sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Despre prieteni

Prietenul numărul 1 este alter ego-ul, cel prin care descoperi că nu ești singur pe lume, deoarece face dovada că îți împărtășește (în chip neașteptat) toate bucuriile cele mai tainice. Nu trebuie să depășești vreun obstacol ca să ți-l faci prieten; tu și el vă îngemănați ca două picături de ploaie pe geamul ferestrei.

Prietenul numărul 2 este cel cu care te contrazici în toate privințele. Nu este atât un alter ego, cât un anti ego. Desigur, îl interesează aceleași lucruri ca pe tine; altminteri nu ar deveni prietenul tău. Însă le-a abordat pe toate dintr-un unghi diferit. A citit toate cărțile cuvenite, dar a rămas din fiecare cu ce nu trebuia. E ca și când ar vorbi aceeași limbă, dar ar pronunța-o gresit. Cum este posibil să spună bine ce spune, și totuși invariabil să dea greș? Este la fel de fascinant (și exasperant) ca o femeie. Când te apuci să-i îndrepți ereziile, descoperi îndată că și el s-a hotărât să le îndrepte pe ale tale! Accepți cu îndârjire provocarea, te avânți în necunoscut, seară de seară, ori poate la plimbare pe un drum de țară căruia nici unul nu îi aruncă nici măcar o privire, în timp ce fiecare descoperă forța croșeelor celuilalt, adesea mai degrabă ca dușmani care-și poartă reciproc respect decât ca prieteni. De fapt (deși nu pare așa la vremea respectivă), fiecare înrâurește gândurile celuilalt; din această luptă crâncenă, perpetua, izvorăsc o comunitate mentală și o afecțiune profundă.
C. S. Lewis – Surprins de Bucurie

Niciun comentariu: