Celui care pleacă
de Lavi
Îți cânt cuvinte magice-n ureche,îți spun în limba noastră taine,
îți dau în dar comori fără pereche,
dar tu... n-asculți și nu-nțelegi...
Și limba noastră e, de fapt,
doar limba mea.
Și-a dragostei.
Tu n-o cunoști. Ci doar o-ngaimi.
Ai învățat două cuvinte: "te iubesc";
și le repeți cu frenezie precum
copilul care a-nvățat să spună
"mama"
Ți-am pictat lumea
în culori necunoscute omenirii.
Erau culorile iubirii.
Dar tu, vedeai doar acuarela...
și le-ai șters în joaca ta.
Și-acum m-opresc.
Căci am văzut, ești mult prea pământesc
și dragostea e grea povară
pentru tine...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu