marți, iunie 03, 2008

Aristocratul în poze

Date tehnice:

  • esenţa lemnului: frasin
  • lungime: 1.80 m
  • întindere maximă: 78 cm
  • forţa la întinderea maximă: 22 kgf
Alte poze cu el, aici.

Bonus, cum arată în alte birouri.

luni, mai 26, 2008

Aristocratul

Mă felicit că mi-am ţinut gura sâmbătă. Duminică un BIC reuşit, bravo!
Arcul din frasin azi a primit nişte brizbrizuri pirogravate şi încă un strat de baiţ.
Undeva pe sfârşitul săptămânii estimez că va fi gata să vadă lumina scenei.
Categoric este din ce în ce mai probabil să mai încerc să mai fac unul lung, e mult mai distractiv decât am evaluat prima dată.
Am în lucru 5 săgeţi care cred că vor concura la categoria, "aşa NU se băiţuieşte". Aşa învaţă omul!
Era să uit: din nou calculatorul meu a ajuns staţie grafică, acum în slujba corului. Cu ajutor Domnului sper să se ridice la înălţimea visată de A.
Ioi, nu ţi-am zis de unde vine titlul articolului! Vine de la numele ce l-a primit azi arcul de frasin. Credite pentru nume să se ducă la Paul.
Într-un concert încântător de coase rotative, azi în botanic, mi-am început ghidul pentru când o să dau o fugă pe Alpha Centauri.
Şi da, se mai joacă badminton la birou, acum avem 3 fluturi noi!

duminică, mai 18, 2008

Retezat

Da, e oficial: anul acesta va fi Retezat. yupeee!!!
Ieri cununie & adunare mare adunare de ucenici. Bravo Ema!
Un nou arc lung a luat fiinţă în atelierele de pe Tolstoi 13. E frumos, dar nu-mi place că sunt la cheremul unei bucăţi de lemn (frasin) şi are tendinţa să rămână încovoiat. Mă simt mai confortabil cu arcurile asiatice din materiale moderne. Frasinul o să fie un fel de mobilă, frumos finisată.
Ca şi primă tentativă, aş înclina să mă bat pe spate, am reuşit să echilibrez uniform braţele, am un singur inel de creştere pe spate, mânerul este ergonomic, întregul arc este uşor (şi supărător de mare, are 1.80m). No, mă opresc aici, am să îţi arăt şi ceva poze în curând dacă nu voi avea nici un acident dramatic la finisări.

Să-ţi tihnească dunimica!

vineri, mai 16, 2008

Corporate games

Ieri, în mirifica corporate-clădire , din 700, a avut loc o nouă !corporate-pană de curent, spre disperarea corporate-boss-ilor şi spre deliciul !corporate-furnicilor.
Corporate-urmările:

  • corporate-frisbee games în lungul salii de la srvy, cu periclitarea corporate-computerelor
  • corporate-hackey games în compshop, de fapt fără o schimbare deosebită faţă de o zi normală
  • corporate-popice cu sticle de Santal (6 bucăţi) cu o minge de cauciuc
  • corporate-badminton in lungul sălii corporare-srvy
Iar apoi, utilizând corporate-liftul-otis, am coborât la -1, m-am suit pe !corporate-bicicleta mea şi am plecat la grădiniţă.

Salut toate libelulele!

Propun o petiţie:

"Să fie interzişi ochelarii mari de soare în timpul salutului pentru a înlesni recunoaşterea partenerului de salut."
Azi dimineaţă am salutat din nou o libelulă pe care nu am recunoscut-o. Pentru cazul în care libelula citeşte aceste rânduri: "Salutare! Cu cine am onoarea?"
Acum 2 zile, am refacut pentru aprox. a III-a oară cunoştiinţă cu o altă libelulă, dar spre norocul meu, până la urmă a renunţat la camuflaj

... şi vara abea stă să înceapă!

P.S. John Lennon era mai uşor de recunoscut.

luni, mai 12, 2008

Arcaşii în Cheile Caraşului

.. Pamantul rotindu-se in jurul soarelui de toamna, staluceste ca ceva care pare ca o raza unudirectionala, bifocala disperasata pretutindeni...

Yap, yap, yap, o noua ieşire reuşită cu prieteni şi alături de Domnul.

Vineri
Plecat la 16:30 din Timişoara. Am navigat cu Moş Teacă ca vântul şi ca gândul, încercând să mă ţin după Paul. La 21:30 instalam corturile în poiană. Apoi ... lecţie de astronomie elementară: unde este Steaua Polară faţă de Carul mare?

Sâmbătă
Trezit, într-un concert incredibil de triluri de păsări. Făcut focul, mâncat. Adunat iarbă şi îndesată într-un sac de rafie cu o ţintă frumos desenată; între timp apar şi ultimii 5 plimbăreţi. Prima sesiune de tir! Echipament disponibil: Primul + cele 2 "ale domnului Enculescu", 14 săgeţi, 3 protecţii de atenbraţ (2 lucrate joi seara), 2 de degete.
Minunat ... arcaşii câştigă experienţă şi îndemânare cu fiecare ieşire!
După masă, traseu la cascada cu muşchi. Remarcabil de frumoasă! Herut a rămas la cascadă iar noi ne-am continuat traseul în încercarea de a găsi peştera. Eşec. Împăţiţi în 2 echipe, una s-a întors la bază, cealaltă s-a întors la cascadă pentru recuperarea arcului & vânâtoare de păstravi cu arcul. Fără succes: cred că erau înţeleşi să apară la suprafaţă doar când aveam arcul în husă.
Revenit la bază sesiunea de tir, no.2. Precizia creşte, paroxismul este atins prin despicarea unei crengi din tufa de care se sprijinea sacul. Volei.
Seara, foc de tabără, cantece şi voie bună. Pe la 2 m-am retras în cort.

Duminică
Trezit în susur blând de ploaie în rafale ... între 2 rafale, concurs de tir incomplet. Câştigător, Dani. Adunat jucăriile în grabă, la 12:45 eram pe drumul de întoarcere, care a devenit remarcabil de lunecos şi nivelul de adrenalină a crescut simţitor. Tentativă de vizitare a unei peşteri.
Apoi în formaţie rutieră, Golf-ul în faţă, Ford-ul în spate , ne-am îndreptat agale spre casă cu escale în Reşita şi Bocşa. (categoric, practica e mama învăţării: sunt din ce în ce mai curajos pe şosea!)

Pozele lui Paul & ale mele.

marți, mai 06, 2008

Recepţia oficială

A fost primit cu entuziasm moderat de către proprietar, care a scăzut dramatic în timp remarcabil de scurt.
A fost primit cu bucurie şi încântare de către restul familiei.
În esenţă mi-au fost confirmate aşteptările în proporţie de 100%.
Şi ... da, sper să dainuiască în interiorul familiei şi să fie o amintire plăcută pentru cât mai mulţi membrii!
Mai multe poze aici. A, şi am ajuns şi la Prislop, poze cu prima ieşire a lui Robert la cabană, aici.
Bifat şi întâlnirea arcaşilor de la Tg. Mureş, detalii aici.

luni, aprilie 21, 2008

minunat

Raport minunat:

  • uşi cu 1 strat de baiţ şi 2 de lac, minunat!
  • perdele cu o culoare nouă, mai deschisă, minunat!
  • rafting, aer curat, şalău la malul Dunării, paintball, prieteni, echipa, minunat!
  • feţe familiare, panorame noi de făcut, trasee noi de străbătut, ottis 2008 style, minunat!
  • M zâmbeşte dincolo de orice pericol, minunat!
mulţumesc,
s

P.S. Mai multe poze, prin amabilitatea lui Marius.

vineri, aprilie 18, 2008

suntem fragili

în funcţie de scriptul fiecăruia, cădem, ne julim în cot, na fisurăm coloana, pământul continuă să se rostogolească, OSCET-ul îşi continuă seara fără un tablou agăţat. Suntem fragili. Noroc că este Cineva acolo sus. Am lăcuit Troianul, arată minunat, am tablou cu motto-ul meu, primul arc e 100% recondiţionat şi arată bine. Azi a fost ultima zi în Traian, luni va fi prima în 700. Sunt resemnat? Să te faci bine M!

PS, prin octombrie ziceam că azi (24 oct. 2007) am e-BCR ... ei, minunăţia a avut loc cu o întârziere de aprox 5 luni, şi anume alaltăieri (16 apr. 2008) după ce m-am scuturat seara de praf ...

miercuri, aprilie 16, 2008

la cererea cititorilor

în urma sesizărilor / "presiunilor" primite de la cititori repun în e-circulaţie gândurile mele ...
foloseşte-le înţelept!

TM 62 LEX

legalis, lex, legi ...
Acesta TM 62 LEX e numărul maşini Lada Niva, culoare verde care m-a pus la pământ, dimineaţa de pe bicicletă, eu pe drum cu prioritate, el la cedează trecerea ... accident de muncă nu? Să cer despagubiri? Cui? La primărie, poliţie?
Să înţeleg că el face Legea, el este Legea? ...

marți, aprilie 15, 2008

Enculescu (aka 'calugaru') dezactivat ...

