miercuri, octombrie 15, 2008

Speranţa

dacă moare e grav. După ea nu mai e culoare, nu mai e viaţă. Vorba unuia mai bătrân:

"Lasaţi orice speranţă, voi care intraţi!"
... asta fiind scris la intrarea pe un tărâmul lui Scaraoschi în viziunea dânsului.
Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare. [Langston Hughes]
Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer. [Yukio Mishima]
Nu pentru toate visurile s-au putut construi ascensoare. [Vasile Ghica]
Din popor:
Ce nu te omoară, te face mai puternic.
Orice picior în fund, e un pas înainte.
Pe scut sau sub scut.
Dintr-o situatie fără ieşire trebuie să ieşi ori învins ori învingător. [Florin]
Când viaţa îţi dă o lămâie, fă-ţi o limonadă!
Mai multe citate aici. Azi sunt portocaliu.

sâmbătă, octombrie 11, 2008

Carnet de legitimare FRTA

Nu, nu e buletin, nu e nici carnet de partid, este ... Carnet de legitimare ca membu al Federaţiei Române de Tir cu Arcul, eliberat la data de 06.08.2008! Exact 2008!
Azi am terminat Cartea. E toamnă şi e frumos. Unde vrei să mergi azi cu bicicleta?
P.S. matriţa pentru laminat durează ... o vrei ieftină sau repede, ambele nu se poate.

joi, octombrie 09, 2008

oare?

We could change the world if God would give us the source code...
Nu cred, dar îmi place formularea, mă face să mă simt cu potenţial!
Un sâmbure de adevar este ... doar că e vorba doar de o parte a codului.

P.S. uite, nici cu amoniacul nu-i de şagă.

marți, octombrie 07, 2008

Întâmplări de pe Planeta !Roz

Firesc e oare să aştept sprijin atunci când am nevoie?
Firesc e oare să faci ceva când nu ai nimic de câştigat?
Firesc e oare ca rotiţele să nu fie ajutate să se învârtă nedisturbate?
Firesc e oare ca să trimiţi mail în loc să treci strada?
Firesc e oare să fiu dezamăgit?
Firesc sau nefiresc?

Radio Romantic vs. Radio ZU

Bună dimineaţa ... nu a mai fost aşa de bună când încercând să ascult Radio Romantic pe 95 FM am dat peste Radio ZU & peste Marele Buzdugan. Profund dezamagit: Radio Romantic FM înlocuit cu Radio ZU în toată ţara, mai puţin în Bucureşti.De ce? Îmi vreau romanticul înapoi. Suntem împreună de ani de zile ... pe bicicletă, pe maşină, în casă.
NOTĂ: am frigider!!! Cine mai ascultă radio??!?!

vineri, octombrie 03, 2008

propunere pentru şoferi

  • înainte de a conduce o maşină, să fi pieton, (asta e oricum inevitabil);
  • înainte de a conduce o maşină, să fi biciclist ... cam 4 ani.
... să participi la trafic, în calitate de "donator de organe", cum îi place unui prieten, să ne numească pe noi bicliştii.
Atunci ... vei avea o imagine mai exactă a ce înseamnă traficul.

Recomandări:
  • uită-te de 2-3 ori, chiar în directia soarelui, dacă trebuie, înainte de a porni de pe loc!
  • nu presupune că biciclistul nu există, sau că e de "datoria" lui, din instinct de conservare, să oprească, când tu eşti pe drum secundar şi el pe drum principal.
  • dacă ai oprit pe dreapta, nu deschide uşa înainte de a te asigura că nu vine un biciclist din spate.
  • dacă depăşeşti un biciclist, lasă o distanţă sigură, mai ales dacă eşti un tir, autobuz & hammer.
... inspirate din experienţe de ciclo-viaţă-timişoreană, pe durata a ~ 7 ani. Vise livrate aseară.
Uite, la final şi http://www.bicyclesafe.com.

miercuri, octombrie 01, 2008

php -l

Sapă Sergiu de mai bine de 2 săptămâni, prin baze de date, tabele, scripturi, printre butonagi de php & java, sysadmini, dbadmini, traininguri, magazine de lucru (workshop-uri, Alex ai cuvântul!), îşi îneacă nişte corăbii, se dă peste cap (are cască de biciclist, aşa că e asigurat!).
Dar ... de dimineaţă a răsărit soarele şi lucrurile încep să se lege: nu rulează scriptu'. De ce? L-a scos cineva din cronjob? Nu! Script-ul crăpa de la o erore de parcurgere!
Concluzia: php -l!

