sâmbătă, iunie 04, 2011

Cauză - efect

Lipsa mirosului m-a făcut mai cerebral, mai puțin sensibil la emoții de moment. Am predispoziția să fiu mai stabil emotional. Nu urc la cote înalte de fericire / extaz instinctual - irațional (bazat pe mirosuri) și probabil că nici nu cobor spre grețuri și adâncimi întunecoase. Plaja mea este undeva mai pe la mijloc. Ceea ce este ok ... doar că uite așa s-ar putea să îmi explic de ce nu înțeleg eu poeziile și melodiile și cărțile în zonele unde există multă pasiune / durere. Deci aș putea zice că am o capacitate de empatie truchiată la extreme (dar pe mijloc funcționează admirabil). Și pentru că nu am access la emoțiile trezite de mirosuri / nu am accees decât limitat la bucuriile atât de comune în esența de a mânca / a mirosi o iarbă proaspăt tăiată; creierul/personalitatea s-a orientat pe alte alernative. Așa s-ar putea explica înclinația mea spre creație, spre abstract poate. Ajung la concluzia ca nu este o alegere: este un fapt, o consecință ... ceea ce sunt, ceea ce fac.

Acum îmi dau seama de ce îmi place așa de mult Orson Scott Card. Este incredibil de rațional în relațional: în universurile lui totul e cu scop și interes și e logic. Nu e loc de emoții / mirosuri / irațional. Toate personajele lui sunt ... ca și mine, doar ca versiuni mai evoluate, mai idealizate.
Eu nu sunt chiar asa de rațional, nu am explicație pentru tot. Super tare ...

Niciun comentariu: