sâmbătă, aprilie 17, 2010

Un platan reflectat în ecran

Un vânt care adie ușor. Arta culinară dusă la un nou nivel: tocană de porc cu cartofi fierți. Pași făcuți în proiectul "leagănul". Un os cu semnificații personale. Iterator și Composition. Mâine BIC la mine. Primul articol "outdoor". E frig. E primăvară.

duminică, aprilie 11, 2010

PrioriPost și alte întrebări

Întrebare1: cât face o scrisoare trimisă prin prioripost din Timișoara pâna la Dumbrăveni?
Răspuns la ghișeu: maxim 48h.
Realitatea: mai bine de o săptămână.

Întrebare2: unde și de pe ce scriu?
Răspuns: din ____ de pe ____, cu bucurie!

sâmbătă, martie 27, 2010

Oameni și fructe

De dimineață m-am gândit ... oamenii sunt ca niște fructe:

  • unele se coc mai devreme, altele mai târziu,
  • unele se coc primăvara, altele le pui sus pe dulap, toamna, să se coacă,
  • unele sunt mai ușor de digerat altele mai greu,
  • de unele te saturi mai repede decât de altele,
  • unele se păstrează mai ușor altele mai greu,
  • unele sunt mai ușor de cules decât altele,
  • unele merg mâncate împreună,
  • unele țin de foame, altele ...
  • unele au coajă groasă, altele ....
Dar toate au în comun nevoia de a fi udate, nevoia de a-și împlini menirea, de semnificație în grădina Silvicultorului.

vineri, martie 19, 2010

Momente de viață

Luni: departamentul a mâncat împreună,
Marți: o pregătire de bic peste așteptări,
Miercuri: răsărit cu El + un ppt nocturn,
Joi: stuplex4 la oscet,
Vineri: un ceai și o prăjitură,
Sâmbătă: codecamp + planuri tâmplărești,
Duminică: un bic intim + un AG.

Un Domn peste toate! O săptămână și o primăvară frumoasă, la Mureș și în sufletul fiecăruia!

luni, martie 08, 2010

Marcel Iureș

O voce caldă și niște cuvinte străvechi:

O săptămână frumoasă.

sâmbătă, martie 06, 2010

Oamenii norilor

Era odată un prunc mic și blond.Locuia pe un norișor alb și pufos împreună cu familia lui. La mică distanță erau alți norișori, la rândul lor populați. Oamenii-norilor se vizitează din când în când. Pentru asta este rețeaua de podurile de frînghii. Vizitele se pot dovedi periculoase. Poți cădea pe Pământ. Pentru că ... dincolo de marginea norilor, privind în jos este Pământul. Este departe, departe. De fapt norii sunt situați la diverse altitudini. Există o corelație între altitudinea la care plutește un nor, dimensiunile lui, felul și numărul locuitorilor. Cu cât este mai sus, cu atât este mai mic, găzduiește un număr de oameni mai mic mai speciali. Chiar și culoarea lor diferă. Sus sunt mai albi.

La început, toți se nasc și trăiesc în nori. Unii se nasc la joasă altitudine. Nori la diverse altitudini ... Unii mai sus, unii mai aproape de Pământ. În funcție de oaspeți, pe parcursul zborului-viață un nor pierde sau câștigă altitudine. În general zborurile norilor de la joasă altitudine tind să fie mai zbuciumate. Sunt curenți mai puternici. Obstacole. Am văzut chiar și accidente. Coliziuni cu munți înalți sau prăbușiri în mare.

Sprijinită de fiecare nor era o scară lungă, lungă care duce jos. Uneori norul devine mic, se contractă, devine neîncăpător, inconfortabil, sau navigatorul se simte sigur, sau este curios de ce este dincolo de marginea norului. Oricare ar fi motivul, navigatorul alege [oare chiar alege?] de cele mai multe ori să coboare. Privește peste marginea norului și ... îl ia cu amețeală. Totuși este constrâns să coboare. Sunt cazuri de navigatori curajosi care sar în gol, fără sistem de siguranță, fără parașută. Aterizează pe căpițe de fân sau se zdrobesc de stânci.