Salut,

Iti multumim pentru sesizarea facuta. In urma chitantei primite am luat
decizia de suspendare definitiva fara posibilitate de reactivare a
contului "calugaru".
O zi placuta in continuare.

Florentina Toader
Customer Support Manager
Email suport@okazii.ro
http://www.okazii.ro/
nu am vrut să se ajungă la asta, dar mă încearcă totuşi un sentiment de satisfacţie [malefică]:
  • am ripostat,
  • am luat atitudine e-civică vis-a-vis de obrazele groase prezente prea mult pe plaiurile noastre mioritice.
o zi bună în continuare,
Sergiu

petrecerea continua ...

Ucenicie [ne]transformatoare. BIC cu 4 sărbătoriti. Stratul no.2 de baiţ pe Troian. Recuperat arcurile domnului Enculescu. Încă se caută. Fost într-o groapă de potenţial şi eu, dar am făcut şi eu o acrobaţie, zuper!

vineri, aprilie 11, 2008

Daţi-mi motivaţie ...

"Daţi-mi un punct de sprijin", a spus Arhimede, "şi voi muta Pământul", eu aş spune "Daţi-mi motivaţie suficientă şi voi ajunge departe"

Arcurile domnului Enculescu

Totul a început în data de 22 Mar 2008 16:37 când am pus în vânzare pe Herut şi pe Tykva pe okazii.ro.
La scurt timp, primesc o ofertă de la calugaru.
Licitaţia se încheie, călugărul fiind unicul ofertant câştigă licitaţia.
Îl contactez.
Primesc răspuns:

salut
enculescu alexandru daniel
sat calugaru comuna botoroaga
strada principala nr.1
cod postal 147025
judetul teleorman
zic sa le trimiteti prin cargus sau fan curier,posta romana le distruge.ambalatile bine va rog.expediatile vineri ca sint plecat pina simbata si sa nu se intoarca.multumesc
Ce frumos! Renunţ la OSCET şi mă ocup cu maximă atenţie de ambalat, cum doreşte clientul.

Vineri trimit. Aştept cu sufletul la gură sâmbătă, luni, marţi. Miercuri sun la firmă de curierat. Aflu că se încearcă livrarea de sâmbătă însă domnul Enculescu nu este de găsit, iar soţia nu ştie nimic. Mă pun pe sunat de pe mai multe telefoane, la intervale scurte de timp, trimit sms.
Domnul Enculescu răspunde într-un final, se scuză că a uitat telelfonul acasă, vorbeşte şi cu curierul şi stabilesc locul şi ora de întâlnire: joi dimineaţă la depozit, ora 10. Stau cu F5-ul la îndemână ca să primesc un calificativ pe okazii, să îmi mulţumească prin mail, telefon, orice semn. Nimic. Azi sun pe curier: a trimis coletul înapoi, Domnul Enculescu nu mai e de găsit, a fost o stea căzătoare.

Urzesc planuri diabolice de denigrare a imaginii publice a domnului Enculescu. Îmi este lehamite de domnul Enculescu.
Domnul Enculescu este un baron local din sudul tării dintr-un sat obscur dintr-o comună la fel de obscură din judeţul Teleorman, cu o casă mare şi o grosime a obrazului pe măsură.
Oare cum pot să-l iubesc sau iert pe domnul Enculescu?

joi, aprilie 10, 2008

ciao ro office hackys

Aşa arată o minge după aproximativ jumătate de an de uzură zilnică. Eu zic că se ţine remarcabil de bine. Azi Marius a găsit-o pe ce-a nouă sub dulapiorul lui Daniel.
Şi ... mai avem una, pentru inaugurare la noul sediu!

despre SF

Ceva de genu, că scriitorul / cititorul de SF foloseşte SF-ul / imaginaţia ca o metodă de refulare,pentru că nu e mulţumit de realitatea curentă şi vrea să trăiască în alta.
Nu vrea să o schimbe pe asta palpabilă aşa că îşi construieşte una exact aşa cum o vrea el.
La cine îi place bine, la cine nu, să fie sănătos. Fiecare cu lumea lui ...

Veneam pe stradă zilele trecute după ce eram impregnat de cartea SF pe care o citesc acum şi ... de unde înspre parc mergeam greoi şi apăsat, gânditor şi flămând, înapoi, după ce am mâncat şi citit şi impregnat parcă pluteam peste realitatea asta de aici şi acum. (oare cum e când eşti beat? cum e realitatea, cum reueşeşti după ce te trezeşti să îţi aminteşti "realitatea cealaltă" din timpul beţiei? de alte forme de schimbare a realităţii nu mai zic ...)
Parcă există mai mult decât aici, lumea e mult, mai mare şi nu merită să iţi baţi capul cu mărunţişuri! Lasă-ţi mintea să zburde, creează!

luni, aprilie 07, 2008

50 lei coama de cal

Intru azi în blănăria de pe linia de tranvai ce duce spre Traian.
Explic ce şi cum ...

"o fâşie de 3 x 40 cm de blana de oaie cât mai flocoasă pentru o coamă de cal de lemn"
Mi se răspunde de peste tejghea cu un control al muschilor faciali absolut...
"oho, păi aşa o bucată te cam ajunge la 500.000 lei. Ştii, blana e scumpă, o haină de blană te ajunge pe la 3.000.000"
... oare de unde se pot împrumuta asemenea muşchi faciali? Mi-ar prinde şi mie bine uneori aşa ceva.
În fine, sâmbătă am montat Troianul şi i-am dat un prim strat de baiţ.

În avântul băiţuitor m-am scăpat şi pe banc şi pe uşile de la dulap. Acum am un atelier frumos asortat cu termopanul.

O săptămână [...]
Sergiu

joi, aprilie 03, 2008

Traviata

a nu se cumpăra bilete pe locurile 1, 2, rândul 7,8,9 ... dacă vrei să vezi subtitrarea.
Opera din Timişoara locaţie ideală de meditaţie asupra:

  • locaţie cutiei cu căldură,
  • proces tehnologic de realizare a arcurilor laminate,
  • slefuirea laminatelor
Parcă am fost din nou, sus în Cindeni, în bancă, la biserică şi cineva vorbeşte plictisitor în faţă.
Am fost: Paul, Adela, George, Simo, Iosif, Simo2, Cristina ... asta pe când o să mă sclerozez şi o să încep să uit, oameni şi locuri şi întâmplări.

P.S. sper să am okazia să fac nişte investiţii...
P.S2. mi-am recuperat aparatul foto, cu un CCD nou nouţ.

luni, martie 31, 2008

Sărmăluţe la Soimoş

sâmbătă
Moş Teacă, ne-a dus până la cetatea Şoimoş, pe Timi, Delia, Piry, Dani si subsemnatul.
Am plecat sâmbătă dimineaţa, am condus şontâc, şontâc pe drumul judeţean,Pişchia, Maşloc, ... la întoarcere, pe la Arad.
La cetate, mâncat picanterii, tras cu arcurile, înălţat zmeul ... activităţile mele standard. A fost frumos şi m-a ajutat să îmi înving temerile rutiere.S-a şi dormit pe izolire, în formaţie de sărmăluţe.

duminicăCina luată în BIC, cu Gelu. Decor cruce de lemn. După masa, 11 biciclişti la Sag. Volei, arcuri, fotbal.Reconfortant. Ceva totuşi îmi lipseşte. Poze.

miercuri, martie 26, 2008

teologisme voxiene

hermeneutică
adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. ştiinţa sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ♢ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor.

intruziune escatologică
Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârşitul lumii şi judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f.

paradigmă
(la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ♢ principiu care distinge legăturile şi opoziţiile fundamentale între câteva noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii. ♢ caz exemplar, model, prototip, situaţie ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ♢ ansamblu de termeni, aparţinând aceleiaşi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.

teofostică
...

marți, martie 25, 2008

privat

deocamdată, după o f. lungă ezitare, am decis în această dimineaţă sa-l fac privat pe perioadă nedeterminată. sper că voi fi înţeles: vreau mai multă intimitate.

duminică, martie 23, 2008

Primul război

Ora: 19:00.
Durata: ~1h.
Condiţii meteo: noapte, ploaie, condiţii de vizibilitate scăzută, carosabil umed.
Traseu: Tolstoi 13, Brancoveanu, Porumbescu, Mihai Viteazu, Eroilor, Stefan cel Mare, Baba Dochia (cu escală), Badea Cârţan, Take Ionescu, Punctele Cardinale, Popa Şapcă, Kappa, Terra, Felix. Si retur: Felix, Grigore Popa, Aradului, Torontalului, Gară, Dragalina, Brâncoveanu, Tolstoi 13.

