marți, august 08, 2006

post Ignite2006

Intro
Dupa tabara de lideri ... asa m-o lovit o oboseala, uite asa dupa 2 zile de servici. Aveam io o presimtire ca asa se va intampla. Stii tu cum sunt cu explozie intarziata. Simt asa ca trebuie sa fac si parca nu am energia sa o fac.
Sneji vrea sa se mute de la studenti. Mie mi-a trebuit remarcabil de mult ca sa ma integrez acolo si ... conform teoriei ei (care mi se pare indreptatita) ar trebuie sa plec si eu. Dar daca plec ar insemna sa ma duc adulti necasatoriti. Dar eu nu ma simt adult. Nu ma simt adult. Da' nici student nu mai sunt technic vorbind. Oare ce trebuie sa fac?

Capitolul 1
Cred ca ceea ce se intampla acum cu mine are de a face cu faptul ca am fost provocat in tabara. Mi-a fost trezit / intarit simtul responsabilitatii de crestin. De unde pana acum simteam ca am o responsabilitate sa cresc io personal, sa ma dezvolt, sa il cunosc mai bine pe El, sa am vointa sa fac ce vrea El, sa incerc sa traiesc integru & stuf...Si acum ta, ta!!! Nu ajunge asta! Asta mai lipseste! Adica nu stiam ce-mi lipseste! Eu sunt pana la genunchiul broastei (sau sa zic mormolc? oare mormolocii au genunchi?) cu mine personal, cu credinta mea, vointa, puterea, indrazneala, intelepciunea, toate sub umbrela credintei dar poti sa o iei si din punct de vedere laic... ca nici laic privindu-ma, n-as zice ca sunt 100% ok ... da, stiu sunt mult mai bine decat altii - multumesc Lui si familiei si prietenilor si oricaror alti factori care m-au format asa cum sunt.
Si ... cica fa ceva in exterior, fa mai mult decat ai facut pana acum. Fa sa conteze. dedica-te, abandoneaza-te. Esti prost. Adica nu esti. Dar e o chestie, ca vrei sa ramai si cu eul tau, cu calea aleasa de tine dar datoria zice ca lasa pe El sa aleaga pentru tine. Ha! Pai e cam dificil ... Nu cred ca e doar problema mea.

Capitolul 2
Partenera de viata. Cica ar fi timpul. Asa, parca simt si eu. Dar oare simt matur? Ce vreau de fapt? Astea ... bine este sa le scriu pe "hartie"? Sau sa le tin in mine? Mi-a placut mult, mult de tot ce am vazut in familia lui Miti. Asa ceva vreau parca si eu. In tabara au fost discutiile alea despre relatii.
Se sublinia acolo idea de maturitate spirituala, atat din partea sotului cat si a sotiei. Cica io = preot in casa! Mama mia! Pai asta e treaba serioasa! Nu te poti juca cu preotia :). No, intrebarea naturala apare imediat: sunt eu destul de copt la cap si matur in credinta pentru asa ceva? Sau Sergiu isi doreste "doar" o pers. cu care sa adoarma seara si langa care sa se trezeasca dimineata si cu care sa povesteasca si sa faca lucrui impreuna fara sa isi asume responsabilitatea fata de pers. respectiva 100%? Acum io ma stiu pe mine ... si daca e sa ma iau dupa mine ... io niciodata nu o sa fiu destul de copt (e ceva similar cu destul de "bun" pentru botez) => cumva eu trebuie sa actionez in ciuda convingerilor mele interioare, sa fac un pas inainte in necunoscut chiar daca nu sunt 100% pregatit. Dooohhh?!!?? Pana la urma cine este pregatit?
No sa zicem ca fac pasul. Stai sa vezi care! :D Pasul de actiona in directia de a imi face cunoscute intentiile si de a gasi & alege pers "potrivita"! Surpriza!!! Apare alta intrabare!!! Din intrebare in intrebare! Io nu mai suport (deja ma simt mai bine scriind asta) Nu e asa de grav cum poate reiese din randurile astea dar aceste ganduri exista si ma rascolesc asta pot sa zic cu toata convingerea. Ideea e cat de mult le las sa isi faca de cap... Aleg de destule ori sa fug de ele, sa le alung si sa imi mobilizez fortele in alte directii "mai actuale si mai concrete". Aaa, stai ca nu am ridicat intrebare la fileu! Atentie ...vine: Cum pot io sa stiu ca am ales bine? Of. Da, stiu, am citit pe tema asta, am discutat, am ascultat prelegeri. Da cand tra sa pui in practica pe pielea ta (cu toata varza si complexitatea gandurilor si sentimentelor cu care ne-a binecuvantat El) "nu stiu de ce" ... dar lucrurile tind sa nu fie usoare.

Sfarsit
Daca este sa iau ce s-a zis in tabara ... ca trebuie/putem sa actionam cumva fara sa acordul/binecuvantarea Lui pentru ca binecuvantarea lui o avem default in simplul fapt ca El este in noi si prin faptul ca nu ne-a oprit de la a face acea alegere, este cumva semnul ca totul e ok si in acord cu planul Lui prin simplul fapt ca nu ne-a inchis usa in nas. No, ca pare simplu :).

Sergiu,
un om gandit

Niciun comentariu: