joi, mai 27, 2010

Nicio pasăre nu poate zbura

Nicio pasăre nu poate zbura. Zborul e acolo în aer, crescând pretutindeni. Păsările au învăţat doar cum să-l culeagă.
o zi/viață frumoasă, krayzee!

marți, mai 25, 2010

În familie

Noi piticii din poveste,
Suntem harnici și voinici,
Ziua tot lucrăm cu spor,
Scoatem aur lucitor.

duminică, mai 16, 2010

ThinkPad îmbrăcat

uite așa. Pentru că pot. Pentru că îmi place să fac ce nu am mai făcut.

Quo vadis

notițe de la training
80% din absolvenți nu lucrează în domeniu.
Profesioniștii fac lucrurile elementare f. bine.
Disciplina = să faci ceea ce "rataților" nu le place.
Noi = moșteniri + experiențe + decizii.
Care sunt nevoile tale primordiale?
Care sunt motivatorii tăi principali?
Vei schimba locul de munca de 7-8 ori.
Pregătește-te să te reinventezi!
3% din clasă dețineau 97% (cei care au scris un plan).
Păstrează-ți identitatea prin excelență.
Documenteză realizările.
Percepția devine realitate.
Telefonul - instrument antiplanificare.
Orice sistem în timp are tendința de a acumula risipă.
Înainde de 1950 nu exista adolesceță.
Globalizarea exclude familia.
Maagementul timpului = managementul sentimentelor.
Dușmanul de moarte al lucrurilor foarte bune sunt lucrurile bune.
Un gram de prevenție = 1kg de vindecare.
Prinde răsăritul.
Între 2 și 8 lucrează în cadranul 2.
Respectă ciclul biologic. Suntem mai productivi vara & dimineața.
Învață să te relaxezi. Să decuplezi.
Dimineața mănâncă broaștele râioase.
Scrie pe hârtie.
Ideologie + direcție - așa alegi relațiile.
Fenomenul clasei a 8-a!
Istoria nu a fost făcută de majorități, nici de minorități ci de personalități.
Ai 80 de ani, ai murit, la înmormântarea ta vor vorbi: soția/soțul, angajatul, prietenul și un membru al comunității. Scrie discursurile lor. Total 15-20 pag.
Daniel 1:20:
În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.
Integritate și excelență.

vineri, mai 14, 2010

de la Cluj culese

Dacă nu îți este teamă de viziune, nu este de la El, nu ai nevoie de El.
Dacă te uiți înapoi și ți se pare că nu ai lăsat nimic ... tot e bine, El stie mai bine.

Bianca

luni, mai 10, 2010

BIC x 2 :: Tolstoi - Baba Dochia

Alea iacta est! + Insha'Allah!

Weekend în lemn, piele, c#.
Cu suflete în care Domnul sculptează,
suflete care se doresc sculptate,
care vor să sculpteze.

O saptamână meșteșugită!

joi, mai 06, 2010

Inerția

Inerția este tendința unui obiect (eu) aflat în mișcare (pe bicicletă) de a rămâne în mișcare, sau a unui obiect în repaos (stâlpul) de a rămâne în repaos, în afara cazului în care se acționează asupra lui cu o forță exterioară.

marți, mai 04, 2010

Ireal dar adevărat!

  1. Cine a pierdut trenul spre Mureș?
  2. Este confidențial.
  3. Câte ținte au fost în pădure?
    Prea multe pe nemâncate.
  4. Cu ce ne-a primit pădurea?
    Țânțari, soare, verde, răcoare.
  5. Contează vârsta când construiești un arc?
    Nu, doar pasiunea care se transformă în experiență.
  6. Câte arcuri s-au construit?
    Mai multe.
  7. Câte săgeti au fost lansate?
    Nenumărate.
  8. Câte s-au pierdut în pădure?
    Dumnezeu știe.
  9. Câte kg de carne sunt necesare pentru a hrani 30 de oameni timp de 3 zile?
    Habar nu am, dar știu pe cineva care știe.
  10. Cum se prepară spageti?
    Cu mult piper.
  11. Cum arată cerul de la răsărit în Mureș?
    Minunat alături de prieteni.
  12. Cine știe să cânte "Om bun"?
    Laura.
  13. Ce culoare are camera timișorenilor?
    Verde.
  14. Se aprinde becul care lumineză scările?
    De cele mai multe ori, da.
  15. Câte plăci de polistiren sunt necesare pentru un somn bun?
    Două.
  16. Cine a fost singurul care a nimerit in 5?
    Mica
  17. Cum se scoate o capușă?
    Cu un ac flambat.
  18. Cine a câștigat concursul din pădure?
    Mitu.
  19. Unde este următoarea întâlnire a arcașilor?
    Rebrișoara.
  20. Unde duce drumul spre Livezeni?
    Sigur nu la Sâncel.
  21. Ce fel de oameni au fost?
    Minunat de frumoși.
  22. A fost si Dumnezeu?
    Da.
  23. Cum a fost la Mureș?
    Ireal dar adevărat.