Învăţăminte/Observaţii:

  • verifică uşa să fie bine închisă, s-ar putea deschide într-o curbă,
  • nu te bucura când găseşti un loc de poposire în apropierea unui bloc, s-ar putea să porţi o discuţie pe picior de inegalitate, tu la parter, el la etajul IV pe balcon, în cadrul căreia să fi invitat să părăseşti locul: "Te rog să pleci, soţia mea trebuie să sosească în 5 min, este locul ei!"
  • mestecă mai indemanatic în benzină, s-ar putea întâmpla să te opreşti în locuri inoportune ... cum ar fi în mijlocul unei intersecţie,
  • cine plecă la război ... pierde locul de sub geam, dar ... o să-l recâştig eu!
În final ... totul e bine când se termină cu bine,
pe data viitoare!

O săptămână genială!

miercuri, martie 19, 2008

Scripcarul pe acoperiş

Vali zice:

Mi se pare că viaţa are prea multe drame, ca să vrei să te uiţi şi la film la dramă.
Filmul e făcut să evadezi din realitate.
... imi vine sa ii dau dreptate,
noapte bună,
sergiu

... după Fiddler on the Roof

luni, martie 17, 2008

Moş Teacă

Profit de această ocazie ca să anunţ în mod blogoficial că i-am găsit nume:

Moş Teacă
De ce:
  • e invârstă şi cu patina vremii
  • a trecut prin multe (2 accidente, 16 ani de gropi)
  • va lupta în continuare cu vicisitudinile vieţii
  • va transporta arcuri şi săgeţi
Index de start: 15680, la data de 15.03.2008

duminică, martie 16, 2008

Crengi noi

Odiseea dulapului, se apropie de final ... 6 x rafturi minunat integrate, muncă în echipă cu kek! ( + mulţumesc Marius)
Pe alt plan: începând de ieri, crengile independenţei mele au devenit mai lungi şi mai puternice, motivul ... exterior apartamentului, totuşi pe aceeaşi stradă, yupee! (Doamne, să îţi fie de folos + mulţumesc!)

P.S. Terminat de citit Golem-ul vineri, pe tren spre casă, CFR-ul e o minunăţie la casa omului, este locul unde îmi termin eu cărţile. Oare ce o să mă fac acum? Ce mai urmează?

miercuri, martie 12, 2008

birocraţia ne paşte!

Creşte, creştem mari şi frumoşi, plecăm în centru, nu ne mai cunoaştem colegii, facem planuri, metodologii de negândit, scriem documentaţii, experimentam, drum de carieră pavat cu borne de excelenţă, parcare subterană, !ym, hacky?, sesiuni de împărtăşit "cum să"-ul în aer liber, mai ne trebuie directori de proiecte ...


Bonus, un banc de la Mirela:
Managerii americanii si cei japonezii au decis sa se întreaca într-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu.
În ziua cea mare, se simteau pregatiti.
Japonezii au câstigat cu un avans de doi kilometri.
Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.
Managementul a decis ca motivul unei înfrângeri atât de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.
Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vâsle si unul la cârma; americanii au avut un om care vâslea si opt oameni la cârma.
Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la cârma si prea putini la vâsle în echipa americana.
Pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata.
Noua structura cuprindea: patru manageri de cârma, trei manageri zonali de cârma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vâsle, ca sa i se asigure stimulent în munca.
Anul urmator, japonezii au câstigat cu un avans de patru kilometri.
Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vâslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.

luni, martie 10, 2008

meşter pe 3 planuri

Dulap: dotat cu uşi masive de lemn.
Troian: început de şlefuit, fixat găurile, finisat suprafeţele plane de la baza fudamentului postamental de jos.
Arc: capete noi nouţe din stejar, nişte minunăţii! Finisate & lipite.

P.S. Perla a la Duhanov: "timpul curge că faci ceva, că nu faci, deci mai bine să faci!"
P.S2. cred că atelierul meu balconic va primi şi un ciclon. Cine nu ştie ce e acela, să spună că îi spun ... şi eu m-am lămurit recent (merci Florin)!

O saptamană incredibilă,
meşteru'

luni, februarie 25, 2008

un arcaş la teatrul puck

Mi-a plăcut mult. A fost altfel decât am sperat, dar aşa e El, are un dar de a pregăti ceva diferit de ceea ce aşteptăm noi: arcul a fost eclipsat de alte activităţi conexe, de exemplu [...] dar să nu ne grăbim cu firul epic.

Am avut parte de vreme bună pentru cam 4h în care am avut lipsă
ploaiein stoc şi cer senin. Asta a fost sâmbăta. În acele ore ne-am dezlanţuit noi, vreo 7 arcaşi de diferite vârste şi origini. Am tras cam de la 25 - 30 m ţinta încasând cu această ocazie o gramadă de lovituri ... Dar ... asta îi este menirea: dacă e ţintă să inspire direcţie şi să încaseze.

Duminică nu am mai mers la cabana, nici nu am dormit acolo cum era planul initial. Aşa că a fost loc berechet de altele. Şi acum să derulăm firul povestirii ...

Vineri
Când am ajuns vineri, am mers in irish pub - ul de lângă gară, cu un motor cu tot. Da este vorba de un motor de 13 kg, 1.5kw, 2750rpm.L-am primit şi pe el la masă, de fapt mai mult, l-am primit PE masă! ( avem poză cu el pe masa ). În irish a fost ok, nu era muzica tare, aşa că am putut vorbi. Am ajuns pe la 23 acolo; când s-a crăpat de 1:30 am cam plecat.
Apoi, am ajuns la locul de campare, undeva în Mărăşti. ( a se observa că deja încep să mă pricep la cartierele Clujului.
Acolo ne-am pus pe mancat pizza facuta de casa! Multe, multe mulţumiri Miha!!!
Ea tot făcea dar până se mai învârtea pe acolo, farfuria era goală. No şi pe la 4 am zis să ne şi culcăm: 2 în pat, 2 pe jos, 1 in fotoliu (subsemnatul)
Locaţia: cameră de cămin modificată ca să dispună şi de o "nişă - bucătărie" şi o baie. Am dormit brici! Până la 8.

Sambată
Apoi cumparături - kaufland cu grătare şi mici şi roşii şi mere şi banane.
La 11 am plecat la cabană cu maşina, putin după ieşirea din Cj.
Acolo am pus ţinta şi n-am pus pe treabă până se adună restul trupei.
După ce ne-am reunit, am tras o masă carnivoră şi salbatică soldată şi cu patarea fâşului lui Dia (sorry!!)
Şi ... după masă a început să plouă.
(Am fost arcaşi din Bistriţa, Tg. Mureş, Dej & Cluuuuj!)
Ne-am întors la bază am bifat Ratatouille, desenele alea cu şobolanul bucătar
Seara, am plecat în vizite: de familie + popicărie. No aici nu mi-a plăcut că era gălăgie mare de tot: în toată viaţa mea boemă de noapte nu am mai auzit aşa vacarm şi fum. Nu am jucat popice. Îîn schimb a fost seară de darts, fotbal de masă şi încă un joc care habar nu am cum se cheamă dar a fost distrativ foarte (un fel de puc care ricosa din bordurile unei mese de dimensiunea unei mese de biliard. Scopul era sa introduci pucul în nişte fante aflate la capetele opuse ale mesei)
No, dar când stăteam la masă ... aveam un băţ înfipt ...
Citez din Dia:

Da' ce stai aşa de solemn?
Tot ce puteam să scot din mine era un ridicat din umeri şi un zâmbet contrafăcut.
În fine, pe la 1:30 am fost eliberat din chinuri şi am mers acasă.
Am dormit până pe la 8.