marți, septembrie 30, 2008

Wroclaw 2008

jazz-funky-blues, pitici, parcuri, poze, panorame, pizza. 
asta ... când nu eram la birou.

sâmbătă, septembrie 20, 2008

cucu

... obiectiv turistic de prim rang pentru Robert (a fost şi pentru mine, a fost şi pentru mama lui), încă de cum intră pe Racoviţă, ilustrat prin scandări: "cu cu, cuc u, cucu!"

miercuri, septembrie 17, 2008

Cu glezna în Retezat / Pas cu pas prin Retezat

Cu 3 săptămâni înainte de tabără am reuşit să îmi luxez glezna piciorului drept.
Dacă îmi dă voie doctorul pe munte, mă duc!
Mi-a dat... zupper!
Mă înarmez cu 2 glezniere, 2 beţe telescopice, diclac 5% gel şi încredere că Dumnezeu îmi va purta paşii. Ar fi trebuit să încep cu încrederea în El şi apoi în doctori, cârje şi bandaje, dar ca de atâtea ori, Îl "deranjez" după ce mi-am făcut toate celelalte preparative. [Noroc că e credincios!]
Renunţ [cu părere de rău] la varianta grea dar ... tot am să merg în tabără şi dacă trebuie fac mâncare şi păzesc corturile, şi tot o să am parte de aer curat şi peisaje frumoase, aşa gândeam înainte de plecare, când încă şchiopătam.
Şi acum în tabără.Nu se poate să stau la corturi, dacă merg cu grijă am să pot face ceva ture prin jurul corturilor.
După prima zi: Ei, vezi că poţi?!
La fiecare plecare în traseu mă gândeam dacă nu ar fi mai bine să nu-mi forţez norocul.
La fiecare întoarcere din traseu, eram fericit că m-am întors teafăr şi sunt cu un traseu mai aproape de a mă întoarce pe picioarele mele acasă.
Fiecare picior ridicat de pe pământ însemna un pas în necunoscut, un pas prin credinţă.
Fiecare pas pus ferm pe o piatră reprezenta o mică victorie, o mulţumire adusă Lui.
Şi uite aşa, pas cu pas, am ajuns să pun piciorul pe Piatra Iorgovanului, să mai calc încă o dată la 2509 m altitudine pe Peleaga, să mă aventurez într-un traseu nemarcat, să mă caţăr pe Judele. Am navigat la 75% din viteză, cu un consum suplimentar de energie. A meritat fiecare pas!
Am îndrăznit să suflu uşurat abea când m-am văzut în maşină. Cu ce drept? De parcă nu pe asfalt am călcat strâmb prima dată!
Luni, colegii de servici: No, te-ai întors întreg? Asta pentru că înainte de a pleca şi-au manifestat îndoiala iar eu le-am recomandat să fie cu ochii pe Reality TV.
Concluzie: în tabăra asta am învăţat cel mai bine valoarea paşilor mici & cum poate completa voinţa (care vine tot de la Domnul) neputinţa fizică.

luni, septembrie 15, 2008

Parfumul

În urmă cu ceva timp ziceam. Uite că acum câteva luni am văzut filmul şi aseară am terminat cartea. Malefic-interesantă. Inteligent-originală. O lume cu mirosul în prim plan. Cât la % e adevăr în asta?

marți, septembrie 09, 2008

3-4 zile

mâine, poate se termină lumea,
azi, aproape donator de organe pe 2 roţi,
ieri, coordonator proiect DVD,
alaltăieri, judecător între arcaşi.
... viaţă palpitantă.

luni, septembrie 01, 2008

Amintiri de toamnă

Mă inundă amintirile:

  • prima zi de şcoală,
  • ploaie,
  • ore de la 7 dimineaţa,
  • brumă şi ceaţă,
  • şi apartament prost încălzit,
  • şi stăteam cu hainele şi ciorapii pe mine, ca în cort,
  • şi sub plapumă,
  • şi nu aveam chef să ies de sub ea.

