sâmbătă, iunie 02, 2007

Discuţie cu vorbe

Problemă: Un avion se deplasează pe o bandă transportoare care se mişcă cu exact aceeaşi viteză a avionului dar în sens opus.
Întrebare: va putea decola?
Răspuns: ..............
Completaţi spaţiile marcate cu linie punctată.

(acesta a fost unul dintre subiectele care am înţeles că a animat multe discuţii în pub-uri şi bbq-uri, atât în Ciao-Polonia cât şi în Ciao-Germania ... aşa că m-am gândit să import şi eu sub formă de blog-franciză)

Flori 24h / zi

Ce mi-a mai plăcut în Wroclaw: o grămadă de bărbaţi cu flori în mână prin centru. Cred că polonezele sunt mai fericite. Oare de unde a venit "moda" asta? Să fie oare piaţa de flori din centru deschisă 24h / zi, 7 zile / săptămână? Doar atât ... nu cred.
La un moment dat am început un joc: nu plec din centru până nu văd o floare în mâna unui om. Nu treceau 2 min până vedeam unul. Frumos.

vineri, iunie 01, 2007

Footbag în birou

Asta, ca să termin săptămâna rotund: avem un nou sport de echipă la birou! Footbag cu taşca de picior de la Hubert. Ne-am jucat şi pe acoperiş. Acum e la Mirela pe birou. Obosit. Aaa, dar şi Wroclaw-ul are un nou joc: aruncatul cu taşca de picior prin birouri.
Gata, mă duc acasă. Nu vrei să îmi împrumuţi o umbrelă, o să ajung ciuciulete acasă?
Oare plouă şi în Wroclaw acum?

joi, mai 31, 2007

Adio Wroclaw! (sau pe curând)

Yap,orice are un început are şi un sfârşit. Acum este rândul să se termine vizita mea aici în Polonia. A fost minunat! Am dat şi o mini-petrecere de adio îmbrăcat în proaspătul tricou cumpărat cu sigla Wroclaw-ului în pauza de masă la servici.
Mulţumesc tuturor, sunteţi minunaţi, geniali! Să ne vedem cu bine data viitoare, oricând şi oriunde ar însemna asta.

Timişoara, Romania ... viiiiiin!

miercuri, mai 30, 2007

Dacă e miercuri ... pub indian

Încă un pub. Opreşte-te Sergiule!
Am ieşit seara după servici la un pub cu specific indian, cu zeităţi, divane, lumânări, Norah Jones, Marek & prietenii. Am fost cumpătat, nu îţi fă griji, am fost cu bicicleta. M-am simţit nesperat de bine. Apoi, pe la 1AM, înapoi la hotel şi pune-te pe făcut diplome pentru mâine! Ptiu, pe la 3 am terminat. Culcă-te Sergiule, mâine ai drum lung!

Ultima zi plină ca wroclawian

Plouă, miercuri, zi de release.
Timişoaraaa, vin!
Cântarea cântărilor mă bagă în ceaţă rău de tot.
Eu nu pot să înţeleg comparaţiile astea. Tu?

marți, mai 29, 2007

Spectacol de lumină

Deci, după servici: mers la baschet cu HW.
Consecinţe: am un deget puţin deranjat.
Apoi repede la hotel, schimbă-te că seara ieşi cu MB. Am fost în cartierul evreiesc, şi apoi am plecat în Complex. Acolo, mare adunătură mare de studenţi. Se vesteşte mare spectacol mare de sunet şi lumini: instalatia electrică de iluminat a unui cămin, 4 km de cabluri, ceva electronică şi un calculator vor transforma geamurile unui simplu camin într-un display gigant, în care fiecare fereastră va fi un pixel. Aici e rezultatul, aş zice un "alpha version". Dar idea nu e originală ea a fost pusă deja în practică aici. Mai multe poţi afla aici.

footbag

Ypeee, am primit de la HW & friends un / o footbag! (nu-i ştiu genul Alex, te las pe tine să îl stabileşti, eventual ar trebui să şi traduci termenul :P )
Presimt că o să se încingă nişte jocuri pe cinste în birou! :D
Ne mai trebuie o masă de fotbal şi o să venim fuga, fuga la servici.
Oare?

luni, mai 28, 2007

Noul record personal: 3

De dimineaţă am părăsit minunata mea cameră de hotel dotată cu calculator, am mers la servici şi seara HW m-a debarcat la noul hotel. Pe fereastra camerei am imaginea impunătoare a unei catedrale care ocupă cam 55% din câmpul vizual. Restul de 45 este umplut cu cer, macarale, turle de biserică şi clădiri în departare (sunt la etajul 6). Pervazul lat de la geam îmi permite să stau pe el: aşa că mi-am făcut lectura & gândurile de dimineaţă acolo. Yap, cred că cel puţin pe un geam al casei mele îl voi dota astfel!
Seara, am ieşit la o berărie în centru (care prepara berea chiar acolo în subsolul cladirii), cu HW, PK, PT & Friends. Şi, da aşa cum s-a anunţat şi la radio şi Tv sub formă doar de zvon, vin să confirm acum:

am băut 3 beri!