Duminică
Frustrat de "atitudinea solemnă a seri de sâmbătă" mă scol hotarât să îmi câştig independenţa:
plec să văd oraşul singur! Să mă întâlnesc cu ceva prieteni, să îmi fac damblaua în felul şi ritmul meu. Aşa că am primit o hartă şi indicaţii privind transportul în comun şi ... pe la 9:30 mi-am
început aventura solitară din Cluj.
Primul obiectiv era să găsesc o biserică, ideal baptistă, dar în ultima instanţă oricare (ortodoxă) e bună. Acum începe faza simpatică!
Mă urc în firul 6 şi apuc să văd cu coada ochiului că lângă staţie, pe partea opusă, era ditamai biserica. Of ...
Să mă dau jos, să nu mă dau ... lasă că găsesc alta!
(Aaaa ... şi evident prietena pe care vroiam să o vizitez nu era în Cluj.)
Îmi continui cursa şi mă dau jos pe Memorandumului lângă Piaţa Unirii.
Îţi închipui că era cursă contra cronometru - slujba e de la 10 la 12 cel mai probabil şi eu eram sigur şi fără biserică la 10:30 în centrul Clujului şi simteam tare nevoia de 1 x buc. biserică.
Mă bag în catedrala mare ...
Greşeală!!! E pe ungureşte! Nu înţeleg o iotă, nu-i bine!
Trebuie una ortodoxă totuşi în centru slabe şanse să găsesc una baptistă
O iau totuşi pe ceva străzi marginaşe, scotocesc ceva ganguri ... nimic dom'le nimic!
Pe la 11 şi ceva, văd un indicator: 300m până la biserica reformată
Poate am noroc acolo ... Mă duc cu paşi mari în acelaşi timp, gândind:
La norocul meu, asta o să vorbească în germană. Nu-i bai, o să îl ascult pe Domnul în ce limbă o vrea El să îmi vorbească azi ... Poate îmi dă şi daru' să pricep ceva, poate există traducere ...
Mă apropii şi ... cor domnule, cor şi muzică de orgă.
Intru plin de speranţă, cu urechile ciulite încercând să desluşesc ceva cuvinte. Se termină coru' şi nimic: încă nu ştiam în ce limbă se vorbeşte aici! Sergiu ... eşti figură:
Eşti în Ro şi nu găseşti ceva în limba ta?
Mă aşez în spate între 2 şi îmi savurez odihna de după alegatură. No ... surpriză mare supriză! ... Pastorul a început sa cuvinte in ... UNGUREŞTE!!!!
Ok, ok!Azi e zi ungurească, nu mai comentez! Îmi rememorez copilăria de la Oradea ...
Apoi ... n-ai să crezi!!! După vreo 5 max, 10 min, abea ce am reuşit să îmi trag sufletu' ... ajung din nou în stradă: sa terminat slujba! Super ofertă: slujbă până la 11:30.
Of, of!!! Iar am rămas fără biserică. Pornesc mai departe cu moralul cam la pământ ... si: ta da!!!
După vreo 500m, impunatoare şi în construcţie, o minunată biserică ortodoxă, ticsită cu enoriaşi de dădea pe afară!
Mulţumesc, Doamne!!!!
Intru plin de recunoştiinţă în incintă şi ascult cu bucurie cântecele corului de data asta în RO.
Minunat. Bonus după ce s-au oprit din cântat preotul a vorbit în RO, nu e minunat?
Am prins fix partea aia dinamică, în care preotul vorbeşte liber, alege o temă ceva, un verset şi zice fără citit din carte sau urmând nişte protocoale. M-am ales cu pilda fiului risipitor, varianta ortodoxă. Mi-a plăcut atitudinea preotului, că mi s-a părut implicat emotional.
No, dar după ce m-am hrănit spiritual ... sotmacul a început să facă scandal: vrea şi el mâncare.Aşa că am început să bântui după ceva de mâncare. Nimic dom'le, nimic: totul părea închis. În disperare de cauză, pe un gang, mi-au atras atenţia niste balcoane interioare cu viţă pe ele ... şi uite aşa am dat de uşa din dos a teatrului de păpusi puck.
Şi cum mă uitam eu lung la program tocmai ce iasă un actor şi zice: ce vrei?
Eu, zic, nimic mă uitam ... Mă distra sigla şi mi s-a părut interesant faptul ca am dat
de un teatru de papusi tocmai acolo într-un gang.
Ultima oară cand am fost la uin teatru de papusi a fost la Oradea şi avem undeva pe la 3 ani, sau poate puţin mai mult; cred că erau Muzicanţii din Bremem de fraţii Grimm.
No, mi s-a aprins un beculeţ ... şi parcă nu îmi mai era aşa de foame ...
Zic, când aveţi reprezentaţii?
El îmi zice, De la 12:30 duminica, în limba română.
Ma uit la ceas, era 12:18 min. Woau! Hopaaa ...
Ce se hotăreşte oare Sergiu ... kabooom: merge la teatru!
Dau colţu', ies în stradă şi găsesc intrarea principală a teatrului. De cum am intrat mi-a plăcut: atmosferă intimă, caldă, oameni zâmbitori, decor cu păpuşi-marionete de lemn. Garderoba, m-am simiţit răsfăţat de tot ce era acolo şi purtat înapoi în timp ...
Cumpăr bilete şi aştept conştiincios să se deschidă sala de spectacol, alături de o mulţime de alţi copii şi părinţii lor şi ... alţi oameni. Să nu crezi că eu eram singurul care nu avea ce
căuta acolo.
Mă aşez pe rândul 3 atent să nu stau în faţa unui copil: vroiam să fiu în faţă, dar nici chiar în faţă de tot ... acolo erau copii cei mai curioşi şi entuziaşti.
Aştept cu nerabdare să înceapă spectacolul.
Incredibil, îmi ziceam, Sergiu este într-o sală, alături de o gramadă de copii, la un teatru de păpuşi în Cluj, într-un weekend dedicat arcurilor. Doamne, eşti special de tot!Mulţumesc.
Şi incepe ... A fost Poveste de iarnă. O poveste cu un pui de căprioară, şi călătoria lui iniţiatică spre muntele albastru, în devenirea lui ca cerb. Să îţi urmezi visul, dar să ştii să te şi întorci şi ... cumva să nu fugi după cai verzi pe pereţi. (a mi se scuza lipsa de profesionalism în
critica teatrală) Mi-am plăcut mult de tot, da' mult de tot!!! Au fost 4 actori, care emanau prin toţi perii bunătate şi caldură. Foarte frumoasă şi coregrafia şi ingeniozitatea decorului. Mi s-au umezit ochii.
La ieşire, m-am întâlnit cu acotul din dos, m-am întrebat: no, ai fost? Zic, Da! Mi-a plăcut mult de tot! El, puţin cam trist. Păi no, era o poveste cu bătaie lungă, nu era ceva uşor ...

Am plecat o cu o inimă uşoară de tot de acolo foarte bucuros că am facut-o şi pe asta.
Rămânea obiectivul cu mancarea şă belvedere, refacerea traseului făcut în iulie anul trecut.
Am fost fix pe acelaşi traseu şi mi-am rememorat amintirile şi aveam un zâmbet pe faţă.
Apoi, am coborât si ... am găsit magazinul central! Îl ştiam din copilărie când veneam la Cluj ca să
îmi reglez aparatul dentar, nu l-am mai văzut de atunci. Ce mi-am tihnit!
Vis-a-vis am găsit şi un fast food, perfect! Apoi mă uit la ceas ... mă gândesc că ar trebui să merg acasă, sa-mi pregătesc bagajele ... of.

Primesc telefon de la Florin, Unde esti mai?!?hai ca vrem=sa mergem cu bagaje cu tot la restaurantul chinezesc.
Zic, perfect, hai că acum vin spre casă.
Mp descurc magistral, mă bag prin străduţele Măreaştiului şi ajung acasă. Fac bagaju', luăm un taxi cu gps, ajungem la destinatie 3 oameni. Apoi au mai apărut şi restul de 3. Uite aşa ne-am reunit pentru o ultimă masă împreună. Am încercat pui cu muguri de bambus. De ani de zile am vrut să văd cum e! A fost ok.

Apoi ... am fost livrat într-un papuc, dacie papuc până la gară, suit în tren, e voila: ajuns în căsuţa mea mică de pe Tolstoi după aprox. 5h şi vărsat sacul de amintiri în braţe la Timi.

P.S. Ceva poze aici.

luni, februarie 18, 2008

şi a mai trecut un an ...

...cică noi (bărbaţii) am fost meşteriţi de Dumnezeu în afara Edenului (unde era cald şi bine) ... de unde avem noi nevoie de sălbăticie & libertate. Eh, acum măcar ştiu de unde mi se trage şi muntele şi arcul:

  • luat de la poştă fibra neagră americană,
  • comandat raşină (bowgrip),
  • laminatelor păzea că vin!
  • început lucrul la încă 5 săgeţi,
  • cochetez cu meşteritul unei tolbe, încă nu ştiu ce model voi aborda, însă am materia primă (pielea ) pregătită,
  • troianul stagnează,
  • citesc încă o carte, eu, Bărbatul de John Eldredge

miercuri, februarie 13, 2008

Tirul protocaliu

IN GOD WE TRUST
"Pot totul în Hristos care mă întăreşte". Filipeni 4:13
Asta scria cu litere de o schiopă, pe marele tir portocaliu care a trecut pe lângă mine azi dimineaţă. A trecut şi ... merge mai departe să ducă mesajul.
Cineva din ţara asta, un om cu bani, a renunţat la sigla, numărul de telefon, adresa, domeniul de activitate de pe prelata tirului şi le-a înlocuit cu un mesaj din Biblie în care probabil că şi crede. Crede el, şoferul camionului şi oameni de pe stradă ...
Eu zic că e bine.