vineri, aprilie 23, 2010

Creativitatea în dezvoltarea personală

Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul. Bill Moyers
Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru, ci să faci ceva din el după ce l-ai găsit. James Russell Lowell
Când eram mic, o zi în care nu lăsam în urmă o construcție din carton, lemn, sârmă, plastelină ... era o zi irosită. Dumnezeu a pus în noi dorința de a crea: pictorii, scriitorii, programatorii, balerinele, mamele, ... toți creează. Simțim nevoia de transcendent, de semnificatie, de valoare și una din metode este a face ceva dincolo de rutina zilnică, ceva palpabil, concret, ceva care să rămână și mâine. Fiecare poate crea ceva. Poate fi creativ modul în care iți decoreazi casa, în modul în care tai pâinea, în modul în care iți amenajezi grădina, în modul în care te îmbraci.

Fosește creativitatea să bucuri pe alții. Încearcă să le provoci creativitatea.

Încearcă să vezi un lucru, un obiect dintr-un unghi diferit, idee preluată Dead Poets Society - profesorul de literatură, le-a propus elevilor săi, la ora de curs să se urce pe catedră și să privească de sus băncile și restul colegilor.

Cand faci o poza la un copil mic, la un animal încearcă să vezi lumea prin ochii lui, coboara-te la nivelul lui.

Dacă ai ceva în tine, nu-l lăsa să se usuce, fă ceva cu el! Noi suntem niste ispravnici.

În fiecare bucată de lemn, marmură sau ființă [umană] stă ascunsă o opera de artă ce așteaptă să fie descoperită. Încearcă să dai la oparte praful și superficialul și privește mai adânc la sâmburii de frumusețe ce se afla acolo. Scote-i la lumină!

Nu te mândri cu ceea ce ai facut ... vanity my favorite sin.

Ai nevoie de creativitate, ingeniozitate ca să rezolvi probleme, probleme de relații, probleme de viață. Ai nevoie de spirit de observație pentru a putea trece cu un zambet poate peste greutăți, pentru a transforma un handicap într-un avataj, pentru a vedea jumatatea plină a paharului.

Înveți să apreciezi cu atât mai mult un lucru când ai încercat și tu să-l faci. Nu lua lucrurile gratuit. Nu lua situațiile gratuit. Dacă încerci să vezi lucrurile ce te înconjoară prin prisma unui creator, o să rămai uimit, copleșit de creativitatea omului și ... a Celui care l-a creat pe om. Inteligent Design. How it's made. Muzeul Tehnic din Munich. Sighisoara - festivalul Medieval.

Pentru a-ți dezvolta creativitatea, trebuie să iți dezvolți independența, să iți învingi temerile și să iți asumi riscuri.

Investiți în creativitatea copiilor voștri, cumpărați-le jucării care se montează, demotează, remontează, copilul are mai multă vreme ocupație, tu ai mai mult timp să faci altceva, o jucărie ocupă mai puțin spațiu decât un munte de jucări, o jucarie poate fi mai ieftină decât 10 jucării, copilul devine mai frumos. Nici un sigur dezavantaj.

În final, am două exemple de oameni care au creat:
  1. Hemingway obișnuia să scrie texte de câte 500 de cuvinte în fiecare zi.
  2. Da Vinci dormea 2 ore pe zi.
În concluzie ... Thomas Edison zicea că geniul este 99% transpirație 1% inspirație.

Schiță folosită pentru un scurt monolog în cadul unui OSCET Cafe.

miercuri, aprilie 21, 2010

În botanic pe pietre

În botanic pe pietre. Primăvară. Suflet. Viața. Verde. Felix. Pofta, moftul meu: să lucrez în natură. Dacă trebuie musai să fiu programator, măcar să o fac în natură.