Mi-a placut

"Dacă viziunea ta este pentru un an seamănă grâu.
Dacă viziunea ta este pentru zece ani, plantează copaci.
Daca viziunea ta este pentru o viaţă, investeşte în oameni."

Proverb chinezesc

"Trateză-i pe oameni ca şi când ar fi ceea ce ar trebui să fie, aşa îi ajuţi să devină ceea ce sunt capabili să devină."

Goethe

duminică, mai 27, 2007

Eclesiastul

"Un măr imens, pe care 2 oameni stilizaţi, un bărbat şi o femeie stau, aproape de cotorul în formă de copac"

ce să este oare?
(Este o lucrare de artă din bronz a unui artist polonez pe care am văzut-o în Muzeul Naţional din Wroclaw. Mi s-a părut interesant şi m-am gândit să îţi spun şi ţie de ea)
Acum sunt în Eclesiastul. Cam pesimist tipu'. Vrea să îmi taie avântul. Ha! Deocamdată nu reuşeşte. De fapt cred că invită la temperare. La a ne conştientiza efemeritatea şi lipsa de substanţă a multor vânturi după care aşa de repede fugim. Cu toate că, uneori, am impresia că mă cheamă la carpe diem. Mi-ar plăcea să mă consult cu cineva. Nu vrei să-l citeşti şi tu?
Apropo de efemeritate: ieri iar am văzut baloane de sapun făcute de data asta de copii, tot în centru. Mă gândeam: ce delicate şi frumoase sunt. De ce trebuie să dispară? Cu atât mai mult sunt valoroase, cu cât sunt mai efemere. Şi totuşi copiii se distrează de zor spărgându-le. Ce bine că există aparate foto! Parcă nu am mai găsit până acum o aplicaţie mai bună la:
"un scurt moment irepetabil îngheţat pe peliculă"
M-am simţit teribil de bine că am putut înşela timpul, să-l opresc, măcar de data asta.
El obişnuieşte să curgă liniar, conform teoriilor clasice, pentru ca astea noi mă bagă în ceaţa de tot.

Noroc că El, oricum are imaginea de ansamblu ...

Parcuri si gradini

Yap ... dacă e duminică e timpul perfect pentru o plimbare prin:

  • Parcul Botanic (pentru tine, Mirela)
  • Parcul Szczytnicki
  • Grădina Japoneză (indem botanic)
Nu ştiu cum se face dar, când am ajuns în "zona alpină" a parcului botanic mie mintea mi-a zburat direct la Piatra Craiului şi ... o vreme a refuzat să se întoarcă de acolo. Da, sunt parcuri frumoase în care poţi să scapi de larma şi agitaţia oraşului. Sunt parcuri în care te plimbi cu cineva de mână, în care citeşti o carte, în care iţi exersezi talentul artistic, în care hraneşti raţe sălbatice, sunt parcuri ... să fie folosite!
Aaa şi sunt parcuri cu mult, mult gazon, pe care poţi să zburzi împreună cu câinele tău, să arunci cu bumerangul.
Şi fiind şi duminică o întâlnire cu Domnul într-un context catolic poate fi o experienţă interesantă: am participat la frânturi de slujbe prin aprox. 3 catedrale.
Concluzie: copii, tineri, maturi şi vârstnici merg la biserică, felicitari! Poate că din cauza asta există atât de multă ospitalitate şi zâmbete pe feţele oamenilor, poate că au învăţat să treacă dincolo de grija zilei de mâine, poate visează la ce va fi după. Sau poate nu.
O vizită făcută centrului înainte de a se porni ploaia.
Somn.

sâmbătă, mai 26, 2007

Şi ce dacă plouă?