duminică, august 31, 2008

Săgeată teleghidată

Oare acelaşi mecanism, prin care orice mic eveniment (fără nici o legătură evidentă) ajunge să se comporte ca o săgeată teleghidată capabilă sa lovească în acelaşi loc dureros de la mare distanţă, nu poate fi folosit in scop constructiv, sa te facă să creşti, să zburzi?
De fapt se poate, şi se şi întamplă ... când esti îndragostit, dar în restul cazurilor, există o forţă "gravitaţional-spiritual-sentimentală" care te trage în jos în bătaia săgeţilor teleghidate.

luni, august 25, 2008

RT::Supravietuire Retezat 2008

Luni

  • Autocar Timişoara - Haţeg,
  • David întârzie,
  • în autogară ne întâlnim cu restul trupei,
  • microbusul marca Mercedes urcă frumos la deal,
  • ajungem în poina Pelegii.
  • Găsim un alt rest de trupă,
  • instalăm corturi.
  • După o vreme, un alt-alt rest.
  • Traseu pană la Tăul Peleguţa,
  • Mâncare de seară făcută la primus,
  • somn.
Marţi
  • Mi-a fost frig azi noapte,
  • azi, Piatra Iorgovanului, întâlnirea cu echipa unu (hardiştii),
  • 3 echipe, 3 trasee.
  • sms de la Iosif, hardiştii vin direct la Bucura joi.
  • Miti şi o echipă de şoc au încercat să le vină în întâmpinare, au eşuat.
  • Echipa lui Alin, s-a împărţit imediat după PI: una s-a întors pe unde a venit alta a făcut circuitul complet pe drum forestier, autostop cu salvamont (Adela singura fată)
Miercuri
  • traseu nemarcat, în căutarea lacului Slăvei ... 2 echipe, abordare de dreapta cu rapel pe şnepeni şi căţărare pe pantă de 45;
  • abordare pe stânga cu înot prin şnepeni, baie în obscurul lac denumit ad-hoc Mormoliciada (evident nume dat datorită numărului mare de mormoloci care înnotau pe acolo),
  • mers muuuult în sud şi urcat pe creastă,
  • privire de ansablu: lacul e jos sub noi, o minunăţie. Întorşi printre Ana şi Lia la corturi,
  • Rapelienii l-au văzut şi ei de sus, şi s-au divizat încă o dată, rezultând 2 echipe una care s-a căţărat pe Judele (David-Care-lasă-oamenii-în-urmă, Bogdan-Clavicula, Sabina, Cristinuţa) şi alta cu Murgu' în frunte care s-a întors la bază.
  • mare bucurie de seară: s-au intors fii şi fiicele răacitoare de pe Cernei şi Godeanu! Nu am mai avut ocazia să mai vad o aşa bucurie provocată de o reîntâlnire!
  • atmosferă SUPERBĂ: din toate direcţiile zburau impresii şi bucurii şi istorisiri
  • foc de tabără.
Joi
  • mutăm corturile la Bucura cea cu mult frig, mult vânt.
  • surpriză: nici frig, nici vânt!
  • traseu pe Peleaga; şef de trib Sergiu, sau ... să zic Cristi?
  • traseu nocturn pe Peleaga - trenuleţ de frontale pe creastă
  • David & Co. traseu nocturn pe Porţile Închise.
Vineri
  • Judele, v.2 cu Miti,
  • coborâre cu adrenalină, detalii la Cami.
  • o nouă scindare, Piri duce lumea pe Retezat pentru 2 reprize de Wist
  • Sabina solitară, e pescuită de hardiştii plecaţi să vađă Galeşul - salvamontul a putut să bea în continuare!
Sâmbătă
  • Pleacă jumătate din tabără,
  • relaxare cu afine pe la lacuri
  • traseu pe retezat cu Sorin şef de trib
  • festin culinar la prânz şi seară
  • cântece folk & creştine & bancuri.
Duminică
  • Noaptea a plouat,
  • dimineaţa soare!
  • microbus dotat cu un scaun pliant şi unul de lemn cu spătar!
  • adunarea şi la gară
  • mafioţii în gară la Ohaba
  • pe tren - cocktail inedit într-o sticlă de lapte
  • a fost frumos! am fost 47!

miercuri, august 06, 2008

mega-RT


oprean - powered by Bikemap 


Distanţă: 465.5km
Durată: 26 iulie - 1 aug.
Traseu: Mastrils (CH) - Davos (CH) - Zernez (CH) - Sankt Moritz (CH) - Tirano (IT) - Colico (IT) - Erba (IT) - Lugano (CH)
Participanţi: Sergiu, Paul, Mircea, Gerry
Poze: google & pe teren.

