Azi am început cateheza. Am să o fac cu Gelu Paul, cel pe care nu-l înţelege nimeni. Dacă totul decurge normal, undeva în iunie va avea loc un botez, la care vreau să particip şi eu.
Ecleziastul (toate sunt deşertăciune şi goană după vânt pe lumea asta). Noi suntem făcuţi să funcţionăm cu Dumnezeu, orice combustibil alternativ va reuşi doar să facă maşina umană să funcţioneze o perioadă după care se va defecta.
Reclamele de la TV ... crap. Filmele ... incredibil cât de multă violenţă şi alte componente nocive. Parcă e din ce în ce mai dificil să gaseşti lucruri bune. Şi omul vrea să evolueze, să folosească tehnica şi ştiinţa să se joace de-a Dzeu. (SF – Minority Report). Mi-ar place să am ocazia să folosesc tehnica şi cunoştiinţele pentru Domnul.
Citesc „Abolirea omului” de C.S. Lewis. Până acum nu înţeleg mare lucru şi sunt supărat pe cei de la Humanitas că i-am prins cu greşeli. Acum ce încredere mai pot avea în ce citesc? Ar trebui să le citesc în original.
Ce am constatat recent:
- nu există domeniu din viaţă care să nu fie afectat de El.
- nimic la ce suntem expuşi nu se pierde, totul ne transformă, ne pregăteşte pentru ce va să vină. (discuţiile, oamenii, uceniciile, predicile). Ok, ce vreau să zic este că am băgat de seamă că lucruri care am crezut că le-am uitat le mai am în cap. Super! (completare: undeva la începutul acestui jurnal ziceam de cuvântul Lui, că ne poate deschide / închide inima + ne face responsabili. Adaug: lucrează subtil şi pe termen lung)
Apropo de „Ciao! Timişoara – 1 year“ … nu a fost proiectat nici a 2-a oară. M-am necăjit …şi încă destul de tare. Got the message: “nu crede că ştii care este planul, bucurăte că el există chiar dacă e diferit de al tău”.
Am spus de ce scriu astea? Parţial cred că da, însă vreau să mai adaug încă ceva idei: nu vreau să uit etapa asta de formare, vreau le folosesc să mă înţeleg mai bine în viitor.
Joi la OSCET.
Scopul în viaţă ...
pentru prima dată am afirmat în public că unicul scop este să ne străduim să trăim în armonie cu Dumnezeu. Am avut gândul acesta mai demult în mine, dar neconturat, nearticulat. Bine au zis cei care au zis: dacă îl cauţi pe El, restul devine mai puţin important.Domnul să mă ajute! Genial D-zeu, practic pentru El merită să: faci genoflexiuni, poze, citesc, zâmbesc. Adică sunt şi alte motive care ne pot face să acţionăm în acelaşi fel însă acesta este un motiv în plus şi încă unul puternic de tot (cel mai) drept urmare dacă celelalte motive cad, acesta cu siguranţă va rămâne.
Este interesant: pentru mine nu merită să mă agit. Nu mă interesează persoana mea într-un mod suficient de “egoist” ca să mă lupt pentru mine. Pentru alţii ... după o vreme ... invariabil obosesc. Dar, acum dacă vine El în schemă:
- Persoana mea nu-mi aparţine
- Exist cu un scop deci nu pot să fiu delăsător
- Pentru a-i sluji, ajuta pe alţii am primit motivaţii suplimentare
Nu vreau să renunţ prea repede la gândurile mele vechi pentru că vreau să îmi construiesc o temelie a credinţei cât mai solidă pe de o parte însă, pe de altă parte aş vrea să am mai mult curaj să cred şi să îmbrăţisez ce mi se oferă fără atâtea reţineri şi precauţii pentru ştiu că sunt bune şi le văd ce frumos lucreză în oamenii pe care îi admir.
Ce am mai reuşit în ultima vreme (max 2 săptămâni): să citesc regulat din Biblie. Să îmi dea Domnul putere să nu mă opresc.
Am o problemă: cum să mă raportez la tot softul, muzica şi filmele ce le-am adunat de-a lungul anilor. Dacă renunţ la ele ... calculatorul meu va fii remarcabil de ... “goluţ”. Dacă le păstrez … nu e ok, deci păcătuiesc cu bună ştiinţă.
(completare azi, 13 iunie 2006, încă lucrez la aspectul acesta)Dacă eu aş fi citit CS Lewis “Creştinismul redus la esenţe” când l-am avut prima dată în mână (acum vreo 4 ani, dat de către Adi T.) nu l-aş fi înteles în aceeaşi măsură în care am reuşit acum. Sau ... mai este şi varianta: ar fi fost un agent favorabil schimbării şi poate ar fi catalizat schimbarea. Nu o să ştiu niciodată probabil, dar traiesc cu împăcarea că El a ştiut mai bine.
Întrebare: are El simţul umorului? Mi-ar place. Cred că da, dar nu ştiu cum să argumentez.Cu voia Domnului, va urma ...
(completare azi, 13 iunie 2006, până aici a era scris când a citit Gelu)