Astăzi, strecurandu-se de dimineaţă printre stropii de ploaie, biciclistul pseudowroclavian raportează:

  • panorama din varful unei biserici
  • participat la o parte dintr-o slujbă catolică de sâmbătă
  • Jatki, strada galeriilor de artă (Sneji, asta e pentru tine)
  • copiii-pictori-amatori dezlănţuiţi în centru
  • panorama bătăliei de la Racławice
  • Muzeul Naţional
  • fachiri în centru
  • viaţa de noapte în Wroclaw
  • o bere cu băieţii
Somn.

Impresii de până acum: am început să mă obişnuiesc cu clădirile, oamenii şi inflexiunile limbii. Acum aş vrea să arunc un ochi în Piaţa Unirii de la noi, să fac o analiză comparativă. Wroclaw-ul este un fel de Timişoara, cu:
  • o Piaţă a Unirii ceva mai mare, Rynek
  • o Begă cu mai multe braţe, Odra (şi implicit cu mai multe poduri),
  • mai multe Domuri
  • un Complex mai împrăştiat
  • viaţă de noapte
  • parc Botanic & Zoologic (bonus are şi o gradină japoneză)
  • festival anual al studenţilor
  • gnomi care apar unde nu te aştepţi.
Deci, wroclawianule autentic, vin-o şi vizitează Timişoara, cred că ţi-ar plăcea.

vineri, mai 25, 2007

Pseudowroclawian

Hei! Am reusit: să ajung la servici singur, singurel, fără BW tocmai de pe Kromera, în partea de nord a oraşului, unde mi-e reşedinţa, până pe Powstancow, în partea de sud, la servici.
La servici am pierdut împreună cu PK la fotbal împotriva fetelor de la adminstrativ.
Seara:

  • art piknic în curtea interioară a muzeului militar (claun pe picioroange, muzică de jazz, graffiti, mese, oameni, umbrele)
  • identificaţi alti pitici prin centru
  • admirat poloneze cu părul blond
  • spectacol cu baloane de sapun uriaşe în piaţă (trebuie să încerc şi eu asta)
  • înapoi la hotel, unde am căzut lat.
La tine cum a fost săptămâna asta?

joi, mai 24, 2007

Prin Wroclaw cu Anna

Servici.
Poze prin centru.
Tur de bicicletă cu Anna:

  • stradă folosită pentru filmarea unor scene din Schindler's List.
  • zonă industrială
  • turnul de apă al oraşului
  • poduri peste poduri
  • muzeul naţional (exterior)
  • altele
Excortat de BW la hotel.
Somn.

miercuri, mai 23, 2007

Wroclaw pe bicicleta

Servici. Primul release a lui PK.
Tură de bicicletă cu BW. Minunat oraş! E de vizitat!
Meci într-un pub.
Somn.

marți, mai 22, 2007

Polonia, cu bbq

Munich
Mă scol, sar peste micul dejun, ţi-am zis că am sărit şi peste cină? ... Mă întâlnesc cu Przemek şi Nathan la locul stabilit. Am ajuns mai devreme, am admirat şi invidiat bicicliştii pentru pistele ce le au. Surpiza no.2 ... tot într-un aeroport, de data asta în Munich: Nathan a constatat că nu are bilet de avion. Nu intru în detalii şi nici în pielea lui nu mi-am dorit să fiu. În final a ajuns cu un avion mai târziu.

Wroclaw
Pământ polonez. Prima mea experienţă poloneză! Nice! Deja îmi place Polonia. Teribil de cald! Sigur am nimerit bine oraşul? Sau poate luna din an? Unde este aerul condiţinat de la noi??!?
Am ajuns tot la servici prima dată ... Am primit urări de bun venit scrise pe tabla. Am început instrucţia. A mers bine. Am plecat cu HW cu maşina după servici să mă cazez. Am cunoscut un câine mare într-o casă minunată, într-un cartier minunat înainte de a ajunge la hotel .... ale lui HW. După, s-a lăsat cu bbq la Tomek. Şi eu vreau!!! După aceea ne-am suit din nou pe bicicletă, eu şi cu BW şi am pornit-o spre hotel. Am traversat gara şi ... voila surpriza no.3: amendă. În final, la hotel, contra a 1 bere, portarul mi-a dat voie să îmi ţin bicicleta în garajul hotelului. Noapte buna, Sergiu, ai avut o zi plină.

luni, mai 21, 2007

Jurnal de călătorie: începuturi

Timişoara
Mă scol, îmi iau rucsacul şi aştept în faţa blocului taxiul rezervat cu o zi înaninte. Vine. Muniiiich aterizez din nou! În aeroport, surpriză, mare surpriză: m-am întâlnit cu două colege de servici care culmea, mergeau şi ele tot la Munich. Aşa că nu am călătorit singur! A fost frumos, senin şi cald.