vineri, august 01, 2008

Ziua a VII – a: Erba - Lugano

Hei, ne apropiem de final. Doar încă un hotel de verificat. E oficial: nu-mi place să fiu nomad, să dorm în fiecare seară în alt loc. Derogare fac poate dacă e vorba de cort.
Ne echipăm repede şi o ştergem cât mai repede din hotelul care a primit cel mai mic punctaj de până acum. Este 8:30. O coborâre neaşteptată ne aduce din nou pe malul lacului Como până în oraşul Como (9:15). Am oprit la o cofetărie şi am mâncat câte o gogoaşă, eu am băut un ceai, iar restul puţină spumă de cafea pe fundul unor ceşcuţe greu perceptibile cu ochiul liber. Glumesc, insă doar parţial: atenţie cum ceri cafea în Italia! Intrăm într-un supermarket, luăm provizii pe care le răvăşim jumătate de oră mai târziu pe o bancă pe malul lacului. Frumoasă privelişte: catarge, versanţi împăduriţi, pescăruşi. Uite şi barca zburătoare de la Colico! Ei, acum cu burta plină putem pleca.
Avem parte de un alt spectacol: vile elegante din piatră care emană rafinament şi stil prin toţi porii. Poduri din fier forjat suspendate peste drum pentru domenii care se întind pe ambele părţi ale drumului. Maşini sport.
Oups, la Argegno am făcut cu 200m prea devreme la stânga. Consecinţe:

  • am ajuns pe partea opusă a văii,
  • am admirat 3 sate [de vile] pe versanţi abrupţi,
  • am avut parte de singurul loc de push bike prelungit.
Am văzut şi o alimentară ambulantă: o rulotă care avea în spate o tejghea şi se oprea din loc în loc şi vindea diverse sortimente de brânză. Am ajuns în vf. la San Fedele.
Şi acum ulima coborâre ... spre lacul Lugano. E oficial: lacurile / râurile pot avea 2 culori: verde - maroniu sau alb - albastru - verzui. Lugano e din a 2-a cetegorie. O prefer. Căutăm loc de prânz.
Îl găsim: un parc de copii dotat cu cişmea şi minge spartă de şezut pe ea în Porlezza. Excelent! Mâncam restul de provizii şi apoi căutăm un loc de scaldă. Norocul ne surâde 30 min mai târziu: un promotoriu lângă un restaurant. Bifam şi lacul Lugano. 5 min pentru că se pregătea de o ploaie. Ce să mai zic, restul e istorie: intrăm din nou în Elveţia călare şi la 18:30 eram în faţa blocului lui Andreea, prietenul lui Britta. Aaa, am uitat de poza de sosire! Aplauze vă rugăm! Artificiile după ce se întunecă! Da, da, da, în onoarea sosirii noastre tot oraşul Lugano era îmbrăcat în haine de sărbătoare şi de la 22:30 va avea loc un spectacol de artificii sponsorizat de băncile elveţiene. Cred că va fi ceva superb! Hm ... sau să fi vorba de 1 august ziua naţională a Elveţiei? Posibil, oricum frumoasă sincronizare! [Uite aici ce a fost ... în 2 aug. pentru că în 1 reprezentaţia a aparţinut lui Dumnezeu: o ploaie zdravănă condimentată din plin cu trăznete şi fulgere.] Ne-am cazat la Hotel Rosa, cu 33.55 Euro/persoană, micul dejun inclus.
Hm ... îmi miroase a final ... mâine cu maşina până acasă, gata cu pedalatul! A fost ... nu am cuvinte, însă sper să se mai repete! Noapte bună, pe mâine!
Traseul pe bikemap.

joi, iulie 31, 2008

Ziua a VI – a: Colico - Erba (Anzano del Parco)