Râdurile de mai sus au fost scrise in notepad, azi în pauza de masă, pâna a venit Felix cu mâcarea (un sandviş vegetarian). Notă: nu este semnal wireless în btanic pe petre, repet: nu este semnal! Următoarea oprire ... Unirii.

sâmbătă, aprilie 17, 2010

Un platan reflectat în ecran

Un vânt care adie ușor. Arta culinară dusă la un nou nivel: tocană de porc cu cartofi fierți. Pași făcuți în proiectul "leagănul". Un os cu semnificații personale. Iterator și Composition. Mâine BIC la mine. Primul articol "outdoor". E frig. E primăvară.

duminică, aprilie 11, 2010

PrioriPost și alte întrebări

Întrebare1: cât face o scrisoare trimisă prin prioripost din Timișoara pâna la Dumbrăveni?
Răspuns la ghișeu: maxim 48h.
Realitatea: mai bine de o săptămână.

Întrebare2: unde și de pe ce scriu?
Răspuns: din ____ de pe ____, cu bucurie!

sâmbătă, martie 27, 2010

Oameni și fructe

De dimineață m-am gândit ... oamenii sunt ca niște fructe:

  • unele se coc mai devreme, altele mai târziu,
  • unele se coc primăvara, altele le pui sus pe dulap, toamna, să se coacă,
  • unele sunt mai ușor de digerat altele mai greu,
  • de unele te saturi mai repede decât de altele,
  • unele se păstrează mai ușor altele mai greu,
  • unele sunt mai ușor de cules decât altele,
  • unele merg mâncate împreună,
  • unele țin de foame, altele ...
  • unele au coajă groasă, altele ....
Dar toate au în comun nevoia de a fi udate, nevoia de a-și împlini menirea, de semnificație în grădina Silvicultorului.

vineri, martie 19, 2010

Momente de viață

Luni: departamentul a mâncat împreună,
Marți: o pregătire de bic peste așteptări,
Miercuri: răsărit cu El + un ppt nocturn,
Joi: stuplex4 la oscet,
Vineri: un ceai și o prăjitură,
Sâmbătă: codecamp + planuri tâmplărești,
Duminică: un bic intim + un AG.

Un Domn peste toate! O săptămână și o primăvară frumoasă, la Mureș și în sufletul fiecăruia!

luni, martie 08, 2010

Marcel Iureș

O voce caldă și niște cuvinte străvechi:

O săptămână frumoasă.

sâmbătă, martie 06, 2010

Oamenii norilor

Era odată un prunc mic și blond.Locuia pe un norișor alb și pufos împreună cu familia lui. La mică distanță erau alți norișori, la rândul lor populați. Oamenii-norilor se vizitează din când în când. Pentru asta este rețeaua de podurile de frînghii. Vizitele se pot dovedi periculoase. Poți cădea pe Pământ. Pentru că ... dincolo de marginea norilor, privind în jos este Pământul. Este departe, departe. De fapt norii sunt situați la diverse altitudini. Există o corelație între altitudinea la care plutește un nor, dimensiunile lui, felul și numărul locuitorilor. Cu cât este mai sus, cu atât este mai mic, găzduiește un număr de oameni mai mic mai speciali. Chiar și culoarea lor diferă. Sus sunt mai albi.

La început, toți se nasc și trăiesc în nori. Unii se nasc la joasă altitudine. Nori la diverse altitudini ... Unii mai sus, unii mai aproape de Pământ. În funcție de oaspeți, pe parcursul zborului-viață un nor pierde sau câștigă altitudine. În general zborurile norilor de la joasă altitudine tind să fie mai zbuciumate. Sunt curenți mai puternici. Obstacole. Am văzut chiar și accidente. Coliziuni cu munți înalți sau prăbușiri în mare.

Sprijinită de fiecare nor era o scară lungă, lungă care duce jos. Uneori norul devine mic, se contractă, devine neîncăpător, inconfortabil, sau navigatorul se simte sigur, sau este curios de ce este dincolo de marginea norului. Oricare ar fi motivul, navigatorul alege [oare chiar alege?] de cele mai multe ori să coboare. Privește peste marginea norului și ... îl ia cu amețeală. Totuși este constrâns să coboare. Sunt cazuri de navigatori curajosi care sar în gol, fără sistem de siguranță, fără parașută. Aterizează pe căpițe de fân sau se zdrobesc de stânci.

