi
(09:47:56) famoprean: dupa 2 tentatize esuate de a degusta "supa" cu lingura
(09:48:03) famoprean: pun mana pe furculita
(09:48:18) famoprean: si incepe degustarea
(09:48:29) famoprean: si bobinez
(09:48:35) famoprean: si bobinez pe furculita
(09:48:39) famoprean: taieteii
(09:48:41) famoprean: aaaaaaa
(09:48:47) famoprean: am uitat sa iti spun
(09:48:50) famoprean: tot din inertie
(09:48:54) famoprean: am pus si piper
(09:48:57) famoprean: pe taietei
(09:49:22) famoprean: ma gandeam f. serios
(09:49:28) famoprean: sa adaug ceva checap
(09:49:32) famoprean: checeap
(09:49:38) famoprean: cum se mai scrie si ala
(09:49:51) famoprean: am zis sa nu fiu asa de inovativ
(09:49:55) famoprean: totusi
(09:50:14) famoprean: mai si termin prima portie de "supa"!
(09:50:15) famoprean: Daaaaaaaaaaaa
(09:50:34) famoprean: pe fundul farfuriei am putut chiar obs. putin lichid galben
(09:50:53) famoprean: era puntin vascos
(09:50:58) famoprean: dar totusi lichid
(09:51:05) famoprean: no, si ...
(09:51:17) famoprean: eu imi adusesem si felu' 2
(09:51:20) famoprean: pilafu'
(09:51:29) famoprean: planuri marete avem la inceput
(09:51:33) famoprean: sa mananc 2 feluri
(09:51:37) famoprean: da' ...
(09:51:55) famoprean: am zis ... ce ma fac io cu "supa" asta
(09:52:00) famoprean: nu pot sa o las asa ...
(09:52:02) famoprean: sarmana
(09:52:06) famoprean: trebuie sa o termin
(09:52:13) famoprean: ca altfel
(09:52:19) famoprean: io nu ma stiu la lungit supe
(09:52:23) famoprean: zis si facut
(09:52:37) famoprean: runda a 2 -a
(09:52:50) famoprean: inca o farfurie cu varf de "supa"
(09:52:57) famoprean: aceeasi tehnologie
(09:53:09) famoprean: dusa apoape de perfectiune
(09:53:19) famoprean: cu bobinat & stuff
(09:53:24) famoprean: mai ...
(09:53:37) famoprean: si intr-un final dau gata si portia a -2-a
(09:54:08) famoprean: incepea sa am un vag sentiment de ... "satul de taietei pana in gat"
(09:54:56) famoprean: imi ziceam in timp ce ma torturam: "astea sunt pentru toate supele fara suficienti taietei pe care le-am mancat in ultimii 20 de ani"
(09:55:23) famoprean: si gata ...
(09:55:28) famoprean: cu un ultim efort
(09:55:45) famoprean: iau ultimi taietei ce au ramas pe fuldul olii
(09:55:53) famoprean: si pun farfuria in chiuveta
(09:55:59) famoprean: si ma tarasc in camera
(09:56:08) famoprean: si ma trantes pe un scaun
(09:56:22) famoprean: aaaa...
(09:56:37) famoprean: si duc felu' 2 (pilafu') inapoi pe terasa
(09:56:47) famoprean: intact
(09:57:02) famoprean: se fini la comedi

O zi super,
bucatarul

luni, decembrie 12, 2005

Ieri a fost botez la VOX

Mi-a plăcut ce a zis un pastor din Alba Iulia: nu există coincidenţe & D-zeu este un regizor desăvârşit. Am băgat de seamă că de la o vreme îmi e mult mai uşor să mă rog – reuşesc să o fac fără să transpir, o fac mai natural, o pot face în prezenţa altor oameni (în prezenţa întregii biserici totuşi nu mă simt înstare). Îmi place că îmi vin în minte cu şi fără diverse ocazii versuri din cîntece şi versete. Uite, stiu şi unde se află unele: Ioan 3:16 – “Pentru că atât de mult a iubit El lumea încât a dat pe singurul Său fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibe viaţa veşnică”.

Joi m-am întâlnit şi povestit cu Adi T. A fost super!

  1. Nu trebuie să fiu perfect ca să mă botez.
  2. Defineşte ce înseamnă pentru tine o relaţie în termeni umani şi vezi dacă nu cumva D-zeu deja şi-a făcut partea, ai deja o relaţie personală cu El.
  3. Conteză nu doar maturitatea ta spirituală ci şi contextul bisericii care te poate de asemenea ajuta.
  4. D-zeu ţi-a vorbit pe limba ta (experienţele din tabăra de la munte)

Îmi place de El că ... nu se grăbeşte (a se citi nu mă grabeşte) ci mă lasă să acumulez încet, să se decanteze informaţia şi experienţele ce le am cu El. Ştiu că El ştie cel mai bine cum să mă conducă. Şi ... bagă de seamă imi vine un alt citat din biblie: “Pot totul în Hristos” – nu ştiu de un este exact dar îmi place şi îmi dă curaj. Hm ... chiar e bine să cunoşti Biblia să poţi cita din ea, chiar ajută. Este foarte interesant că în ultima vreme experimentez adevăruri pe care le ştiu de mult. Unul e şi cel cu Biblia.

Mi-am făcut listă cu rugăciuni ca să-L testez pe Doamne Doamne ( cum îi spune Sneji). Dar, am mare nevoie să fiu sprijinit pe calea asta pentru că sunt om. Acum sunt flamând după o oarecare cantitate de atenţie şi dragoste din partea Lui dar e f. Probabil să am la un moment dat impresia că sunt sătul. Şi un alt aspect acum nu am factori perturbatori. Cum mă voi comporta în probleme. Doamne ajută!

Aceeaşi zi seara. Obosit după o zi de muncă. Îmi e urât că Raluca e necăjită şi in afară de a vorbi cu ea la telefon, deocamdată nu pot face nimic. Ai grijă de ea, Doamne, de ea şi de Nicu şi căsnicia lor.
Altă idee: parcă zilele ce le încep cu Domnul sunt mai reuşite. Doamne ajută.