luni, octombrie 08, 2007

credincios prins în propria cursă


Un credincios prins în propria cursă, devine lipsit de umor, unul care face pe sfiosul, rezervat în a-şi manifesta afecţiunea, incapabil să fie mulţumit cu sine, reprimat, inhibat, bosumflat, critic şi necruţător. Sunt sute de astfel de oameni în zilele noastre: respectabili, convenţionali, oameni de treabă. Privesc cu dispreţ societatea tolerantă a zilelor noastre; strâng din buze la vederea degradării standardelor morale. Ei se socotesc ca fiind buni, dar nu sunt: ei sunt pur şi simplu nişte figuri mohorate. Se cred morali, dar nu sunt; nu sunt decât nişte ipocriţi. Lipsita de bucurie în ipocrizia lor, sterilă în respectabilitate, religia lor nu are în comun cu creştinismul nimic mai mult decât are în comun un mariaj frigid cu o adevărată poveste de dragoste.

mulţumesc, Flore!

2 comentarii:

Unknown spunea...

Deci călugării nu au nimic în comun cu credința?

Marius Badescu spunea...

au!!!