Apoi, oricum am lua-o, drumul înapoi este mult mai anevoios. Gravitația îi țintuiește de Pământ. Vînturile vremurilor îi rostogolește. Încearcă să se agațe de diverse scări care mătură suprafața Pământului. Unele se rup. Unele sunt false. Dar sunt și adevărate. Și sunt oameni ai norilor care stau în capul scărilor și ajută. Mai mult, sunt oameni cu aripi care nu depind de scări. Se pot ridica oricând doresc. Unii sunt suficient de mari încât pot lua un pământean în zbor. Un lucru este cert: oamenii-norilor ajunși pe Pământ păstrează amintirea norilor și a zborului toată viața.

Există un Turn de Control care monitorizează toate zborurile. El se îngrijește de coliziuni-îmbrățișări, de nori, frănghii, scări, Pământ, de întregul circuitul. Domnul din turn, ne vrea pe toți înaripați.

La un moment dat pruncul a făcut 3[0] ani.

luni, februarie 22, 2010

Cioplitorul în viață

Când eram copil, stăteam acasă
Și ciopleam lemn pe terasă.
Despicând firul de ață,
Anii trec, acum cioplesc în viață.
NOTĂ: prima mea "poezie" scrisă vreodata. Ocazia: un recital artistic al echipei de schiori avansați din cadrul taberei de schi Parang 2010. Pozele sunt pe drum ... sunt aici.

sâmbătă, februarie 13, 2010

Despre fortărețe

Oamenii înaintând în viață, constriesc fortărețe. Își înconjoară sufletul de copil, curiozitățile, visele, dansul, râsul cu ziduri de gânduri, de îngrijorări, de experiențe. Dar! Dacă ai răbdare, dacă cauți, dacă crezi în existența unui castel cu nenumărate camere, ferestre, șeminee, turnulețe, creneluri s-ar putea să dai de o fisură în ziduri și să poți arunca un ochi. Apoi să găsești o spărtura nepăzită și să pătrunzi cu sfială în interior. Sau, cu un sufleto-piolet (exclus folosirea unui sufleto-târnăcop, este o lucrare de înaltă finețe!) să lărgești o fisură. Atenție, în acest fel te faci vinovat de slăbirea structurii de rezistență! Cel mai bine cauți o ușă și aștepți să se deschidă. Poți să bați, să știe că ești la ușă, în general sunt straji pe metereze. Dar uneori obosesc, ca și Zangra. Nu căuta clanță, este doar pe interior. Mai este Cineva, Înaripat, care vede de sus, pentru care zidurile nu sunt o piedică. Totuși nici El nu intră neinvitat.
Cum comunică fortărețele? Înalță nori de fum, zmee? Trimit mesageri? Sunt mobile? Pot redeveni organice?

"Comunitățile noastre sunt pline de oameni disperați să se dezbare de povara lor în prezența altuia, să fie cunoscuți la un nivel în care singurul antidot împotriva disprețului este harul, să se afunde în apele întunecate ale morții în timp ce sunt apucați și susținuți de mâini puternice care promit să îi ridice la o viață nouă." Din Larry Crabb, Conectarea interpersonală.
Avatarul ... bifat. Vise privite în 3D. Ale tale? Schi.

marți, februarie 09, 2010

Alo, centrala?

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.

"Alo, Centrala!"
,am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:
"Centrala."
"Mi-am ranit degetul..."
- m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"
- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."
- am bolborosit.
"Iti curge sange?"
- m-a intrebat vocea..
"Nu,"
- i-am raspuns.
"M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?"
- m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,"
- spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia. .. M-a ajutat si la matematica ... Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o,
"De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet,
"Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala."
- mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?"
- am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:
"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine.
"Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand:
"Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"

O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras,
"Deci tu esti, intr-adevar, "
- i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb,"
- zise ea,
"daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere,"
- mi-a spus ea.
"Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?"
- m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten...Wayne. ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta,"
- mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus,
"Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?"
"Da."
- i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi?
de la Lore

sâmbătă, februarie 06, 2010

Un tărâm numit Narnia

Un tărâm în care domnește un Leu.
Un tărâm în care copii învață să fie oameni.
Un tărâm care există în noi.
Un tărâm pe care îl putem aduce mai aproape.
Un tărâm în care uneori ninge.
Un tărâm în care se dau lupte.
Un tărâm cu istorie.

joi, ianuarie 28, 2010

o seara la oscet cu ...