Bună dimineaţa!!! Bine că ţin jurnal, că încep să uit cum a fost pe la început. Am mâncat, am schimbat camera lui Paul şi purcedem la drum. Traseu pe malul lacului Como. Frumos. Case pe deal, strazi înguste. Au fost câteva care m-au impresionat: imaginează-ti o fâşie îngustă de pământ, mai degrabă stâncă, pe partea dreaptă a drumului. Vile cu garajul pe acoperiş, la nivelul şoselei, o privelişte acvatică pentru cei ce locuiau acolo şi un petec de gradină atent întreţinut. Dar nu, nu mă tentează, prefer o casă de lemn în zona Kloster.
Baie la prânz. O plajă cu nisip cam bolovănos, cu peşti mari, 30 - 40 cm. Nu, nu mai tai din ei, atât erau de mari. Lebădă, raţă cu pui. Mâncat la picioarele a 2 italience bătrâne fizic dar tinere în spirit aprinse de politica actuală. (numai că nu ne-au alungat de la picioarele singurei bănci aflate la umbră). Apoi au încercat să ne cumpere cu nişte bomboane. Mircea a oferit un spectacol gratis spre deliciul celor două şi a unui băiat dotat cu aparat foto. Am fost în recunoaştere prin zonă. Vile frumoase, mulţi bani sau ... o piaţă minusculă, în care cu greu poştaşul îşi întoarce scuterul, găzduieşte 4-5 numere de apartamente. Flori şi garduri şi ganguri înguste cu pereţi de piatră pe care sunt atârnate instrumente de pescuit intrate în dizgraţie. Oare felinarul plin de pânze de păianjen funcţionează? Oare cum arată noaptea. Cred că Jack Spintecătorul s-ar simţi în largul lui.
S-a mai răcorit, să mergem mai departe. Am fost nevoiţi să luam 2 "taxiuri", un scuter şi un biciclist de viteză care ne-a târât după el pe o şosea îngustă exact pe lângă autostradă. Ne-a fost de mare ajutor!
Chiar sub seară am ajuns la Anzano del Parco. Ne-am cazat la Cisa Hotel, hotel chinezesc cu 27.50 Euro/persoană. Am mâncat la restaurant. Chelnerii nu ştiu bine italiana. Aerul condiţionat a fost oprit peste noapte. Camera noastră nu a fost curăţată după foştii oaspeţi; a lui Mircea & Gerry mirose puternic a tutun. Evident eu am să dorm buştean, ne auzim dimineaţă!
Undeva tot pe la 70 - 80km am făcut şi azi.
Traseul pe bikemap.

miercuri, iulie 30, 2008

Ziua a V – a: Tirano - Colico

Dimineaţă Anna ne-a dat plăcinte cu măr. Ne-am despărţit cordial. Am aflat că şi ea este biciclistă: a făcut într-o singură zi 200km, trecând 2 pasuri din Alpi cu o bicicletă de curse, fără bagaje. Am găsit la ea 2 broşuri cu trasee de MB: hartă, profil, descriere, împărţire pe grade de dificultate. Aşa ceva ar fi frumos să avem şi noi ... doar că am avea nevoie şi de o infrastructură de drumuri mai bine pusă la punct. Mulţumim Anna pentru găzduire & masă.Am plecat din Tirano. E 9:45.
O coborâre lentă, o zi toridă. Amiază petrecută la umbra unor copaci de pe marginea drumului, unde am mâncat şi am dormit. Cea mai fadă parte a traseului: drum circulat, soferi mai puţin politicoşi ce rulau cu viteze mari aproape de noi, căldură mare, peisaje net inferioare celor la care am fost expuşi zilele precedente. Paul pierde aer. Ajungem în Colico. Este 16:00. Ne cazăm la Motel Aurora şi mergem să găsim lacul şi să facem baie. Minunat: un fel de Văliug mai avansat, dotat cu multe, multe barci cu pânze, altele zburătoare, kitesurfing. Ar trebui să încerc şi eu sportul asta ... dar m-am mulţumit cu o simplă baie. Am mers la cumpărături. Ne-am întorc în camere şi am încins un ospăţ la Mircea & Gerry în cameră. Apoi am adormit cu geamul deschis: cald şi gălăgie. Nu ţi-am spus că hotelul în care stăm este pe merginea drumului, optimizat pentru şoferii de tir. 30.00Euro/persoană mic dejun inclus. Avem şi furnici în cameră, cred că le-am adus noi de la picnicul la iarbă verde de la amiază Mă culc. Sper ca traseul de mâine să nu fie ca cel de astăzi. Azi am pedalat 80km. Diferenţă de nivel ... 180m. Noapte bună!
Traseul pe bikemap.

