"Un măr imens, pe care 2 oameni stilizaţi, un bărbat şi o femeie stau, aproape de cotorul în formă de copac"
ce să este oare?
(Este o lucrare de artă din bronz a unui artist polonez pe care am văzut-o în Muzeul Naţional din Wroclaw. Mi s-a părut interesant şi m-am gândit să îţi spun şi ţie de ea)
Acum sunt în
Eclesiastul. Cam pesimist tipu'. Vrea să îmi taie avântul. Ha! Deocamdată nu reuşeşte. De fapt cred că invită la temperare. La a ne conştientiza efemeritatea şi lipsa de substanţă a multor vânturi după care aşa de repede fugim. Cu toate că, uneori, am impresia că mă cheamă la
carpe diem. Mi-ar plăcea să mă consult cu cineva. Nu vrei să-l citeşti şi tu?
Apropo de efemeritate: ieri iar am văzut
baloane de sapun făcute de data asta de copii, tot în centru. Mă gândeam: ce delicate şi frumoase sunt. De ce trebuie să dispară? Cu atât mai mult sunt valoroase, cu cât sunt mai efemere. Şi totuşi copiii se distrează de zor spărgându-le. Ce bine că există aparate foto! Parcă nu am mai găsit până acum o aplicaţie mai bună la:
"un scurt moment irepetabil îngheţat pe peliculă"
M-am simţit teribil de bine că am putut înşela timpul, să-l opresc, măcar de data asta.
El obişnuieşte să curgă liniar, conform teoriilor clasice, pentru ca astea noi mă bagă în ceaţa de tot.
Noroc că El, oricum are imaginea de ansamblu ...