Sherlock Holmes. A fost organizată de o echipă specială, a fost o seară specială. Cu reușite și cu ... lucruri care puteau fi și nu au fost. Cine nu are un oscet ... să-L caute!

marți, ianuarie 26, 2010

Iarna la Mureș

Era un ținut al ierni. Soarele împărțea cu zgârcenie căldură. Zăpada scânteia sub un un unghi mic făcut cu razle de dimineață. Frigul mușca din extremități. Totul părea nemișcat. Doar noi doi. Noi și albul zăpezii, contrastul pădurii, cărarea și albastrul cerului profilat printre crengi. Pașii ne erau scârțâiați de alb. Greșit! Nu eram doar noi. A fost și o veveriță care ne-a însoțit și încântat o perioadă. Nu era din aceea foto-model, care să se lase ușor fotografiată. Era din aceea sprintenă, veselă, liberă. A fost o provocare să o surprinzi. Dar am făcut-o! Poze.

Sau, mai simplu: este minunat să ai prieteni!

luni, ianuarie 18, 2010

De ale lui Mark Twain

Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul. Din fericire, toată lumea bea apă.

Un copilaş este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc.

Ridurile ar trebui pur şi simplu să arate numai unde au fost zâmbete.

Civilizaţia este multiplicarea fără limite a necesităţilor nenecesare.

Iulius Cezar e mort demult, Napoleon Bonaparte a murit şi el, şi nici eu nu mă simt prea bine...

De regulă, este mai bine să meriţi cinstirea fără să o capeţi decât să te bucuri de ea fără să o meriţi.

Dacă aveţi o îndoială, spuneţi adevărul.

Dă şansă fiecărei zile să fie aceea cea mai frumoasă din viaţa ta.

Nu poţi să te bazezi pe ochii tăi atunci când imaginaţia ta a luat-o razna.

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora si vei produce uimire altora.

Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare.

Dacă spui adevărul, nu va trebui să ţii minte nimic.

În încercarea de a fi bun, omul nu poate să nu se supraobosească.

Cel mai bun mod de a te înveseli este să încerci să înveseleşti pe cineva.

Elveţia este pur şi simplu o stâncă masivă, zgrunţuroasă, mare, cu un strat subţire de iarbă întins peste ea.

Tristeţea se poate descurca şi singură, dar ca să fie ea însăşi, bucuria are neapărată nevoie să fie împărtăşită cu cineva.

Durerea o poţi încerca în singurătate, însă bucuria pentru a o cunoaşte într-o măsură deplină trebuie să o împarţi cu cineva.

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.

Cinemateca cu cartofi copți

A fost ediția a II - a. Alți prieteni, alți cartofi, aceeași casă, aceeași atmosferă. "O viață cu prieteni este o viață neirosită." - parfrazare după Mark Twain.

sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Lucrările continuă

Despre prieteni

Prietenul numărul 1 este alter ego-ul, cel prin care descoperi că nu ești singur pe lume, deoarece face dovada că îți împărtășește (în chip neașteptat) toate bucuriile cele mai tainice. Nu trebuie să depășești vreun obstacol ca să ți-l faci prieten; tu și el vă îngemănați ca două picături de ploaie pe geamul ferestrei.