marți, iulie 29, 2008

Ziua a IV – a: St. Moritz - Tirano

Azi mi-am luxat glezna. Am avut parte de o vreme superbă. Am mâncat la hotel, admirând spectacolul ridicării ceţii din vale dezvăluindu-ne spledoarea munţilor scăldaţi în lumina soarelui de dimineaţă. Superb! Vizităm oraşul. Singurul loc unde am gasit floare de colţ (edelweiss) a fost într-o glastră într-o cafenea, noroc cu Gerry! (în Piatra Craiului am văzut pe lângă potecă, pe toate gardurile 1:0 pentru PC!). Poze pentru aducere aminte şi în şa: ne aşteaptă pasul Bernina! Oups, mi-am uitat ochelarii! Înapoi după ei. Rămâi cu bine St. Moritz, poate într-o zi ne vom revedea.
Mi-am ajuns oamenii după vreo 10km, când a început urcarea. Superbă, lină urcare, peisaje elveţiene de neuitat. Un geţar ne-a încântat privirile pe dreapta, o bună bucată din urcare. Mircea a găsit o brască de porţelan pe şosea. Uite aşa mi-am făcut rost de singurul suvenir din Elveţia. Aaa, şi 3 flori presate. O veveriţă speriată a uitat să mai plece din drum. Am reactivat-o tragând-o de coadă. Văcuţe elveţiene, chiar înainte de a fi vopsite în mov. Hei, suntem în vârf: Pasul Bernina 2330m. Este ora 13:00. Genial! Mâncăm pe o piatră înconjuraţi de munţi şi lacuri. Ca să se aşeze mâncarea dăm o fugă până pe Vârful cu băţ. Am ajuns la 2536m. În faţa ochilor ni se prezintă alte imagini de neuitat. Asta e ceea ce ne aşteaptă: o coborâre luuuuungă de 30km cu o diferenţă de nivel de 1900m.
Cu degetele încleştate pe frâne am început să coborâm. Dar vai, ce este pata neagră de pe şosea? Mă apropii de ea cu 33km/h. Da! Este şapca cu cozoroc a lui Mircea. Frânez în 50m. Opresc pe dreapta, las bicicleta, fug pe drum, recuperez obiectul pierdut şi dau să mă întorc repede pe margine. Ei, şi aici s-a produs evenimentul de neuitat: am călcat cu dreptul exact acolo unde se termina asfaltul şi începea griblura. Graba strică treaba. Nu cad, mai fac 3 paşi până reuşesc să mă opresc în stâncă. Of, nu poate să fie bine, mă doare, am călcat zdravăn pe el. No lasă că văd eu de el jos, acum e oricum la vale, sus în şa Sergiule, să nu începi să mi te plângi! Îi ajung din urmă, s-au oprit ca să-şi răcească şi cureţe genţile, să-şi ungă lanţurile. Le povestesc. Pornim mai departe.
Prima trecere a graniţei pe bicicletă: Eleveţia spre Italia! Doar am încetinit. Schimbări dramatice de temperatură, de la 20 şi ceva la 35! Pentru o vreme am uitat că e vară şi trebuie să fie cald. Alt stil de case (multă piatră folosită ca ornament), altă calitate a drumului.
Ajungem în Tirano. Oprim într-o intersecţie. Am aflat unde stă Anna! Să mergem. Din 2 încercări nimerim. Super primire, ca pe nişte oaspeţi dragi. "Geanta" latină! Zupeer! Un etaj din casă e al nostru: 2 dormitoare, o baie şi o sufragerie cu TV. 20.00 Euro/persoană, micul dejun inclus. Mi-am admirat glezna: dacă nu era a mea şi o vedeam la altcineva, m-aş speria! Primesc asistenţă medicală şi încurajări de la văru & unchiu. Ieşim în oraş. Străzi înguste, multă piatră, simt Italia!Mâncăm. Eu lasagna + pizza. O bere costa 5 Euro! Sigur vrei să mai bei? Norii vor să se scuture, hai acasă repede. Stai, nu chiar aşa de repede, mă doare glezna ... de genunchi am uitat demult. De fapt nu mai simt nimic la genunchi. Yuppeee!
Eu nu ma uit la meci, mai bine scriu în jurnal. Of, îmi e ciudă că mi-am luxat glezna! Mă culc. Adorm cu piciorul ţinut sus pe o perna. Dimineaţa o să fie mai bine. Noapte bună!
Traseul pe bikemap.