Fac cum simt?
Creştinismul nu funcţionează pe bază de "fac cum simt". Dacă aş face doar ce aş simţi, când aş simţi m-aş duce de râpă. Universul e stricat, eu = parte a lui, merge natural în jos spre haos, sau să zic în sus spre o creştere a entropiei pentru a atinge echilibrul şi calmul absolut?
Oricum, eu cred că, nu funcţionează cât eşti insuficient de matur ca să simţi "ce trebuie".
Chiar, ce trebuie să simt? Voi, cei maturi, ce ziceti?

9 comentarii:
Eu zic ca e bine in viata sa faci ce simti atunci cand simti! In ceea ce priveste crestinismul, prefer calitatea in defavoarea cantitatii. E mai bine sa mergi la biserica atunci cand esti pregatit sa te rogi si sa simti comunicarea cu Dumnezeu, decat sa mergi des - ca o rutina - si sa iesi de acolo la fel cum ai intrat! Lucrurile de azi nu mai sunt ce erau o data! ;)
„fac cum simt” e instinct, animalism, nu cred că există oameni care fac cum simt, ci există oameni care fac cum cred. Aparent mulți oameni au un comportament instinctual, dar de fapt este un comportament ales voluntar la baza căruia stă un „fac cum cred”.
Mă gândeam la un fel de dedicare voluntara calitativă fără să fie sacrificată calitatea. Este posibil aşa ceva, sau sunt prea idealist? :) Nu-mi place rutina ... fug şi eu de ea şi uneori mă ajunge din urmă ...
In viata ne conducem mai mult dupa instinct, adica "fac cum simt", decat dupa rationament, adica "fac cum cred"! :)
Au contraire, suntem conștienți de ceea ce facem atunci când facem, așa că facem cum credem. Doar inconștienții fac cum simt.
Daca am fi constienti de ceea ce facem atunci cand facem, nu am mai gresii si ca atare, nu am mai avea ce regreta in viitor! Daca nu mai avem regrete, atunci suntem perfecti! Si suntem oare?!
Pe de alta parte, nu sunt putini cei ce regreta ca nu au facut ceva anume cum sau cand au simtit, chiar daca asta ii face putin inconstienti! ;)
Tocmai pentru că suntem supuși greșelii am spus „facem cum credem” și nu „facem cum știm”. Credem că știm. Dar credem, suntem conștienți de ceea ce facem; cu excepția reflexelor, orice acțiune a noastră e dictată de noi creierului.
hehe, vad ca Mirela si Alexxed se cred maturi, din moment ce raspund aici.:-)Sau confundam colegialitatea cu maturitatea?:P Atunci incerc s-o fac si eu. Stiu raspunsul: NU stiu!
Am intalnit oameni care merg pe principiul "mai bine sa regret ce n-am facut, decat sa regret ce am facut" si ca urmare sunt foarte prudenti&invata din greselile altora. Ei, daca reusesc sa treaca de ispita fericirii afisata de cei care "isi traiesc viata la maxim" si reusesc sa-si de-a seama ca e iluzorie, devin fericiti, pentru ca "less is more" si exista o bucurie a banalului si a simplitatii la care ajungi numai prin cumpatarea de acest gen. Din pacate, majoritatea devin frustrati. :-)
Cealalta categorie, a celor care nu vor sa regrete ca n-au incercat cutare sau cutare lucru....hmmm.... sunt aproximativ niciodata fericiti, :-)mereu in cautare de senzatii tari, impinsi de la spate de adrenalina care cere constant Noul ca sa ramana in alerta.
Proust spunea "sa lasam femeile frumoase barbatilor fara imaginatie".:-)) Cam asa gandesc si eu despre trairea in senzorial. Cum ar veni, gasesc poezie cand vad un marfar cum trece prin gara si senzatiile mele sunt efort mental nu hrana gata mestecata de alte guri: discoteci, betii&alte minciunele. :-)
Sunt in tabara "mai bine regreti ce ai facut si iti inveti lectia", in defavoarea celei in care "regreti ce ai fi vrut sa faci si ai renuntat din cauza ca X te-a avertizat de greselile lui". Fiecare percepe lucrurile diferit si daca cineva a gresit in situatia X, asta nu inseamna ca exact asa voi proceda si eu, poate voi aborda lucrurile altfel. Daca am fi tot timpul prudenti si ne-ar fi frica sa gresim, am pierde ce e mai frumos in viata: cunoasterea!
Orice experienta pozitiva sau negativa ne face mai intelepti, secretul ar fi sa vedem partea pozitiva din experientele negative si sa ne invatam lectia. Si mai ales, sa-ti cunosti limitele.
Trimiteți un comentariu