Totul a început în data de 22 Mar 2008 16:37 când am pus în vânzare pe Herut şi pe Tykva pe okazii.ro.
La scurt timp, primesc o ofertă de la calugaru.
Licitaţia se încheie, călugărul fiind unicul ofertant câştigă licitaţia.
Îl contactez.
Primesc răspuns:
salut
enculescu alexandru daniel
sat calugaru comuna botoroaga
strada principala nr.1
cod postal 147025
judetul teleorman
zic sa le trimiteti prin cargus sau fan curier,posta romana le distruge.ambalatile bine va rog.expediatile vineri ca sint plecat pina simbata si sa nu se intoarca.multumesc
Ce frumos! Renunţ la OSCET şi mă ocup cu maximă atenţie de ambalat, cum doreşte clientul.

Vineri trimit. Aştept cu sufletul la gură sâmbătă, luni, marţi. Miercuri sun la firmă de curierat. Aflu că se încearcă livrarea de sâmbătă însă domnul
Enculescu nu este de găsit, iar soţia nu ştie nimic. Mă pun pe sunat de pe mai multe telefoane, la intervale scurte de timp, trimit sms.
Domnul
Enculescu răspunde într-un final, se scuză că a uitat telelfonul acasă, vorbeşte şi cu curierul şi stabilesc locul şi ora de întâlnire: joi dimineaţă la depozit, ora 10. Stau cu F5-ul la îndemână ca să primesc un calificativ pe okazii, să îmi mulţumească prin mail, telefon, orice semn. Nimic. Azi sun pe curier: a trimis coletul înapoi, Domnul
Enculescu nu mai e de găsit, a fost o stea căzătoare.
Urzesc planuri diabolice de denigrare a imaginii publice a domnului
Enculescu. Îmi este lehamite de domnul
Enculescu.
Domnul
Enculescu este un baron local din sudul tării dintr-un sat obscur dintr-o comună la fel de obscură din judeţul Teleorman, cu o casă mare şi o grosime a obrazului pe măsură.
Oare cum pot să-l iubesc sau iert pe domnul
Enculescu?