P.S. Stau şi mă întreb: cum se face că tirul a catadisit să treacă tocmai azi şi nu în zilele în care mă scald în ape mai tulburi? Adică, dacă trecea atunci, nu-l băgam de seamă? Oare / probabil când mă scald în ape tulburi, am şi vederea tulbure şi îmi este mai greu / nici nu vreau să văd astfel de tiruri ...

marți, februarie 12, 2008

Despre călători şi călătorii... de Vasile Alecsandri

pentru Kogalniceanu si cu "permisiunea" Anei:

Doreşti ca să-ţi trimit o descriere a Iaşilor. Iată dar că, pentru mulţămirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea şi a încăleca pe condei spre a întreprinde o plimbare pitorească pe uliţile capitaliei Moldovii. Te înştiinţăz însă că această plimbare am de gînd să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obicinuieşte mai în toate voiajurile.
Nu, eu nu înţeleg călătoriile ca cei mai mulţi, adică de a se face robul unui plan şi, în urmare, de a alerga ţintă pe linie dreaptă pănă la ţelul propus, fără a să abate din cale şi fără a îndrăzni de a ieşi din rolul de maşină drumeaţă. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrîurire străină, urmează numai capriţiilor vremelnice a închipuirei şi care ia fiinţă fără pregătire, precum şi fără scop hătărît.
Adevăratul călător e acela care, cînd se porneşte la un drum, îşi propune să meargă unde l-a duce fantazia lui, astăzi spre răsărit, mîni spre apus, astăzi pe mare, mîni pe uscat.
Iar cît pentru acela care se jertfeşte de bună voie unui ţel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a să purta pe sineşi ca pe un pachet dintr-un loc într-altul.

duminică, februarie 10, 2008

Golem

Terminat poliţa de la bancul de lucru,
Cadrul dulapului a căpătat formă,
O nouă carte: golem (are un gust ciudat, nu îmi place deocamdată. Am luat-o de dragu' domnei învârstă care vinde cărţi la libraria Eos de pe Porumbescu până târziu în noapte. De data asta am reuşit să nu o mai bag în sperieţi. Ea a citit-o cu ani în urmă ... mi-a recomandat-o şi am cumpărat-o renunţând tot odată la ghidul galactic pentru umblat cu capul prin nori ... pentru care am intrat de fapt.),
Săptămâna viitoare ... atelier de artă.
... fricosu-le!
îmi este dor de mine, îmi e frică de mine!

Florin zice [de fapt Coşbuc]:

Trăiesc acei ce vreau sã lupte,iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, sã-i laşi sã moarã, cãci moartea e menirea lor.
Eu zic [de fapt un autor al cărui nume l-am rătăcit]:
... Whatever you do, be creative, do it a new way. Continue to explore the unknown. Be an innovator, invent, discover, create something because God is the Creator and each time that you are creative, you come closer to Him. Each time that you are creative, God creates within you...
Ce îmi rezervă viitorul? Ce am pierdut? Cât timp am pierdut? Ce am câştigat? Cât? (5. Ce câţi? - LOL)
Yap, nu f. coerent şi precis de data asta ...

vineri, februarie 08, 2008

Odiseea "dulapului"

"Aici pe dreapta iţi arzi un dulap de stă mâţa în coadă".
În coadă în coadă, dar cu ce preţ! [de energie şi timp] ...
Aşa a început, cu o simplă idee, la scurt timp după achiziţionarea apartamentului.
Timp de mai bine de 2 ani, nimic nu s-a întâmplat, până la declanşarea afacerii "termopanul" & proiectul troian.
De ce acum? Pentru că, dacă tot e vacanţă, şi tot ne adunăm la TM, 2 meşteri minunaţi, să folosim timpul cât mai eficient, să facem cât mai multe ...

Bilanţ de o săptămână meşteşugit:
  • termopanul: 1 zi, a mers strună
  • instalaţie electrică: 1 zi (aici intră şi problema cu VW)
  • teatru: 1 zi, vezi articolele de prin jur.
  • troian: 1 zi (decupat în lemn & început de şlefuit)
  • spiritual: 1 zi, duminica ...
  • umblături: altă zi
Praktiker & alte locaţii ... aproape am pierdut numărul de câte ori l-am vizitat... pentru oameni praktici [mai puţin organizaţi]:
  1. feronerie dulap + troian
  2. balamale analizate la brithouse
  3. balamale cautate in praktiker 2
  4. balamale cumparate in praktiker 1
  5. osb2 luat
  6. osb dus înapoi
  7. taiat materialele pentru poliţă banc pe Buziaşului
  8. frezat uşile pentru dulap pe Buziaşului
Şi am învăţat multe în săptămâna asta:
  • Musai, musai să apreciezi etapa de planificare,
  • Să nu te zgârceşti la preţ (chiar dacă nu ai butic în spate, este o melodie de la Taxi ...),
  • Să măsori de 2, 3, 4, 5 ori înainte să dai găurile,
  • Să ai răbdare,
  • Chiar dacă ai încredere în partener, nu strică să gandeşti cu capul tău, chiar dacă eşti obosit,
  • Există o mulţime de balamale în lume, inclusiv care nu necesită frezare (sic Mirela)!
  • O frezare costa 1 leu,
  • Panoul de pal se vinde la bucată sau la jumătate,
  • SEA vinde en-gros.
  • Dacă nu ai timp ... să faci bine să ai bani!
Dar ... totul e bine când se termină cu bine!
Evident, odiseea continuă, te ţin la 220!

joi, februarie 07, 2008

Aventura meşteşugărească continuă ...

Troianul a fost decupat în lemn cu preţul sudorii lui tata.
Uşile la dulap vor fi din brad.
Marţi meşterii au făcut o pauză intelectuală care s-a soldat cu o vizită la teatru la "Cyrano de Bufallo". Am fost in jur de 20, tot OSCET-ul era pe acolo.
Mai înapoi în timp: mama a venit cu mine la BIC.
Mi-am cumparat materiale pentru poliţa de sub bancul de lucru.
Ţi-am spus ca mi-am montat şi lampa de la Ikea?
Dar faptul ca am instalaţie electrică (o priză cu 2 ieşiri) pe balcon?
Încep să trăiesc! Pardon: continuuuui să trăisc cu pasiune şi energie şi optimism!!! (păcat că nu se vede tot timpul ...)
Acum ... cine poate să îmi vândă vreo 2 - 3 ocale de timp / săptămână?

Spor!!!

P.S. să nu aştepţi poze de la mine în viitorul apropiat că îmi e dat aparatul la reparat ... sunt puţin necăjit pe tema asta: nu voi putea să fac poze cu stadiile intermediare ale Troianului.

luni, februarie 04, 2008

Termopanul 2.0

Am făcut-o!
Sâmbătă am asistat la minunata instalare a termopanului pe balcon.
Totul s-a încheiat cu un succes covârşitor!
Mulţumesc celor implicaţi: Dumnezeu, Firma de Termopane, Părinţii.

P.S. Proiectul "Troian" demarat:

  • decupat şabloanele,
  • imprimat pe scânduri contururile,
  • cumpărat feroneria.
P.S2. Proiectul "Dulapul" demarat:
  • proiect & schiţa definitivate,
  • parte din feronerie cumpărată,
  • materia primă pentru cadrul de rezistentă disponibilă.
BONUS: un BIC cu participarea lui mama reuşit şi onorant.
No aşa da weekend!

ce să o mai lungesc:
să ai o săptămână binecuvântată!

miercuri, ianuarie 23, 2008

Afacerea "Termopanul"

şi totuşi termopanul trebuie pus, dacă mai exista o urmă de îndoială vântul de azi noapte a spulberat-o!

Î: Ce făcea Sergiu azi noapte, pe la 1:25?
R: Era în pijama, pe balcon, încerând să ţină piept naturii dezlanţuite!
Cu ceva timp în urmă, pe când umblam hai hui prin Apuseni, natura îşi făcea de cap pe la mine pe acasă: un vânt / fuiag năpraznic a zdrobit / îngenunchiat un panou de plastic glisant şi un geam mare de sticlă de la mine de pe balcon şi le-a trântit jos în iarbă.
De atunci, am aer curat şi proaspat pe balcon fără pic de efort ... şi o inimă puţin zbârcită, la gândul că istoria se poate repeta. Solutia era evidentă, singura problemă este că termopanele se dau doar pe bani ...

Să revenim în prezent, sau mai bine zis ... în trecutul apropiat, aseară: butonam eu de zor la un program când zgomote ciudate interferau cu codul! Ce să este oare? Pornesc WeatherPulse şi temerile cele mai sumbre mi-au fost confirmate: este vânt afară!!! Ce e de făcut? Nimic, spun o rugăciune & aşteptăm să se liniştească. Dar vai, şoseţica electronică zicea că o să fie şi mai rău! Haide măi, nu pune răul în faţă: o să fie bine! Ajung la un liman cu codul, şi decid să ma culc.

Ha! Ce să poţi dormi domnule?!? Cred că acum o înţeleg pe Dorothea cu tornada ei, ce a purtat-o departe de [Ar]Kansas ... Mamă ce vânt năpraznic! Iau măsuri acustice drastice: înfund urechea funcţională adânc în pernă şi peste aia troglo, aştern o pernă grea decorativă. Dar, incredibil, prin toată acestă izolaţie fonică ... zdrangăniturile de pe balcon ... răzbeau!