Prietenul numărul 2 este cel cu care te contrazici în toate privințele. Nu este atât un alter ego, cât un anti ego. Desigur, îl interesează aceleași lucruri ca pe tine; altminteri nu ar deveni prietenul tău. Însă le-a abordat pe toate dintr-un unghi diferit. A citit toate cărțile cuvenite, dar a rămas din fiecare cu ce nu trebuia. E ca și când ar vorbi aceeași limbă, dar ar pronunța-o gresit. Cum este posibil să spună bine ce spune, și totuși invariabil să dea greș? Este la fel de fascinant (și exasperant) ca o femeie. Când te apuci să-i îndrepți ereziile, descoperi îndată că și el s-a hotărât să le îndrepte pe ale tale! Accepți cu îndârjire provocarea, te avânți în necunoscut, seară de seară, ori poate la plimbare pe un drum de țară căruia nici unul nu îi aruncă nici măcar o privire, în timp ce fiecare descoperă forța croșeelor celuilalt, adesea mai degrabă ca dușmani care-și poartă reciproc respect decât ca prieteni. De fapt (deși nu pare așa la vremea respectivă), fiecare înrâurește gândurile celuilalt; din această luptă crâncenă, perpetua, izvorăsc o comunitate mentală și o afecțiune profundă.
C. S. Lewis – Surprins de Bucurie

marți, ianuarie 05, 2010

Despre planuri

Fă-ți planuri din timp. Nu ploua când Noe s-a apucat de corabie. Richard Cushing

Planurile nu înseamnă nimic. Planificarea e totul. Dwight Eisenhower

Planificarea pe termen lung funcționează cel mai bine pe termen scurt. Doug Evelyn

Un scop fără un plan rămâne o simplă dorință. Antoine de Saint-Exupery

Există oameni care trăiesc într-o lume a viselor. Există oameni care se confruntă cu realitatea. Și există oameni care transformă visele în realitate. Douglas H. Everett

Planurile rămân doar bune intenții dacă nu degenerează în efort susținut. Peter Drucker
creditele pentru traducere merg spre Dana

luni, ianuarie 04, 2010

It's a Wonderful Life

Încă unul tăiat de pe listă! Cumpărat azi cu complicitatea unei albinuțe. Mulțumesc. Viața bate filmul. Câteva poze aici. P.S. Mai trebuie My Fair Lady & Marry Poppins.

luni, decembrie 21, 2009

Tonomat de rugăciuni

Era pe o stradă lăturalnică, iluminată difuz de un felinar, îndepărtat. Asfaltul din față era spart, printre crăpături s-au ițit smocuri de iarbă. Era fixat la o înălțime medie, accesibil tuturor vârstelor. Era ponosit, ros de vreme și vremuri apuse. Avea un ecran mânjit, pe care abea se mai putea descifra meniul. Avea și o tăbliță de instrucțiuni din aluminiu îndoit pe la colțuri:

Introduce-ți fisele, apoi selectați Rugăcinea. Exemplu: 50 de bani, Tatăl Nostru, pe tasta 1. ...
Restul nu se mai descifra. Probabil ca erau și altele. Poate puteai să le personalizezi! Poate să le combini!
Undeva, în dreapta, tot pe partea din față, era și o mufă de căști cu o iconiță mică deasura pentru a-i sugera utilitatea. Sub ea o alta, A/V. Erau murdare. Oare mai funcționau?
Pe jos erau împrăștiate monede de 10 și 50 de bani. Ceva mai încolo, monezi mari, aurite, subțiri cu chipul unui mare domnitor, poate a lui Mircea Cel Bătrân.

P.S. Probabil mi se trage de la automatele de bilete din stațiile de metrou și cele de lapte din piețe. O săptămână frumoasă!

marți, decembrie 15, 2009

Spray de timp

Am visat științifico-fantastic! Yupee! Uite!

Un spray care pulverizat în jur, dă timpul înapoi pe o anumită suprafață. Este cu instructiuni de folosire: dacă pulverizezi X vaporii, dai timpul înapoi cu Y ore, pe o suprafață de Z metri. Efectul vaporilor durează W ore. Este recomandat cu caldură, să ai grijă să nu te întâlnești cu tine, cel din viitor, pentru a evita eventualele paradoxuri.
Prima zăpadă. Romantic.fm. Celtic Woman. Da, am fost și plecat.