Munich
Am debarcat direct la servici; discuţii cu vorbe, apoi m-am dus să îmi caut hotelul. Seara, sângele meu de exporator citadin nocturn a început să fiarbă aşa că mi-am luat tălpăşiţa din hotel şi am inventariat o altă parte a oraşului pe care nu am apucat să o bifez data trecută. Remarcabil câte biciclete interesante am văzut: una lungă ziceai ca e un dragster, alta rachetă din anii 70, alta vopsită roz aproape integral. Bonus, am văzut nişte surfboard-uri pe roţi, habar nu am avut că aşa ceva există. Mi-a revenit moralul când am văzut reacţiile celor din jur: nu eram singurul care era fascinat. Am identificat locul în care trebuia să mă întâlnesc cu PT dimineaţa şi ... într-un final m-am culcat. Noapte bună, Sergiule!

sâmbătă, mai 19, 2007

"NU"

Mi-am exercitat dreptul de vot. Sper că ai făcut şi tu la fel! Ne lipseşte simţul răspunderii şi cel al iniţiativei, hai să schimbăm asta! Începe cu tine, apoi cu ce-i din jur. Să nu dormi în papucii statului!
Politica nu e punctul meu forte clar, prefer oamenii şi actiunile în locul ideilor demagogice. Totusi , nice! :D

vineri, mai 18, 2007

Frânturi de vis spaţial

Naveta era cilindrică cu un sistem de gravitaţie artificial-imaginară. Asta însemna că fiecare ocupant al ei poate să îşi creeze propria lui gravitaţie, cu propia ei direcţie, sens şi valoare. Şi toate astea fără ca sistemele să interfereze între ele.
Mai era dotată cu un raft de cămin fixat doar la bază care era folosit şi ca o scară pentru a ajunge în partea din faţă a rachetei. Asta dacă nu te ajuta gravitaţia ... şi pe mine nu mă ajuta deloc! Nu ştiu cum făceam dar, direcţia o controlam însă sensul ... tot invers îmi ieşea.
Zburam razant la nivelul solului unei planete, pe lângă lizierea pădurii. Era noapte. La un moment dat un glob translucid s-a întrezărit printre trunchiuri şi frunze: era globul nostru pământesc transparent acolo unde ar fi trebuit să fie oceanele radiind o lumină difuză şi înconjurat de un halou galbui.
Am aterizat ceva mai încolo, lângă o construcţie ce semăna cu o casă părăginită cu 2 gemuleţe mici casetate prin care se cernea puţină lumina alb-gălbuie. Nu am îndrăznit să ies nici eu nici Raluca. Uşa veche din lemn a rachetei era destul de şubredă iar broasca nu mai reuşea să o ţină închisă: ne simţeam teribil de neprotejaţi.
La un moment dat, din casă a ieşit un baiat, a traversat curtea ce ne despărţea şi a încercat să deschidă uşa noastră. A reuşit în ciuda eforturilor noastre de a o ţine închisă. Avantajul lui era că pe exterior avea clanţă. Am bătut în retragere, refugiindu-ne în spatele raftului. El a intrat a luat căştile patefonului şi a început să asculte muzică simfonică - cred că era Verdi cu Anotimpurile. După o vreme a plecat.
Dimineaţa am ieşit în curte: ne-a întâmpinat mama băiatului. Ne-a spus povestea celui care a dorit să traverseze drumul noroios: cât timp a mers a fost bine, când s-a oprit s-a afundat în noroi şi a murit de foame. Atenţie pe ce drum mergi, să nu păţeşti la fel!
Un bătrân ne-a sfătuit să mergem în oraş dacă vrem să ne reparăm vehicolul. Ne-am suit cu toţii pe acoperiş şi ne-a arătat gărzile de pe meterezele oraşului înarmate cu arme (cred că erau arcuri) şi impresionantul conglomerat de clădiri joase şi galbene care se întindeau până dincolo de linia orizontului.
Pregătiri de plecare: am lăsat nava în grija băiatului şi i-am umplut o nucă de cocos şi 2 portocale cu unsoare ca să aibe ce mânca, sugerându-i să le ţină la rece şi am plecat.

P.S. Tu ai încercat să îţi povesteşti visele? Nu e uşor ... remarcabil ce gândeşte mintea când nu e perturbată de realitate!