No, nu se mai poate! Şi aşa nu pot dormi, mă scol şi iau problema în mână! Ies pe balcon şi studiez fenomenele: curenţii de aer şi efectul lor asupra structurii mele de protecţie de pe balcon. Concluzie: varză domnule, varză! Pun mâna pe scotch, lemne, cartoane, cârpe şi încep acţiunea de peticire şi estompare fonică. Puţin scotch aici, o cârpă îndesată acolo, o tijă de fag dincolo & o placă de carton. După aprox 15 min mă declar satisfăcut, valoarea decibelilor a scăzut considerabil, exista mari şanse să pot dormi. Mă întorc în cameră, admirându-mi petici-o-lucrarea de sub o plapumă groasă: minunat, o, dulce linişte!

Dar vai, incredibil: după ce am terminat lucrarea ... s-a terminat şi vântul.
Nu e genial?!?!?

... şi totuşi termopanul trebui pus ...

vineri, ianuarie 18, 2008

Pact culinar

Ieri am reuşit joncţiunea!
Am gătit între 7:30 - 8:00 dimineaţa, ca să pot să vin la sevici cu noua mea creaţie culinară: ____ incredibil, la fel ca şi ieri am uitat denumirea produsului! Dar pot să vă zic reţeta ...

  • ceapă călită
  • o conservă de ciuperci peste
  • apă
  • smântână
  • făină
Da, ai citit bine, este pură din punct de vedere salinic ... nici un pic de condimente sau sare ... pentru că, pur şi simplu am uitat. Ceea ce evident mi-a reamintit de mâncarea de spital şi de Vâlcea & avioane supersonice.
A, ca şi garnitură am făcut o porţie de mămăligă, tot pură.
De ce pact culinar / joncţiune reuşită? Pentru că şi Mirela a făcut acelaşi pas în necunoscutul univers culinar, o dată cu mine. Ea însă s-a depărtat de puritatea originală ... a introdus tot felul de ciudăţenii:
  • mărar
  • usturoi
  • sare ...
Şi totul a pornit de la antemergătoarea noastră în ale bucătăriei, Claudi, care a meşterit o asemenea compoziţie de substanţe comestibile cu doar 2 zile înainte şi ne-a provocat şi pe noi!

Mult să trăiască Uranus care a ajuns să vadă lumina crudă a lumii pentru prima dată ieri!
Este mic, instabil, necopt, incapabil să-şi poarte singur de grijă. Trebuie sprijinit şi protejat de ... supraclicitare! (sic. Alex!) ( poate cauza răni interne remediabile)

duminică, ianuarie 13, 2008

Sirin Ricteuse

"Odihna însemnă bani şi banii însemnă odihnă"
Amintiri din copilărie ...

duminică, ianuarie 06, 2008

Planuri / 2008

Asta mi-aş dori / 2008 cu voia Lui. Oare ce îmi va da?
Anul trecut nu mi-am planificat nimic şi ... nici nu simt că aş fi făcut mare brânză.
Îmi e frică să îmi fac planuri. Aş vrea să le fac cu El împreună. Să vedem ce iasă ... Cam astea ar fi ...
Spiritual/relaţional:

  • dragostea Lui
  • găsit perechea
  • făcut logodna cu perechea
  • curaj spre viitor - DA
  • ucenic
Apartament:
  • uşă de fier
  • termoan pe balcon - DA
  • dulap pe balcon - DA
Materiale:
  • digital DSLR - DA
  • monitor
Pasiuni:
  • arc laminat
  • traversat alpii pe bicicleta - DA
  • căluţ de lemn - DA
  • zmeu
  • scrie o poveste - DA
Profesional:
  • lansat SUA - DA
  • un nou proiect - DA
  • [schimbare (firma, locatie, responsabilitati, domeniu)] - DA
Doamne, tu ce vrei?
P.S. articolul acesta va cunoaşte lumina publicului doar în măsura în care mă voi simţi confortabil cu realizările mele, mai pe sfârşitul lui 2008.
P.S2. DA-urile adaugate in 31.12.2008 ora 6:31!

A House With Love In It

lyrics by Nat King Cole

A house with love in it is rich indeed
although there are a thousand things that house may need
The carpet may be old, the room so plain and bare
and yet it's beautiful somehow when love is living there
A house with love in it just seems to bloom
as though the month of may were filling every room
So darling true the years with all my heart I'll pray
a house with love in it is where we'll stay
So darling true the years with all my heart I'll pray
a house with love in it is where we'll stay.
Mulţumesc celor care au făcut posibil timpul petrecut în regat.
La mulţi ani tuturor, ani calzi în suflet, dinamici, veseli, surprizători!

luni, decembrie 10, 2007

L-am văzut pe Vasile! ...

... prietenii ştiu detaliile.
M-am dus la un concert de colide, mi-am dorit unul de muzică folk.
Am primit unul de folk minunat [şi depresiv în lumina unora], însă mie mi-a trezit amintiri frumoase din copilărie ... m-a lovit melancolia de vinil. (acasă ascultam Socaciu la pic-up)
Cireaşa de pe tort: mi-am probat pe Tykva şi Herut în grădina din spatele blocului ... minunat!!!
Codat "Ispravnicii 1.0" ca în vis până la ore mici din noapte acasa ... ca pe vremuri.
Să ai o săptămână frumoasă!

sâmbătă, decembrie 01, 2007

Biroul sub asediu!

Yap, catapulta după lungi insistenţe din partea voastră a părăsit locul ei de pe frigider şi şi-a găsit un nou loc: la mine pe birou la servici.
Ce părere ai tu de un birou dotat cu o catapulta capabilă să proiecteze periculoasele mototoale de hârtie în adversari de birou aflaţi la o ameţitoare distanţă de 2m? ... Asediu uşor!

P.S. Oare să-mi duc şi arbaleta?

Despre ultimile două ....

De mai multe luni, când timpul mi-a permis am lucrat la perechea aceasta de arcuri. Le-am lucrat în paralel ceea ce a reprezentat o premieră şi un exercitiu de rabdare pentru mine:
să le văd evoluând încet împreună. Sper sa îţi placă.

Să încep cu Herut. În ebraică herut înseamnă libertate. Este un arc greu, puternic, pentru baieţi / bărbaţi capabil să lupte pentru libertate şi valori morale.

Specificaţii tehnice:

  • 20 kgf la o întindere de 71 cm
  • 134 cm lungime neîncordat
  • 127 cm lungime cu coarda pusă
Materiale:
  • fibră de sticlă pentru braţe
  • lemn de stejar pentru capete
  • lemn de fag pentru mâner
  • piele pentru "îmbrăcăminte"
  • os pentru protecţie cepete şi mâner
Continui cu Tykva. În ebraică tykva însemnă speranţă. I-am dat acest nume pentru că este un arc uşor, ergonomic, pentru copii / fete / femei. Exprimă tinereţe, exuberanţă şi priveşte viitorul cu optimism.

Specificaţii tehnice:
  • 11 kgf la o întindere de 64 cm
  • 127 cm lungime neîncordat
  • 122 cm lungime cu coarda pusă
De materialele folosite pentru Tykva nu îţi mai spun pentru că sunt identice cu cele folosite pentru Herut. Mai multe poţi afla de pe forumul arcasi.ro. Cine ştie, poate te faci şi tu săhăidăcar...


O zi frumoasă,
săhăidăcarul de pe tolstoi13

P.S. aseară, cu ajutorul lui Simo, au primit nişte huse minunate din material de flis gri, parcă ar fi nişte arcuri de pluş acum. Mulţumesc mult de tot, Simo!