Apoi, oricum am lua-o, drumul înapoi este mult mai anevoios. Gravitația îi țintuiește de Pământ. Vînturile vremurilor îi rostogolește. Încearcă să se agațe de diverse scări care mătură suprafața Pământului. Unele se rup. Unele sunt false. Dar sunt și adevărate. Și sunt oameni ai norilor care stau în capul scărilor și ajută. Mai mult, sunt oameni cu aripi care nu depind de scări. Se pot ridica oricând doresc. Unii sunt suficient de mari încât pot lua un pământean în zbor. Un lucru este cert: oamenii-norilor ajunși pe Pământ păstrează amintirea norilor și a zborului toată viața.

Există un Turn de Control care monitorizează toate zborurile. El se îngrijește de coliziuni-îmbrățișări, de nori, frănghii, scări, Pământ, de întregul circuitul. Domnul din turn, ne vrea pe toți înaripați.

La un moment dat pruncul a făcut 3[0] ani.

luni, februarie 22, 2010

Cioplitorul în viață

Când eram copil, stăteam acasă
Și ciopleam lemn pe terasă.
Despicând firul de ață,
Anii trec, acum cioplesc în viață.
NOTĂ: prima mea "poezie" scrisă vreodata. Ocazia: un recital artistic al echipei de schiori avansați din cadrul taberei de schi Parang 2010. Pozele sunt pe drum ... sunt aici.

sâmbătă, februarie 13, 2010

Despre fortărețe

Oamenii înaintând în viață, constriesc fortărețe. Își înconjoară sufletul de copil, curiozitățile, visele, dansul, râsul cu ziduri de gânduri, de îngrijorări, de experiențe. Dar! Dacă ai răbdare, dacă cauți, dacă crezi în existența unui castel cu nenumărate camere, ferestre, șeminee, turnulețe, creneluri s-ar putea să dai de o fisură în ziduri și să poți arunca un ochi. Apoi să găsești o spărtura nepăzită și să pătrunzi cu sfială în interior. Sau, cu un sufleto-piolet (exclus folosirea unui sufleto-târnăcop, este o lucrare de înaltă finețe!) să lărgești o fisură. Atenție, în acest fel te faci vinovat de slăbirea structurii de rezistență! Cel mai bine cauți o ușă și aștepți să se deschidă. Poți să bați, să știe că ești la ușă, în general sunt straji pe metereze. Dar uneori obosesc, ca și Zangra. Nu căuta clanță, este doar pe interior. Mai este Cineva, Înaripat, care vede de sus, pentru care zidurile nu sunt o piedică. Totuși nici El nu intră neinvitat.
Cum comunică fortărețele? Înalță nori de fum, zmee? Trimit mesageri? Sunt mobile? Pot redeveni organice?

"Comunitățile noastre sunt pline de oameni disperați să se dezbare de povara lor în prezența altuia, să fie cunoscuți la un nivel în care singurul antidot împotriva disprețului este harul, să se afunde în apele întunecate ale morții în timp ce sunt apucați și susținuți de mâini puternice care promit să îi ridice la o viață nouă." Din Larry Crabb, Conectarea interpersonală.
Avatarul ... bifat. Vise privite în 3D. Ale tale? Schi.

marți, februarie 09, 2010

Alo, centrala?

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.

"Alo, Centrala!"
,am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:
"Centrala."
"Mi-am ranit degetul..."
- m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"
- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."
- am bolborosit.
"Iti curge sange?"
- m-a intrebat vocea..
"Nu,"
- i-am raspuns.
"M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?"
- m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,"
- spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia. .. M-a ajutat si la matematica ... Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o,
"De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet,
"Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala."
- mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?"
- am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:
"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine.
"Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand:
"Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"

O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras,
"Deci tu esti, intr-adevar, "
- i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb,"
- zise ea,
"daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere,"
- mi-a spus ea.
"Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?"
- m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten...Wayne. ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta,"
- mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus,
"Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?"
"Da."
- i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi?
de la Lore

sâmbătă, februarie 06, 2010

Un tărâm numit Narnia

Un tărâm în care domnește un Leu.
Un tărâm în care copii învață să fie oameni.
Un tărâm care există în noi.
Un tărâm pe care îl putem aduce mai aproape.
Un tărâm în care uneori ninge.
Un tărâm în care se dau lupte.
Un tărâm cu istorie.