Herut & Tykva





tjpzoom picture title

Herut






Tykva







vineri, noiembrie 30, 2007

Ardeleanul

de la Claudi
Definitie generala a ardeleanului:
Ardeleanul este acea fiinta nascuta la munte, crescuta la deal si capabila de integrare in orice societate de campie. Nu este un exemplar migrator, omniprezenta sa fiind explicata prin dragostea de calatorie. Se trateaza cu grija si de preferinta se intampina cu slanina si ceapa.
Cele 20 de ipostaze ale ardeleanului:
1. Ardeleanul este in toate privintele o fiinta blanda.
2. Ardeleanul nu se enerveaza niciodata. Pentru cei ce fac exceptie de la aceasta regula, vezi articolul 1.
3. Ardeleanul este de la natura o fiinta lenta. A nu se confunda lipsa de reactie, viteza, actiune cu leneveala, necunostinta sau in cel mai rau caz impotenta.
4. Ardeleanul este o fiinta practica. Daca langa el este un scaun liber el va face tot ce-i sta practic in putere sa il cedeze altcuiva.
5. Ardeleanul este o fiinta foarte politicoasa. Se saluta dimineata in oglinda, se saluta seara la culcare, si niciodata nu uita sa dea mana cu sine insusi.
6. Ardeleanul nu injura.
7. Ardeleanul mai scapa din cand in cand cate o vorba de duh. Pentru cei ce se simt insultati, rugam sa reciti articolul 6.
8. Ardeleanul nu este prin simpla origine, neaparat ungur si orice plasare a sa in astfel de origini poate constitui de multe ori o jignire [pentru cunoscatori, legea se formuleaza si astfel: Si in Harghita si Covasna exista romani!
9. Ardeleanul este finut.
10. Ardeleanul nu poate sa ajunga sa fie nesuferit. Pentru cei ce se indoiesc de acest lucru, reveniti la art 9.
11. Ardeleanul este mereu "deasupra tuturor". Daca la teatru, exista cineva cu un cap mai sus decat toti e fie jucator de baschet fie un ardelean.
12. Ardeleanul e extraordinar de inteligent.
13. Ardeleanul nu poate fi prost. Daca totusi asta e parerea pe care v-ati format-o aminti-va ca ardeleanul este extraordinar de subtil.
14. Ardeleanul este creativ. Orice pata uitata pe articolele de vestimentatie va fi argumentata printr-o posibila rapire extraterastra sau o aventura sexuala cu echipa de inot a Rusiei.
15. Ardeleanul este curat. Orice abatere de la aceasta regula este sudoare risipita pentru binele neamului.
16. Ardeleanul este hotarat. Cu un ardelean intr-un post de conducere orice firma de succes poate deveni cel mai puternic combinat agricol din Europa sau chiar din lume.
17. Ardeleanul este frumos, destept si modest. Orice exceptie de la acest articol este fie oltean, fie moldovean.
18. Ardeleanul este foarte sociabil. Conversatiile cu el se intretin greu din cauza ca interlocutorul nu intelege ca ardeleanul are nevoie de 20 de minute pentru a da un raspuns coerent.
19. Ardeleanul este credincios. A nu se confunda credinta in perenitatea tuicii si palincii cu naivitatea religioasa.
20. Ardeleanul este potent. Momentele cand ardeleanul ar putea sa para grabit se datoreaza programului existential extrem de incarcat la care un ardelean este supus.

P.S. Am reprodus textul integral aşa cum l-am primit (nici diacritice nu i-am adaugat, Alex!!!). Îmi cer scuze pentru eventualele ofense aduse ţie; oricine ai fi, fi vesel!

luni, noiembrie 26, 2007

Dacă mânca din celălalt pom?

Gen 2:9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Gen 3.22 Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci."

Întrebarea:

Dacă ar fi mâncat din pomul vieţii prima dată iar abea apoi din cel al cunoştinţei binelui şi răului, cum ar fi arătat lumea & planul lui Dumnezeu?

... are rost să pun asemenea întrebări? crezi că mă ajută / ajută pe cineva?

Fac cum simt?

Creştinismul nu funcţionează pe bază de "fac cum simt". Dacă aş face doar ce aş simţi, când aş simţi m-aş duce de râpă. Universul e stricat, eu = parte a lui, merge natural în jos spre haos, sau să zic în sus spre o creştere a entropiei pentru a atinge echilibrul şi calmul absolut?
Oricum, eu cred că, nu funcţionează cât eşti insuficient de matur ca să simţi "ce trebuie".
Chiar, ce trebuie să simt? Voi, cei maturi, ce ziceti?

duminică, noiembrie 25, 2007

Ce apreciez eu la o răceală

  • automat se eliberează agenda de lucru oricât de încărcată ar fi fost
  • reusesc să fac lucruri prin casă care necesită timp (aici a NU se înţelege cumva activităţi gospodăreşti ci mai degrabă meşteşugăreşti; sau ca să nu mă mai învârt în jurul cozi ... este vorba de activităţi săhăidăcăreşti - mulţumesc Alex pentru descoperirea acestui minunat tezaur lingvistic autohton ... Cum am putut oare trăi până acum într-o asemenea ignoranţă şi să nu ştiu de existenţa săhăidăcarilor?)
  • primesc vizite şi cadouri de la prieteni (asta deja e super ofertă! - mulţumesc Cristi + Dani!)
  • îmi reamintesc de existenţa nasului & a sănătăţii a cărei valoare este mult subestimată pe timp de "soare şi pace"

Nu mă pot abţine să nu-ţi povestesc totuşi mai în detaliu: în zilele astea casa mea a fost atelier de marochinărie (şi la un pas de olărie, noroc / din păcate că nu a mai intrat în program):
  • Herut şi Tykva au primit hăinuţe de piele neagră cu pete de culoare portocalie. (în viitorul apropiat sper să primească şi nişte saci de dormit)
  • Mi-am măsurat tăria arcurilor (Herut are 20 kgf la o întindere de 71 cm iar Tykva are 11 kgf la 64 cm).
  • Şi da, mi-am dat nume la arcuri, ai o problemă cu asta? Crezi că ar trebui să consult un doctor până nu e prea târziu?
  • Mi-am mai făcut şi o protecţie din piele pentru degete mult mai simplă decât mănuşa cu 3 degete pe care o am în prezent. Sunt curios cum se comportă în teren.
  • Vreau să-mi mai fac şi o borsetă de arcaş (să nu-mi spui că nu ai observat că arcaşii poartă borsete de arcaşi la cingătoare?!? ... să ştii că nici eu! rft!) să îmi bag în ea toate mărunţişurile care se tot adună legate de acest sport. Da', auzi Sergiule ... o tolbă, o tolbă când ai de gând să-ţi faci?
  • Am lăcuit catapulta ... nu prea sunt mulţumit de cum s-a comportat lacul (sau poate eu sunt de vină).
  • În bucătărie am reuşit de am făcut nişte cartofi copţi. (asta oricum nu prea te interesează că i-am mâncat deja)

Să ai o săptămână frumoasă,
cititorule!

P.S. face ce face Tata şi uite-aşa ne dă planurile peste cap: ba mergi la Herculane, ba la Oradea, ba faci arcuri. Păi să mai planifici în asemena condiţii de instabilitate concediul din iulie?

miercuri, noiembrie 14, 2007

un tratament de şoc

tratament de la Mirela
(15:05:57) sergiu: stai că are o colegă de servici
(15:06:00) sergiu: un tratament de şoc
(15:06:03) sergiu: fi atentă
(15:06:09) sergiu: iei un căţel de usuroi
(15:06:13) sergiu: îl pisezi
(15:06:23) sergiu: îl bagi într-un pahar mic de apă
(15:06:29) sergiu: unul de ăla de ţuică
(15:06:34) sergiu: îl acoperi cu ceva
(15:06:41) sergiu: şi laşi peste noapte
(15:06:50) sergiu: şi dimineaţa dai pe gât licoarea
(15:07:09) sergiu: şi toţi microbii şi toate beteşugurile fug disperate de usturoi!
(15:07:19) sergiu: pentru cei mai gingaşi
(15:07:30) sergiu: se recomandă o lingură de miere băgată în licoare,
(15:07:38) sergiu: ca să mai îndulcească şandramaua
(15:07:46) sergiu: :D
(15:08:00) sergiu: să îmi zici dacă încerci că sunt curios dacă funcţioneşte
(15:08:10) sergiu: ... io sunt tare tentat să încerc :)

P.S. promit în mod blogistico-solemn să încerc cu proxima răceală!
P.S2. amendament direct de la sursă: dimineaţa înainte de bea licoarea şi de a adăuga opţionala miere, să strecori licoarea de usturoi, să rămână un fel de infuzie...

duminică, noiembrie 11, 2007

Un sfârşit de săptămână meşteşugit

L-am început prin a-mi stresat corzile vocale şi urechile altora la karaoke vineri seara (Yesterday ...)
Sâmbătă dimineaţa am făcut curat în casă & atelier. Am avut un atelier curat pentru max. 10 min pentru ca apoi să mă dezlănţui din nou ... of :D

  • Dispozitiv de strunjit manual la 9mm sageţile, pe bază de ax cardanic (sâc), motor ventilaţie ford (12v), balamală (sâc^2) şi hârtie abrazivă.
  • Dispozitiv de învârtit săgeţi pentru a fi vopsite (cresting e termenul în eng.) din lego (recunosc, am trişat ... trebuia să-l fac în atelier)
  • O coardă pentru arc
  • pregătit (strunjite la 9mm, ascuţite la capete în unghiurile necesare ataşării vf. şi nock-ului - Alex, ajutor: cum să-i zic pe ro. la nock?!! ) 5 beţe pentru 5 săgeţi
  • Încă nu am reuşit să ma decid asupra combinaţiei de culori pe care să o folosesc pentru arcuri.
Categoric nu-mi plac spaţiile aglomerate, super magazinele ... dar am găsit un minunat cântar (gradat până la 25kg) pentru a-mi putea calcula tăria, evident a arcurilor!
Programare flash, ce dor mi-a fost :)
Peştele a fost lansat la apă.

Doamne cât mă bucur de lemn, fier, os, piele! că eşti creativ şi m-am molipsit şi eu puţin, puţin de tot. (apropo de crezul meu ... vezi textul în engleză din deapta sus)
Tocmai mi-am dat seama că nu ţi-am spuc că arcurile sunt lipite şi funcţionale (asta s-a întâmplat printre picături dealungul săptămânii), mai au nevoie de nişte hăinuţe de piele şi lăcuire la capte.

luni, noiembrie 05, 2007

Aducere aminte, Apuseni 2007

Sâmbăta asta (3 nov.2007) a fost "Aducerea aminte" a taberei de supravietuire din Apuseni din anul aceasta.
S-a lăsat cu proiectare de clipuri filmate acolo, poze, depănări de amintiri, acorduri de chitara, decor de peşteră, compot, decernare de diplome, clatite. A fost ceva nou pentru mine să regizez aşa ceva şi mai ales să vorbesc în faţă! Noroc că eram printre oameni dragi. Da' m-am cunsumat, indubitabil! Nici examen de TS dom'le!
A ... şi mi-am reluat vechea pasiune de "redactor" la o publicaţie ... de data asta a fost Supravietuitorul, acum apoximativ 8 ani era Metamorfoze, revista liceului David Prodan din Cugir ... O Tempora! O Mores!!

No, să ai o săptămână de efect!

vineri, noiembrie 02, 2007

Examen stomatologic

Am promis ca revin cu detalii din Apuseni. Acest articol se regaseşte în Supraviţuitorul, nr.6, ziarul taberei, dar am ales să-l reproduc şi aici pentru tine care nu ai primit un exemplar (au fost editate doar 30). Dacă stau să mă gândesc, cred că restul articolelor cu impresii din tabără şi poze, le poţi găsi în viitorul apropiat pe oscet.ro.
No, gata cu vorbăria, să dapăn firul evenimentelor ...


Miti mi-a promis coborare în avenul Borţig, experienţă de 0 grade Celsius. Din păcate, cei 20 m iniţiali de adâncime s-au dovedit a fi mai bine de 50. Cum cererea pe piaţă a fost mare, oferta de corzi şi scari limitate am fost nevoit să abandonez. Dar … s-a revanşat cu vârf şi îndesat: am continuarea explorarii peşterii Ponorului, galeria dreaptă de la ieşire.
Am fost Miti, Alex, Ovidiu, Paul, Iosif & subsemnatul, alpiniştii – speologii care am înfruntat verticalul, alumecosul, întunericul şi umedul până la piele.
Până la “înfundătură” totul a decurs fără incidente: frontalele mângâiau pereţii umezi şi noi am înaintat sprinteni sărind din piatră în piatră. Acolo Miti, în lumina frontalelor, bliţurilor, rugaciunilor noastre, a instalat coarda pe perete: Erau acolo nişte pitoane în care am pus nişte carabe şi prin carabe am trecut o coardă. Până în zi de azi mă minunez de cum a reuşit să o pună dar mai ales să o dea jos! (dar să nu mă grăbesc cu povestea ... )
Şi … să înceapă aventura! După un instructaj succinct şi eficient ( de-ar fi aşa tot timpul transferul de informaţie profesor – ucenic ...) despre utilizarea corzii de asigurare, carabelor şi hamului, în ordinea aleatoare a numerelor de pe tricou am început să glisăm pe peretele vertical. Totul a mers şnur.
Pasul 2: escaladarea unei stânci folosindu-ne de corzi şi plonjarea pe partea opusă a stâncii în apa de la bază:
"Oare cât de adâncă este?
Oare ce este pe fund?
Cât este de rece?
Să sar încălţat sau desculţ?"
... Aprox. ½m, pietre rotunde, “ca ghiaţa”, încălţat.
"Genial!!! Simt că trăiesc!"
Ne-am regrupat dincolo de stâncă unde apa era mică şi lumea s-a încălţat. (s-a dovedit că doar eu m-am desculţat). Am continuat explorarea împreună. Şi … am mai reuşit să mai înaintăm cam 400m şi ni s-a înfundat de tot. Nu mai aveam suficient echipament ca să instalăm încă o trecătoare. Am luat câteva mostre vizuale pe support digital şi ne-am savurat momentul de glorie speologică. Apoi: stânga’mprejur … marş!
O nu! Perspectiva îmi era întunecată de gândul că va trebui să escaladez din nou stânca şi mai ales să glisez pe perete în sens invers. Am făcut aceeaşi împarţire mentală a viitorului ca şi în studenţie: înainte de examen / după examen. Dar ştiam că sunt pe Mâini bune. Stânca nu a ridicat nici un fel de probleme, dar peretele ... woau!
Încercarea 1: plin de optimism mă asigur de coardă şi încep glisarea. Mă împing în perete cu picioarele şi mă trag în mâini de coardă ca să ajung la carabă, să mă asigur dincolo de ea. Incredibil, nu reuşesc! Mă odihnesc atârnat în ham deasupra apei, lipit de perete. Degetele încep să îşi piardă dexteritatea. Hm, cine are nevoie de ea?!?!?
“No, hai Sergiu că poţi!”
încercam eu să mă încurajez. Încă o dată! Archzzz! Strâng din dinţi, îmi adun forţele mentale şi ... eşuez din nou!
“Sergiule ... ai o problema, hai acasă!”
Aşa că revin pe stânca de pe care am plecat şi am lăsat pe alţii să-şi încerce norocul. Si uite că ei au reuşit! Auch, no acum e acum!
„Ce te faci Sergiule cu onoarea ta de speolog-alpinist ... este cam harcia-parcea!?!? De ce m-aţi trădat voi, mâinilor?”
Tentativa no.2: am rămas despărţiţi de civilizaţie printr-un zid umed, într-o peşteră întunecoasă în munţii Apuseni! Mă odihnesc din nou, îmi încălzesc mâinile şi zic:
“Nu se poate să nu se poată!”
Apuc hotărât de coardă şi mă apropii minunat de aproape de carabă. Mai am atât de puţin! Sunt lângă ea!
“Hai Sergiule! Mâinilor, să nu mă dezamăgiţi! Trage!!!”
Hm … se pare că azi nu e ziua lor de glorie! Ce se gândeşte Sergiu:
să le dea muşcătură de ajutor, evident!
Detalii: în secundele petrecute în apropierea corzii plin de speranţă că voi reuşi, capul şi gura îmi era fericit aproape de un capat de frânghie care se întâmpla să fie şi el pe acolo ...
“Eureka! Apuc capul frânghiei cu dinţii şi în felul astă obţin plusul de forţă de care mai aveam nevoie ca să revin la civilizaţie! Minunată idee!” (asta ca să vezi câtă încredere am în dentistul meu!)
Gândit şi făcut! Apuc frânghia plin de nadejde în dinţi! Gata! Nu mai citi mai departe! Nu vrei să ştii ce a urmat!

...
Mâinile intră subit în grevă.
Lasă tot greul pe umărul dinţilor.
Iar aceştia din urmă se hotăresc la fel de repede că situaţia îi depăşeşte.
Cad în gol.
Mă opresc în frânghia de siguranţă.
Mă balansez puţin.
Mă stabilizez.
...

Scurt invetar stomatologic: molari: prezenţi, premolari: prezenţi, canini: prezenţi, măsele: prezente. Poziţii ... ok. Horeaaaa ... mulţumesc!
În cădere, ca şi souvenir, dinţii mei s-au gândit să ia cu ei şi banda de la capătul corzii care era acolo menită să impiedice deşirarea. Nu acelaşi lucru s-a văzut din exterior.
Schimbare unghi de vedere, Miti: după stabilizarea “eroului” nostru, el scoate din gură ceva şi aruncă în apă.
Două variante:
  • câţiva dinţi,
  • o bucată proaspat muşcată din stâncă!
... Ce bine că nici una din ele nu s-a dovedit a fi adevărată …
Revin pe stânca mea ce-a de toate zilele.
”O, “mama, unde eşti? Bate-mă de vrei, dar vin-o să mă iei!” ...cum zice cântecul.

Trece şi Miti. Eu şi cu Alex priveam cu jind la colegii noştri aflaţi în siguranţă pe mal, atât de aproape de civilizaţie, iar noi atât de departe...
Dar, atenţie, ni se pregăteşte ceva! Un sistem ingenios de învingerea gravitaţie pe bază de muncă în echipă şi prieteni. Minunat, se pare că noul sistem e găndit să funcţioneze cu 0 kgf dinţi şi 20% din kgf mâini anterioare. Am fost traşi spre civilizaţie, împotriva forţelor naturii, cu ajutorul unei frânghii trase de cei mai bravi dintre noi, am glisat spre mal.
Doamne, ce bine este să ai nadejde!
Şi ... ca un naufragiat îmi venea să îmbrăţişez stânca şi pe salvatori. M-am simţit neputincios; pentru prima dată în viaţă am simţit că fizic nu pot singur. Dar am ştiut tot timpul că nu sunt singur …

Drumul spre corturi a fost lipsit de peripeţii deosebite. Totuşi la ieşire ne-a aşteptat o altă surpiză: o ploaie torenţială cu tunete şi fulgere. Asta ca să fie sigur că nu rămâne vreo parte nefăcută ciuciulete din noi.
Ei, cam asta, fost ... într-o “plictisioare” zi din tabăra de supraviţuire, careia i-am supravieţuit atât eu cât şi dinţii mei.

No, unde mergem la anu’ ?

Sergiu,
cu toţi dinţii lui